4,444 matches
-
a spus nu, nu e nevoie să te deranjezi, la acea oră avea să fie deja în acea parte a orașului cu alte treburi. Ai insistat, spunând că nu ai simț practic, că te temi să nu te pierzi în labirinturile Universității; nu ar fi mai bine să vă-ntâlniți la o cafenea, cu un sfert de oră mai devreme? Nici asta nu i-a convenit: aveați să vă vedeți direct acolo, la „Limbile botno-ugrice“, toți știu unde e, e suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai frumos: niște aripi lungi, fragile și neprețuite, tivite cu alb... A fost ca și cum s-ar fi adîncit Într-un vîrtej indescriptibil, fără timp de gîndire, căci acționă numai sub impulsul instinctului și al reflexelor, zburînd În zigzag printr-un labirint de ramuri și pietre, pînă cînd simți, pe neașteptate, consistența uitată a ceva ferm și solid sub picioarele lui șubrede: pămînt zgrunțuros și stînci calde, pe care făcu cîteva salturi scurte și comice de bețiv, pentru a rămîne În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
reprezintă fiecare dintre semnele astea și în ce poziție o să se afle Bora Bora în fiecare moment al călătoriei... E clar? Zeilor milostivi! O să-i sece creierul! O să i se topească mintea! O sa orbeasca înainte să reușească să dezlege acel labirint complicat de semne și arsuri, care voiau să reprezinte stele și constelații în trecerea lor peste bolta cerului, raportându-le neîncetat la poziția insulei Bora Bora. Din fericire, Vetéa Pitó și Chimé din Farepíti - poate pentru că nu aveau altceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bușitul surd al sacilor descărcați din camioane, clinchetul nedeslușit de obiecte metalice, toate acestea Îi făceau bine, pentru că În semiîntuneric era ușor să-ți imaginezi că În furnicarul ăsta orașul nu se schimbase În ultimele două sute de ani. Prinsă În labirintul de fundături și de ulicioare fără nume, nu vedea nici blocuri-turn, nici monumente din beton ori statui de sticlă, iar noaptea mizeria clădirilor din jur nu sărea În ochi și orașul părea mai binevoitor, mai uman. Mai spre nord, vechea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
naiba nu i reveneau de Îndată În minte? Oriunde s-ar fi uitat, totul părea pe atunci promițător, până și Bill Schneider. A oprit taxiul În Pasar Baru și a trecut grabnic de la strălu cirea soarelui la umbra profundă a labirintului de dughene de la marginea marelui bazar. Aleile dintre tarabe, Înguste și Întru câtva umede, erau iluminate până și În timpul zilei cu lămpi cu gaz. Lumina lor chioară, gălbuie, nu făcea decât să intensifice ob scuri tatea. A trecut de tarabele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
afla la Începutul unei Întinse mahalale de după Kebon Jeruk, unde casele, construite mai degrabă din lemn decât din tablă ondulată roasă de rugină, păreau să mai reziste de-a lungul anotimpului ploios, poate chiar și În următorul. Mai adânc În labirintul acela, dincolo de drumurile asfaltate și de apa curentă a orașului, locuințele erau o cârpăceală de rămășițe recuperate, butoaie de păcură aplatizate, cutii de biscuiți, bucăți de prelată, de lemn, resturi de plase contra țânțarilor, orice ar fi putut cât de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În pană Îmbâcsise aerul cu fumul gros ieșit dintr-un motor muribund. Margaret și-a ridicat gulerul bluzei și și-a acoperit cu el gura și nasul. Prin ceață a Întrezărit niște siluete care-și croiau drum strecurându-se În labirintul vehiculelor. Nu era o halucinație, În spatele mașinilor erau Într-a devăr soldați cu echipament de luptă, care se ghemuiau cu armele Îndrep tate spre inamicul imaginar. Unul dintre ei a trecut pe lângă becak-ul În care se urcase ea, apoi s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
spre Johan, spre trecut și spre viitor. A mers cu pași repezi pe lângă barul Batik și s-a Întors În hol. De data asta era și mai puțin loc prin mulțime, dar Adam era mai insistent, Își croia drum prin labirintul Îngust de costume și de mătăsuri. șoptea scuze grăbite și nu lua În seamă semnele agasate primite ca răspuns. Își fixase privirea pe marele candelabru cubic atârnat În centrul holului. Dacă ajungea măcar până acolo, ar fi fost În stare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Carmina expuse dintr-o suflare concluziile studiilor ei din ultima vreme, argumenta înfocată fără să-și poată ascunde unda triumfătoare din voce. Profesorul o asculta impasibil, cu un zâmbet binevoitor, împietrit pe chip. Soția lui, cu pleoapele plecate, descifra un labirint dintr-un almanah. Carmina nu-și pierdu suflul, nici vocea, de data asta, nici nu se poticni în cuvinte. Vezi tu, îi spuse la urmă Alexe, după ce Carmina tăcu, autorul tău are, fără îndoială, merite dar are și tot atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fusese de-a dreptul șocată de felul în care Marga se năpustise cu frenezie pe o cale sinuoasă, neobișnuită în felul ei, să fi fost chiar atât de șocată de siguranța lui Alexe, să fi fost absolut convinsă că prin labirintul tiparelor sale, ce duceau toate către un punct clar, NIMICUL, nu pot fi erori, ori poate existase și în ea un germen de neîncredere față din lumea din jur, un germene de superioară respingere ce găsise un loc deosebit de fertil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
continuu ce părea ilogic, să poată fi stopat și reîntors către interioare, încărcat cu aluviuni, într-un reflux mai greoi, mânat de aceeași pulsație ce-l împinsese către exterior. Le-a văzut circumferințele creierelor, străbătute de vinișoare roșiatice, ascunzișurile, stufărișul, labirintul de nedescifrat, o întreagă babilonie și zumzetul surd l-a auzit, zumzetul ca de aparat aflat sub tensiune, creat de celulele moi, umede, cleioase, captând în interioarele lor informații de toate felurile, cu o rapacitate asemănătoare cu cea a animalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stelele ca niște lumânări de diferite forme și mărimi. Mă aflam în grădina casei mele. În liniștea care mă împrejură, am ațipit și m-am lăsat purtat de aripile unui vis ciudat. Se pare că mă aflam într-un uriaș labirint și lângă mine țopăia obositor o creatură nemaiîntâlnită. La început m-am îngrozit și, în ochii mei, se citea uimirea. Încercam să-i vorbesc, deși nu știam dacă mă pricep. Mi-am dat seama că este un spiriduș, ființa fantastică
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și de orice aplicații ale textului. Și cărțile de ficțiune generează fluxuri iluzorii de oameni, întâmplări și lucruri care n-au existat niciodată sau poate că au existat doar pe jumătate dintr-un anumit punct de vedere. Rezultatul e un labirint de sticlă și oglinzi care poate prinde în cursă un pește imprudent o bună bucată de vreme. Am o veche însemnare scrisă de mine înainte să devin așa de vag, în care spun că unele dintre cele mai minunate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apoi e pur și simplu un fapt cert. E doar istorie. Lucrurile astea devin istorie zi de zi. — Ești de-o deșteptăciune ieșită din comun. — Peste zece ani o să vezi o altă cupolă făcută din cărți de telefon sau un labirint cu pereți de hârtie, o să ridici din umeri și-o să pleci să cauți ghereta cu înghețată. — Peste zece ani? — Mda, zise ea. Mda, nu văd de ce nu. — Mersi. Mi-am legănat o vreme picioarele, privind vârfurile bocancilor cum saltă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care acopereau toți pereții tunelurilor. Doar niște registre normale. Faptul că cineva le folosise ca să construiască un tavan boltit și galben nu însemna nimic, la urma urmei. Era doar un fapt. Iar tunelurile în sine... era posibil să creezi un labirint din hârtie stivuită și mâzgălită cu pixul. Bizar, improbabil, absurd de cronofag și periculos, dar, da, posibil. Punând cartea de telefon deoparte, mi-am desfăcut sendvișul. Ce importanță are o zi, douăzeci și patru de ore mici. Uitându-mă și eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de limbaj? Cioc cioc ciocioc cioc cioc ciociociociocioc... Fidorous suspină teatral și ridică ochii. I-am văzut furia și frustrarea - gândul de-a striga sau doar de-a mă ignora alergându-i pe fața elastică aidoma unor șoareci într-un labirint, apoi dispărându-i cu totul în păr și perciuni. Se îndreptă ușor de spate și reuși să vorbească din nou pe tonul acela politicos de educator. — Toate aparatele astea interceptează e-mailuri, website-uri, mesaje de mesagerie vocală, chiar și programe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Eric Sanderson. Mai pusesem și caietele mele cu Fragmentul becului. Mi se părea logic să iau totul, să încerc să-l conving să se uite la toate. Pe când mă îmbrăcam, îmi făceam griji că lumina va fi stinsă și că labirintul de cărți și coridoarele vor fi imposibil de străbătut, toate numai colțuri, întuneric și tăcere, ca un uriaș creier pustiu. După cum s-a dovedit, lumina rămânea aprinsă toată noaptea, dar asta nu ușura cu nimic lucrurile. După câteva minute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe lume. Am scos un suspin pe care nu-l auzi nimeni. În mintea mea încă istovită, întâmplările și evoluțiile din ultimele douăzeci și patru de ore, răsturnările de situație, durerile și șocurile, toate se adunau și formau un mare și complicat labirint pe care eu nu mai aveam forța să-l descâlcesc. În schimb, m-am resemnat doar să înaintez împleticit. Somnoros și destul de detașat ca să contemplu întâmplările cu nepăsarea unui spectator, m-am gândit să ies pe partea cealaltă, să las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
33 Fragmentul becului (Partea a treia / Porțiunea codificată) totul totul s-a terminat. Ultimele semne ale verii încă-și mai fac loc printre nori în unele după-amiezi, dar noaptea se lasă mai devreme și păianjenii grași și-au construit un labirint de pânze peste aleia din capătul grădinii. Dimineața devreme, sunt toate argintii de rouă. Până astăzi nu am observat toate lucrurile astea. Mie încă mi se pare că e sfârșit de august. Ceasurile ticăie, dar nimic nu pare să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nebun, ca o vită scăpată din țarc și nu m-am oprit decât la baza unui deal de unde nu mai puteam vedea gara, ca și cum trenul ar fi luat-o la goană după mine. Drumul furnicilor. Sala tronului. Darul. Ieșirea din labirint M-am oprit să-mi trag sufletul. Am recunoscut poteca pe unde ne-am plimbat de multe ori, între două partide erotice. Dar nu remarcasem niciodată cât de maiestuos se așternea zarea între cele două lanțuri muntoase și cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că poartă cizme de argint cu niște catarame zornăitoare, ce zdrăngăne sub pasul lui de gâscă. Îl urmez tăcut și inima mi se zbate în piept să se spargă. Nu am decât un singur gând, dar drumul spre ieșirea din labirintul furnicesc pare să ia o veșnicie. La un moment dat, cavalerul meu dispare și mă trezesc dintr-o dată singur, căutând ieșirea. Alerg dintr-un culoar în altul și, la fiecare intersecție, mă opresc să-mi trag sufletul și aleg mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cărții, sau o bibliotecă veche ce a aparținut cândva unei civilizații dispărute. Plafonul se deplasa și el vertical, de nu-l mai poți cuprinde cu privirea, făcând loc rafturilor superioare ce creșteau faustic, exponențial. Aveam sentimentul că mă aflu în labirintul cărții lui Borges, acea bibliotecă infinită proiectată într-un spațiu simplificat, esențializat la dimensiunea verticală. Dar eu eram mai mult preocupată de gestul tânărului distins decât de această metamorfozare a peisajului, care, înălțându-se pe vârfuri, a azvârlit cartea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de lichid cenușiu ai nucleilor talamici ventro-mediali, creând o stare de excitabilitate din ce în ce mai crescută, o reacție de trezire, pregătind astfel scoarța cerebrală pentru ceea ce avea să se materializeze în matrice-gând, în undă-potențială, în străluminare indirectă. Cert e că în acest labirint bulbo-encefalo-talamic și hipotalamic gălăgios ca o sală de Bursă cu brokeri agitați și curieri de informații neperisabile, bine stocate, străbătu cu viteza aceluiași tren căile contorsionate ale ținutului clar-obscur, scăldat de terifiante vâscozități, în care mișunau neuroni țepoși hipersensibili și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și, prin strigăte, BANG-ul, lumina gândului-spațiu al ideii, fotonul creației, anatomia ei, nucleul nașterii, particula morții devenită etern. Dacă îi era frig, crea antifrigul, prin urlet direct proporțional cu înghețul, din oamenii-urlet, care hotărau, delimitau, trasau, zideau granițe, lacăte, labirinturi de urlete gunoierești, mașini care le tocau gălăgia în mărunte gălăgii și acel superior, acel cuvânt întreg eliminatoriu, șuierat în nota si bemol: O-PA! Dimensiunea a doua "M i-e frică", se auzea glasul Mioarei Alimentară din întuneric. Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
atunci când mă lași LIBERĂ, ce cuvânt ciudat, ce conotații au ventuzele lui pentru mine, eu merg pe stradă în forma camerei, sunt o ființă care e liberă de a parcurge geometric pătratul distanței dintre viață și moarte, nu prin vreun labirint, așa cum e viața, nu prin tunel, ca metroul, nu cu telefericul, așa cum călătoresc unii oameni, aproape de cer, știind că dedesubt se află hăul mișcător al vieții, mișunând de destine, eu, numai eu și cu Miorița, păpușa mea în brațele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]