607 matches
-
la nivel Înalt și apoi la județe și reședințe de plăși s-a Înființat Partidul Evreiesc care avea cu totul alte obiective față de rivalul său. Iancu Gutman a constatat cu stupoare dezertarea unor tovarăși de (dez)nădejde la dușman. Iată lamentația ștabului local: „Se observă membrii de PCR mai fac parte și din organizațiile Sioniste și mai mult că 2 membri de PCR sunt și În conducerea Partidului Evreesc ca: tov. Braunstein este Președintele Partidului Evreesc și Președintele Bethar-ului iar tov.
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
o mobilizare mai susținută a eforturilor" pentru a putea motiva necesitatea unui atașat comercial la ambasadă. A reținut remarca mea și de atunci am rămas "prieteni"! Am continuat discuțiile cu atașații culturali și de presă. Și aceștia au început cu lamentațiile gen "nu ne putem mișca cu militarii tot timpul după noi". Le-am solicitat "să se miște" chiar și cu militarii după ei, care probabil văzând că nu plantează mine sau împrăștie manifeste, se vor plictisi și îi vor lăsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acele zile, altceva decât să revadă, mereu, fără să se sature, Boris Godunov. După aceea, mult timp după aceea mi-am dat seama că, atunci ca și mai târziu, ceva din operă nu se potrivea deloc cu epoca. Anume: extraordinara lamentație a nebunului. În anii ’50, dar și în anii ’60, ’70, Uniunea Sovietică plesnea de triumfalism. Perioada tulbure, de la începutul secolului al XII-lea, așa-numita „smuta”, evocată în creația compozitorului rus, contrazicea stânjenitor contextul istoric. Abia Rusia de azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în casa noastră, de toate drepturile! * Cel mare, mai inteligent, și-a confecționat un mieunat sfâșietor, care nu o dată reușește să ne impresioneze. Totuși, așa inteligent cum e, se trădează uneori, trăgând un căscat cât se poate de nepăsător în mijlocul lamentațiilor sale. * Simple coincidențe? Nu cred. Odată, culcându-mă împovărat de obligația de a da a doua zi de dimineață (nu-l mai puteam amâna) un telefon de refuz, extrem de neplăcut (și acum, la bătrânețe, a spune cuiva, oricui, „nu” mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lângă Livada cu nuci, după lăsarea întunericului trec pe lângă două doamne în vârstă îmbrăcate în negru care însoțesc un băiețel foarte mic, de vreo trei-patru ani, exact în clipa în care un pui de pisică invizibil începe să miaune sfâșietor. Lamentația îl amuză însă pe copil, care râde înveselit, pare a se distra copios: „l-a părăsit mama lui”, ține să explice una dintre femei, cu vizibilă intenție de a corecta reacția surprinzătoare, „cinică” a omulețului de-o șchioapă. Care, derutându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și nu-mi scrii des. Mă doare tot corpul, ca să nu mai vorbesc de „sufletul” meu care se găsește într-o stare lamentabilă. Mai bine să nu mai continuu cu scrisoarea asta, căci ea va sfârși prin a semăna cu lamentațiile lui Iov. Te îmbrățișez avec douceur et tandresse, René. Miercuri, 22 mai 1974 Ma bien-aimée. L-am ascultat mai mult de două ore pe traducătorul lui John Cowper Powys, care mi-a făcut o vizită. El l-a cunoscut pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de moduri (cuvinte) pentru a exprima dragostea. Se ilustrau deci, pe rând, în desfășurarea scenică, dragostea în succesiune ei istorică: dragostea în sacrificiu (Orfeu și Euridice), în seducție (West Side Story), periculoasă (Carmen), dragostea neîmplinită (Romeo și Julieta), dragostea în lamentație (Besame mucho) etc. În final s-a ajuns (inspirat) prin cânt, la dragostea de Dumnezeu: O happy Dei, Ziua fericită când Isus ne-a spălat păcatele! Acest cânt este al unui anonim și a fost interpretat de toți cei cincizeci
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
o mobilizare mai susținută a eforturilor" pentru a putea motiva necesitatea unui atașat comercial la ambasadă. A reținut remarca mea și de atunci am rămas "pretini"! Am continuat discuțiile cu atașații culturali și de presă. Și aceștia au început cu lamentațiile gen "nu ne putem mișca cu militarii tot timpul după noi". Le-am solicitat "să se miște" chiar și cu militarii după ei, care probabil văzând că nu plantează mine sau împrăștie manifeste, se vor plictisi și îi vor lăsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de comparație. Etica mioritică privește tipul de comportament în care tensiunile și conflictele se rezolvă prin anularea (anihilarea, distrugerea) termenului de comparație care ne pune într-o situație defavorabiă. Reacția celui anihilat este mai cunoscută: retragerea pasivă, resemnarea în fața destinului, lamentația estetică. În primul caz ne condamnăm la o stagnare senină, fără comparații dureroase. În al doilea caz ne condamnăm la o inutilă și neglorioasă dispariție, fiindcă nici atunci nu negociem și nu luptăm. Este o etică anticoncurențială. O etică a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
plinătatea unei comuniuni mereu iubite și voite». Apelul lui don Calabria la redescoperirea Evangheliei are caracteristici cu totul specifice. Duhul Sfânt nu se repetă. E un artist ce folosește o bogată policromie de culori, în creația marii capodopere a răscumpărării. Lamentația pe care don Calabria o aude mai ales în timpul celebrării sfintei Liturghii îi absoarbe ultimii ani ai vieții sale. Vede și evaluează cu ochiul pătrunzător al credinței condiția și situația stagnantă a Bisericii: «Mi-am întipărit în minte cuvintele pe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cinque piaghe della Chiesa (1848), pe care don Calabria a citit-o și a meditat-o. Lipsa sensului supranaturalului datorită înclinației în fața mentalității raționaliste. Apoi, în fața răului ce amenință omenirea, don Calabria nu se izolează și nu se închide în lamentații sterile, ci caută să-și aducă contribuția, vărsându-și partea pentru răscumpărarea omenirii din păcat și din moartea spirituală. «Cât costă sufletele și operele lui Dumnezeu!», spunea don Calabria. Iar arhiepiscopul Schuster îi confirmă: «Dumnezeu vă arată necesitățile Bisericii sale
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
care împrumută mult din tonul lui Lamennais din Paroles d'un croyant, făcând mare uz de exclamații biblice: "și într-adevăr zic vouă", " Doamne, depărtează paharul". Istoria patriei se evoacă în viziuni enigmatice întrerupte de aforisme și sentințe terifiante, nelipsind lamentațiile, vederea pământului făgăduinței, marile bestii simbolice și apocaliptice: "...colo... departe... unde soarele se vede așa de frumos... unde câmpiile sunt strălucite și pâraiele răcoroase... unde ceriul e dulce, unde pământul e roditor și giuncele sunt albe... copii, acolo e țara
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
jălalnice, mișcarea, expunerea, impozițiunea mâinilor sunt esențiale. Acustica e fină, asociată cu fenomene fulgurante, într-o ritmică moale, încetinită, elementele fiind ninsoarea, ploaia măruntă, cristalul, sideful, violinele, poleiala, zăpada, scama, borangicul, chihlimbarul. Dintr-o sensibilitate excitată și din excesul de lamentație poetul scoate un fel de euforie a delirului blajin, lăsîndu-se extaziat de viziuni procesionale, de ceremonia anticipată a morții: Și poate că, voind să mă așeze în capelă, mă vor purta descoperit prin grădină, și cum mă vor plimba tăcut
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
canaaniți sau filisteni, adică geții pripășiți în Palestina prin secolul XVll î.e.n. și următoarele. În limba română cuvîntul ir: alifie, pomadă iar iră: blană de animal rasă de păr. În emegi ira: alifie bine amestecată, divinitate a morții și ir: lamentație, rugăciune, a plînge, a conduce, a călători înainte. Scrierea lui Platon are ca subiect viziunea unui mort adus de pe cîmpul de luptă pentru a fi incinerat și după perioada de doliu el este pus pe rug dar în acel moment
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ne înconjoară. Referindu-ne la dezvoltarea regională în România, vorbim despre un caracter al percepției publice cvasirudimentar. Se știe că cifrele nu plac la fel de mult ca poveștile și, în atare condiții, probatoriul statistic este privit cu mai puțin interes decât lamentațiile sau emfazele acelor actori (de cele mai multe ori din sfera politicului), care vorbesc, nu de puține ori, în arealul acestei teme, despre progrese sociale, dezvoltare economică sau, în egală măsură, despre subdezvoltare sau recesiune. Este datoria specialiștilor să pună lucrurile la
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
dukkha dukkha), dukkha cea determinată de schimbare (păli: vipariṇăma-dukkha) și dukkha ca stări condiționate (saṃkhăra-dukkha). Toate tipurile de suferință din viață precum nașterea, bătrânețea, boala, moartea, asocierea cu persoane sau condiții neplăcute, a nu se obține ceea ce se dorește, îndurerarea, lamentația, chinul - toate aceste forme de suferință fizică și mentală, care sunt în mod universal acceptate ca suferință sau durere, sunt incluse în dukkha drept suferință ca atare (dukkha-dukkha). Un sentiment de fericire, o situație fericită în viață nu este permanentă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
între femeile teatrului lui Caragiale, reprezentând tipul cochetei, adulterinei, ambițioasei, voluntarei. Ea încheie triunghiul conjugal prin care Caragiale dezvăluie imoralitatea vremii. Speriată de șantaj și pentru a păstra aparențele, Zoe face uz de lacrimi, leșinuri și alte arme din arsenalul lamentației feminine. Pendulând între soț și amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet. Învins, Cațavencu e consolat de d-na Trahanache cu perspectiva "altei camere"; comportamentul natural, fără ranchiună este explicația puterii de seducție pe care o exercită asupra
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
maximum de ce pot, chiar dacă e departe de ceea ce mi-aș dori. Iată, domnule Dimitriu, cam În ce ape Înot În aceste săptămâni care zboară În goană, dar fiecare ceas apasă ca pietroiul lui Sisif... Îmi cer scuze pentru această mică lamentație patetică, care nu vă ascund că aș vrea să țină oarecum loc și de scuză pentru lungile tăceri la care sunt nevoită. Sper să auzim de bine, sper să fiți cu toții sănătoși cât e cu putință și trimit În mod
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
când răvășit de „viziuni de mărire”, turmentat de elanuri tulburi, în care ambiția lui nestăpânită hrănește bezmeticia sedițiunii și declanșează excitația subită a loviturii ucigașe. Pumnalul se oprește în pieptul lui Român Gruie, și Vlaicu, după ce își deplânge în fade lamentații devotatul slujitor și tovarăș, hotărăște ca asasinul să ia locul celui asasinat, ca Mircea, deci, să devină ceea ce fusese Român Gruie: „pavăza și brațul” său. Vlaicu, așadar, îl absolvă pe nesăbuit, pedepsit îndeajuns prin spasmele conștiinței și hărăzit oricum, fiind
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
-i plăcere ori improvizate „din poronca” cine știe cui. Lirica lui D., preponderent erotică, nu se îndepărtează prea mult de aceea a lui Costache Conachi și Alecu Văcărescu. Sunt acrostihuri galante, în care, într-un chip convențional, se aduce un prinos amorului. Lamentațiile îndrăgostitului fără noroc nu sunt departe de tânguirile din cântecele de lume. Luna e o prezență aproape obsesivă, de obicei străină și neprietenoasă, și un anume simț al naturii nu-i lipsește lui D. La fel cu poeții anacreontici sau
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
altă mărturie, cea a imposibilității literaturii franceze În reconstrucție de a mai acumula suficientă energie vitală pentru ca energia calorică rezultată din athanorul scrierii să frigă cititorul. Literatura franceză rămîne una dintre primele literaturi naționale victime ale Istoriei, pricină a atîtor lamentații. În epoca indiferenței, cel mai mare scriitor francez este prea-angajatul Michel Houellebecq. În anii ideologiilor Înfloritoare, cel mai important scriitor francez era indiferentul Robbe-Grillet. Prima ipoteză, formulată deja În motto, este că romanul francez modern este În mare parte critic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sunt prezentate faptele de bravură ale domnitorului: luptele cu austriecii de la mănăstirile Cașin și Mira, incursiunea în Ardeal, ciocnirile cu tătarii. Cronicarul urmărește succint și evenimentele din Țara Românească, legate de domnia și sfârșitul tragic al lui Brâncoveanu, încheind cu lamentația asupra deșertăciunii lumii. Sunt consemnate, de asemenea, momente istorice externe: lupta lui Petru cel Mare cu suedezii, tratatul încheiat de țar cu Dimitrie Cantemir, considerat de cronicar un act „nesocotit”. Sfârșitul cronicii este consacrat domniei lui Grigore II Ghica, domn
CRONICA ANONIMA RACOVIŢEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286521_a_287850]
-
poet. Versurile sunt accesibile, muzicale, autorul rimează cu facilitate, alunecând deseori în proză versificată, cu ușor detectabile influențe eminesciene și mussetiene. Peisajul marin și decorul floral abundent dețin întâietatea între preferințele lui C. Ele nu constituie altceva decât cadrul unei lamentații iscate de o existență irosită sau de o iubită pierdută: C. urăște „pornirile sângelui” și aspiră la dragostea celestă, purificatoare, sfâșiindu-se între concretețea tentantă și imaterialitatea dorită. Un alt segment al activității sale literare îl constituie traducerile din franceză
CIOMAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286263_a_287592]
-
obligat pentru a-și apăra dreptatea, dar acest lucru nu schimbă nimic. El părăsește, astfel, un spațiu-timp magic și intră într-o lume venală, într-o cloaca maxima. Faptul că perfecțiunea nu mai este posibilă năruiește echilibrul cosmic, iar celebra lamentație a Inorogului trebuie citită în acest registru: personajul realizează că este nevoit să abdice, să-și părăsească condiția mi(s)tică; simte, altfel spus, că odată cu el se năruiește o lume. Una a valorilor tradiționale, în care puritatea era încă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a distins un inginer în meseria lui, - îl poroclim pitar (jimblar); s-a distins un medic, - îl poroclim paharnic (sofragiu); s-a distins un judecător, - îl poroclim clucer (chelar); s-a distins un ministru, - îl poroclim vornic (portar)"79. Aceste lamentații corespund de fapt unei stări de lucruri de dinainte de demararea "fabricii de biografii". Odată spațiul public deschis pentru înscrierea apelului național, convenția biografică se schimbă în mod radical. Corpul masiv al narațiunilor de viață se fondează pe un optimism profesional
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]