1,869 matches
-
a sunat telefonul. „Robane? Te-am rezolvat. Te-așteaptă băieții la ieșirea de pe centură, după benzinărie. Știi unde e, nu?“ „Bineînțeles.“ „Sunt acolo Spumă, Bumbaru și Martinov. Vine și Parepa, cu încă doi. Trei mașini, în total. Poți să mergi lejer, ca-n localitate, e-aranjată schema. Păcat că nu mi-ai zis mai devreme, că veneam și eu.“ „Ești măreț, ce mai. Îți rămân dator, bătrâne. Ne socotim acasă, când ne-ntoarcem.“ „Las-o-ncolo de socoteală, că nu stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din cap. „Să vedem cu ce vă pot fi de folos.“ A ridicat din nou sacoșa, numai că de data asta a pus-o pe scaunul de lângă el. O vedeam doar noi. Maria s-a apropiat și ea cu scaunul, lejer, să nu se-observe. Clapele aurii au sărit cu un pocnet scurt, metalic, ca degetele unui cyborg. Tânărul Lupu și-a introdus mâna în deschizătură, de unde a scos o cutiuță de lemn, de forma și mărimea unui pachet de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de-atât?“ „Teoria sună coerent, cu practica stăm mai prost.“, am insistat. Ceva lipsea din demonstrația lui Mihnea. „Cum dovedești că ni se umblă la amintiri?“ Era o întrebare elementară, prima care îți trecea prin minte. Mihnea a luat-o lejer, fără să clipească. Se vedea că lucrase la ea. „Simplu, prin proba propriei experiențe. Nu ți se pare, uneori, că nu gândești cu mintea ta? Că spui cuvintele altora? Că frazele nu-ți aparțin?“ „Ba da. Se cheamă déja-vu; sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
necunoscute și de care doar un matematician și-un avocat au auzit (adică voi doi), ține-o conferință-n fața juriștilor din toată țara, iarna, în mijlocul lui noiembrie, tocmai la Neptun. Ce poate fi mai firesc de-atât?“ Pusesem întrebarea lejer, la plesneală. Mă uitam când la Mihnea, când la tânărul Lupu. Deși se împungeau reciproc, parcă erau înțeleși. „Stați puțin.“, ne-a oprit Maria. „E-un paradox aici. Dacă tipul ăsta de care vorbim e cel mai mare scriitor român
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a ruginit în mii de epave, abandonate de trecători. Mai trebuia să pui și soarele la socoteală: ardea ca un reactor nuclear. Înainte, ieșeai liniștit la începutul lui iulie, dimineața îmbrăcai și-un tricou cu mânecă lungă. Stăteai la plajă lejer, care pe unde putea: la mare, la rude la țară, pe-acoperișul blocului (cele mai frumoase apusuri de soare sunt și astăzi cele din Pajura, de pe D9; se poate verifica). Mergea să rămâi până după prânz, aproape că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și nu l-am găsit); camera încuiată de la etajul 3 (unde, după unii, ar fi biroul „Ligii Studenților“, iar, după alții, un sediu încă activ al Securității); sala 408 (singura cu două uși, pe care, în mijlocul cursului, studenții o traversează lejer, în grup, ca să ajungă în partea cealaltă a clădirii). Documentele pe care le căutam puteau să fie în oricare din locurile astea. Am renunțat să merg în pod (spațiul arăta ca-n Escher și Heinlein: se împacheta și dispărea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-i la fel de tembel ca omul nostru din scrisori.“ „Și mai e ceva. Poate tâmpitul nu-i cine credem; poate nu noi îl urmărim pe fraierul din scrisori, ci el se uită la noi. Și mai și râde, în timp ce ne examinează lejer. Pe lângă chestia cu gunoierul intelectual, ți-au mai scăpat niște chestii.“ „Ce chestii?“ „Datele fabricate. Astea chiar ar trebui să-ți dea de gândit.“ „Adică?“ „Scrisorile n-au destinatar, sunt semnate indescifrabil. Oricine putea să compileze niște informații și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
decolează cu încă trei aparate pentru un zbor de rutină. La aceeași oră, din baza germană stabilită la Cappy, se înalță și cele trei avioane ale formațiunii lui Richthofen: ajung la altitudinea medie de 1200 de picioare, de unde un vânticel lejer, apoi din ce în ce mai puternic, le împinge spre liniile engleze. La ieșirea dintr-un nor, lupta începe fără nici un avertisment. Combatanții se mitraliază, un aparat englez încearcă să scape și e urmărit imediat de-un avion nemțesc de vânătoare, de culoare maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alergau la trap ușor În cercul de lumini. Amir călărea privind Înainte, fără să ia În seamă pregătirile adversarului. Își lăsase arcul la spate, la fel ca și tolba În care se afla singura lui săgeată. Mâinile țineau frâul calului, lejer, fără nici o Încordare. Angelo, care privea atent fiecare detaliu al luptei, Înțelese că mongolul se lasă În voia calului și că privirea lui e Întoarsă spre interior, unde vibrațiile oricărei mișcări a dușmanului se transformau instantaneu În decizii. Era stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu este adevărat, sună bine și mă simt oarecum răzbunat pentru tot. Este tipul de slujbă chinuitoare, dar pe care o uiți imediat a doua zi, având buzunarul mai plin cu 250-300 de franci elvețieni care-ți permit să supraviețuiești lejer o săptămână. Plus deliciile acestei munci de sclav. Imaginea lacului liniștit, plin de stelele reclamelor de lux, în timpul pauzei de masă de la ora trei dimineața. Lume multă, bogată, fericită (cel puțin așa pare la o primă vedere), femei superbe care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un impozant colier de aur masiv. Nu știu de ce, sunt foarte înclinat să-l cred. Episodul numărul doi: American, à la quarantaine, genul de consultant financiar de înalt nivel, freelance. Degajat, sportiv, geantă de voiaj din piele de crocodil, blazer lejer, se vedea clar că mai are câteva ore de pierdut în Geneva inundată de soare înainte de a se urca în avionul ce urmează să-l ducă înapoi în țara și în viața sa de birouri și zgârie-nori. Este însoțit de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să-l ducă înapoi în țara și în viața sa de birouri și zgârie-nori. Este însoțit de două tinere superbe, elvețience, fete de firmă, aflate în vizibil exercițiu de admirație. Comandă kir royal poate una din cele mai rafinate băuturi lejere, un amestec de sirop de cassis și de șampanie frapată, plus un zeste de citron (un grăunte de coajă și pulpă de lămâie). Grupul degaja de departe rafinament, siguranța extraordinară pe care ți-o dă banul câștigat cinstit și, mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
necuprins decât alții”, a cărui amintire străbate paginile. Nu lipsesc nici aici cadențele de baladă, pe tema ubi sunt. Dar poetul e mai egal cu el însuși abia în cărțile maturității. Trilogia T.N.T. Tandră... Naivă... Tristă..., compusă din Era muzicii lejere (1996), Poeme supărate rău (1996) și Legiada... Ghid artistic și turistic, pentru spațiul euristic (1998), subsumează bună parte din creația acestor ani. Tentat de dorința corijării vieții sociale și cultural-morale a României postrevoluționare, Ț. se transformă într-un vehement moralist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
1980; Cântec pentru Țara-Om, București, 1981; Cartea Clara, București, 1986; Prețul tăcerii, București, 1986; Anuar, București, 1989; De ținut minte. Cartea necuprinsului, București, 1994; Cartea cu iubiri secrete, București, 1995; Trilogia T.N.T. Tandră... Naivă... Tristă..., vol. I: Era muzicii lejere, București, 1996, vol. II: Poeme supărate rău, Timișoara, 1996, vol. III: Legiada... Ghid artistic și turistic, pentru spațiul euristic, București, 1998; Eu sunt povestea unei zile..., București, 1997; Un abecedar bizar... (de purtat în buzunar), București, 1997; Cartea claudiană, Râmnicu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
Cartea cu ele, cele din elegii..., pref. Eugen Negrici, Râmnicu Vâlcea, 2001; Cartea inimii albastre, Râmnicu Vâlcea, 2001; Călimara goală și gândacul de bucătărie sau Cartea suavă a iubirii definitive, București, 2001; Ritualuri de împerechere, Râmnicu Vâlcea, 2002; Era muzicii lejere, Râmnicu Vâlcea, 2003; Exerciții de iubire, București, 2003; Poeme supărate rău, Râmnicu Vâlcea, 2003; Șirul zilelor, îngr. și pref. Petre Tănăsoaica, Sibiu, 2003. Traduceri: Angelo Mainardi, Spionaj la puterea a treia, București, 1994 (în colaborare cu Liviu Radu). Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
la Stokholm, unde locuiește acum, și el a povestit cum a fost trimis la Budapesta, ce a filmat și a scos câteva albume cu câteva fotografii uluitoare: scene de familie împreună cu Gheorghiu-Dej, cu copiii de gât, la masă, îmbrăcați foarte lejer, jucând volei sau ping-pong etc. Operatorul a sărit ca să le filmeze și atunci am spus: nu, asta nu este tema filmului, oricât ar fi de interesante, sunt fotografii private ale domnului Fehér, și nu i-am dat voie să le
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
personalitate și era prieten cu noi. Ne aducea țigări la băieții care fumau, mai câte un medicament..., aducea și pachete de la părinții care-i dădeau lui... Și striga la noi, dar venea și punea pachetul acolo... Am dus-o destul de lejer așa, o perioadă bună de timp, până a Început ș-acolo reeducarea... Aproape odată cu noi a venit și un grup de elevi din partea Iașului, dar puțin mai târziu au lansat ideea asta cu reeducarea. Acolo se formase un atelier de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cred... Și În loc să fiu Împușcat m-am trezit Într-o celulă curată, cu calorifer Îngropat În perete și cu plasă ca să nu poți umbla la geam... Astea erau metodele lor. Dar era cald, puteam să dezbrac paltonul și să stau lejer... Aveam o saltea la care trebuia să lucrez ca să se lase mai jos, că fuseseră puse paie proaspete... Peste saltea era și un cearșaf și o pernă și o pătură... Deci, iată că aveam niște condiții acum... În loc să fiu Împușcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de Înscriere, că trebuia să te Înscrii la Începutul fiecărui an universitar. El n-o scris. Deci n-ați avut probleme de la bun Început, să vă respingă dosarul? Nu, nu. Care-i chestiunea: atunci când m-am Înscris o fost mai lejer, că În ’57-’58 iar au Înăsprit treburile și-a venit ordin să ne exmatriculeze. Și eram În ultimul an, În ’58, și trebuiau să găsească un motiv de exmatriculare. Și pe cei care au scris că au făcut pușcărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
AKM-uri din ălea, i s-a desprins la unu’ Încărcătorul acela și a căzut În canal. A fugit el cu viteză mare, nu l-am mai găsit... Securiștii tineri, dacă au văzut că suntem cumsecade, ne-a lăsat așa lejer, mergeau ei așa, dar pierduse acela Încărcătorul... Și era un ofițer de la Direcția Coloniilor, venise În control... Când ne-am Întâlnit cu el, nu i s-a văzut cascheta, că o luase la subsoară. Și zice: „Băi, unde vă duceți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Cornel nu reușise să-și descopere puterile de supererou, deși era sigur că lenevesc pe undeva prin el. Nu le avea din naștere a observat că, atunci cînd încearcă să ridice de bara din spate o mașină care împiedica trecerea lejeră spre intrarea în scara unde locuia, nu face altceva decît să-și zgîrie mîinile, umflîndu-și și înroșindu-și inutil fața. Ca omul-păianjen, a intrat în laboratorul școlii ca să se lase înțepat de un păianjen rătăcit pe lîngă o eprubetă. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
era cu mașina în fața primăriei, bucuros că avea să mă însoțească în celălalt sat. Bucuria avea să-i fie însă de scurtă durată. Între cele două sate mari ale comunei erau circa șase kilometri, distanță pe care am parcurs-o lejer în cinsprezece minute. Ne-am oprit câteva minute la magazinul din centrul satului, la brutărie pentru a lua o pâine caldă și am mers spre școală. Când să cobor din mașină, lângă școala unde era secția de votare, în fața mașinii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la fel de albastru ca de obicei, briza răscolea marea și agita frunzișul palmierilor așezați ca santinelele în fața hotelului. Am coborât pe plajă. Linda era acolo, în picioare, o siluetă superbă pe nisipul auriu. Era îmbrăcată într-o rochie de vară foarte lejeră cu dungi bleu roz și albe. Vântul de vară îi mula rochia pe trup, răvășindu-i parul mătăsos, blond, ducându-l peste gură. Nu știu de ce amândoi ne simțeam cuprinși de o groază, dar eu eram cât se poate de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
femeilor. La început lucram deseori în aceleași locuri. Ne duceam la Coblin uneori când avea nevoie să îi completăm echipa, sau jos în pivnița lui Woolworth unde descărcam oale din niște butoaie atât de enorme că ai fi putut încăpea lejer în ele; luam de pe jos paie putrede și le aruncam în furnal. Sau băgam hârtie în presa uriașă și o făceam teancuri. Mirosea îngrozitor acolo din cauza mâncării depreciate și a borcanelor cu muștar, a bomboanelor vechi, a paielor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
etichetate presupune un paragraf special. Ar fi absurd să pretindem că atracția spre poezie a celor mai mulți tineri e mult depășită de atracția lor pentru acele detalii, multe sau puține, din viața unui poet, pe care le-am putea califica aici, lejer, de dragul argumentației, drept senzaționale. E genul de idee absurdă căreia nu m-aș feri să-i dau într-o bună zi o turnură academică. Am convingerea că dacă, vreodată, aș cere celor aproximativ șaizeci de fete de la cele două cursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]