654 matches
-
deloc mic de intelectuali respectabili (ca să nu mai vorbim de jurnaliști) care l-au susținut pe Ion Iliescu în iunie 1990, pe timpul mineriadelor. L-ați auzit pe vreunul rușinat sau punându-și cenușă în cap? L-ați auzit pe vreunul lamentându-se umil că a fost un dobitoc? Nu. Îi vezi în continuare la fel de senini: susțin alte idei ori persoane - sau cu totul alte idei și persoane - și sunt la fel de convinși de dreptatea și moralitatea lor. Ușor sofistic, aș zice că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
curios și atent la filmare; iar partea de montaj-sunet e probabil cea mai epuizantă, dar aduce satisfacțiile cele mai mari. Filmul ia formă atunci. Ce viitor crezi că are documentarul românesc? Prezentul cum e? Nu vreau să încep să mă lamentez iarăși. Revin doar și zic: problema documentarului este că televiziunile din România nu s-au hotărât să facă televiziune. A produce talk-show-uri nu este televiziune. Sunt semne că interesul pentru programe factuale (printre care și documentareă este totuși în creștere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
pe an. Telegrama prin care își anunța sosirea ei o primeam în luna iulie, tocmai când răbdarea mea ajungea la capăt. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu mă anunța? Aș fi fost neliniștit până toamna târziu, m-aș fi lamentat la rude și prieteni că n-am văzut-o de mai bine de un an... O dată s-a întâmplat așa: au trecut doi ani fără să o văd. Din iulie până în iulie m-am gândit neîncetat la ea. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
hotărât să pună în locul acela o placă comemorativă în amintirea savantului ce locuise acolo descoperitorul unei teorii generale în domeniul ciberneticii. Aviatorul În somn se visa de multe ori în avion. Numai în zbor mă visez, survolând cerul înalt, se lamenta încercând să se liniștească. Se ridica din pat, se așeza la marginea lui, rămânea cu capul aplecat și se gândea. Își lua papucii în picioare, pornea spre sobă. Fie că era caldă sau nu, își aprindea o țigară, deschidea portița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de înnebunit și disperat încât părea total dezorientat și neputincios", afirmă Dan Vizanty. Ne amintim de atitudinea aceluiași Ermil Gheorghiu, pe frontul Stalingradului, cu ocazia dezastrului de la Karpovka, și de ceea ce povestește Tudor Greceanu despre el. "Ministrul continua să se lamenteze", adaugă Vizanty. Atunci, acesta din urmă are o idee. Misiunea să fie îndeplinită de către un avion de vânătoare Messerschmitt 109-G, în fuselajul căruia să se facă loc și colonelului american, prin scoaterea aparaturii radio (tot după modelul celor care se
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Interaliat din Italia, era absolut necesară, pentru a obține un răspuns rapid. Era imposibil de stabilit vreun contact cu baza avioanelor Savoia, care avea aparatele necesare pentru acest tip de misiune: toate legăturile telefonice erau întrerupte. Ministrul continua să se lamenteze și nimeni nu se pronunța. Atunci m-am ridicat și am spus cu fermitate: Nu văd decât o singură soluție. Misiunea trebuie îndeplinită de un avion de vânătoare Messerschmitt, cel mai rapid avion de care dispunem. Pe care vom instala
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
încredere în el, dar în mine, da. Concettei, sincer îți spun, nu i-a convenit noutatea, pentru că se lăuda în fața lumii cu chinul pe care trebuie să-l suporte și cât îi e de greu. Cum s-ar mai fi lamentat ea dacă Salvatore își revenea? Mi-a spus să nu mai încerc așa ceva, dar n-am rezistat. Era o provocare și pentru mine, și pentru el. Nici eu nu aveam multă putere sau mult curaj, dar mereu mi-au plăcut
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
merg urgent în țară (ceea ce nu era adevărat). Am spus că voi lipsi patru zile, că voi pleca cu avionul pentru că am deja biletul cumpărat. Imediat a pus mâna pe telefon, a început să se vaite tuturor și să se lamenteze. Am rugat-o să-mi ia bilet la autocarul pentru Roma. Urma să fiu liberă peste câteva zile. Nu știam ce va fi, nu știam ce se va întâmpla cu mine în continuare în Italia, dar într-o așa pușcărie
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
autorilor Desperado de a fi readus literatura în sufletul cititorului nedoritor de comentatori. Refuzul deznodământului clar, refuzul de a încheia opera în fond, decurge din celelalte refuzuri, al cronologiei, al realului exterior prezentat direct (nemediat de interioritate). Virginia Woolf se lamenta privind la romanele lui Galsworthy, Bennett, Wells și alți conformiști de geniu: "Chiar trebuie romanul să arate așa?" Joyce, încă înainte de Ulysses, inventa epifania (care era, în mod cert, o scurtcircuitare a limbajului, în ideea de a lega nemijlocit vizulaul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
devenit unul modernist, Eliot a continuat să scrie drame poetice moderniste chiar și după ce Harold Pinter a adus în scenă teatrul postmodern. Asistăm la o succesiune firească a generațiilor. Premiul Nobel de acest an deschide calea generației viitoare. Așa cum se lamenta TS Eliot după ce a luat și el acest premiu, odată ce ai un Nobel nu mai ai viitor în față, nu mai ai decât "un trecut glorios în urmă". E o mare curiozitate să vedem ce anume va găsi Pinter de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este cuprins, retorizat. Figura spiritului său poetic mi se pare a fi (spre a-i folosi o imagine) hrăpirea, provocată de o stare de mirare, înfiorare în fața lucrurilor sublime "din afară"". Între întemeietori și Grigore Alexandrescu la rîndul său se lamentează, deplînge sărăcia limbajului, nu mai puțin lipsa unor modele, de posibilitățile de exprimare lirică reduse ale limbii... În pofida acestor neajunsuri, plin de resemnare, scrie în toate genurile, pe cît se poate pe un ton măreț, e drept, nu la dimensiunile
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fi judecați cu asprime la Judecata de Apoi, la Sfârșitul Veacurilor. În sfârșit, la spovedanie trebuie să venim cu hotărârea sinceră de a ne strădui cu toate puterile să nu mai repetăm ceea ce am greșit. Nu este bine să ne lamentăm ,,vai, sunt cel mai mare păcătos!”, dar să nu facem nimic să ne schimbăm. Pocăința noastră trebuie să fie lucrătoare, nu declarativă. Ce-a fost odată, a fost, dar de acum Înainte să fie cu totul altceva, după cuvintele Scripturii
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92296]
-
își căutase măsura în Deșertul Nubian, virtuțile locuirii sedentare aveau încă de trecut proba acestui caz extrem de necredință în ea. Cu fiecare casă pe lângă care treceau nepăsători, nomazii răneau fără voie orgoliul edililor ce-o concepuseră: o grație umilită se lamenta reținut în răcoarea adâncă a zidăriei. În pauza de prânz de după ședință, Ian își împărtăși nedumerirea lui Bart, care-l însoțea în restaurantul de la parterul clădirii: − Bizară povestea cu dispariția materialelor. Nu înțeleg cum naiba ar fi putut fi sustrase
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
studenție („Ștefan” fusese deci studentul profesorului). Sursa Îl informează că au acum opt teme de cercetare la care lucrează toți. „Cum așa”, se miră profesorul, „v-au fost impuse de sus?”. „Da”, zice vizitatorul, „de la minister, de la Academie” și se lamentează apoi că e multă birocrație, multe hârtii, se ține seama și de numărul de pagini redactate. „Și cu ce te mai ocupi?”, este amabil obiectivul Pavel. „Mă ocup de familie, de știință, de tema de cercetare.” „Știi”, i se confesează
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
sluj În fața nimănui, nu am șefi care să mă umilească”, Îmi explică Răzvan secretul comportamentului său independent. E de acord că societatea românească e degradată până la o limită de la care nu se mai poate coborî. „Ce-i de făcut?”, mă lamentez eu. Neîncrederea generalizată poate naște seisme, declanșa explozii necontrolate, orientarea spre demagogi și impostori poate determina apariția unor mesia, cum s-a Întâmplat mereu În istorie. Care-i soluția? „Simplu”, Îmi explică acest tânăr care a avut o șansă În
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
insensibilitate față de idealuri, incapacitate de a reacționa, inapetență pentru emulație. Când ajungem aici, suntem În plină maladie a sufletului, ne-a copleșit contextul, ne-au Învins vorbele meșteșugite și repetate cu obstinație, ne recunoaștem neputința. „M-au Înfrânt structurile”, se lamenta cu ani În urmă un lider În care se puseseră speranțe. „Dă-i dracului, n-am Încredere În nici unul, votez cu cine-mi dă de băut mai bine”, mi-a Împărtășit „opțiunea” sa, acum un timp, un megieș de la Bârnova
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
până la 22 ha. Mi-a fost recomandat, ar avea un proiect agricol ambițios, ar putea fi un interlocutor interesant. Ne Întâlnim la școală, vine dintr-un sat al comunei, o persoană discretă, dispus să-și prezinte aventura, fără a se lamenta, structură pozitivă. Are un tractor vechi, uzat, cumpărat la mâna a doua, care se defectează deseori, ceva utilaje. Are și animale, tăurași pentru Îngrășare, a Încercat și cu porci. Lucrează Împreună cu soția, mai apelează la mână de lucru din sat
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cheamă), e doar o țară catolică. Cele două lecturi zilnice: Ciocârlie e prea erudit, prea multe citate, n-are trăiri personale, e prea filtrat, prea rafinat. Să vedem mai târziu. Eliade e adesea prea frust, se exhibă prea mult, se lamentează, alteori e exaltat peste poate. Încerc să Înțeleg ce a trăit când a decis, aici la Lisabona, să nu se mai Întoarcă În țară. Ambele cărți au fost extrem de bine primite, trebuie să caut În urmă, În presă, să văd
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
pe obrazul drept. Cum Marie își deschide larg brațele spre el, Pietro o înlănțuie și îi dă o sărutare mai îndrăzneață pe gât. Deoarece Marie tot nu se împotrivește, sfârșește prin a o săruta îndelung pe buze. Vai ei, se lamentează Marie, tânărul se ferește din răsputeri s-o ceară în căsătorie. Nu spune nimic clar". Se pierde în "fraze fugare despre lucruri fără însemnătate". În prezența lui Pietro, tânăra rusoaică se simte "iritată", "mâniată" și "agitată". Ce fel de iubire
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
model de civilizație pentru întreaga Europă. El subliniază că nimeni alta decât țara sa izvodise de-a lungul timpului codurile iubirii curtenești, ale idealului cavaleresc, ale bunului-gust și ale galanteriei clasice... Și iată că la acest sfârșit de veac, se lamentează monseniorul Bolo, Franța nu doar că încetase a-și scăpăra luminile scânteietoare, dar era nevoită să îndure la rândul ei "o anume năvălire de exotism pricinuită de progresul locomoției". După cum constată el, "trenurile luxoase și enormele pacheboturi aduc pe meleagurile
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și la o societate mai egalitară. Privirea sa se îndreaptă, în acel an 1922, spre Rusia sovietică, spre Rusia Noii Politici Economice, care tocmai instaurase egalitatea între cele două sexe, divorțul liber consimțit și avortul liber și gratuit. Franța, se lamentează scriitorul, apare prin comparație ca o țară retrogradă. Ea nici măcar nu catadicsise, spre deosebire de Statele Unite, Marea Britanie sau Germania, să le acorde femeilor drept de vot! Totuși, nu se poate împiedica să spere Victor Margueritte, mai devreme sau mai târziu "Franța va
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să se aleagă cu ceva, chiar dacă acest ceva n-ar fi fost decât privilegiul de a o atinge cu vârful degetelor. "Am îndurat toate caznele din lume până am reușit să-i prind Louisei, preț de o clipită, mâna", se lamentează tânărul, pe 22 septembrie 1919. "Când dau să mă apropii ceva mai mult de ea, devine bănuitoare", va confirma el câteva zile mai târziu. Recurgând la o tactică erotică care-și dovedise cu vârf și îndesat eficiența, naratorul decide că
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ținut", se vaită el îndurerat a doua zi. Chibzuita stăpânire de sine de care dăduse dovadă nu fusese decât un chin zadarnic. Nici n-apucasem bine să-i strâng mâna, că și-a și retras-o dintr-a mea", se lamentează cu năduf tânărul, pe 28 septembrie. De fapt, tânărul nu contenește să se mire de atitudinea schimbătoare a Louisei. Două zile mai târziu, o duce pe tânăra inconsecventă la o petrecere-surpriză la Antoine de Mortceuf, un prieten de-al său
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
s-a domolit întrucâtva, deoarece viața cotidiană își reintrase în drepturi. Era o realitate ternă, dificilă, marcată de lipsuri, de cartele de rație. Libertinul Roger Vailland nu este mulțumit, deoarece pariziencele sunt prost gătite. Capitala este lipsită de grație, se lamentează el. "Le-ați văzut pe trecătoarele acelea cu fundul lăsat, cu taioare cu fusta scurtă și vesta lungă, așa de lungă încât pensa de la talie nu face decât să pună în evidență ce se află dedesubt? [...] Faceți un tur pe
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
187... Cu toate acestea, cântecele yé-yé, așa simpliste cum erau ele, reflectă destul de bine atmosfera epocii, noul mod de viață al adolescenților și banalizarea flirtului. Toți băieții și fetele de vârsta mea Se plimbă pe străzi doi câte doi se lamentează Françoise Hardy, cu vocea sa melancolică și domoală. Și privind ochi în ochi adânciți Și ținându-se strâns mână-n mână Mergând îi vezi cu pas de îndrăgostiți Unul lângă altul hotărâți să rămână [...] Însă mie singură dat mi-e
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]