13,725 matches
-
fine, un val de alte imagini se depune asupra imaginii ei și o voalează, un bagaj de amintiri, care mă împiedică s-o văd ca pe o persoană întâlnită pentru prima dată, amintirile altora ce rămân suspendate, ca fumul sub lampă. Marea distracție a acestor clienți ai barului par să fie pariurile: pariuri pe întâmplări minore din viața cotidiană. De pildă, unul spune: - Hai să pariem cine sosește primul astăzi la bar: doctorul Marne, sau comisarul Gorin. Și altul: - Iar doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în afară de cea pe care o are în față, o carte ce nu există încă, dar care, dat fiind că ea o dorește, nu se poate să nu existe? Profesorul e acolo, la biroul lui; în conul de lumină al unei lămpi de masă se ivesc mâinile lui în aer sau abia atingând volumul închis, cu o mângâiere tristă. — Pentru a citi - spune el - e nevoie să existe un obiect, un obiect făcut din scriere, un obiect solid, material, ce nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
posibil al unei convingeri. Astăzi sunteți unul obiectul lecturii celuilalt, fiecare citește în celălalt povestea lui nescrisă. Mâine, Cititor și Cititoare, dacă veți fi împreună, dacă vă veți culca în același pat ca o pereche stabilă, fiecare își va aprinde lampa de la capul patului și se va cufunda în cartea lui; două lecturi paralele vor însoți apropierea somnului; mai întâi tu, și apoi tu veți stinge lumina; venind din universuri separate, vă veți regăsi superficial în întuneric, unde toate îndepărtările se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
larg pentru a se manifesta, prosperă în umbră, în relația obscură perpetuată între secretul conspiratorilor și secretul Poliției. Pentru a-l face să existe, e suficientă lectura mea dezinteresată, dar atentă la toate implicațiile permise și nepermise, la lumina acestei lămpi, în marea clădire a birourilor pustii, de cum îmi pot descheia nasturii uniformei de funcționar, lăsându-mă pradă fantasmelor interzise, pe care, în timpul orelor diurne, trebuie să le țin inflexibil la distanță... Trebuie să recunoști că vorbele Directorului General îți comunică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ridicat gunoaiele, în ograda lor și cu perdelele trase s-au simțit liberi. Întotdeauna. Au bocit când cu Cehoslovacia și tancurile rușilor, au suferit alături de polonezii de la Gdansk, au ascultat în pivniță la radioul Gloria, după ce i-au schimbat o lampă, declarațiile greviștilor și s-au temut întotdeauna pentru viața lor. Nu uita, au vibrat la toate evenimentele anticomuniste. Mergeau pe stradă, chiar și când se-ntorceau de la bufetul partidului, unde baba-și făcea aprovizionarea și stătea la o bârfă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
așază, rămân cu piese în mână, ca oligofrenul c-un cub roșu, caut să-l bag în triunghiul albastru, de unde am luat bucata aceea de scară sau geamurile cu gratii?, nu de aici, din altă parte. Nu se potrivește cu lampa aceea cu abajur cu căluți, care se mișcă, nici cu sticlele cu lapte sparte, nici cu ouăle roșii căzute din sân pe dușumea, nici cu duba în care au urcat-o pe Florica. Au venit de la Miliție să sape în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
timpuri despre care nici măcar nu bănuise că ar fi putut exista și asupra unui tratat de botanică prin care Încercă, zadarnic, să obțină o mai profundă cunoaștere a florei de pe insula lui. Noaptea, singur În imensa peșteră fantasmagoric luminată de lămpi cu ulei de broască-țestoasă, lăsa ceasurile să se scurgă citind cu greu și silabisind monoton, ca un copil de școală, oprindu-se din cînd În cînd să mediteze la ceea ce Învățase, Întorcîndu-se răbdător la cele citite și Încercînd să capteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
jucat cu un pui de albatros. Dar ce putea face el În fața unei ființe pe care o Învățase cu numai două luni În urmă primele litere și care citise deja mai multe cărți decît citise el În Întreaga-i viață? Lămpile cu ulei Începură să se agite, cuprinse de un subit acces de tuse, umbra țopăi În ritmul ei pe pereții zgrunțuroși ai marii peșteri și puțin mai tîrziu aceiași pereți tresăltară, scrîșnind și amenințînd să se facă țăndări și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nici măcar să respire. Mai tîrziu, un zgomot ca torsul unei pisici În măruntaiele pămîntului cîștigă În intensitate pe măsură ce urca din nou, și din nou pereții peșterii Încercară să se unească, cîteva stalactite se prăbușiră cu un zgomot asurzitor, uleiul din lămpi se Împrăștie pe jos, iar focul dintr-una din ele cuprinse cu lăcomie salteaua care-i aparținuse căpitanului de pe Madeleine. Oberlus Încercă să fugă de flăcări Îndreptîndu-se spre ieșire, dar era ca și cum ai fi Încercat să pășești pe valurile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îl ținea În sertarul mesei, era deja prea tîrziu, căci vîrful macetei strălucea la mai puțin de o palmă de nasul lui. - Liniște! Îi ordonă Oberlus sec. O mișcare numai și-ți retez căpățîna... Ți-aduci aminte de mine? O lampă minusculă cu ulei ardea În colțul cel mai Îndepărtat al cabinei, iar căpitanul trebui să facă un efort pentru a recunoaște, În lumina aceea atît de slabă, chipul diform al intrusului care rămăsese În picioare, amenințător, În fața lui. - Oberlus! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
captivului și Îi smulse cheia. După cum Își Închipuia, chepengul adăpostea o cutie metalică pe jumătate plină cu dubloni și monede franceze și olandeze. Duse cutia și salteaua pe punte și se mai Întoarse o dată, pentru a lua cu mare grijă lampa cu ulei și a-i Împrăștia conținutul pe perdele, haine și cearșafurile care rămăseseră Împrăștiate pe jos. Căpitanul Îl privea făcînd toate acestea cu ochii ieșiți din orbite de spaimă. - Ai de gînd să dai foc vaporului? plînse el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
toți o renegau, știa că nu existau nici Dumnezeu, nici Iad care să justifice măcar o singură lacrimă a fiului său și, prin urmare, el, Oberlus, Iguana, Își aroga dreptul de a evita aceste suferințe gratuite. Strigătele crescură În intensitate. Lămpile de ulei păreau că Încearcă să pîlpîie mai tare. Apa Începu să fiarbă pe focul care, Într-un colț, Își aducea prinosul la iluminarea și mai fantasmagorică a acelui spațiu. Niña Carmen se Încleștă de drugii de la pat și Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în obiectiv. Fiecare porc trece pe lângă noi mare cât un copac scobit în interior, toți roșii și strălucind pe dinăuntru și acoperiți pe dinafară cu pielea aia de porc într-adevăr frumoasă, după ce careva le-a pârjolit părul cu o lampă aruncătoare de flăcări. Prin comparație, asta mă face să mă simt țepoasă, și trebuie să număr înapoi până la ziua ultimei mele depilări. Și Evie face: — Fratele tău? Iar eu stau acolo și număr vineri, joi, miercuri, marți... — Cum a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a bătut sfios, apoi din ce în ce mai tare, întîi s-au trezit vecinii, Băcănie, La Chiose, apoi s-a trezit și Ali Mehmet, l-a auzit cum chihăie, coboară pe scara scîrțîitoare de lemn uscat, străvechi, "stai, bre, stai că vin". Ținea lampa în mîna stingă, ridicată deasupra capului și dreapta era ascunsă cumva la spate, "o fi avînd pistol, măcar un topor tot ține în mînă" s-a gîndit și s-a străduit să zîmbească larg, cît mai larg cu putință, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nimeni în compartiment de care să-i fie jenă. A doua zi s-a .prezentat la Mihai Mihail, avînd în dosar o foaie de hîrtie pe care scrisese cîteva rînduri. Mihail l-a primit, stînd la fel, în adăpostul unei lămpi de masă care lumina numai biroul, ținîndu-l în umbră. A citit de două ori, încet, de parcă ar fi silabisit. I s-a părut chiar că-l aude îngînînd cuvintele scrise de el. A închis dosarul, a bătut cu palma peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încît să-l împingă mai în față. " Cine se exprimă frumos înseamnă că gîndește bine. Doar se știe că la început a fost cuvîntul", nu obosea să repete Mihail cînd citea raportul vreunui inspector chiar în prezența acestuia, cu lumina lămpii căzînd pe hîrtie și cu obrazul aflat în întuneric. Leonard Bîlbîie simți că este cuprins de emoție, se bucura sincer și avea toate motivele. În definitiv, trecuse și de data aceasta un examen greu, nu oricine ar fi reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o mînă de fier, o mînă de fier, o mînă de fier ne trebuie!" Și se înroșise, dar nu de la rachiu, se înroșise gotcă strigînd atît de tare că "e nevoie de o mînă de fier", încît cineva a aprins lampa și a deschis fereastra gata să arunce un lighean cu zoaie în capul bețivului care nu lasă lumea să doarmă și să viseze, dar s-a oprit la timp auzind vocea adjutantului Radul Popianu, care îl liniștea pe colonel "de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În trei zile toate căscioarele semănau cu niște broaște ieșite pe mal, năucite de lucirea apei. S-a interzis pălăvrăgeala, seara, în fața prăvăliei, după cum se obișnuia dintotdeauna, stînd pe banca ridicată anume, lîngă intrare, pentru așa ceva. Încetul cu încetul și lămpile au început să fie stinse cam pe la ora nouă, prea puțini fiind aceia care să întindă veghea mai tîrziu. Se introdusese o gardă civică de noapte care din lipsă de ocupație, străzile erau pustii și nimic nu se putea întîmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plânsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hârtiei de ziar, pe când flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe când copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mâinile puhave ale mamei de atâta spălat părând niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormântului deschis era pe alocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de marinari care debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca‑n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stânjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la fel ca și pupa vaporului, tapițată‑n brocart - oh, dar Bandura știa bine rânduiala chiar Înainte s‑o Întâlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încât irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încât irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mâini avea o Împletitură. Andrelele erau Înfășurate În Împletitură. Văpaia părului lung Îi cădea pe umerii dezgoliți, până la rotunjimea sânilor, descoperiți pe jumătate. O altă Doamnă, din vitrina alăturată, ținea În mâini o carte, aidoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dragoste... Și facturi de hotel neachitate.) -X vârî iarăși cărțile În valiză, care mirosea a cizme noi și a lavandă, și Începu să se uite prin cărțulia fără coperte. (Mi‑l imaginez stând ciucit lângă valiză, Înclinând cartea după lumina lămpii.) O Întoarse pe toate fețele, după care o duse la nas. Îi plăcea mirosul de carte veche.) Pe ultima pagină dădu de un cuvânt cu litere mărunte, despre care Întâi crezu că era doar titlul unui roman. În pagina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ochilor privirea Îngrozită a unei fetițe din Odessa. Cu capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părând Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca‑ntr‑un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfâșiate, Încât strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră până și pe copaci). Pe de altă parte - un lucru important pentru el, pentru sufletul său - avea, În sfârșit, dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
grădină. Economisiți timp. Și spațiu în casa dumneavoastră Unelte și invenții noi. Pe bufetul din bucătărie, în locul televizorului, a pus un acvariu cu o șopârlă care-și schimbă culoarea pentru a se camufla în decor. Un acvariu căruia îi pornești lampa de încălzire, și care n-o să-ți spună că un alt bețiv a fost împușcat și cadavrul aruncat în râu, a cincisprezecea victimă în seria de crime îndreptată împotriva oamenilor străzii din oraș, ale căror leșuri continuă să fie găsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]