765 matches
-
trotoarul ce se strecura pe lângă traficul blocat fără speranță; grăbinduțse spre o întâlnire la care întârziase deja, înjurând ca un birjar, afurisind pietrele sparte din pavaj, tocurile ei înalte, bărbatul care o urmărea, șoferii care claxonau frenetic, deși faptul că larma nu avea nici un efect asupra deblocării traficului era deja o realitate urbană, întreaga dinastie otomană care cucerise odinioară orașul Constantinopole și apoi persistase în greșeala sa și, o, da, ploaia... blestemata asta de ploaie de vară.“ Așa începe unul dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
mă sperie, ci veșnicia mulțumită de sine a provincialismului cultural, mai ales că acesta răsare unde nu te aștepți. Cred că siesta ideilor este numele potrivit al acestei ațipiri duminicale, aceasta se prelungește voluptuos până ce vin rătăciții națiunii și fac larmă pe ulița mare și tulbură odihna, cum zice bănățeanul, din soba din față. Există un provincialism cultural la vedere, acela al regiunii mediocrilor artistic. Iacătă că în capitala Banatului, ca să vorbesc provocativ și dincolo de agenda discuțiilor publice ale premierului, numărul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
afară... Merg de o bună bucată de vreme. Soarele soarbe cu voluptate și ultima picătură de rouă. Am ajuns pe creasta dealului. Aici mă opresc să contemplu împrejurimile... Dealul Cetățuii și al Repedii, năpădite de lumina dimineții. Târgul își trimite larma trecută prin surdină până la mine. Nu rămân în loc prea multă vreme, fiindcă simt chemarea celui care mă așteaptă. Și drumu-i lunglung... Soarele începe să dogorească din ce în ce mai tare. Caut umbra copacilor. Îndată voi ajunge în marginea pădurii, care îmi va fi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
invazia fu atât de generală, încît brișca fu înconjurată de acești zei negri, care trăgeau din nări privind spre Otilia, confundînd-o poate cu o buruiană mai înaltă. Toată câmpia părea din pricina colbului cotropită de bivoli. Tropotul, răgetele sugrumate făceau o larmă surdă, în care răsăreau niște urlete sălbatice. Felix și Otilia nu distinseră alt animal; dar Pascalopol, ținând bine caii, care sforăiau, începu să strige: - Măi, care sunteți acolo?Un glas se auzi ca de pe lumea cealaltă: - Aici suntem, boierule. În
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
uită unul la altul, bucuroși de înviorarea discuției și-și zîmbesc cu plăcere. Apoi, se întunecă amîndoi, refugiindu-și privirile spre ceștile de cafea una golită pe jumătate, lăsînd să se vadă hoaspa umflată pe fund, iar cealaltă abia atinsă. Larma din jur este la apogeu. Se aud comenzi într-o română stîlcită, se fac prezentări, se spun vorbe de rămas bun și, în special, se rîde. Peste tot, afară doar de trei-patru mese, printre care și cea la care stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
înaintate pentru apărarea localităților de dindărătul lor. Numai cetatea Tzepaena, contra căreia înaintară în primăvara următoare (1257) strategii împărătești Strategopulos și Tornikes, rezistă cu succes atacurilor lor și, fiindcă trupa năvălitoare de romei se sperie de marele zgomot și amăgitoarea larmă războinică ridicată într-adins de cei împresurați și fugi mișelește din câmp, lăsând în urmă tot materialul de război și de asediu împreună cu caii, lucrul se schimbă așa încît ciobanii și porcarii români, cărora le lipsiseră și arme și cai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu hîrtii, În mai multe straturi. Două femei la o masă, cu o centrală telefonică Între ele și o pancartă la picioarele lor: „Cereri de informații pentru Cazierul Judiciar și Circulație“. Bud se duse acolo și vorbi tare, ca să acopere larma convorbirilor telefonice. — Îl verific pe Cathcart. Vreau să-mi dați tot ce puteți găsi despre anturajul cunoscut. Tot tacîmul. Măscăriciul ăsta a fost acuzat de două ori pentru corupere de minore. Vreau detalii complete despre reclamante, plus adresele lor curente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să spună, pînă cînd În sfîrșit se agăță din nou de Întîlnirea de joi, cînd ea era liberă. Și dacă te-aș aștepta joi? Asta rămînea de văzut; și mai rămînea de văzut ce se Întîmpla În mijlocul grădinii: Învălmășeală și larmă și Vilma se uită spre locul unde Îi văzuse ultima oară: nici Cinthia, nici Julius numai erau acolo. O luă la fugă și străbătu jumătate din grădină strîgÎnd: Julius! Julius! Din Învălmășeală ieșeau cîțiva copii pe brînci, erau cîinii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întuneric. Îl așteptau și chiar se gîndeau că ar fi fost grozav să vină la mine și nu la Arenas, de exemplu. Pentru prima oară Îi lăsară mai mult timp singuri În clasă și cu toate astea nu se stîrnise larmă. Stăteau Încremeniți, ca Într-un extaz mistic. În sfîrșit și-a făcut apariția Roșcova și a rămas puțin cam descumpănită fiindcă nu avea pe cine muștrului: erau cuminți ca niște Îngerași și stăteau cu toții cu mîinile Împreunate pe pupitru. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu duioșie pe amîndoi obrajii, În timp ce el repeta: Dodó, spune-mi Dodó ca Întotdeauna... „Ești un om atît de important, darling.“ - „Dodó, Dodó, ca Întotdeauna.“ premierul Își luă paharul cu suc de grepfrut, avea poftă să se Îndepărteze nițel de larma conversațiilor. O luă pe Susan de braț și se apropiară Încet-Încet de un colț al grădinii de unde se putea zări Lima, departe, o puzderie de luminițe care clipeau ca stelele. El nu uita niciodată de Lima și o clipă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scris ceva în ziar despre asta. Deci tot răul a fost spre bine, de fapt, zâmbi Ashling. Doamna O’Sullivan din Waterford este probabil cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla vreodată. Dylan părea amuzat - apoi alarmat, odată cu larma nebună care a izbucnit în grădină. Craig căzuse din leagăn și, judecând după scârțâitul puternic și după bocetele asurzitoare, avea dureri considerabile. Ashling scotocea deja în geantă după leacul salvator. Pentru ea însăși. — Te duci tu? Clodagh aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
te ia. —Ce e aia? Îți arăt. Ted fugi jos, luă CD-ul și alergă înapoi sus. —ăsta e Mick Hucknall. Ashling, care se bucura jos de un moment de liniște, se uită speriată în sus când a izbucnit o larmă teribilă din camera de deasupra ei. După câteva secunde, Ted reapăru, cu o față vinovată. — Ce se întâmplă? întrebă ea. —Nimic. —Mai bine urc. Ashling și-a perecut câteva minute bune încercând să îl calmeze pe Craig. Ce i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
martorii vă sunt prieteni; adevărul va ieși la iveală cu și mai multă claritate. — E adevărat, așa ne-am înțeles, confirmă nepotul lui Lebedev. — Atunci, dacă așa ați vrut, de ce adineaori, de la primele cuvinte, s-a lăsat cu strigăte și larmă? se miră prințul. — Și în privința articolului, prințe, se amestecă boxerul, care ținea foarte mult să strecoare și el o vorbă și de aceea acum se simțea plăcut înviorat (se putea bănui că asupra lui acționa vizibil și puternic prezența doamnelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iar acum... nu se mai poate, pentru că mă disprețuiți... — Păi e-o casă de nebuni! strigă Lizaveta Prokofievna. — Chiar așa, o casă de nebuni! nu se mai abținu Aglaia, rostind vorbele cu voce tăioasă, însă spusele ei se pierdură în larma generală; toți discutau de-acum zgomotos, toți judecau, unii se contraziceau, alții râdeau. Ivan Feodorovici Epancin era în ultimul hal de furie și, arătându-și demnitatea jignită, o aștepta pe Lizaveta Prokofievna. Nepotul lui Lebedev strecură ultimul cuvânt: — Da, prințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu mîinile pe burtă; oricum, stînd așa, se simțea și mai rău. Se ridică din nou În capul oaselor, apoi În picioare. Nu putea alunga șocul, felul În care o tulburase. Taci, Vivien. Făcu un pas, apoi Înclină capul auzind larmă pe deasupra hîrÎitului Înăbușit al radioului, gîndindu-se că poate e Pamela sau unul dintre băieți În hol. Dar se dovedi că larma nu avea un motiv anume. Rămase nehotărîtă un minut, mușcîndu-și mîna. Apoi se duse la garderob și deschise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
picioare. Nu putea alunga șocul, felul În care o tulburase. Taci, Vivien. Făcu un pas, apoi Înclină capul auzind larmă pe deasupra hîrÎitului Înăbușit al radioului, gîndindu-se că poate e Pamela sau unul dintre băieți În hol. Dar se dovedi că larma nu avea un motiv anume. Rămase nehotărîtă un minut, mușcîndu-și mîna. Apoi se duse la garderob și deschise ușa. Garderobul era plin cu tot felul de prostioare. Erau cîteva haine vechi de-ale lui Duncan, de cînd era școlar, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
PRETTY BOBBY ( centrat, în partea de sus a paginii) Pagină separată, de dreapta O curte mică se deschide în spatele zidurilor înalte ale unei case din Bombay ca o glastră micuță în mijlocul unui teren plin de bolovani enormi. Zgomotul după-amiezii și larma de la Falkland Road au rămas undeva, în urmă, de cealaltă parte a zidului. Înăuntru, un tânăr mătură podeaua. O face cam fără chef, vânturând mătura la distanță de picioarele sale lungi, cu o mișcare nervoasă, menită să țină praful departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îi îndeamnă un vorbitor din Adyar. Din apele Pacificului se va întrupa o rasă nouă, care o va depăși pe cea indo-ariană, a conducătorilor de astăzi. Se iscă controverse, atunci când începe să vorbească o nemțoaică. Elvețiancă, insistă președintele peste toată larma. Frau Doerner, este o distinsă profesoară de euritmică. Și este elvețiancă. Unii membrii părăsesc sala în semn de protest, dar Frau Doerner, căreia i se permite să vorbească, trage nervos de marginea sariului, expunând filosofia mișcării senzuale rituale și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
străbătută de pârâul cu același nume, ce curge domolindu-și albia printre copacii seculari. Hușul de azi oferă vizitatorilor bogăția, peisajul, dragos-tea și ospitalitatea. În partea de S-E, se întind ca un șirag de mărgele fabricile orașului. Zumzetul și larma copiilor ne atenționează că ne aflăm în apropierea grădinițelor și a școlilor impunătoare din oraș. Hărnicia și ospitalitatea locuitorilor ne îmbie pentru că la Huși, nicăieri altundeva, poți bea ceva rar, mânca ceva bun și odihni liniștit și mult. George Hamza
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe-un caimacan și citește-o geremea. Ce citește ăla, bre? - zice turcul către ovrei. — O geremea, efendi! - răspunde roșu la față ovreiul. Ce geremea, bre! - zice turcul și rap! jap! îi mai trage o pereche de palme. Deodată, toată larma, toată vânzoleala, tot umbletul se potolesc ca prin farmec. Dinspre plaiul Eschișer, în violetul înserării, iese stăpâna mării, semiluna. Păgân, creștin, ateu se aruncă în pulbere. Nu mișcă nimeni. Dinspre palat se aude un ropot și un pâlc de ieniceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
revistă pârtia de schi din apropiere. Era deja luată cu asalt de numeroși turișticopii, tineri și mai puțin tineri - dornici să se bucure de tot ce le putea oferi natura atât de bogată, de frumoasă și de darnică. Înțelegând că larma cea mai mare pătrunde dinspre pârtia de schi destinată amatorilor, s-a hotărât să meargă și el acolo. „Unde sunt copii este mai frumos și veselia nu se sfârșește decât la plecare” a fost gândul care a condus la această
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Ei, nu! Nu mă deranjează, dar eu știu? Doriți cu adevărat? Sunteți singur, așa... ca mine? - Păi..., cred că... așa ca dumneavoastră. Doresc să cred că este așa, răspunse Iustin râzând și încercând să o privească în ochi. Este așa larmă aici și noi... pierdem timp prețios, cred. - Ha, ha, ha! Aveți umor, domnule Tinu! - Cum? Tinu? De ce ați... Păi..., așa v-am botezat eu în gând. Mi-a plăcut mie așa, răspunse ea râzând cu seninătate. - Îmi place și mie
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
prins-o de braț și a Marian Malciu readus-o cu forța în acea încăpere, mai mult târând-o. I-a aruncat poșeta pe o lustră de perete și a forțat-o să danseze cu el. Celelalte fete chicoteau în larma generală și nu se mai auzeau cuvinte întregi. De altfel, abia acum a observat Iuliana că dansau toate fără sutiene, iar o parte din băieți erau doar în maiou și slip, desculți cu toții. - Mișcă-ți, bă, trupul în ritm cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
numai un suspin, Sporesc acolo-n mii și mii de creșteri, Se-ngroașă-n hăuri, se izbesc și vin Să zguduie pereții arși de lavă. Și tainița se umple de tumult, Ca cerurile, sus, când tună-n slavă... Și crește larma surdă tot mai mult, De parcă sparge urletul tavanul : Cutremur lung iscat dintr-un oftat... Amintindu-și peisajul satului natal, Voiculescu scrie în «Amurgul» : Abia pe munți atuncea mai fâlfâie lumina, Ca pasărea rănită zburând din stâncă-n stâncă... Pe urma
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
În fond, Carmina, ca și celelalte personaje, atrase precum fluturii de noapte la un felinar, nu sînt capabile de un efort de construcție, rămînînd captive într-un sistem fără valori, cu lăuntrul surpat în tot felul de întrebări, într-o "larmă de întrebări", cum spune un personaj, spre nicăieri, cu mintea în vid. Personajul prozei Doinei Popa este neadaptabilul, marioneta de pe o scenă pe care nu o înțelege și, uneori, în rare radicalizări, nu o admite: Carmina, Ovidiu, Sidonia Trofin se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]