840 matches
-
mizeriilor fiziologice, oprindu-se la pragul care separă mărturisirea omenească de indiscreția cu răsunet vulgar, și tocmai această reținere sobră în divulgarea maltratărilor intime dă volumului timbrul unui piese bine acordate sufletește. Mirel Cană e un scriitor a cărui expresie lapidară și directă face casă bună cu concentrarea nuanțelor. De fiecare dată cînd se referă la intervențiile chirurgicale menite a-i extirpa tumorile vezicale, autorul vorbește despre „mușcătura bursucului", sensul expresiei avîndu-și originea în etosul copilăriei. În mitologia primilor ani, copilul
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
în noi speranțele gândurile de viitori - nu te poți deroba de această responsabilitate cu o inconștiență veselă pe care am văzut-o la președintele partidului - sunt și alte lucruri care s-au adăugat. Ieri în ședință am văzut o execuție lapidară a unui coleg de-al meu care a fost exclus din partid, e vorba de senatorul Ilieșiu, pentru ceea ce eu numesc delict de opinie - Principiile și valorile liberale sunt privite cu un fel de dezinteres când vorbim despre ele îți
Tăriceanu vrea să candideze la prezidențiale din partea USD: Sunt convins că-l voi învinge pe Antonescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31995_a_33320]
-
înlocui cu ecrane. Imaginile împuținează cuvintele, spiritul pierzîndu-și baza de existență. De la tabloidizarea care distruge azi presa (iar tabloidizarea nu ar fi fost posibilă fără încadrarea literelor într-un ecran cineatic) se va trece în curînd la ceva atît de lapidar în expresie încît arta cuvîntului va fi pusă sub semnul întrebării.
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
erotică de care vorbește e o banală imagine romantică a cuplului călare și că tot folclorul este, în acea epocă, opera poeților care-l culeg, exprimându-i așadar pe ei, nu pe țărani." (pag. 384) Deconcertante nu sunt aceste execuții lapidare ale începuturilor, ci relativizările aplicate pieselor de rezistență. Laolaltă Luceafărul, Glossa, și Oda (în metru antic) reprezintă, după Manolescu, mai curând reușite formale decât adevărate centre de iradiere poetică. Despre cel dintâi, de altfel, spune foarte limpede: "S-a dat
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
farsă. Sînt trei semne după care poți depista o inteligență nelivrescă, adică monitoricească, care se apucă să încropească cărți, după pilda lui Paul Doru Mugur. Primul e lipsa de atmosferă sufletească. Un autor monitoricesc are un scris clorotic, uscat și lapidar, cu fraze aducînd cu coastele descărnate ale scheletelor presărate în deșert. Pustiu sufletesc umplut cu gînduri formulate după clișeele în vogă, dar cu aerul solemn că oficiază un ritual inițiatic, cuvenit numai spiritelor cu ștaif. Căci lipsa de talent e
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
esențial. Pentru că, horribile dictu Axolotul este o certă reușită a poetului sucevean. Păstrând formele tradiționale ale poeziei nipone, Constantin Severin trece dincolo de limitele teoretice și poietice ale acesteia. Poemele lui sunt exerciții postmoderne pe teme clasice și prind în forme lapidare imagini, înduioșări, tresăriri, încântări. Din cele nouă poeme am să mă opresc, mai întâi asupra celor două scrise în colaborare cu Șerban Codrin, și el un poet dedicat poiețicii japoneze. Acestea, Turnul astrologilor și Stâncă în spațiu sunt adevărate bijuterii
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
și zdrențele pământului / și behăitul oilor mânate la abator / într-un cuvânt o carte din care / se ridică suspinul poetului cu degetele prinse în ușă // vă rog să-mi iertați preferințele / și faptul că fumez țigări atât de ieftine". O lapidară artă poetică exprimă, într-un singur distih, două realități de ordin diferit: cea a fragilei și tenacei condiții umane într-un univers în care viața constituie o infinitezimală excepție, și, în plan istoric ("Poemul", p. 317, e cuprins într-o
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
schimb, foarte apropiată i-a fost Alice Voinescu, profesoară admirabilă, iubită de toți studenții, fără să afișeze obișnuita morgă universitară. Memorialista i-a remarcat marea bunătate și vasta cultură. André Gide, care-i era prieten, spusese despre ea, caracterizând-o lapidar: ,Une tęte d'homme sur un coeur de femme". Printre colegii de generație, îi amintește pe Fory Etterle, pe frumosul Mihai Popescu (de care era îndrăgostită în taină), Emil Botta, Tanți Cocea. în 1931, termină cele două facultăți, Conservatorul dovedindu
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
modestă observație la finele unei prime lecturi a masivei cărți datorate d-lui Gheorghe Grigurcu, Fișele unui memorialist, (Ed. "Timpul", Iași, 2006), lucrare edificată în memoria mamei sale, cu o scurtă introducere de "conferințe (numai pentru prieteni)", de câteva tot atât de lapidare "însemnări de zile grele", iar apoi de 77 de capitole în liberă concurență tematică/ memorialistică, sub formă de fișe de variate dimensiuni. Cele mai multe aparțin autorului, altele sunt citate din autorii preferați, cât și din presa curentă, câtă vreme ideea ar
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
și», «sau», «dacă... atunci»), totul în așteptarea unui ceas, poate, cînd va prima spiritul prepoziției, adică al unui alt raport între oameni și lucruri, o nouă formă de intimitate cu ceilalți și cu natura.“ (p. 90) Descris în maniera aceasta lapidară, spiritul european are ceva schematic și arid, dar cine deschide cartea va simți arta cu care Noica scoate, din diversitatea exemplelor, corespondențe cu bătaie morfologică. Din cele zece părți de vorbire, Noica lasă deoparte două - articolul și interjecția - considerîndu-le plate
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
referi la câțiva poeți francezi, se arată la fel de singulară, în ce are definitoriu, ca aceea a lui Rene Char, Henri Michaux sau Michael Deguy. Excesul de concentrare și de epurare a detaliilor, deși numeroase versuri ating densitatea aforismului, având structura lapidară a unor definiții în opinia lui Nicolae Manolescu, nu sublimează imaginarul de dragul conceptului, nu constituie o sacrificare a metaforelor și comparațiilor, care câteodată se succed în avalanșă. Apropo de comparații! Cred că ele intră în categoria ciudățenilor poeziei lui Grigurcu
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
cel puțin prin reverberațiile sale). Era vorba despre cum ar fi arătat, cum s-ar fi comportat, cum ar fi fost, pe scurt, Nichita Stănescu astăzi, dacă n-ar fi murit la numai cincizeci de ani. „La fel”, a exclamat lapidar autorul Ninsorii electrice. Ar fi rămas, adică, tot atât de fascinant și de acaparator ca în acel sfârșit de deceniu al optulea în care junii de-atunci îl frecventau cu sfială. De o mare generozitate (ca aproape toate gesturile sale), declarația lui
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
nu măsoară atît distanțele în timp, așezarea pe coordonatele istoriei, cît distanțele de gîndire plastică și de filosofie a privirii. Lecția Ipoteștilor, chiar și în formula ei atît de concentrată, este una extrem de convingătoare: orice nucleu artistic exprimă, fie și lapidar, tensiunile și metabolismul întregului. Cu alte cuvinte, într-o asemenea axperiență, chiar dacă este restrînsă, se oglindește arta românească însăși, în întregul ei.
Peisajul, experiență spirituală (simpozionul de la Ipotești) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11102_a_12427]
-
la o concepție de ansamblu, luminată. Konzeptlosigkeit. Nu există une certaine idée de la Grčce în mediul european." (pp. 72-73) Poukamisas nu e scriitor în sens beletrist, ci un autor a cărui pregătire juridică i se întipărește în structura frazei. Scrie lapidar, sec, fără preocupare de stil, dar cu limpezime și informație bogată. De aceea, nu-l citești ca să-l deguști estetic, ci ca să te instruiești pe seama unui spirit erudit. Atracția textelor sale vine fie din diversitatea informației, fie din doza subversivă
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
care, în ciuda temerii de a fi sufocat de o erudiție lexicală fără orizont, te alegi cu un mănunchi de distincții speculative. Cu alte cuvinte, cititorul află aici o carte de nuanțe fine, și abia apoi un catastif de cuvinte vechi. Lapidar descris, efortul lui Frenkian e de a extrage din litera epopeelor homerice viziunea despre lume care i-a însuflețit pe greci în jurul secolului VIII înainte de Hristos. Chiar dacă livresc cultura greacă începe cu Homer, textele lui nu au apărut din neant
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
fost aruncate. Acelea pe care le înduri neavînd nici o perspectivă de a le depăși. Cine înfruntă absurdul și implacabilul fără să poată da sens absurdului și fără să poată îmblînzi implacabilul are implicit o latură tragică. Dacă aceasta e definiția lapidară a tragicului, atunci e lesne să înțelegem cît de netragică e viața modernă. Ea e mai curînd dramatică în sens facil, atunci cînd nu e meschin de mediocră prin orizontul tracasărilor zilnice. Meritul lui Gabriel Petric din Tragicul și creștinismul
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
pînă și stafia contelui dracula și s-a bucurat de afluxul turiștilor - veniți ca la un vernisaj al lui marcel bunea". Pînă la urmă se produce inevitabilul. O atmosferă de îmbrățișări și pupături (verbale) optzeciste. Eroii generației sînt definiți cu lapidară, dar suculentă voluptate: "gheorghe iova - scriitor de avînt, care dă cu gramatica de pămînt. votcar și virgulofob. conjuncțiofob și istoric al propriilor lui ziceri. merită trecut în calendar, dar mai rar". Sau: "ioan es. pop - zis și iepurașul, din pricină
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
și marile clădiri publice civile (tribunale, burse pentru comerț, negoț etc.); Mormânt - monumentum-ul comemorativ existent, desigur, numai în orașele romane. În cimitirele sătești probabil numai bogații își puteau permite așa ceva, or aceștia îi imitau pe orășeni. Lepădătură - care vine de la lapidare, adică a arunca cu pietre și în urma unei excomunicări - condamnări care se făcea bineînțeles în orașe; Rost - rostra din forumurile romane erau tribunele oratorilor ( unde se „rosteau” discursuri, ba chiar se anunțau și dezbaterile judecătorești mai încinse); Pământ - pavimentum-ul roman
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
lexical, traducătorul devine un adevărat "acrobat" al cuvintelor, căutând mereu termenii potriviți care să producă un "efect intens ambiguizator". Dacă în cazul lui Cioran traducerea este supusă unor reguli stricte pentru că ea se desfășoară pe suprafețe mici, pe o frază lapidară, unde lupta se dă pentru fiecare sintagmă și silabă, în cazul lui Proust este vorba de fraze, care ascultă de legi arhitectonice și simfonice, de un ritm în care trebuie să intri, "potrivindu-ți răsuflarea după cea a unui astmatic
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
împartă la timp judecata, să nu aștepte... Ședințele de seară, nu se știe de ce, țineau mai mult... Poate oboseala, enervarea de peste zi... Neculce lămurește: Care aceli Divanuri den amiadzăzi în deseară nu căde toate pre de laudă. Portretul se încheie lapidar: Omu bun și blându, fără nici o răutate. Dabija... Dincolo, în Muntenia, domnea Gligorie-vodă. Altfel de om. Abil, aventurier, cu multe relații. Amândoi, și Dabija și Gligorie sunt convocați la Țarigrad, la Vizir, să pună la cale lupta oștilor otomane contra
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
știam că o va respinge spumegînd. Așa că am ales adevărul integral și am preferat despărțirea. Am suferit ca un cîine, dar nimeni, niciodată, nu mă va face să cred că am greșit." (p. 22) Dan C. Mihăilescu stăpînește arta citatului lapidar și sugestiv, volumul fiind o colecție de vorbe antologice desprinse din scrisorile și caietele lui Cioran. Parcurgîndu-le, trăiești senzația aceea de dezarmare pe care litera lui Cioran, de o directețe psihologică de săgeată, o provoacă de obicei în mintea cititorului
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
sarcastica a referentului doctrinar, nu altul decît obedientul forurilor "de sus", G. Macovescu. Vor fi mai existînd careva dintre cei ce au asistat la nimicirea iluziilor poetice afișate de Cicerone Teodorescu, într-un moment cînd căzuse la patimă formelor fixe, lapidare; spre a duce ridiculizarea ermetismului de opereta pînă în pînzele albe, Călinescu a recurs la lirica veche și modernă (chiar Trakl) demontînd inepția alegoriei din plinul de sine "Rondel al dopului isteț". A omite asemenea scene memorabile, cu impact de
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
să te investești într-o muncă de concepție și de construcție, fără deadline-uri și fără un public imediat. Iar de obicei - ca să rămânem pe teritoriul acestor utile poncife - mutația stilistică e ajutată de imperative academice de toate soiurile (de la destul de lapidare lucrări de licență ori disertații la întinse și proverbiale teze de doctorat). Altminteri, puțini cronicari ar intra de bună voie în cursa pentru statutul - cu bogată tradiție - de critic literar. Sau poate că nu e numaidecât o regulă... Ne-o
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
mărturisește, "cartea de povestiri cea mai apropiată de aceea pe care întotdeauna mi-am dorit s-o scriu". Din șaizeci și patru de subiecte, Márquez n-a mai recuperat decât jumătate după distrugerea accidentală a carnetului în care erau comentate lapidar. După rescrieri repetate n-au mai rămas până la urmă decât cele douăsprezece de față, din care o parte au fost mai întâi scenarii de film. Ideea acestei cărți de proză scurtă s-a conturat pe fundalul unei crize de creație
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
goale" (Iubire albă a spațiilor goale), ori "părea că nu sânge, rășină-nghețată mi se risipește-n artere,/ în oase - doar vânt" (Labirint). Veritabilul poet care este Ioan Flora poate fi reperat în nenumărate locuri de elecție ale acestei cărți lapidare, prin specifica sa rostire "mută", indisolubil legată de corelativele sale obiective, precum acea prăbușire (de două ori pomenită) a porumbeilor "stinși de sete", peste grădina cu fragi (Fragii); rostire care, aparent aceeași, figurează emoția, fără a se repeta, de fapt
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]