978 matches
-
demersurile ei, invidia ne face să uităn de scrupurele noastre morale inițiale și am vrea chiar s-o imităm!... * „Pentru a uita mizeria vieții există trei mijloace: speranța, somnul și rîsul.” (Immanuel Kant) Ar mai fi unul: blazarea (starea de lehamite). * „Fiecare om are mai multe calități decît crede, dar numai succesul le pune În valoare.” (Marguerite Yourcenar) Însă, cum ne-am putea pune În situație de succes? Un răspuns la această Întrebare esențială ni-l dă G.B. Shaw: „Îmi place
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
până acum m-a împiedicat să vorbesc liber a fost tocmai «sentimentul conștient al insuficienței personale». Veninul strâns în mine nu atinsese concentrația necesară pentru a deveni leac. Eram pur și simplu necopt. A trebuit să cunosc spaima cărnii și lehamitea ultimă a sufletului, să mă desprind de oameni care plecând au luat părți din mine, să-mi îngrop prieteni, să trăiesc o revoluție și să am șocul întâlnirii cu poporul meu, să mă destram, să mă detest, să mă înec
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
pe principiul invenției abundent metaforice, pusă în funcțiune în dispozitive rimate și ritmate: „Chiar uimit nu-s, în punga stupefacției i-ascuns un roi/ Zumzăie elogii în stupul stimei de sine)/ curaju-mi dă pe dinafară ca huma dintr-un mușuroi/ lehamitea e ca o târfă mimând un scâncet de rușine - / mi-s mie însumi tren de marfă”. Particularitatea e că „figura” poetului se reține mai acut decât aceea a poeziei. Poza de poet, în sensul unei anumite discursivități combinatorice, pare mai
SFARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
individul standard, de astăzi și de ieri, de aici și de oriunde. I. L. Caragiale îl numește Mitică. La o privire mai atentă, se dovedește mai curând excentric decât un oarecare. În lumea în care trăiește, mai întâi stupoarea candidă, apoi lehamitea lui cronicizată au un singur leac: internarea într-un ospiciu, unde recalcitrantul va fi redus la tiparul anonimatului. Captiv în plasa de păianjen a scenariadei, el devine un simplu popic. Ca traducător, Ț. a transpus în colecția „Poeți elvețieni contemporani
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
ghimpată ale călăului mereu amenințător în fața voinței de a scutura ceva din ceea ce simți apăsător. Să vezi negru și să-l declari alb, să știi binele și să spui contrariul, să vrei ceva și să declari lipsa dorinței - toate instaurează lehamitea, neîncrederea în tine, anularea necondiționată. Adesea cred că ceea ce se întâmplă - chiar și acum, când toată lumea vorbește și nimeni nu ascultă - nu este altceva decât o altă față a vechii formule de generalizare a indiferenței. Lăsăm să vorbească cine nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de foc” în lupta popoarelor riverane. Numai că, atunci când discursul e politizat în exces, în spiritul vremii comuniste - și asta se întâmplă nu rareori -, tendențiozitatea retoricii devine stridentă, iar încântarea în fața imaginației poetice dispare, lăsând cititorul pradă unui sentiment de lehamite. Concomitent cu reportajul, P. profesează eseul publicistic, prezent în paginile din Un elefant pentru doi oameni. Scurt periplu prin civilizațiile tinere ale planetei (1973), România - convergențe la universal (1975), alcătuiește culegeri de interviuri - Poezie și politică (1972), Literatură și națiune
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
propriilor motive poetice, cu invocarea orgolioasă a modelelor: „Am văzut îngerii -/ copiii teribili ai epocii noastre/ reali ca o desprindere sau un efect al tristeții/ pe trotuare/ sfidând rețetele” (García Lorca, Brecht, Neruda și alții). Obsesia orașului și o apăsătoare lehamite de cotidian, motive dominante, conduc către esența tragică a condiției umane într-o poezie cu certe accente bacoviene: „De câteva ceasuri prin oraș/ iubito ce singur/ înfășor firele de sânge ale unei priveliști/ [...] lumina ce galbenă/ se târăște pe ziduri
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
vrea să se impună, să domine și să cucerească, dar un Zarathustra al iubirii, un războinic al binelui, un ortodox vrăjitor al lumii, care visează „o revoluție a sensibilității, a emoției, a simțirii”, „umanizarea” unei lumi „dezumanizate” de „înstrăinare”, „nesimțire”, „lehamite”, boli grave ale lumii în care trăim. Salvarea este tot iubirea: iubirea care vrăjește, care transformă, nu doar individul - „iubirea este înainte de toate o experiență arhetipală și doar mai apoi o experiență personală” -, dar și lumea înconjurătoare, iubirea care se
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
Viața studențească”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Arta”, „Secolul 20”, „România literară”, „Dialog” ș.a. K. a scris, cu vervă inteligentă, romanul refuzului de a se adapta la existență al adolescenților anilor ’70-’80. Unde fugim de acasă și cum ne vindecăm de lehamite sunt întrebările la care răspund, la propriu, principalii protagoniști, Vlad Dejan, Andrei Moscalu, Cornelia, în prima parte a narațiunii din Îngereasa cu pălărie verde, studenți în ajunul examenului de licență, în a doua parte - tineri intelectuali ce se întorc din
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
Dacă Dostoievski ar fi trăit în România de astăzi, nu cred ca n-ar fi participat la surdele noastre dezbateri culturale, nici c-ar fi ignorat chiar gesticulațiile minore ale revoltaților de serviciu. Tocmai „bunul-simț” al credinței îmi spune că lehamitea generalizată a inteligenței creștine și lenea de a reflecta cotidian asupra implicațiilor publice ale Crezului Bisericii nu reprezintă altceva decât moștenirea unei modernități atee care subzistă neproblematic în noi. Cu doar câteva excepții, am subscris cu toții la comandamentul privatizării credinței
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
O, 1983, 6; Al. Călinescu, Desene pe hârtie, CRC, 1985, 8; Simona Popescu, Fragilitate și forță, „Dialog”, 1985, 110-111; Eugen Simion, Trei poeți, RL, 1989, 43; Lucian Alexiu, Poezia în haine de lucru, O, 1990, 15; Al. Cistelecan, Cavalerism și lehamite, „Cuvântul”, 1995, 7; Caius Dobrescu, Cum se redactează o scrisoare deschisă, VTRA, 1995, 1; Ioana Pârvulescu, Dragoste nouă, bravură veche, RL, 1995, 29; Alex. Ștefănescu, Romulus Bucur, „Cântecel(e)”, fast food poems, RL, 1998, 47; Cărtărescu, Postmodernismul, 394-395; Cistelecan, Top
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
nu vadă, la căderea serii, prudentele manevre ale lupilor în jurul capetelor lor lipsite de apărare. Nikolai își închipui țipetele acelea, reîntoarcerea soldaților, lovitura de grație, tăcerea. Erau acolo oameni doborâți de gloanțe, în grabă, desigur, sau într-un gest de lehamite... Nikolai se întoarse spre Vulpoi, îl bătu ușurel peste bot și își spuse că fuseseră amândoi mai speriați de salturile micului animal carnivor negru, care rodea cadavrele, decât de capetele acelea care ieșeau din pământ. Când să urce iarăși pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
însărcinate li se spinteca burta, iar copilul era călcat în picioare. Și că ucigașii din poiană erau cu siguranță beți sau prea grăbiți. Și că deja fusese ucisă atâta lume în cursul acestui război, încât li se făcea și lor lehamite... Nu-și asculta gândurile. Mâinile lui spărgeau lemne, scoteau din foc tăciunii, îi puneau pe lutul malului. Când pământul fu în îndeajuns de cald, călcă în picioare jăratecul, îl acoperi cu crengi tinere, un braț de crengi, apoi încă unul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și se grăbi să iasă, înțelegând că pentru a ucide era de ajuns să vadă chipul femeii, să-i audă glasul. Își petrecu noaptea la un prieten și nu dormi, când indiferent, când născocind vreo răzbunare. Într-un moment de lehamite, i se păru că înțelege ce fel de femeie era cea alături de care își dusese zilele aproape un an. Nu se mai gândise la acest lucru mai înainte. Războiul era timpul femeilor fără bărbați și al bărbaților fără femei, dar
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
frunzele plopului tremură, aceasta se întâmplă deoarece crucea care a servit la crucificarea lui Iisus ar fi fost făcută din lemnul său. De atunci poartă blestemul și exprimă melancolia, tristețea și bătrânețea. În vis, are o semnificație negativă, de uzură, lehamite, devalorizare. Poate indica nașterea sau instalarea unei stări depresive. Platan Deoarece se găsește pe marginea șoselelor și este frecvent asociat cu accidentele, platanul simbolizează adesea obstacolul, pericolul ce îl amenință pe cel ce visează. În funcție de scenariul oniric, obstacolul este sau
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Nici Clement nu era străin de această interpretare (Stromata a V-a, 72,2). Aceste câteva cazuri inventariate vorbesc de la sine. Părinții Bisericii storceau la maximum sensurile Septuagintei, transformând cuvintele cele mai neînsemnate, mai umile, pe care uneori ne este lehamite să le traducem, În adevărate bijuterii spirituale. Până aici am citat versiunea sinodală ortodoxă din 1982, ale cărei vicii urcă Însă până la versiunea din 1936 (gândită totuși bine În intenție). În 2001, Î.P.S. Bartolomeu Anania a publicat o altă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
răului nu se modifică ... Sufăr că am suferit? Caligrafiază de mii de ori și ce dacă? Banalizează prin repetare întrebarea aceasta ce nu așteaptă nici un răspuns. Scrie numele sentimentelor, trăirilor, monștrilor care te-au chinuit cel mai des: moarte, frică, lehamite, greață... La noi convalescența este infinit mai lungă și mai dureroasă decât boala și n-ar fi exclus să facă parte din tine, să-ți dicteze mișcările, ba chiar să te simți pustiu, derutat fără aceste spaime. Neavând de ales
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
convalescența este infinit mai lungă și mai dureroasă decât boala și n-ar fi exclus să facă parte din tine, să-ți dicteze mișcările, ba chiar să te simți pustiu, derutat fără aceste spaime. Neavând de ales, am început cu lehamite și derută această plutire printre neliniști. Le-am scris numele de mii de ori în minte, apoi pe hârtie, pentru că nimic nu se lămurea, nu devenea mai clar.” Este cea mai exactă (auto)caracterizare a universului romanesc al lui B.
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
cică se termină gaza și cărbunii în glob și atuncea ne mutăm pe stele, intervine, neîncrezătoare, fina. - N-om ajunge noi zilele cele ! Ce să ne mai mute Parcă pot ei așa ceva ! Vai de capul lor ! dă din mână, cu lehamite, Belioaie. - Vai, mare păcat fac ! se cutremură Soltana. Pe noi ne-a chemat la școală, la ședință, și ne-a spus așa și așa, cum de-au făcut c-au zvârlit sufulicu- n cer. Dar mie parcă îmi stătea pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Unde nu s-a găsi parale vă ia vita și țoalele cu doba. Mergeți sănătoși și nu uitați ce zic ! Nehotărâtă, lumea rămase pe loc. Descumpănit și el, Zalomir se înscorțoșă și, prin ochelari, privi opac la oameni. Dând a lehamite din mână, ciungul porni cel dintâi. Ceilalți se mișcară, părăsind ograda câte unul. Expresia țiganului era jalnică iar toflogosul ridică respectuos căciula. Lăsându-și bărbia în piept, primarul intră în casă. Seara, bâțâind dintr-un genunchi cu mâinile sub cap
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fete care Îmbătrâniseră Înainte de vreme și lucrau ca secretare la firme de asigurări. Era Sophie Georgopoulos, care rămăsese cu un mers ciudat de când pășise pe cărbuni Încinși Într-o excursie cu cortul, și mai era Mathilda Livanos, cuprinsă de o lehamite supremă, așa cum le stă bine fetelor frumoase, care nu arătase nici un interes pentru Milton și nici măcar nu se spălase pe cap. Săptămână de săptămână, ajutate sau constrânse de părinți, fetele veneau, și săptămână de săptămână Milton Stephanides se scuza ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
întâmpinați la amfiteatru... De uimire, secretarul uită să-și mai ia notițe. Augustus se răstește la el agasat: — Ce te miri așa, ca boul? Ianuarius își pleacă ochii asupra tăbliței cerate. — Nu mă mai țin genunchii, oftează principele. Ridică a lehamite din umeri. Că doar trebuie să mă ridic în picioare de fiecare dată când îi apucă să zbiere pro salute... Mai ia un pumn de țelină. Cu mâna încă în aer rostește: — Și nu uita de afișe! Libertul se înclină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ajut, bombăne Scribonius Libo. Că altminteri n-ar mai fi pupat ca fiu-său să poată purta cândva numele de cetățean roman. — ...Înseamnă că Oto..., cum pizda mă-sii l-o fi chemând..., începe Asinius Gallus. Face un gest de lehamite cu mâna. — Otacilius, îl corectează flegmatic Scribonius. Nu pare să se formalizeze de limbajul vulgar al celuilalt. Gallus reia: — Înseamnă că prin eliberare a devenit... Libo îl întrerupe iute. — Păi, tocmai asta e. Nu putem dovedi că nu a fost
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prânz... Se bate cu palma peste frunte, încruntat. — S-a întâmplat ceva? întreabă mirat germanul. — Nu mai știu dacă i-am amintit cumva lui Ganymedes... Își ciupește de câteva ori, perplex, buza de jos. — Ce? Instructorul ridică din umeri a lehamite. — Acum, tot nu-i mai pot ajunge din urmă. Și, oricum, au luat-o în altă direcție. Trebuia să-i atragă atenția să folosească numai nisip de Nil. Cel de la Coptos nu e bun. Nu e îndeajuns de fin. Străbat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un semn bun. Însă și el e speriat. Să fie din cauza sacrificiului? se întreabă alarmat. Nu neapărat. Doar nu a ajuns ca babele care se sperie și când tragi un pârț lângă ele. Cât despre haruspici și auguri... Mișcă a lehamite din mână. În ziua când dictatorul Caesar a apărut pentru prima oară înveșmântat în purpură și s-a așezat pe un tron de aur, animalului sacrificat i-a lipsit tocmai inima. Nici până în ziua de astăzi haruspicii și augurii n-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]