2,543 matches
-
fixate nu sunt reglementate prin lege, determinând veritabile paradigme juridice contra legem, care, paradoxal, în timp, iau locul legii sau determină schimbarea acesteia; de aceea, este axiomatic ca autoritățile administrative să se plaseze în sfera aplicării legii și nu a legiferării pe cale de interpretare (cu privire la noțiunea de paradigmă juridică, a se vedea, mutatis mutandis Decizia nr. 26 din 16 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 12 martie 2019, paragraf 133). În
DECIZIA nr. 297 din 29 mai 2025 () [Corola-llms4eu/Law/298986]
-
necesară elaborarea unei legislații actualizate și raportate la evoluția societății, cu determinarea sferei persoanelor obligate la depunerea declarației de avere și a celei de interese, cu păstrarea scopurilor și finalităților pe care le va stabili Parlamentul în opera sa de legiferare în acest domeniu. Ținând cont de faptul că fenomenul corupției și al practicilor asociate acesteia la nivel politic, birocratic și administrativ trebuie în continuare prevenit și combătut, legiuitorul are obligația de a elabora un cadru normativ eficient care să permită
DECIZIA nr. 297 din 29 mai 2025 () [Corola-llms4eu/Law/298986]
-
susținerea soluției majoritare nu justifică revirimentul jurisprudențial și nu aduc, în sine, argumente juridice pentru o soluție de admitere a excepției, având doar rolul de a exemplifica o practică legislativă diversificată în cazul unui număr de state europene în materia legiferării regimului de publicare a declarațiilor de avere și de interese de către diferite categorii de funcționari și demnitari. Așadar, întrucât nu a fost prezentat și motivat un reviriment de jurisprudență, considerăm că prin decizia majoritară se încalcă efectele obligatorii ale
DECIZIA nr. 297 din 29 mai 2025 () [Corola-llms4eu/Law/298986]
-
vedere art. 61 alin. (1) din Constituție privind rolul Parlamentului, coroborat cu art. 2 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, toate atribuțiile și răspunderile ce revin funcționarilor publici parlamentari urmează și sunt subscrise scopului Parlamentului, acela de legiferare, astfel încât condiția de reorganizare prin modificarea atribuțiilor nu poate fi îndeplinită, Parlamentul având atribuțiile statuate constituțional, iar atribuțiile și răspunderile care revin funcționarului public parlamentar sunt în scopul îndeplinirii acestor prerogative statuate constituțional. Astfel, reducerea de posturi și reorganizarea
DECIZIA nr. 156 din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299183]
-
către personalul cu funcții de conducere din cadrul serviciilor Camerei Deputaților, în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) lit. l) din Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor Camerei Deputaților, cât și de imperativul asigurării bunei funcționări a activității de legiferare, a securității și siguranței în incinta instituției și a securității juridice a obligațiilor pe care Camera Deputaților trebuie să le ducă la îndeplinire conform angajamentelor sale și actelor jurisdicționale care o obligă la plata, inclusiv retroactiv, a unor măsuri de
DECIZIA nr. 156 din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299183]
-
și funcționare a serviciilor Camerei Deputaților, aprobat prin Decizia Biroului permanent al Camerei Deputaților nr. 5/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 22 februarie 2019, cât și de imperativul asigurării bunei funcționări a activității de legiferare, a securității și siguranței în incinta instituției și a securității juridice a obligațiilor pe care Camera Deputaților trebuie să le ducă la îndeplinire conform angajamentelor sale și actelor jurisdicționale care o obligă la plata, inclusiv retroactiv, a unor măsuri de
DECIZIA nr. 156 din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299183]
-
prevederilor alin. (6). “ ... 12. Curtea reține că, potrivit art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, în procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative, iar, în cazul existenței unor paralelisme, acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei
DECIZIA nr. 528 din 22 octombrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/299532]
-
1 alin. (5) din Constituție, precum și că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, litigiul constituțional nu se poate desfășura decât în limitele determinate prin încheierea de sesizare, Curtea nu se va putea pronunța cu privire la problema de legiferare mai sus arătată, urmând să analizeze dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017 în redactarea criticată de autorul excepției și reținută de instanța de judecată în încheierea de sesizare, respectiv cea modificată prin art. II pct.
DECIZIA nr. 528 din 22 octombrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/299532]
-
prevederile actelor normative de nivel superior sau de același nivel cu care se află în conexiune, conform art. 13 lit. a) din Legea nr. 24/2000 (Decizia Curții Constituționale nr. 363 din 7 mai 2015, paragraful 27), precum și faptul că legiferarea rămâne atribuția exclusivă a Parlamentului, care, însă, în procesul de elaborare a actelor normative, are obligația să respecte principiile constituționale și să gândească, în consecință, un sistem legislativ coerent, armonios, coordonat și eficient, care să protejeze valorile statului de drept
DECIZIA nr. 530 din 22 octombrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/299556]
-
texte constituționale invocate. ... 51. Art. 77 din legea criticată cuprinde o soluție legislativă care nu vine să corecteze carențele de constituționalitate constatate prin Decizia Curții Constituționale nr. 19 din 15 februarie 2023, ci reprezintă manifestarea unei voințe noi, distincte de legiferare în domeniul acvaculturii. Or, în procedura de reexaminare derulată ca urmare a unei decizii de admitere a Curții Constituționale, Parlamentul are obligația de a opera exclusiv numai acele modificări de fond și formă care sunt necesare punerii legii în cauză
DECIZIA nr. 555 din 29 octombrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/296464]
-
limitează reluarea procesului legislativ de reexaminare numai cu privire la dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale (Decizia nr. 515 din 24 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.195 din 14 decembrie 2004). Din perspectiva limitelor de legiferare impuse legiuitorului prin decizia de admitere a obiecției de neconstituționalitate, Curtea a statuat că Parlamentul nu are competența constituțională să modifice nici prevederile legale care nu au fost contestate din perspectiva constituționalității și nici pe cele contestate, dar a căror
DECIZIA nr. 555 din 29 octombrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/296464]
-
Omului, precum și legislația contravențională internă și jurisprudența Curții Constituționale, s-a reținut că principiul legalității sancțiunilor contravenționale, principiul proporționalității sancțiunilor contravenționale și principiul unicității aplicării sancțiunilor contravenționale (non bis in idem) trebuie avute în vedere atât în procesul de legiferare, cât și în cel de aplicare a legii de către instanțele de drept comun. Dintre aceste principii, în cauzele în care Curtea Constituțională a fost sesizată sunt relevante - atât din perspectiva criticilor de neconstituționalitate, cât și din perspectiva interpretării date
DECIZIA nr. 563 din 31 octombrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/294964]
-
a prevăzut posibilitatea înlăturării pedepsei complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce atunci când, în cadrul soluționării plângerii contravenționale, instanța judecătorească înlocuiește pedeapsa principală a amenzii cu cea a avertismentului, Curtea a constatat că aceasta este o problemă de legiferare - prin completarea legii cu o prevedere care să reglementeze această situație -, iar nu de constituționalitate. ... 95. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează
DECIZIA nr. 563 din 31 octombrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/294964]
-
a circulației pe drumurile publice - durata sancțiunii complementare a suspendării temporare a exercitării dreptului de a circula (care se aplică pe lângă pedeapsa principală a amenzii sau a avertismentului) este stabilită de legiuitor, acesta procedând, în temeiul competenței sale de legiferare, la stabilirea acestor sancțiuni complementare (suspendarea temporară a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul pe o perioadă de 30/60/90 de zile, în funcție de gravitatea faptei). Însă, esența criticilor de neconstituționalitate o reprezintă imposibilitatea judecătorului de a efectua o
DECIZIA nr. 563 din 31 octombrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/294964]
-
acestuia cu alte sisteme ale altor state membre ale Uniunii Europene, pun în pericol caracterul statului român de stat independent. Se mai arată că, în sensul art. 4 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, aceasta nu are nicio competență de legiferare în domeniul securității naționale a României. Se invocă în acest sens cele statuate în Avizul Comisiei de la Veneția CDL-AD (2023) 008 referitoare la colectarea informațiilor, inclusiv a informațiilor cu privire la persoane, și se susține că, raportat la legislația
DECIZIA nr. 400 din 19 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/295152]
-
apariția unei situații a cărei reglementare se impune cu celeritate. Constatarea acestor elemente se realizează de Guvern, care este obligat să motiveze intervenția sa în preambulul actului normativ adoptat. Prin urmare, așa cum Curtea a reținut în jurisprudența sa, „oportunitatea legiferării se limitează la decizia de a adopta actul normativ sau de a nu adopta, de a avea o conduită activă sau pasivă, în condițiile în care sunt demonstrate elementele cu caracter obiectiv, cuantificabil, prevăzute de art. 115 alin. (4) din
DECIZIA nr. 400 din 19 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/295152]
-
a adopta actul normativ sau de a nu adopta, de a avea o conduită activă sau pasivă, în condițiile în care sunt demonstrate elementele cu caracter obiectiv, cuantificabil, prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție. Cu alte cuvinte, decizia legiferării aparține în exclusivitate legiuitorului delegat, care, dacă hotărăște reglementarea unei anumite situații juridice, are obligația de a se conforma exigențelor constituționale“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, precitată, paragraful 87, precum și Decizia
DECIZIA nr. 400 din 19 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/295152]
-
domeniile în care intervin (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008). Cu alte cuvinte, Guvernul nu are nicio competență de legiferare în domeniul legilor constituționale („ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale“) și cel al legilor care vizează măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică („ordonanțele de urgență nu pot viza măsuri de trecere
DECIZIA nr. 400 din 19 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/295152]
-
urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale“) și cel al legilor care vizează măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică („ordonanțele de urgență nu pot viza măsuri de trecere silită“), acestea fiind în competența de legiferare exclusivă a Parlamentului, sub toate aspectele pe care le reglementează în conținutul lor normativ, și are o competență de legiferare limitată în domeniile care vizează regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție și drepturile electorale
DECIZIA nr. 400 din 19 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/295152]
-
unor bunuri în proprietate publică („ordonanțele de urgență nu pot viza măsuri de trecere silită“), acestea fiind în competența de legiferare exclusivă a Parlamentului, sub toate aspectele pe care le reglementează în conținutul lor normativ, și are o competență de legiferare limitată în domeniile care vizează regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție și drepturile electorale („ordonanțele de urgență nu pot afecta“), cu privire la care aplicarea interdicției constituționale exprese este condiționată de adoptarea unor reglementări
DECIZIA nr. 400 din 19 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/295152]
-
este condiționată de adoptarea unor reglementări care suprimă, aduc atingere, prejudiciază, vatămă, lezează, în general, antrenează consecințe negative asupra drepturilor, libertăților și îndatoririlor constituționale. În această din urmă ipoteză, dacă reglementările nu produc consecințele juridice menționate, Guvernul partajează competența de legiferare cu Parlamentul, fiind ținut însă de obligația de a motiva în conținutul actului normativ existența unei situații extraordinare, a cărei reglementare nu poate fi amânată, precum și urgența reglementării. ... 47. În același sens, prin Decizia nr. 150 din 12 martie
DECIZIA nr. 400 din 19 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/295152]
-
precum și privind libera circulație a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 7 ianuarie 2019. ... 52. De altfel, analizând motivarea formulată de către autorii excepției, Curtea reține că este criticată însăși maniera de legiferare aleasă de legiuitorul delegat, respectiv emiterea unei ordonanțe de urgență, care ar putea determina, ipotetic, încălcarea drepturilor fundamentale invocate. Prin urmare, critica formulată în acest mod vizează oportunitatea adoptării unei ordonanțe de urgență a Guvernului în materia reglementării unui centru
DECIZIA nr. 400 din 19 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/295152]
-
în materia reglementării unui centru de servicii și date financiare, fiscale și vamale al administrației publice, la nivelul Ministerului Finanțelor. Or, așa cum a constatat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, aprecierea oportunității adoptării unei ordonanțe de urgență, sub aspectul deciziei legiferării, constituie un atribut exclusiv al legiuitorului delegat, care poate fi cenzurat doar în condițiile prevăzute expres de Legea fundamentală, respectiv doar pe calea controlului parlamentar exercitat potrivit art. 115 alin. (5) din Constituție. Așadar, doar Parlamentul poate decide soarta actului
DECIZIA nr. 400 din 19 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/295152]
-
perioada de aplicare a ordonanței. Ca atare, în acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională reține că nicio altă autoritate publică, aparținând altei puteri decât cea legislativă, nu poate controla actul normativ emis de Guvern din perspectiva oportunității actului de legiferare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017, sau Decizia nr. 497 din 3 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al
DECIZIA nr. 400 din 19 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/295152]
-
privește recrutarea și selecționarea cadrelor militare, respectiv nașterea raportului de serviciu, ca urmare a participării la un concurs gestionat de norme legale de forță juridică inferioară, respectiv Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 665/2008. Astfel, prin aceste carențe de legiferare, reglementarea trimite, mai degrabă, la criterii ce țin de oportunitate și subiectivism, arbitrare, caracteristici ce nu pot constitui fundament al existenței și evoluției raportului de serviciu al unui funcționar public. ... 11. Se apreciază că soluția legislativă prevăzută de art. 36
DECIZIA nr. 416 din 24 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/295637]