8,005 matches
-
de degetele pianistului, care par prelungiri ale clapelor albe, aidoma reverberațiilor date de razele de soare când sărută zăpada. Melodia se sfârșește într-un ropot scurt care pare a opri curgerea timpului. Dragoș închide deja capacul pianului. Mișcările lui sunt lente, duioase, de parcă ar dori să protejeze un ceva fragil, cuibărit în intimitatea instrumentului. Dora îl privește și este tulburată de paloarea chipului lui. Atât ? Doar atât ? Întrebările a trei spectatori curg, insistente, nemulțumite. Doar Dora tace. A înțeles că impromptu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
traversând salonul, mă oprii în fața lui și rostii: Domnule, îmi acordați acest dans? Nu-mi răspunse, însă mă luă de mână și mă purtă până în celălalt colț al încăperii, pe ring, unde și alte perechi se mișcau în ritmul melodiei lente. Fără pic de rigiditate, mă îmbrățișă nițel mai strâns decât de obicei. Însă nu-și mișcă mâinile pe trupul meu, astfel încât îmbrățișarea noastră fu aceeași pe tot parcursul melodiei. Numai capetele noastre se atingeau, el înalt, blând și protector, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plăcut, mă îmbrac festiv. Coborâm la o petrecere cu mulți, cunoscuți de-ai mei. Mi se-ntoarce. Câteva replici pe ici ,pe colo. Dansezi? Mă întreabă, dar nu așteaptă răspuns, deși vede că sunt ceva cam încurcată. E o melodie lentă și mă ia în brațe, imobilizându-mă și susținându-mă. E o senzație de liberare. Și dansul e frumușel. Ești liberă. Ce? Numai să nu spui nimic. Și dansul devine și mai plăcut. Cum ii cunoșteam pe proprietari, le cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
curs exemplar. Ne-am simțit minunat. Am râs, acel mic umor elegant, hazliu, când ne uităm unul la altul cu plăcere descoperindu-ne plăcuți. Și acum m-am ridicat la dans, lângă masă, lângă balustradă (între cele două), un dans lent, melodios și puțin pretențios. Suntem frumoși amândoi, și tineri. (Eu, respectând normele sofisticate și decente ale felului de a te îmbrăca, încerc stiluri, culori îmbinate deja pe stilul meu, deci pe plac, dar foarte diferite, așa că nu pot spune ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acest fel de dragoste o continuare a primului, respect, libertate și intimitate, care însă era acum mai senzual. Apoi ne dădurăm drumul amețind și trezindu-ne după ce, mult mai târziu, delirasem de plăcere. Ce urmă fură zorii ca o trezire lentă, și noi ne ignoram iubindu-ne, fără a fi atenți, și odihnindu-ne. El făcu, după mai multă lenevire pe canapea, cafea, și lenevia continuă. Mă hotărâi apoi să mă îmbrac, iar el mă privi plăcut, încât nu simțeam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu cunoaște decât legile ei pe care îndrăgostiții trebuie să le caute în sufletele lor. De aceea acum se mulțumea să-i sărute doar mâna, să-i strângă mijlocul pentru a o apropia cât mai mult de el, în mersul lent pe malul apei. Învăluiți de iubire și cuvintele dispăruseră în liniștea înserării, nemaiauzindu-se decât susurul apei sub clar de lună, foșnetul ierbii sub pașii agale, glasul inimii vibrând de fericire. Ar fi mers așa o veșnicie unul lângă celălalt
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sunt mai blânzi, pe față nu ți-au ieșit pistrui cum te temeai, buzele îți sunt la fel de catifelate, senzuale. —Șmecherașule, îl strânge de nas Cecilia ca să înceteze cu flatările. —Mă doare. Încetează! Ascultă-mă mai departe. Mersul și mișcările mai lente îți dau distincția unei adevărate doamne pe care o iubesc, o ador, o ia în brațe și-i acoperă buzele cu o tandră sărutare. -lingușitorule, se domolește Cecilia. Era deja în luna a noua. Mamă-sa o informase amănunțit cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
el. Venind înapoi acasă, el nu putu să găsească - ciudat lucru! - nicio farmacie deschisă și, astfel, renunță la a se mai preocupa, în ziua aceea, de sănătate. Simțea că se găsește într-o neobișnuit de încordată stare. Mergea pe stradă lent, dar cu pas ferm și bine măsurat. Era foarte atent la tot ceea ce mișuna de jur împrejurul său și făcea diferite constatări în gând. Se uita mai ales la fețele oamenilor și le analiza cu grijă. Și nouă ni se întâmplă câteodată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Cum rezistă. Umerii drepți, spatele încremenit. Lângă ea, un bărbat între două vârste, costum cenușiu, tipicul angajat al companiei japoneze, salary man. Doarme, căzut într-o rână, cu gura larg deschisă, servieta în brațe. Urmăresc progresia trunchiului lui moleșit progresie lentă, dar imperturbabilă, cu implacabilitatea deznodământului dintr-o tragedie grecească spre dreapta, acolo unde fata își așteaptă, în tăcere, soarta. Acum, este lăsat pe ea cu toată greutatea trupului său viguros. Nici o mișcare de retragere vizibilă din partea ei. Nu a întors
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și cititoarele nu sunt invitați la o plimbare teologică pașnică pe o câmpie netedă, cu unele popasuri în diverse teritorii ale existenței. Dimpotrivă dacă îmi este permisă metafora -, la o escaladare emoționantă a vârfurilor spiritualității mele: în urcare, cu pasul lent, dar ferm, cu trecători ușoare și altele periculoase, din păcate fără pauze de odihnă și urmărind mereu scopul propus: o viziune generală despre lume. De aceea în primul capitol, pe baza unui plan elementar și personal, nu zbor într-un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
doilea an de viață, când este deja capabil să se miște singur în afara câmpului vizual al mamei, revine oricum mereu la ea, iar dacă asta nu se întâmplă, se observă anxietatea despărțirii. Așadar copilul deschizându-se încrezător mamei prin desprinderea lentă de ea -, se deschide și altor persoane, lucruri și lumii întregii. Noile cercetări accentuează importanța acestei prime legăturii pentru dezvoltarea unui eu puternic. Cu cât un copil are o legătură incertă cu mama, cu atât este mai blocat în a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cremațiunei față de biserica creștină, pe toate fețele, într-un stil care să nu jicnească nici biserica și nici credința, dar care să dovedească greșeala în care se află clericii, nedând asistență religioasă creștinilor cari acceptă arderea rapidă incinerarea în locul arderii lente înhumarea pentru a face să dispară stârvul lor părăsit de suflet. Până atunci cititorii și cei interesați de citatele din Eclesiast Cap. I 8-9 și III 20-21: Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se poate spune: ochiul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
inteligența omului, care frecă două lemne uscate, atunci am putea zice coborî din cer adevărata fericire pe pământ, căci numai grație focului progresă omenirea și civilizația ei, în toate gradele. Cu ivirea focului,a cărui acțiune rapidă de descompunere întrecea lenta acțiune a aerului, soarelui, apei și pământului, începu practica incinerațiunii parțiale sau totale a cadavrelor omenești, iar îngroparea sau înhumarea este cea din urmă metodă de nimicire practicându-se după născocirea și perfecționarea uneltelor de săpat. Iată deci, în rezumat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
astfel, iar nu indivizi empirici, câteva fragmente ale universului obiectiv legate de acesta potrivit unor conexiuni multiple, meniți aceluiași destin orb, la fel de ininteligibili ca și el, ci, dimpotrivă, ființe vii ce încearcă sentimentul de sine și, astfel, fiecare pentru sine, lenta mutație a dorinței suferinde în înfăptuirea deplină în care Ființa începe a se simți pe sine în simpla bucurie a faptului de a Exista, iată ce stă înscris pe zidurile mănăstirii bizantine și ceea ce putea oricine citi acolo înainte ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
-și are efectul în aceasta, este o acțiune în afara lumii și, în felul acesta, "asupra" vieții, adică în ea, autotransformare a sa, tocmai, ca actualizare a propriilor sale posibilități, ca actualizare de sine. În nici un moment o astfel de acțiune, lenta transformare interioară a Individului, nu se ia pe sine drept scop, așa cum nici nu rezultă din sine ca dintr-o "cauză". Care este scopul său? Care este cauza sa? Faptul de a da fiecăreia dintre puterile vieții libertatea să se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu greu, abia stăpânindu-mi vocea. N-o să Înțeleg niciodată cum, la vârsta fragedă pe care o avea atunci Angélica de Alquézar, poate zâmbi cineva așa cum a făcut-o ea În dimineața aceea În fața Casei cu Șapte Hornuri. Un surâs lent, foarte lent, de dispreț și de nesfârșită Înțelepciune În același timp. Unul din acele zâmbetele pe care nici o fată n-a avut timp să le Învețe În viața ei, ci sunt Înnăscute, plămădite din luciditatea și privirea aceea pătrunzătoare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se apropie. Când făceau câte o pauză, soldații discutau calm cu ofițerii lor, apoi Își reluau marșul continuând să se bată, teribili până și În Înfrângere: Închiși ermetic și senini de parcă participau la o defilare, În ritmul marcat de bătaia lentă a tobelor. — El Tercio de Cartagena a ajuns la Nieuport la căderea nopții, Încheie Vicuña, mișcând cu singura lui mână ultimele bucăți de pâine și ultimele căni rămase pe masă. Tot așa, la pas, fără grabă: șapte sute, din cei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
imparabil și de meșteșugit ca primul. Italianul dădu un pas Îndărăt și rămaseră din nou nemișcați unul În fața celuilalt, răsuflând amândoi din greu. Căpitanul Își mișcă degetele mâinii rănite, convingându-se că răspundeau: tendoanele erau neatinse. Își simțea sângele picurând lent și cald pe degete În jos. — Există vreo soluție de compromis?, Întrebă el. Celălalt tăcu câteva momente. — Nu, zise. Domnia ta ai fost prea imprudent În noaptea aceea. Vocea-i opacă suna totuși stins, de oboseală, și căpitanul Își Închipui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
taur cu bărbăție și eleganță... Ce deosebit era de celălalt Filip al IV-lea, cel pe care eu Însumi aveam să-l escortez treizeci de ani mai târziu, văduv și cu copiii morți sau slăbănogi și degenerați, Într-un cortegiu lent de-a lungul unei Spanii pustiite, devastate de războaie, foamete și mizerie, printre uralele anemice ale puținilor țărani nenorociți care mai rămăseseră, adunați la marginea drumului! Îndoliat, Îmbătrânit, cu capul În piept, Îndreptându-se spre granița de pe fluviul Bidasoa ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
e intenția generalilor, și alta cea a secretarilor, a administratorilor și a hârțogarilor de tot felul... Când le-am cerut, mi-au redus suma la patru scuzi, dar nici pe aceia nu i-am văzut vreodată. Ministrul făcu un gest lent din cap, de parcă și lui i se rețineau uneori beneficiile sau salariile. Ori poate doar aproba În sinea-i reținerea secretarilor, administratorilor și grefierilor În a cheltui banul public. Alatriste văzu că Își consulta mai departe hârțoagele cu minuțiozitatea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
zic așa, cuțitul la gât. Sau tocul în mână. Nu puteți scăpa. Nu, am răspuns, este adevărat. Nu pot scăpa. Ați putea să vă imaginați, a mai zis el, ce ar conține cartea dumneavoastră despre Doré? Și acolo, în înserarea lentă, tipică pentru ținutul din Västerbotten, i-am povestit ce-ar putea intra în cartea mea despre Doré. Copilăria modestă a artistului în Elsass. Ochiul extraordinar al copilului-minune, atât pentru detaliu, cât și pentru întreg. Mâna sigură. Succesele timpurii. Viața la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a aruncat la o parte. Noi renunțăm la trecut, dar trecutul nu renunță niciodată la noi. Noi doi - parlamentara și cu secretarul ei -, acolo, în cămăruța cu ambele ferestre dând spre Högbergsgatan, aveam acea răbdare pe care o cere proza lentă a lui Strittmatter. într-o după-amiază, când a venit acasă și mi-a spus că trebuie să facă o călătorie de studii, că fuseseră alocate sume mari de bani pentru ameliorarea nivelului membrilor Parlamentului, așa că urma să întreprindă o călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
urechile scârboase, grotesc de clăpăuge, oribila duhoare a trupului tău, micile crăpături ale ochilor mereu inflamați - toate acestea mă umpleau de greață, ca să nu spun spaimă. Și vorbirea ta, când ai început într-un târziu să vorbești: bâlbâită și nesigură, lentă și fără nici o legătură cu gramatica și sintaxa, nebărbătească, primitivă și chiar aproape subumană în ridicolul ei! Nemaivorbind de vocea ta, care dezvăluia nenumărate greșeli de pronunție. Foarte curând am înțeles că erai un debil incorigibil. Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
particulară asupra rolului Statului, puternic reducționistă. Pentru a lărgi perspectiva și a-și ameliora înțelegerea asupra lumii, economiștii s-au interesat însă și de alte abordări, realizate de către istorici, sociologi, filosofi ș.a. Istoricii mai întîi, precum Ernst Kantorowicz, au evidențiat lenta autonomizare a puterii Statului față cu cea a bisericii, între altele. Această mișcare seculară a istoriei societăților noastre a fost conceptualizată de filosofi. Thomas Hobbes de pildă, convins de cadrul pro-fund dezordonat al naturii, în care "omul este lup pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
prevedea un sistem mixt de finanțare a comunităților locale (transferuri plus impozite și taxe locale, acestea din urmă în număr de 19), prevăzînd și posibilitatea contractării de credite interne de către autoritățile locale. După 1989, descentralizarea financiară a fost extrem de timidă, lentă și parțială, chiar dacă la nivel enunțiativ ea fusese proclamată încă prin Legea administrației publice locale nr.69/1991 și Legea finanțelor publice nr. 10/1991, modificată prin Legea nr.72/1996. Abia de la 1 ianuarie 1999, însă, prin aplicarea Legii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]