758 matches
-
mesei șade Zamolxe, zeul getic, Ce lesne urcă lumea cu umăru-i atletic. În dreapta lui sub vălul de ceață mândrul soare, În stînga-i șade luna sfioasă, zâmbitoare... Din sale depărtate pătrunde svon de armă. Prin el cimpoiul skytic pornește dulcea-i larmă Trezind greoiul ropot de danț, căci la un loc Toți oaspeții mai tineri loveau baltage-n joc, Iar tinerele fete cu ei jucând de-a-valma Se-nvîrt și se mlădie ușor sunând cu palma. La mijlocul de masă pe tronu-i șade el Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se simțea din ce în ce mai înzdrăvenit. Când ajunse în oază, se opri locului uimit de starea în care se găsea: orice urmă a grelei oboseli pierise. Dimpotrivă, parcă se simțea mai sănătos ca oricând. Numai gândurile îi sfâșiau mintea. În tabără era larmă. Soldații își strângeau corturile. Robii încărcau poveri pe tauri și asini și se încărcau ei înșiși cu poveri. Noaptea se lăsa repede. Zărindu-l de departe, un soldat veni la Auta cu sufletul la gură. Îi spuse gîfîind: - Unde ai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
țările depărtate. Alți slujbași sau sclavi mânau spre corăbii turme de oi. Bătrâne femei atlante, din sărăcime, umblau prin mulțimea de oameni și își lăudau în gura mare plăcintele sau turtele cu miere ce le aveau de vânzare. Erau în larma și în înghesuiala obștească și altfel de oameni, mai scunzi, cu fața mai albă, unii cu bărbi negre, dar iuți și guralivi, care alergau de la o corabie la alta, strigând, lăudîndu-se sau văicărindu-se, până când își ajungeau ținta; și atunci
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mici de piatră sclipind cu mii de fețe, atât de prețuite de bogații stăpâni ai Atlantidei, fie burdufuri cu vin auriu și tare, stors din strugurii de la capătul de răsărit al Mării dintre Pământuri. Intrând din liniștea mării în această larmă, Iahuben a pășit pe țărm bucuros că picioarele lui pipăie iar pulberea pământului țării. A trecut prin mulțimea pestriță, s-a rânduit în șirul armatei și a pornit spre cazărmi. Seara, unul dintre căpitani l-a chemat la sine și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
toate uneltele cu ei și toate armele soldatului de pază, lăsîndu-i numai coiful. În zori, când slujbașul regesc veni să adune robii la muncă, rămase cu gura căscată în fața peșterii goale. Întâi vru să strige, dar se gândi îndată că larma i-ar fi fost vătămătoare, întrucît ar fi aflat și robii ceilalți și alți slujbași care abia așteptau să-l prindă cu vreun cusur pentru a-l pîrî. Astfel, ieși tăcut și, stăpînindu-și anevoie furia și ciuda, se duse în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
amesteca mireasma lemnului proaspăt cu duhoarea pieilor crude, a vopselelor, a cleiului fiert. Mai departe, toate aceste străduțe locuite de meșteșugari se adunau într-un maidan plin de gunoaie după care se auzeau tot felul de strigăte amestecate într-o larmă cumplită. Dincolo de maidan era piața orașului. Când intrară în piață, străinul se opri uimit. Se uită la șirurile de oameni aproape goi care ședeau cu picioarele strânse sub ei în fața câte unei grămezi de marfa, și strigau din răsputeri: - Uite
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
născociri, vor pieri și se vor chinui foarte mulți dintre ei. Hor părea înfrînt. Totuși mai întrebă: - Și tu, Auta, poți ști care dintre acei oameni e ucigaș? - Știu... Începu Auta, dar în aceeași clipă se auzi de-afară o larmă surdă, neobișnuită, pe podiș. Ieșirii cu toții repede. Larma venea dinspre pădurea de cedri. În scurt timp, dintre copaci porniră să iasă cete învălmășite de oameni. Când această mulțime ajunse în fața marii luntre argintii, strigând de frică și de durere, se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mulți dintre ei. Hor părea înfrînt. Totuși mai întrebă: - Și tu, Auta, poți ști care dintre acei oameni e ucigaș? - Știu... Începu Auta, dar în aceeași clipă se auzi de-afară o larmă surdă, neobișnuită, pe podiș. Ieșirii cu toții repede. Larma venea dinspre pădurea de cedri. În scurt timp, dintre copaci porniră să iasă cete învălmășite de oameni. Când această mulțime ajunse în fața marii luntre argintii, strigând de frică și de durere, se putu vedea că era o mulțime de robi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ticălos. Mulți dintre sărmani plecaseră, nădăjduind că zeii își vor abate mânia asupra celor două cetăți de pierzanie. În Gomorra nu mai rămăsese nici unul. Nu apucaseră însă cei doi să se culce, când oamenii din Sodoma înconjurară casa. Afară era larmă. Se auzeau felurite glasuri: - Unde sunt oamenii care au venit la tine în gazdă, acum, noaptea? Adu-i la noi ca să-i cunoaștem! Lot ieși în fața lor și le spuse: - Vă rog, fraților, nu săvârșiți vreo urgie! Cineva de-afară
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vară autentice. Și de o Încercare de a spune adevărul despre senzația de pace pe care ele o induc. Nici tăcerea și nici liniștea nu sînt ceva absolut. Ele sînt doar stări În care, cînd se potolesc stridențele, vacarmul, hărmălaia, larma, sonoritățile ajung la un echilibru armonios și rumoarea devine miraculos, surdinizat, murmur abia perceptibil care ne alină și urechile, și sufletul. Tăcerea este dinamism sonor perceput ca vibrație consonantă. Pacea, În acest sens, e un mimimalism sonor resimțit ca o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
să-și facă porția zilnică de zbenguială În aer liber la locul de joacă amenajat lîngă școală. Neluînd parte nici la agitația și alergătura, nici la hărmălaia și hîrjoneala copiilor, puteam observa cele două nivele, evident contrastante, ale locului: jos larma și praful stîrnit de zbenguiala celor mici, sus cernerea negrabnică dar aproape necontenită a frunzelor Îngălbenite. Mi se părea ca această opoziție merită atenție și conține un anume tîlc. Am Încercat deci să prind În cuvinte cele două scene cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și sceptrul său de pietre scumpe, măcar de lemn și ciobulețe de sticlă colorată, dacă nu nici atât, măcar de carton și peticele de hârtie văpsită. Între ei nici unul mai mare: toți egali de suverani! Vezi ce splendid cortej și ce larmă haotică, în care nu se mai distinge nici o figură și nici un glas, în care nu mai poți ști cine merită să fie salutat de tine cu o respectuoasă mișcare de coadă, sau lătrat ca un caraghios"247. Vorbim aici de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
parte din categoria celor care, cu mai vechi prilejuri, îl ciupesc, îl mușcă, îl înțeapă, îl urzică, îl sperie ca strigoi sau ca focuri înșelătoare prin beznă. Iar la ultima ispravă a celor trei nerozi, chiar lângă peșteră: „Se aude larmă de vânătoare. Intră diferite spirite în chip de câini și-i pun pe fugă. Prospero și Ariel îi asmut.“ Nălucile de câini au chiar și nume: Mountain, Silver, Fury, Tyrant. O dată izgoniți, Ariel primește de la Prospero instrucțiunea: „Te du și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
parte din categoria celor care, cu mai vechi prilejuri, îl ciupesc, îl mușcă, îl înțeapă, îl urzică, îl sperie ca strigoi sau ca focuri înșelătoare prin beznă. Iar la ultima ispravă a celor trei nerozi, chiar lângă peșteră: „Se aude larmă de vânătoare. Intră diferite spirite în chip de câini și-i pun pe fugă. Prospero și Ariel îi asmut.“ Nălucile de câini au chiar și nume: Mountain, Silver, Fury, Tyrant. O dată izgoniți, Ariel primește de la Prospero instrucțiunea: „Te du și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
toi. El și-a închis perdeaua pleoapelor. Îi este interzis sufletului să iasă, la asemenea obiecte nelegiuite! Ah! Dacă și-ar fi astupat și urechile! Într-adevăr, căderea unui luptător a făcut să izbucnească din mijlocul poporului adunat o imensă larmă, al cărei șoc violent îl resimte. Curiozitatea este mai tare decât el. Se crede suficient de puternic, orice s-ar putea întâmpla, pentru a continua, după ce va privi, să disprețuiască și să învingă. Deschide ochii și iată-i sufletul atins
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
crescut pe ele, încolo zăpadă, în lumina învăpăiată a serii... Pădure, pădure de jur-împrejur, totul e aspru și de gheață. Un fag bătrân, cu crengi strâmbe, frânte, împunge cerul... Un țipăt de coțofană trece vibrând strident peste zăpadă, și cu larmă, se înalță de pe crengi. În timp ce soarele coboară la asfințit, la răsărit se înalță luna plină... Două focuri sângerânde îmbrățișează cerul. Un întuneric apăsător se așterne peste pădure. O bufniță solitară pufnește neîncetat. Apoi, prin copaci se aude când și când
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ușor, Ca un adevărat... senior! Morala: Cel ce altuia îi sapă, Din invidie o groapă, S-aibă grijă! S-ar putea, Să cadă primul în ea! FABULA URSULUI Primăvara mai devreme, Ursu-abia ieșit din iarnă, Face-n sat o mare larmă, Că de nimeni nu se teme! Leneș și foarte flămând, (N-a mâncat de patru luni!) A fost prins un porc furând, Și-l admonestau doi câini: -Suntem puși să apărăm ! Ai tupeu venind să furi! Noi legal te acuzăm
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
a tuturor bogățiilor dăruite de pământul roditor. De asemenea, creșteau numeroase animale, datorită pășunilor mănoase și izvoarelor de apă cristalină, care se iveau tainic din întunecata pădure, întinsă de-a lungul așezării. Oamenii trăiau într-o liniște desăvârșită, întinată de larma copiilor, care se întorceau, în fiecare după amiază, de la învățătura dascălului Ioan, de la mănăstirea aflată nu departe de marginea cătunului. Satul se anima la trecerea carelor spre iarmarocul de Sf. Ilie, de la Lespezi, când toată suflarea aștepta cu mâncăruri alese
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pungi grei de bani pentru cinstea fetei vistiernicului, dar sfârși în ștreang, fiind prins furând din vitele aduse pentru masa domnească, iar domnitorul ținea nenumărate divanuri, încercând să întărească Țara Moldovei. Dar, în zorii zilei de sfârșit de septembrie, o larmă de vaiete omenești și zăngănit de arme puse stăpânire pe toate laturile Curții domnești. Însuși domnitorul, galben ca ceara albinelor din stupinile de pe Bahlui, era tulburat de vestea ce o trâmbița logofătul Dumitrașcu: domnița Catrina dispăruse, fugind împreună cu diacul Radu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
scris ceva în ziar despre asta. Deci tot răul a fost spre bine, de fapt, zâmbi Ashling. Doamna O’Sullivan din Waterford este probabil cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla vreodată. Dylan părea amuzat - apoi alarmat, odată cu larma nebună care a izbucnit în grădină. Craig căzuse din leagăn și, judecând după scârțâitul puternic și după bocetele asurzitoare, avea dureri considerabile. Ashling scotocea deja în geantă după leacul salvator. Pentru ea însăși. — Te duci tu? Clodagh aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
te ia. —Ce e aia? Îți arăt. Ted fugi jos, luă CD-ul și alergă înapoi sus. —ăsta e Mick Hucknall. Ashling, care se bucura jos de un moment de liniște, se uită speriată în sus când a izbucnit o larmă teribilă din camera de deasupra ei. După câteva secunde, Ted reapăru, cu o față vinovată. — Ce se întâmplă? întrebă ea. —Nimic. —Mai bine urc. Ashling și-a perecut câteva minute bune încercând să îl calmeze pe Craig. Ce i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tari, nu primesc pe nimeni, o alung pe A., care chițcăie pe la ușă s-o primesc; nu vreau să aud voci externe, nu ies zile Întregi, mă concentrez spre acel Întuneric interior, din care cresc forme de viață, umplând de larmă aerul camerei. „Oh, lucrurile cum șoptesc“, se răsfață În alaiuri vesele, ținându-se unele de altele, Într-o cavalcadă a imaginilor, se lovesc de colțul mesei din greșeală; mă pipăie, mă Îmbrățișează Într-o euforie de neînțeles ca niște ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ale atelierelor, elevii de la școlile religioase, agențiile imobiliare, casele de caritate, șirul lăzilor de gunoi din fața clădirilor, dealurile care se vedeau În depărtare printre curțile neîngrijite - totul era Învăluit În diferite nuanțe de cenușiu. Din când În când răzbăteau prin larma obișnuită a străzii sunete străine: dangătele clopotelor din biserici, Înalte și rare, Întretăiate, joase, subțiri, grave sau triste, un difuzor Îndepărtat, ciocane pneumatice și sunetul slab al vreunei sirene. Toate aceste zgomote nu puteau acoperi liniștea Ierusalimului, liniștea aceea fundamentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu mai voiau să urmeze nici un sens și când domnul Meier trecea încet printre rândurile de bănci și pronunța propozițiile rar, pentru ca noi, aplecați peste caietele noastre, să le putem scrie pe cât posibil fără greșeală, ele se descompuneau într-o larmă păstoasă care mă făcea să intru în panică și din scrisul acela nu mai rămâneau decât trăsături și linii de necitit, la fel de tremurătoare ca mâinile care, și după terminarea dictării, continuau să tremure și nu mai încetau. Domnul Meier, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
păreau mici ca niște pitici în fața muntelui ciopârțit. Stânca era străbătută de o ramificație de nervuri gri-gălbui, iar cuburile acelea zăceau acolo, niște bucăți care în ateliere deveneau corpuri. Și intrarăm în spațiul de penumbră în care se auzea o larmă mare de lovituri și de fiare, iar razele soarelui cădeau pieziș prin ușa deschisă pe cutele unei figuri statuare, scăpărând arămiu pe carnea aia rece care se simțea la pipăit atât de netedă și de tare. Mă uitam uimit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]