663 matches
-
cel mai intim al graiului matern, cuvintele dor, zori (zi-ori, ziorel de ziuă), fi-ori, care funcționează parcă într-o altă mecanică fonetică și semantică, cu totul stranie, mai apropiată de ce se întâmplă în zona cuantică a particulelor elementare, decât de legitățile de evoluție ale lingvisticii clasice. Ca să nu-ți mai vorbesc de particula ur, de pe fundul oceanului fonetic și semantic al limbii, tot o fosilă a limbii adamice, conservată în cuvântul a urma, urma, dar și în celălalt verb, a urî
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
imposibilitatea unei soluții energetice globale și care să fie și nepoluantă. Cel puțin deocamdată. De la apariția sa, Pământul se entropizează continuu. Fără a intra În considerații filosofice privind rolul acestui proces În ansamblul evoluției Universului, mai precis a necesității sau legității lui, Îi mai subliniez un aspect: entropizarea Înseamnă și creșterea gradului de fragmentare; un exemplu am dat chiar În capitolul anterior, anume, de la un continent unic, s’a ajuns, În doar 200 de milioane de ani, la cele de astăzi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un moment în care teoreticienii educației își îndreptau cu prioritate atenția spre copil și legile sale de dezvoltare, pedagogul suedez lansează într-o formă literară care o amintește pe aceea a lui Rousseau o caldă chemare pentru respectarea copilăriei, a legităților de dezvoltare a ființei umane în creștere: "Atît timp cît tatăl și mama nu-și vor pleca fruntea în țărînă, în fața măreției copilului; atît timp cît nu vor înțelege că vorba "copil" nu este decît o altă expresie pentru ideea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
numeroase idei pedagogice pe tezele evoluționismului ne amintește de adepții principiului educației în conformitate cu natura: J. A. Comenius, J.-J. Rousseau. J. H. Pestalozzi, W. A. Diesterweg. Dacă natura este supusă evoluției aprecia Dewey educația însăși nu se poate sustrage acestei legități. Cum vom vedea, sistemul său pedagogic încearcă să răspundă tuturor problemelor pe care le ridica existența democrației și a revoluției industriale, ținînd seama de sugestiile pe care i le oferea concepția evoluționistă. Înseși criticile formulate la adresa școlii și sistemului de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o nouă combinare a unor elemente cîndva imitate (6, p. 34). Iată așadar, trei realități care caracterizează ființa umană în creștere interes, efort, creație toate avîndu-și izvorul în "elanul vital". Acest elan tinde cu puterea pe care i-o conferă legitățile naturii spre creșterea propriei sale puteri (legea biogenetică) (7). Potrivit acestei legi, viața psihică cunoaște, pe de o parte un proces de "diviziune a muncii", de diferențiere (sentimentele devin mai fine, mai nuanțate, inteligența mai suplă și mai rapidă) și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
2.3. Pedagogia psihologică și experimentală După cum s-a văzut într-unul din capitolele precedente, încă de la începutul secolului se conturase în România o mișcare pedagogică, cu oarecare ecou, ce își propunea întemeierea afirmațiilor sale pe cunoașterea, pe cale experimentală, a legităților de dezvoltare a copilului, precum și verificarea, pe aceeași cale, a ipotezelor pe plan educativ. În deceniile trei și patru, mișcarea se dezvoltă, cîștigă noi aderenți, se pun la punct unele tehnici experimentale și se realizează chiar cercetări cu ajutorul lor. Ideea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe baza investigațiilor empirice și a reflexiilor posedă un număr de idei, principii, teze comune, valabile cel puțin într-o anumită perioadă istorică pentru spații geografice mai largi. Așa, de pildă, efortul pedagogilor se îndreaptă aproape de un secol spre surprinderea legităților fenomenului educațional. Evident, nu pot fi atîtea legități cîte țări sînt! Expresiile: pedagogie franceză, pedagogie americană, pedagogie rusă, pedagogie românească ș.a.m.d. nu pot fi luate decît în sensul unor "școli" naționale de cercetare. În acea perioadă, G. G.
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un număr de idei, principii, teze comune, valabile cel puțin într-o anumită perioadă istorică pentru spații geografice mai largi. Așa, de pildă, efortul pedagogilor se îndreaptă aproape de un secol spre surprinderea legităților fenomenului educațional. Evident, nu pot fi atîtea legități cîte țări sînt! Expresiile: pedagogie franceză, pedagogie americană, pedagogie rusă, pedagogie românească ș.a.m.d. nu pot fi luate decît în sensul unor "școli" naționale de cercetare. În acea perioadă, G. G. Antonescu care nu era chiar atît de departe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
structurii acțiunii (acțiunea mintală este deprinderea de a efectua mintal diferite operații: calcule matematice, analiza și aprecierea unor fenomene istorice, gramaticale, literare etc., 9, p. 64). Autorul teoriei formării pe etape a acțiunilor mintale consideră că aceasta este expresia unei legități generale ce se manifestă în procesul devenirii oricărui act principial nou al activității psihice: Tocmai aceste etape și în această ordine asigură conducerea procesului de formare a acțiunii mintale" (9, p. 17). Parcurgerea lor creează condiția pentru o participare activă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și colaboratorii săi (12) tratează dirijarea, rezultă că ei adoptă un alt punct de vedere în problema relației dintre învățare și dezvoltarea mintală decît acela exprimat de J. Piaget. Pentru aceasta din urmă dezvoltarea are un caracter spontan, potrivit unor legități interne ale organizării intelectului, învățarea putînd numai să accelereze sau să încetinească ritmul formării structurilor operatorii ale gîndirii. După opinia psihologului rus, o bună organizare a instruirii, o dirijare a acesteia în conformitate cu etapele formării acțiunilor mintale ar grăbi procesul formării
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
criticii chiar de către unii psihologi ruși (N. A. Mencinskaia, E. N. Kabanova-Meller, I. A. Samarin). Astfel, se apreciază că acțiunea mintală nu poate fi pusă la baza reprezentărilor și noțiunilor, că succesiunea etapelor de formare a acțiunilor mintale nu are caracterul unei legități universale, că, prin metodica pe care o aplică, este subapreciată "esența creatoare a activității mintale". Galperin și colaboratorii săi susțin că adevărata independență și creativitate se pot manifesta numai după ce elevul dispune de un sistem de cunoștințe și principii pe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
îndeaproape a activității elevului. Utilizarea acestui model, în exclusivitate, ar conduce însă la o anumită schematizare a activității didactice. 15.3. Cunoașterea ca triplă reprezentare: activă, iconică și simbolică Dacă J. Piaget aprecia că dezvoltarea are loc potrivit unei anume legități, căreia trebuie să i se subordoneze învățarea, JEROME BRUNER susține că aceasta este dependentă direct de acțiunea educației, că deci se poate grăbi momentul apariției unei capacități de asimilare a unor anumite cunoștințe. Principala vocație a psihologului elvețian aprecia Bruner
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
deosebită relevanță teoretică. S-a discutat, cu acest prilej, și problema relației dintre educație și societate, aspectele și finalitățile educației. Către sfîrșitul deceniului al șaptelea a început o dezbatere relativ largă, care a continuat și în deceniul al optulea, asupra legității și legii în pedagogie. Se avea în vedere importanța metodologică a acestor noțiuni în cercetarea și cunoașterea științifică a realității. Apreciindu-se că în procesualitatea fenomenului educației apar evidente relațiile deterministe, s-a pus întrebarea dacă acestea nu pot fi
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
legii" în pedagogie", în vol. Probleme de pedagogie, psihologie-pedagogică și defectologică, E.D.S.P., București, 1958; c. D. TODORAN, "Despre premisele teoretice ale pedagogiei", în vol. Probleme de pedagogie, psihologie pedagogică și defectologie, op. cit.; d. O. ȘAFRAN, M. GIURGEA, B. BRATU, Cu privire la legitate și legi în pedagogie, în "Revista de pedagogie", nr. 5, 1961; e. N. APOSTOLESCU, "Legitatea în pedagogie", în Fundamenta paedagogiae, sub red. D. TODORAN și G. VĂIDEANU, coord. P. APOSTOL, vol. II, E.D.P., București, 1970. La discuțiile asupra legității în pedagogie
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
c. D. TODORAN, "Despre premisele teoretice ale pedagogiei", în vol. Probleme de pedagogie, psihologie pedagogică și defectologie, op. cit.; d. O. ȘAFRAN, M. GIURGEA, B. BRATU, Cu privire la legitate și legi în pedagogie, în "Revista de pedagogie", nr. 5, 1961; e. N. APOSTOLESCU, "Legitatea în pedagogie", în Fundamenta paedagogiae, sub red. D. TODORAN și G. VĂIDEANU, coord. P. APOSTOL, vol. II, E.D.P., București, 1970. La discuțiile asupra legității în pedagogie au participat și V. Bunescu, Dan Potolea, I. Gh. Stanciu ș.a. 4. I. GH
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
BRATU, Cu privire la legitate și legi în pedagogie, în "Revista de pedagogie", nr. 5, 1961; e. N. APOSTOLESCU, "Legitatea în pedagogie", în Fundamenta paedagogiae, sub red. D. TODORAN și G. VĂIDEANU, coord. P. APOSTOL, vol. II, E.D.P., București, 1970. La discuțiile asupra legității în pedagogie au participat și V. Bunescu, Dan Potolea, I. Gh. Stanciu ș.a. 4. I. GH. STANCIU, V. NICOLESCU, N. SACALIȘ, Antologia pedagogiei americane contemporane, E.D.P., București, 1971. 5. STANCIU STOIAN și P. POPESCU NEVEANU (sub red.), Modernizarea învățămîntului la
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a fi explorator îndrăzneț al noului», Programul partidului nu emite doar o teză antidogmatică, ci îndeamnă la recurs spre acțiune, spre implicarea meditației - chiar și a celei mai abstracte - spre deslușirea unor sensuri anume în realitatea nemijlocită: sensurile cărora - evaluând legitatea și tendințele obiective - le atribuim calitatea noului, progresului.“ (Amfiteatru, octombrie 1975) „Prin întreaga sa alcătuire și acumulare, această gândire reprezintă un model de inserție analitică în totalitatea domeniului sistemului social, gândirea secretarului general al partidului este străbătută, în toată structura
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
epocii Nicolae Ceaușescu, ctitorie pentru contemporani și pentru posteritate“, Radio București, 28 ianuarie 1988) FRUNZĂ Eugen „La înființarea Partidului Comunist Român, acum cinci decenii au prezidat năzuințele de libertate, independență și progres ale poporului. Dăruire nelimitată pentru înfăptuirea, pe baza legităților istorice și în perspectiva singurei concluzii valabile, a idealului național și social. Întreaga existență a partidului, aureolată cu atâtea jertfe și semne de foc, s-a impus prin fidelitate absolută față de patrie, față de masele largi care l-au voit și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
sale de viitor, aceleași cu ale poporului român, cu ale țării.“ (România literară, 29 aprilie 1971) „De altfel, așa cum arată tovarășul Nicolae Ceaușescu în expunerea sa, înfruntarea pe plan ideologic dintre clasele condamnate de istorie și forțele progresiste constituie o legitate a evoluției sociale. În acest context, pentru orice creator este vital să-și lege activitatea de clasă și concepția care reprezintă viitorul însuși al umanității, de filozofia revoluționară a clasei muncitoare, socialismul științific, busolă sigură în descifrarea căilor de înaintare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
luptă consecventă spre înaintarea tuturor țărilor și fericirea întregii omeniri.“ („Ctitor de țară, Creator de istorie“, Tribuna, 22 ianuarie 1987) „Gândirea social-politică și social-economică, materialist-istorică, contribuția tovarășului Nicolae Ceaușescu la dezvoltarea practicii revoluționare sunt rezultatul unei căutări permanente, a aprofundării legităților istorice, așezate la temelia solidă a operei sale teoretice și practice. O operă multilaterală și complexă, unitară în substanța sa logică și gnoseologică.“ („Proeminentă personalitate a lumii contemporane“, Tribuna, 26 ianuarie 1989) PAVEL Dan „Numai perspectiva istoriei unitare, unice, poate
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
nu se realizează numai în sens cantitativ, al sferei de cuprindere a maselor, ci și calitativ, în sensul calității actului de conducere, al creșterii gradului de competență, asigurând un pronunțat caracter științific procesului de conducere.“ („Creșterea rolului conducător al Partidului - Legitate a construcției societății socialiste“, România liberă, 9 martie 1987) HUREZEANU Damian „Caracteristicile pentru Programul partidului sunt clarificarea teoretică, precizarea cu rigurozitate științifică nu numai a țelurilor și direcțiilor principale de acțiune, dar și a sarcinilor concrete ce trebuie îndeplinite în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
care le-a făcut Valeriu Cristea în Alianțe literare, toate merg pe ideea aceasta a vidului, a fantoșelor lipsite de substanță, a acestui automatism sau a anomaliei, în sensul că el nu ascultă de nici o lege umană, ci de niște legități mecanice, care ar face, după aceste interpretări, din Caragiale un precursor al absurdului - eventual și al lui Kafka și al lui Beckett și al altora mai recenți - da’ aicea mi se pare că se comite o greșeală. Eu însumi cred
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fenomen teribil, reprezentată pe plan individual, chit că e vorba de un milion de individualități sau de zeci de milioane de individualități. Toate morțile teribile ale violențelor contemporane sunt morți a milioane de individualități. Da’ moartea ca fenomen, în ordinea legității ei cosmice, poate fi considerată și contemplată mult mai liniștit și poate fi chiar element de amuzament și de râs, cum era, în general, în spiritul și în cultura carnavalescă de care se ocupă Bahtin. El citează acolo, din Rabelais
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cazuri, acestea erau însoțite de pedigree, care atesta valoarea exemplarelor de elită, dar și a strămoșilor acestora pe linie directă. Abia în secolul al XIX-lea un călugăr, pe nume JOHANN GREGOR MENDEL (1822 1884) a reușit să descopere unele legități ale transmiterii caracterelor de la părinți la urmași, prin lucrări de bastardizare la diferite plante. De fapt, au existat preocupări în acest domeniu încă din secolele anterioare sau la contemporani ai lui Mendel (ex. Josef Gotlieb Kolreuter/1733-1806/, Thomas Andrew Knight
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
importanța alegerii parentalilor care vor da generația următoare. Putem cita astfel pe însuși Moise, dar și pe Homer, Platon, Vergiliu, etc. Treptat, această alegere a viitorilor reproducători (selecția masală), a început să capete o fundamentare științifică, ajungându-se la descoperirea legităților transmiterii caracteristicilor ereditare de la parentali la descendență. In Europa, selecția genotipică, sau familială, este menționată pentru prima dată, în activitatea de ciprinicultură, în anul 1936, fiind practicată de selecționerul A.I. Kuzema (Matei 1990). In anul 1939 se produc și primele
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]