627 matches
-
pune primul problema „instabilității psihice” considerând-o ca fiind expresia unor manifestări distimice ale copiilor și adolescenților. Pentru autorul citat, stările distimice se caracterizează prin două categorii de semne clinice și anume: a) semne negative: absența ideilor directive în conduită, lentoare, apatie, absența fineții sentimentale; b) semne pozitive: impulsivitate, agitație psihomotorie, mișcări coreiforme, neliniște generală, excitabilitate, mergând până la logoree, refuzul de a munci, crize de plâns și de râs, tulburări de somn, erotism, tendința la fugă și vagabondaj, idei depresive și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Copilul și adolescentul instabil au un profil psihologic particular caracterizat prin următoarele (H. Abramson): - tendința de a se impune și de a comanda cu încăpățânare; - sugestibilitate și nepăsare; - capricii și încăpățânare; - impulsuri cu mânie și indolență; - vivacitate de inițiativă și lentoare de execuție. La baza stării de instabilitate se află un fond de afectivitate ambivalență și neliniștită, la care se asociază o componentă motorie mai mult sau mai puțin accentuată. Instabilitatea mintală și emoțională este inseparabilă de instabilitatea motorie. Să insistăm
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dispersare a atenției. b) Mentismul, descris de Chaslin, este o desfășurare rapidă a ideilor de a cărei realitate falsă bolnavul este conștient și suferă. Se însoțește, de regulă, de o stare de neliniște afectivă. c) Bradipsihia este o stare de lentoare sau de inhibiție ideativă. Producția ideilor este mult diminuată, precum și capacitatea de asociere a acestora. Această transformare psihopatologică se reflectă și în sfera limbajului prin sărăcirea și lentoarea acestuia. Reacțiile bolnavului sunt mult întârziate, iar răspunsurile acestuia sărace. d) Perseverarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de o stare de neliniște afectivă. c) Bradipsihia este o stare de lentoare sau de inhibiție ideativă. Producția ideilor este mult diminuată, precum și capacitatea de asociere a acestora. Această transformare psihopatologică se reflectă și în sfera limbajului prin sărăcirea și lentoarea acestuia. Reacțiile bolnavului sunt mult întârziate, iar răspunsurile acestuia sărace. d) Perseverarea este tendința patologică de a repeta un cuvânt sau o fraza cu caracter stereotip, înlocuind răspunsul corect la întrebarea adresată. Este o „intoxicație prin cuvânt” a bolnavului. e
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavului (ca formă și conținut). A. Hesnard și A. Porot au descris chiar „sindroamele expresionale” în psihopatologie. Acestea sunt, în primul rând aspecte fiziologice sau mimice și de limbaj, care frapează la bolnavii psihici, prin următoarele aspecte: exces, discordanță, sărăcie, lentoare, stereotipie, manierism sau bizarerie. A. Hesnard și A. Porot notează ca fiind cele mai frecvente și importante tulburări ale expresiei în psihopatologie, următoarele: - sindroamele mimice ale stuporii și inerției; - sindroamele expresive ale puerilismului mintal sau manierismului; - sindroamele mimice din cursul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o afecțiune psihică bine individualizată, în sensul acesta: „confuzia mintală”. Sindromul confuzional este un sindrom mintal generalizat acut sau subacut, caracterizat printr-o disoluție, mai mult sau mai puțin rapidă și completă a stării de conștiință cu obnubilare, optuzie intelectuală, lentoare a percepțiilor și a proceselor de orientare și identificare. Sinteza mintală se efectuează cu greutate întrucât datele perceptive și cele mnezice sunt incomplete, fragmentare, disparate sau incoerente. Atenția, reflecția și judecata sunt imposibil de realizat. Se notează instalarea unei stări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mintală se efectuează cu greutate întrucât datele perceptive și cele mnezice sunt incomplete, fragmentare, disparate sau incoerente. Atenția, reflecția și judecata sunt imposibil de realizat. Se notează instalarea unei stări onirice, dezorientarea în timp și spațiu, indiferența emoțională, bradipsihie cu lentoare în răspunsuri, aerul absent al bolnavului, o stare de inerție generală, putând merge până la stupoare. La aceste elemente, cu caracter negativ al confuziei mintale, se adaugă și elemente cu caracter pozitiv de tipul halucinațiilor polisenzoriale, în special vizuale, delir oniric
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Delasiauve, 1851; Chaslin, 1895; Regis, Bonhoeffer). Astăzi sindroamele confuzionale reunesc o largă paletă de tulburări complexe și diferențiate ale tulburărilor de conștiință, cu caracter net individualizat, așa cum se poate vedea mai jos: 1) Obnubilarea este starea de întunecare a percepțiilor, lentoare a asociațiilor, dezorientare temporo-spațială, dificultăți de vorbire și de evocare mnezică, de înțelegere, somnolență cu tendință la comă sau „apsihismul” descris de P. Guiraud. 2) Delirul este o tulburare de conștiință caracterizat prin următoarele aspecte psihopatologice: - dezorientare temporo-spațială cu conservarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihici. Majoritatea autorilor recunosc existența unui tip specific de „personalitate epileptică”. Fr. Minkowska, reluând tematica tipologiei psihosomatice a lui E. Kretschmer, descrie tipul epileptoid, caracterizat prin următoarele trăsături psihopatologice: a) În plan psihic se notează o bipolaritate afectivă, caracterizată prin lentoare psihică, vâscozitate, reacții explozive. b) În plan somatic, se notează o constituție de tip atletic, frunte îngustă, maxilarul pătrat, dezvoltare considerabilă a musculaturii, expresie a unui mare potențial agresiv. Studiile efectuate pe bolnavii care au suferit intervenții neuro-chirurgicale (leucotomie, lobotomie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tip depresiv-melancoliform. Hipofiza este responsabilă fie de nanismul hipofizar, fie de gigantism, fiind în egală măsură incriminată în cazurile de anorexie mintală sau în cele de cașexie Sismonds. Insuficiența gonadică duce la manifestări psihopatologice specifice, caracterizate prin depresii, insomnii, lentoare în ideație, bradipsihie. Seria de exemple poate continua încă și în alte cazuri de tulburări clinice legate de afecțiunile endocrine. M. Bleuler reunește tulburările de factură psihotică ce apar în cursul bolilor endocrine sub denumirea de „sindrom psiho-endocrin”. Autorul menționat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
agitație, delir violent cu episoade convulsive terminate cu o stare de comă ireversibilă. Insuficiența renală cu tulburări psihice apare în cazurile de nefrită cronică uremică. Din punct de vedere psihopatologic, aceasta se caracterizează prin următoarele tipuri de tulburări: astenie, bradipsihie, lentoare intelectuală, o stare de obtuzie mintală, cefalee, insomnii sau coșmaruri nocturne. În alte situații putem întâlni episoade confuzionale acute cu agitație, fugă, anxietate extremă, terifiantă. În cazuri de azotermie severă apar somnolență, astenie generală, comă. Diabetul este o afecțiune care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poate fi sau nu conștient. Se opune stării de sănătate mintală. Bovarism: tulburare specifică în cursul căreia individul are despre sine o impresie diferită de ceea ce este în realitate. Se caracterizează prin dezgustul pentru realitate și refugiul în imaginar. Bradipsihie: lentoare, încetinirea ritmului activității psihice, manifestat în special în limbaj, gândire și mișcări. Carență de autoritate: absența unui model autoritar-securizant în viața și dezvoltarea copilului și adolescentului ducând la modificări de personalitate, caracter, și manifestate ulterior prin: caracter lipsit de fermitate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conduita acesteia. Confabulație: fabulație morbidă legată de o tulburare de imaginație, adesea de factură delirantă. Dispoziție constituțională patologică a unor indivizi. Confuzie mintală: tulburare psihică caracterizată printr-o disoluție, mai mult sau mai puțin rapidă a conștiinței, cu obtuzie intelectuală, lentoarea percepțiilor, a orientării și recunoașterii. Sinteza mintală este dificilă. Tulburări mnezice fragmentare. Operațiile intelectuale sunt grav afectate sau imposibil de realizat. Constituție: tip structurat somatic specific (biotip) având trăsături tipologice temperamentale corespunzătoare (psihotip). Contagiune psihică: transmiterea directă a unor idei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că este subită, irațională și limitată în timp. Fuga de idei: accelerare a fluxului ideativ putând merge până la incoerență. Gatism: incontinență sfincteriană întâlnită în cazurile de arierație mintală profundă (imbecili, idioți) sau în cursul fazelor terminale ale stărilor demențiale. Glischroidie: lentoare sau vâscozitate ideativă, afectivă și motorie, adesivitate cu bradipsihie specifică stărilor epileptoide. Halucinație: percepție fără obiect. Tulburare psihopatologică majoră și specifică. Heautoscopie: tulburare psihică constând în perceperea de către individ a propriului său corp în afara acestuia, ca o „dedublare” sau ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
jur: Pe timp de război, disciplina cere sacrificii dureroase, dar necesare!". Tăcere. Generalul salută cadavrul de pe targă: "Să ne onorăm morții." Ofițerii și soldații salută la rîndul lor. Locotenentul face gestul cu greu: ca filmat cu încetinitorul, își duce cu lentoare palma dreaptă la tîmplă. Coloana de soldați se despică în două pentru a lăsa să treacă mortul și brancardierii. Divizia se repune în mișcare, continuîndu-și retragerea. După cum se vede din titlu, Uomini contro (Cei care sunt împotrivă), filmul lui Francesco
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
indefinitul reacțiilor, solitudinea chinuitoare și, din nou, complexul vinei) și cea narativă (cadru cu totul formal) se precizează în favoarea celei dintâi. Bătrâna eroină (realitate sau numai ficțiune) devine o prezență obsedantă pentru personajul narator. Într-un proces desfășurat cu hipnotică lentoare, se clarifică o existență vinovată. Casa Emilianei (1975), deși operează cu aceleași motive, se construiește nu monovalent, ca până acum, ci plurivalent, fiind, pe de o parte, o însumare de procese de conștiință și, pe de alta, un cumul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
a normelor europene privitoare la demnitatea și autonomia (nu secesiunea, bineînțeles, să nu cumva să fiu răstălmăcit) provinciei. Iar ca acest lucru să fie posibil se cuvine ajustat rolul dirijist al Ministerului de Finanțe (mamut ineficient, marcat de birocrație și lentoare, când nu chiar de reavoință) și asta, în principal, prin trasarea cât mai exactă a autorității sale, căci, un ministru, oricâtă bunăvoință ar avea, nu poate acționa în afara servituților și constrângerilor desenate de lege. Aici și este, de fapt, punctul-cheie
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la două exemple clasice) surprinde prin directețe, instantaneitate și chiar o anumită violență: e brutalitatea perceperii finitului, a presimțirii acumulării (aproape pe neobservate) a tensiunii creatoare. Autoportretul decupat În adâncimea paginii de jurnal e receptat În trepte, cu o anumită lentoare, cu diminuarea șocului imaginii-simbol constituită din aglomerările de cuvinte fixate zilnic În pagină. Însă din perceperea condiționată temporal a jurnalului provine și unul din inconvenientele sale majore: autoportretul din jurnal e o creație ea Însăși temporală, nu „obiectuală” ori spațială
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
se găsesc răspunsuri la Întrebări. Și Întrebări la răspunsuri. Mai mult, jurnalul determină și genul de Întrebări pe care le poate formula cititorul. El instaurează un raport hipnotic Între cei doi (În egală măsură) (co)autori ai „cărții”. O anumită lentoare, monotonia indiscutabilă a jurnalului, instaurează relația de subordonare a cititorului. El nu fusese prevăzut, el nu participase la proiectul scriitorului. Cititorul de jurnale se simte un intrus. În cel mai bun caz, autorul Îl tolerează, dar nu simte nevoia să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Toate aceste cauze concură la originea unui sindrom cerebral al copilului care provoacă un retard în dezvoltare, cu tulburări de limbaj și comportamentale, cu o instabilitate psihomotorie, fie în sensul unei excitabilități crescute, a impulsivității, cruzimii, fie în sensul unei lentori, a unei profunde anxietăți provocată adesea de intoleranța mediului. Aceștia se acomodează greu, atât în activitatea intelectuală cât și în cea motorie, se inhibă sau sunt instabili. Dacă mai adăugăm la acest tablou și regimul de viață dizarmonic, datorită unor
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
familie nu-și pot concentra atenția, iar când sunt întrebați de profesor sau de educatoare dau răspunsuri pripite, vorbirea lor fiind neclară, foarte accelerată, uneori fără cursivitate și logică. O altă categorie o reprezintă cei ce se manifestă încetiniți, cu lentoare în mișcări și vorbire, cu insuficiență motorie, apatici din toate punctele de vedere. Multe din manifestări sunt comune întregii grupe de nevrotici, altele au particularități individuale în funcție de structura psihică, de vârstă și alți factori sociali și educativi. Adesea se constată
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
fără tulburări intelective sau asociate cu fenomene de suferință cerebrală. În cadrul dislaliilor au predominat dislalia fiziologică și funcțională și în procentaj scăzut cea organică. La multe cazuri este evident deficitul de inervație al neuronului motor periferic, ceea ce explică apraxia și lentoarea fono-articulatorie. La altele, este evidentă lipsa atenției auditive și a auzului fonematic cauzate fie de un deficit neurologic, fie de tulburări gnozice. În alte cazuri, dislalia este determinată de o slabă preocupare a familiei pentru educarea limbajului. S-au semnalat
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
în afectarea motricității generale (hiperkinezii cu instabilitate și excitabilitate crescută, dizabilitate motorie, lateralitate nefixată, dislateralizare). * Sindrom afectând maturizarea sau funcționalitatea intelectului, reprezentat de întârziere în dezvoltarea intelectuală (unii fiind suspecți de debilitate mintală), deficit în capacitatea de concentrare a atenției, lentoare în dinamica proceselor de gândire, fatigabilitatea acestor procese etc. La copiii care prezentau o întârziere mai accentuată în dezvoltarea mintală, evoluția limbajului îmbracă anumite caracteristici, determinate de gradul de întârziere mintală și cum nivelul de dezvoltare intelectual e foarte diferit
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
calificată (12 subiecți); subiecți încadrați ca muncitori calificați care își realizează norma, dar prezintă unele fenomene de inadaptare (14 subiecți); subiecți care, deși sunt încadrați ca muncitori calificați, nu-și pot executa norma (calitativ sau cantitativ 7 subiecți) deoarece probează lentoare în executarea operațiunilor, întreruperi frecvente ale procesului de producție, rebuturi; subiecți care, deși încadrați în posturi de muncitori calificați, execută operațiuni necalificate sau operațiuni mai simple din meseria respectivă (21 subiecți); subiecți încadrați ca muncitori necalificați (9 subiecți); subiecți trimiși
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
tulburări legate de cititul și înțelegerea limbajului scris, de mână sau de tipar. După Ajuriaguerra (1971), dislexia apare prin blocaj de achiziție și o împarte ca tipologie după diverse criterii: encefalopatie; oligofrenie; schizofrenie infantilă; forma hiperactivă cu anxietate, cu dezinteres, lentoare patologică. Ca tipologie, găsim și acea denumire după analizatorul lezat: optică, acustică, verbală, spațială, având ca substrat disfuncția nervoasă centrală. După criteriul etiologic, autori de prestigiu (1, 2, 3, 4) , , , își axează cercetarea pe neurologia funcțiilor simbolice și consideră dislexia
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]