685 matches
-
ajuns acasă, respectul de sine era încă aproape intact, ceea ce mi s-a părut o mică victorie, ținând cont de înfrângerea pe care o înregistrasem în seara aceasta. M-am dus direct la telefon și am văzut că butonul MESAJE licărea intermitent. L-am apăsat. Ar fi bine ca Eduardo să aibă pregătită o explicație foarte bună. Dar nu era el. Aveam trei mesaje de la Todd (cum o fi făcut rost de numărul meu?) care mă ruga să-l sun. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cu pacea, ordinea și disciplina valurilor Maiestății Sale. Ca În orice oraș de frontieră, principala activitate din Gibraltar era, bănuiam, contrabanda. Pe cînd număram magazinele ticsite cu aparate video la preț redus și cercetam emblemele firmelor de servicii financiare care licăreau În Întunecimea intrărilor, am socotit că economia și mîndria civică a acestei relicve geo-politice erau devotate escrocării statului spaniol, spălării de bani și contrabandei cu parfumuri și produse farmaceutice fără taxe. Stînca era mult mai mare decît mă așteptasem, Înălțîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
umăr și rămase În picioare lîngă mormînt, cu capul plecat, rumegîndu-și gîndurile. Rămas aproape singur În tot cimitirul, renunțase la surîsul amabil, iar acum trăsăturile fine Îi erau marcate de o expresie gînditoare. O emoție apropiată regretului părea a-i licări În ochi, dar făcu un gest care sugera resemnarea și porni către poartă. CÎnd am plecat și eu, cîteva minute mai tîrziu, l-am văzut uitîndu-se peste zid la statuile aurite din cimitirul catolic. — SÎnt vesele, este? a comentat cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lampă și fumul Înfuiorîndu-se În lumina farurilor de la mașinile pe care membrii clubului le trăgeau la adăpost. Se petrecea unul dintre ritualurile păgîne ale lumii moderne, incendierea automobilului, la care asistau tinerele de la discotecă, În rochiile lor cu paiete ce licăreau reflectînd fărîme de flăcări. Mai tîrziu, cînd, ca un răspuns la excitația provocată de infern, a Început petrecerea de la piscină, am fost pe punctul de a mă schimba În costumul de baie și-a mă alătura chefliilor. Încercînd să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
iar tinerele casiere spaniole ședeau În spatele caselor de marcat cu un aer de regine părăsite. Aranjamentul de vinuri, tării și lichioruri care acoperea peretele pînă la tavan avea ceva de catedrală În vastitatea sa, iar un rudiment de viață corticală licărea În ritmul spasmodic În care capii de familie și soțiile lor scanau prețurile sticlelor cu vin. — Inima culturală a Residenciei Costasol, mă informă Crawford. Cel puțin mai au energie cît să bea... probabil reflexul de la cot e ultimul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
eram frații uniți de nefericita lor mamă, iar Într-un sens mai larg Încetaserăm chiar să fim frați. Țineam În mînă cheile pe care le găsisem În livada de lîngă casa Hollinger. Traversînd subsolul Întunecos, mă uitam la ele cum licăreau În lumina tremurătoare a unui tub fluorescent defect. Faptul că Frank fusese eliberat din Închisoare În ajunul procesului, fie și În custodia inspectorului Cabrera, sugera că ieșiseră la iveală dovezi noi și cruciale, care contraziceau mărturisirea lui și Îl incriminau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
etern, se dovedise a fi fost o jalnică utopie. O uto pie de care nu se putuse agăța nicicum în instopabila lui cădere. Merse înspre mare, atras de zvâcnetele ei. Dar valurile nu se zăreau, se zărea doar spuma albă licărind ici și colo, în ritmul zvâcnetelor regulate ale mării, ca niște bătăi de inimă uriașă și nătângă. Se apropie de țărm înfrigurat. Tălpile lui goale atingeau din ce în ce mai nesigure nisipul umed. Atunci zări în față o mișcare surprinzătoare și se concentră
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în minte, ca un orb. Trece ușor cu palmele peste umeri, peste conturul sânilor, peste talie, peste șolduri, nescăpându-mă din priviri și sărutându-mă când și când, cu aceeași incredibilă duioșie în ochii lui cenușii, în care văd acum licărind un albastru de catifea. Nu mai știu cum mă trezesc cu sarafanul pe jos și cu bluza albastră aruncată pe un scaun. Mă înfior de frig și atunci Eduard mă ia în brațe și mă duce în camera lui. Mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
unui orb. Inspiră cu nesaț aerul ușor sărat, care îl învălui cu neașteptată blândețe, chemător. Trebuia să iasă neapărat din casă! își trase pe el un pulover subțire și porni înspre chemarea surdă a mării. Zărea spuma albă a valurilor licărind ici și colo, în ritmul zvâcnetelor regulate ale mării, ca niște bătăi de inimă uriașă și nătângă. își aminti dintr-odată de zvâcnetele trupului Clarei, atunci când o ținuse în brațe. De-abia atunci își aminti cum o ținuse în brațe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și asta, mai mult în noi, decât în afara tagmei noastre de prizonieri ai Muntelui Pietrosul Iar timpul trecea din ce în ce mai cu încetineală, de parcă sta să se închege asupra noastră Și eu, tot ascultând, jos pe schelă, deasupra Apei, dacă nu mai licărește, cumva, acel huiet și acea cutremurare de departe, am înghețat fără să iau seama și când am apăsat cu degetele în pulpa piciorului să văd dacă nu e congelată, am simțit carnea fierbinte și dureroasă și parcă înțepenind Așa că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care sub năvala de beton și de cărămidă aparentă se mistuiră cele din urmă pâlpâiri ale grandorii boierești. Ca să atingă culmea civilizației de opulență a kitsch-ului și a mârlăniei, pe aleile dintre palatele cu etaje înzorzonate, fuseseră obligate să licărească palid felinare de cimitir, alternând cu lampioane strălucind în exces. Gigi Bleotu, care venise acasă, la palatele de Sans-Souci, împreună cu noul său prieten, Vladimir din nordul Moldovei, năvăli pe neauzite în toiul larmei chefliilor, care începuseră, de demult, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
medicinistul, un băiat admirabil, pe care îl căutai la spital și băurăm împreună un coniac la un bar. Auzise și el de mine, încît conversația care urmă ne apropie repede. Îmi semăna, numai că purta altă mască, de invidiat: îi licărea de pe acum în priviri cinismul chirurgilor, o brutalitate jovială în vocabular, o franchețe de măcelar, dar, cum am spus, pe un altfel de chip decât al meu, descins, sincer și vesel fără crispări. Încât când spunea de pildă: astăzi l-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
are sau n-are?" "Dar dumneata ai? spuse ea rar și-i simții pupilele pipăindu-mă îndelung; întrebare neașteptată, în orice caz greu să răspunzi la ea. Dacă răspundeai afirmativ, exista loc în acele pupile pentru îndoială, care îi și licărea în ele, dacă ziceai că nu, atunci de ce râzi de alții. "N-ai înțeles, zisei, e vorba de talent, doamnă!" Mersesem prea departe cu sugestiile mele și mă înfundase. Ea izbucni în hohote, își dădu capul pe spate. Dinți lați
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rânjet care înțepeni sfidător, desfigurând și mai tare ceea ce știam eu că e Matilda. Sării în picioare și, fulgerător, sub arcul loviturii pe care i-o dădui, ea căzu pe covor cu o expresie de uluire totală și cu privirea licărind de o spaimă intensă, fără nume. Începu să se ridice încet, ca în vis, cu palma pe obrazul lovit, neslăbindu-mă din priviri, se așeză pe canapea și din nou mă privi, neînțelegînd, cerîndu-mi parcă tot mie ajutor, să fie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
putea sau nu vroia să se mai smulgă? De obicei nu revenea din el cel puțin o zi, când se întîmpla ca trecând pe lângă ea să-și întoarcă privirea după mine și să-i întîlnesc minunații ei ochi în care licărea ceva fără nume indefinitul, privire pe care i-o descoperisem numai trăind împreună... de fapt te iubesc, parcă îmi spunea, asta e ceva care nici eu nu știu ce e, vezi? îți dai seama? mai ai îndoieli? Să nu uiți asta niciodată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-ăla cu degetele și o să se descurce. O să gândească mai mult și o să fie mai inteligent decât alții neavând posibilitatea să spună prostii...'" Toți începură să râdă, privirile li se eliberară parcă de acea neliniște care fără știrea lor le licărea în fracțiuni de secundă în ochi în timpul perorației palidului. Da, vorbe, glume, moartea e un mister, nimeni nu știe când vine și asupra cui. Uneori scapă cel mai grav atins și dimpotrivă este luat unul care... Câte nu s-au
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
presiuni psihologice? "O să-ți spun, șoptii accentuând acea tristețe și mâhnire care erau reale, în timp ce o ridicam în capul oaselor și îi scoteam de pe umeri jacheta ei maron cu mult verde; zâmbii chipului ei speriat și privirii ei în care licărea acum o vagă alarmă: stai liniștită, continuai, am o bănuială că ascunzi un corp minunat... cum ți-ai ascuns până acum și maiestuosul tău profil... Vreau să-l văd..." Iar ea ghici (șoaptele mele îi sugerară că doar asta doream
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă repezii eu în el. Se clălină, dar abia se clinti. Mă repezii iarăși, dar îl lovii, nu-l mai împinsei, tot în gât, în același loc, și abia după aceea îl rostogolii în noaptea muntelui, cu speranța care îmi licări chiar atunci în conștiință că o să se agațe într-un brad și n-o să moară, sau o să cadă adânc în zăpadă și să scape astfel... Iar dacă o să-l mănânce lupii, cu atât mat bine, pe mulți turiști îi mănâncă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Pravilniceasca Condică a lui Alexandru Ipsilanti din 1780 și Legiuirea Caragea din 1818 în Țara Românească și Codul lui Scarlat Callimachi din 1816-1817 în Moldova). În bezna națională a secolului fanariot (așa cum este el perceput în conștiința istorică românească) au licărit primele lumini educaționale. Într-un document emis de fanariorul moldovean Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), stau înscrise principii de pură sorginte iluministă: "Cultura este o fîntănă care curge și din care țîșnește lumina. Școala este un cuib de înțelepți, o grădină
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
numai așa, un zurbagiu? Dumneavoastră ce impresie v-a făcut? În sufletul lui Ganea se petrecea ceva deosebit în timp ce punea această întrebare. Era ca și cum în creier i s-ar fi aprins o idee nouă și neobișnuită care începuse să-i licărească nerăbdătoare în ochi. Iar generalul, care se alarmase la modul sincer și naiv, se uita și el pieziș la prinț, însă parcă nu aștepta mare lucru de la răspunsul acestuia. Nu știu cum să vă spun, zise prințul, dar mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
astfel, Aglaia îi cerea parcă o explicație - în ce fel s-a pomenit amestecat în treaba asta la un loc cu Ganea? - și i-o cerea calm, de sus. Stătură două-trei clipe unul în fața celuilalt; în sfârșit, pe chipul ei licări vag ceva; zâmbi ușor și trecu pe lângă el. Câtva timp, tăcură și, cu un aer de indiferență, generăleasa studie portretul Nastasiei Filippovna pe care îl ținea în mâna întinsă, îndepărtându-și-l foarte mult de ochi, într-o poză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
troicilor. Apoi veni trăsurica generalului, trasă de trăpașul cel sur, și-l duse pe general spre casă, cu noi speranțe și planuri, cu colierul de perle, pe care totuși generalul nu uitase să-l ia cu el. Printre planuri, îi licări de vreo două ori imaginea seducătoare a Nastasiei Filippovna; generalul oftă: — Păcat! Regret sincer! E o femeie pierdută! O femeie nebună!... Ei bine, de-acum prințului nu Nastasia Filippovna îi trebuie... Câteva cuvinte de același fel, moralizatoare și de bunrămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mult timp, câte o jumătate de oră, și deodată iar privește cu neliniște și caută de jur-împrejur. Dar, de îndată ce-și surprinse această mișcare bolnăvicioasă, absolut inconștientă până atunci, care pusese de mult stăpânire pe el, brusc, îi mai licări în fața ochilor încă o amintire, care îl intrigă nespus: își aminti că, în clipa când remarcase că tot caută ceva în jur, stătea pe trotuar în fața ferestrei unei prăvălii și privea cu mare curiozitate mărfurile expuse în vitrină. Acum voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
năzăreau munții, și anume un loc cunoscut din munți, de care îi plăcea întotdeauna să-și amintească și unde îi plăcea să se ducă pe când mai locuia încă acolo, un loc din care privea în jos spre firul alb, abia licărind, al cascadei, spre norii albi, spre vechiul castel în ruine. O, ce mult ar fi vrut să ajungă acum acolo și să se gândească la un singur lucru, - o! toată viața la un singur lucru -, de care nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
locul unde stătea el, într-o parte - n-ar fi putut nicidecum arăta în ce loc și în ce punct - zări o față, un chip palid, cu părul cârlionțat și negru, cu zâmbetul și privirea știute, prea bine știute; chipul licări și dispăru. Se prea poate ca doar să i se fi năzărit; din această nălucire rămase numai cu impresia zâmbetului strâmb, a ochilor și a cravatei elegante, de culoare verde-deschis, de la gâtul domnului pe care îl zărise. Prințul nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]