1,272 matches
-
tradus, fără a le tipări, piesele Daniel Rochat de Victorien Sardou și Hernani de Victor Hugo. În afară de pamfletul Epistola studenților din facultatea Creierului din planeta Jupiter, scrie o satiră la adresa politicianismului vremii, intitulată O ședință administrativă la Piei Roșii cu leafă. Propunând spre premiere Academiei două piese de Gh. Sion, nu se dovedește și un bun critic de literatură. Prin structură, G. este un memorialist. Încă la 1858 îi trimitea lui V. Alecsandri o scrisoare în care relata cu farmec un
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
acestor acte de violență. Și răsculații făceau la fel Recidivând, în timpul lui Constantin Șerban, slujitorimea răsculată a continuat (rebeliunea începuse în 1653) să provoace scene de violență vandalizatoare și criminală. Militarii rebeli - și la răscoala, declanșată (spun istoricii) de neplata lefurilor făgăduite înaintea luptei de la Finta, au participat slujitorii, în rândul cărora îi aflăm pe dorobanții pedeștri și pe călărași, ca și pe mercenarii străini (seimenii sârbi, numiți astfel după un corp similar din armata otomană, aduși de prin munții Bosniei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
În care În timpul guvernării liberale a lui D. A. Sturdza (1895-1899) s-a Încălcat făgăduiala „Înfrânării cheltuielilor”, când s-a adus „finanțelor statului o primejdioasă zdruncinare prin cea mai inoportună sporire a multor alocații bugetare, Între altele a soldei ofițerilor, a lefii profesorilor, 38 milioane pentru lucrări publice cerute de Ionel Brătianu și votate În două zile 26 și 30 mai 1898 fără nicio prevedere de acoperire. Aceste din urmă milioane se și revocă peste un an și jumătate, spre umilirea țării
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
zile 26 și 30 mai 1898 fără nicio prevedere de acoperire. Aceste din urmă milioane se și revocă peste un an și jumătate, spre umilirea țării, după cererea bancherilor străini cu prilejul Împrumutului de la 1899 contractat de generalul Manu, iar lefurile sporite Între 1897 și 1899 sunt reduse la 1901 tot sub liberali” . Tot Maiorescu vorbește despre conversiunea de la 1898 „care contrar programului lui D. A. Sturdza din 1892 a prelungit termenul de amortizare de la 40 la 60 de ani, Casa de
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
superior din România ajunsese la nivelul principalelor țări europene. Profesorii universitari, chiar aceia care nu-și efectuaseră studiile în Occident, avuseseră ocazia ca, prin burse ori invitații, să cunoască bine cultura europeană, îndeosebi pe aceea legată de specialitatea lor. Fiindcă lefurile le erau substanțiale, își permiteau să se deplaseze și pe cont propriu la Paris, Berlin sau Londra, unde ajungeau să cunoască nu doar ultimele publicații, ci și să ia legătura cu renumiți savanți, să viziteze noile laboratoare, să aprofundeze „pe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
că-s mai jerpelite și mai prăfuite, niște hardughii mari în care găsești te miri ce. șefii n-au nici un interes să facă vânzare mai mare, că, vând - nu vând, ei tot ăla salar îl iau, vorba aia: „Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim la stat”. Sunt prost aprovizionate, iar după tejghele stau vânzătoarele și tricotează sau beau cafea, se fac că nici nu te văd, ai tot timpul impresia că le deranjezi de la o treabă importantă dacă le
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
apărut o licărire de speranță. Persoanele care au fost trimise la fabrici ca muncitori necalificați au primit posturi de secretari, documentariști, bibliotecari. Au fost oferite chiar două posturi de sociologi. Nimeni nu a primit un loc în cercetare și învățământ. Lefurile lor erau de una până la două treimi din cele obținute mai înainte. Psihologii aflați puțin timp înainte de pensionare primesc salariul unui începător în profesie. Deși, după informațiile noastre, nici un psiholog nu mai este muncitor necalificat, nu s-au produs schimbări
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
noi să-i ajungem din urmă în doi ani? Am un tractor, o vechitură de douăzeci și ceva de ani” (bărbat, angajat la Gaz Vest, 35 de ani); „Eu, din România, trebuie să muncesc de două ori atâta ca să iau leafa lor” (pensionar, 65 de ani); „Sunt diferențe în ceea ce privește viața oamenilor, salariile, modul de a trăi” (studentă, 23 de ani); „Din punct de vedere economic, România a rămas în urmă” (farmacist, 65 de ani). Diferențe de mentalitate: „Mentalitatea lor e mai
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
pune În intervenții divină, se simte pe alocurea În această operă contactul cu actualitatea cu viața poporului». (CI. IX, II, pag. 48). Se citează apoi versuri ca: «Mi-ai suit păgânu-n ceafă Cu rău ce ne fac și ne cer leafă» În care se simte ecoul experienței proprii și a durerii pentru suferințele țării, precum și tendința caracteristică vremii spre eliberarea de jugul otoman. Sau versuri ca: «Să nu vă părăsiți colacii și să judecați săracii» În care, În direct, apare ceva
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
școli superioare, primăria trebuind să le poarte de grije, până la completa terminare a studiilor. Fetițele din Orfelinatul „Radu Vodă”, care, până la venirea d-nei Botez în fruntea asistenței municipiului erau destinate a fi plasate „în căpătuire” prin familii (adică servitoare fără leafă, dar cu obligația de a li se depune câte o sumă lunară ridicolă, pentru înzestrare) își vor avea de-acum viitorul asigurat. Făcându-se cercetări, pentru găsirea rostului tuturor fetelor ieșite din Orfelinat, în acești zece ani din urmă, nenumărate
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
născut”, tânărul debutant învie scene alerte, spirituale (Teatrul lui Buzilă, În nopțile sfinte, Bonurile lui Ali), unde candorile vârstei „neștiutoare” trec în prim-plan, chiar dacă în fundal apasă, undeva aproape, umbra frontului (tatăl e la război, copiii așteaptă ziua „de leafă” ca pe o sărbătoare, din panoplia clasei priveghează faimoasa „Usturica”, o replică naivă - citadină - la amintirile „humuleșteanului”). Cultivă tot mai dezinvolt, apoi, un aliaj de haz destins, bonom, vervă surâzătoare ori ironie subversivă, iar ca revers, un gen de evocare
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
Morarul oftă. - Așa-i. Ești bun cât ești tânăr și în putere. După asta... încruntându-și sprâncenele și sugând din fălci, lingurarul aprinse la lampă o țigară groasă. Din mijlocul fumului se auzi o tuse răgușită. - Mai ai ceva din lefuri ? Morarul nu răspunse. Ghebosul tăcu și veni la locul lui de lângă fată. Aceasta se strânse, adunându-și poalele peste picioarele desculțe. încruntată, i se încrețise pielea pe frunte. SFATUL MORII Când apa năboia pe lăptoc, hardughiei îi cântau toate mădularele
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
viziunea jurnaliștilor constănțeni, unul defectuos. Astfel, deși "avem instituțiuni reprezentative, cu alegeri județene și comunale", mulți români nu pot participa la vot, fiind lipsiți de acest drept "prin o nenorocită interpretare a legii care a desființat taxa de 5% asupra lefurilor funcționarilor"1763. În încheierea articolului atenția jurnaliștilor se îndrepta din nou asupra sistemului administrativ existent în Dobrogea, aceștia exprimându-și nemulțumirea în legătură cu faptul că "avem administratori de tot felul, dar asupra faptelor lor nimeni dintre administrați nu poate exercita vreun
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
hrănește germenele lenei și al obrăzniciei cel puțin printr-o retribuțiune convenabilă?"3133. Analizând situația din Dobrogea, autorul articolului arăta că "la selecțiunea funcționarilor în administrație nu cântărește decât bagajul politic al individului și al neamurilor sale (...) iar cât privește leafa, ea nu constituie decât arvuna care angajează pungile și bugetele tuturor acelora care vor veni în atingere cu funcționarul respectiv"3134. O situație aparte era cea a funcționarilor din orașul Constanța, "unde traiul, timp de aproape o jumătate de an
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
minute de tăcere. Dintr-o slăbiciune de moment... pe care acum o regret. Poate altă dată... Nu te zoresc. Am timp destul. Știu că tu ai. Eu sunt cel presat, că altfel n-ai să ai parte de prea multe lefuri de la fiică-mea. Confiscă-mi cuțitul, briciul, lentilele ochelarilor, bretelele, șireturile și orice alte obiecte aducătoare de izbăvire și dă mi o chitanță în locul lor. Tocește-mi dantura cu pila sau pune-mi o botniță, să nu-mi sfâșii venele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a dreptului la independență, a închisorii și să scrie un excelent eseu, el creează două personaje, un fost fotograf, Carol, și un fost avocat, Filip, care discută (și se dispută) pe aceste teme, unul dorind să se sinucidă, celălalt luând leafă ca să-l păzească. Finalul taie cu totul firele subțiri ale ficțiunii împingând dilemele în plan pur teoretic: Carol nu e sigur că Filip a existat, se întreabă dacă nu l-a inventat el, dacă nu e cumva "paznicul interior", instinctul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dezmățat cu părul roșu și cu pistrui (Hacik, singurul din familie, e negru ca un țigan), sunt sigur ca e un reprezentant al familiei prietenului nostru. Hacik nu-i iubește, cu toate că face sacrificii imense pentru ei, își împarte mica lui leafă ca să-i hrănească și să-i dea la școală (știm asta de la madame Pitpalac). Sau poate că-i iubește, căci el e tot numai nevoie de a iubi și de a sacrifica, dar nu mărturisește, de rușine, căci știe ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru Mașinka! Îi cumpărasem o casă la Cavarna și pusesem și ceva bani deoparte. Ce s-a ales din toate acestea!" Ce triste aceste mărturisiri! Dragostea lui Hacik pentru soră-sa spusă deodată! Dar cum putuse strânge acești bani din leafa lui neînsemnată? În cât timp și cu ce sacrificii? - Și acum trebuie să stau aici să păzesc pe Mașinka să nu-și facă seama și să-i viu în ajutor la ceea ce se va întîmpla. Aș vrea s-o ascund
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
minute de tăcere. Dintr-o slăbiciune de moment... pe care acum o regret. Poate altă dată... Nu te zoresc. Am timp destul. Știu că tu ai. Eu sunt cel presat, că altfel n-ai să ai parte de prea multe lefuri de la fiică-mea. Confiscă-mi cuțitul, briciul, lentilele ochelarilor, bretelele, șireturile și orice alte obiecte aducătoare de izbăvire și dă mi o chitanță în locul lor. Tocește-mi dantura cu pila sau pune-mi o botniță, să nu-mi sfâșii venele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a dreptului la independență, a închisorii și să scrie un excelent eseu, el creează două personaje, un fost fotograf, Carol, și un fost avocat, Filip, care discută (și se dispută) pe aceste teme, unul dorind să se sinucidă, celălalt luând leafă ca să-l păzească. Finalul taie cu totul firele subțiri ale ficțiunii împingând dilemele în plan pur teoretic: Carol nu e sigur că Filip a existat, se întreabă dacă nu l-a inventat el, dacă nu e cumva "paznicul interior", instinctul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lecții particulare foarte devreme. În clasa a II-a dădeam lecții copilului unui franzelar, care, pe lângă 15 franci pe lună, îmi dădea adesea, când isprăveam lecția, câte două franzele. Cu cei 15 franci ajutam pe tatăl meu, care avea o leafă mică (vreo 100 de franci). Îmi opream mie ceva pentru halviță și alte luxuri de acestea. Când am isprăvit clasa a III-a, în vacanță, m-am dus la Tîrgu-Frumos, la o rudă a lui tată-meu. Atunci, într-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mele la Roman a fost întristat. Tatăl meu era acum bolnav. Simțeam o milă și o tristețe - și întîia oară am simțit lumea. Cu ce fericire, înainte de a pleca la Bârlad, i-am dat două sticle de cognac, cumpărate din leafa mea de la o lecție - căci i se spusese că cognacul îi va face bine. Tatăl meu nu mai putea să-și facă slujba. Situația era teribilă. Trebuiam să mă duc la liceu. Eram așa de bun elev, cunoscut în orașul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mă culc... Sigur că pot face și pe câinele. Cum trece unul pe stradă, cum latru. Sigur că da. La noi, acesta nu-i o rușine... Mulți dintre concetățenii mei stau noaptea legați și urlă la lună plină... Primesc o leafă bunicică pentru asta... Sigur că da. Am să latru, cum să nu, dar cu o singură condiție. Știi care?“, o Întrebase el pe Mașa. Femeia avusese naivitatea să spună nu. „Să-mi atingi vârful nasului cu limba și promit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
oarecum liniștea. Sau i se părea doar pentru că nu avea timp să se așeze? Își schimbă pantofii, scutură câțiva dolari din borcan, băgă tăieturile din ziare În portofel. Pe birou avea o sticlă de vodcă. Shula i le cumpăra din leafa plătită de Elya. Era excelentă, Stolichnaya, importată din Uniunea Sovietică. Sammler apela la ea cam o dată pe lună. Scoase dopul acum și bău un pahar. Se duse pe gât arzând și-l făcu să se strâmbe. Prim ajutor pentru bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
speranță cît de mică? — Nu, nu am. — Exact cum am bănuit. N-ar trebui să te prinzi atît de tare În afacerea asta. — Dar mă Înnebunește. Asta nu ne servește la nimic. — E vorba doar de săptămîna aceasta. Familiile cu lefuri medii nu-și pot permite să scoată treizeci de mii de yeni În fiecare săptămîna, așa că n-am nici un motiv să mai continui. Dar am auzit că e frumoasă... clienta aia a ta. — Din păcate, așa-zisul frate tot dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]