713 matches
-
fete cu prietenii lor, pe soți cu soțiile lor. Cinematograful era Îmbrăcat În lumini colorate, care păreau că strălucesc mai sinistru, mai luminos, pentru simplul fapt că luceau În amurg, nu În Întuneric. Vedea mici detalii ciudate și fără legătură: licărirea unui cercel, luciul părului unui bărbat, scînteierea ca de cristal a pietrelor din pavaj. Reggie puse frînă și apăsă pe claxon. Cineva se aventurase pe drum În fața lui și mergea nepăsător Înainte. Își ridică mîinile a neputință. — Nu mă băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-ntreb... ai fost la petrecere? — În cinstea reginei Angliei? Da, am băut la toast. — Ai văzut-o pe Bibi Jansen pe veranda de la etaj? — Era acolo. Stătea lîngă soții Hollinger. — Părea În regulă? — Prea În regulă. (Pe chip Îi jucau licăriri de lumină reflectate de apa Întunecată care clipocea În jurul iahturilor.) Părea să-i meargă foarte bine. După toast s-a dus În camera ei. De ce n-a venit jos să se vadă cu tine și cu ceilalți oaspeți? — Soții Hollinger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
zidurile străvechi apăruseră perforații pentru aerul condiționat și sistemele de alarmă. Casa lui Sansom, zugrăvită Într-un albastru-vernil pastelat, era plasată la intersecția cu o stradă secundară. Draperii de dantelă acopereau ferestrele bucătăriei, dar tot am reușit să Întrezăresc niște licăriri de vernis, ornamente de alamă, o plită ceramică și o chiuvetă de piatră antichizată cu scurgător de stejar. În spatele geamurilor interioare se Întindea o grădină În miniatură, ca o pudrieră. Simțeam deja libertatea pe care acest intim colț de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ani de liniște, somnul fără capăt al țărmului Însorit urma să fie tulburat. Număram balcoanele silențioase care dădeau spre piață, așteptînd primele semne de viață ale dimineții. Era ora zece, dar abia dacă se mișca un singur locuitor, deși primele licăriri ale programelor de televiziune matinale Începuseră să joace pe tavane. Complexul Costasol era pe punctul de-a se trezi din somnul său adînc ca oceanul pentru a pătrunde Într-o lume nouă și mult mai vioaie. În mod surprinzător, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în grabă. Spiritual tip... dar aș fi preferat să fiu lipsit de această conversație intelectuală. Credeam că "arianul" a prins rădăcini la masa noastră, spune Smaranda pe un ton care trădează ușurarea. Continuă cu voce fals dojenitoare, însoțită de o licărire malițioasă a ochilor: Dragul meu, poate mă înșel, dar am impresia că nu agreezi marea noastră aliată, Germania. Zâmbind, Marius se oprește din mâncat. Rostește pe același ton: Dimpotrivă, draga mea, iubesc Germania. Redevine serios. Pentru mine ea reprezintă Schiller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
citesc. Era târziu, dar nu pentru mine, adesea mă apucau zorile în biroul meu, dormeam două ore, cu fruntea pe cristalul curat, apoi plecam la cursuri, fără să simt cea mai mică oboseală, dimpotrivă, vedeam în privirile studenților, ici, colo, licăriri de admirație, aveam mai multă vervă, eram mai puțin încruntat, mai apropiat de ei, iar fetele mă măsurau cu o vagă surpriză, cu o imperceptibilă grimasă în colțul gurii întrebîndu-se poate ce mi se întîmplase că astăzi eram mai puțin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
presimțeam că în clipa când ași face-o o greutate ca de plumb îmi va apăsa mâinile. Ceva îmi spunea însă că a doua oară s-ar putea ca această greutate să fie mai mică. Vroiam să-mi protejez această licărire de speranță și evitai ciocnirea cu Matilda. Nu pleca nicăieri, ridică însă ea glasul, cu o tonalitate parcă de tuci. Stai și ascultă: fă-ți toate socotelile, în două săptămâni divorțăm și eu am părăsit acest oraș. Mircea mă așteaptă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
peste ani și într-o bună zi să-ți spună cu dispreț: ratatule! Ești un ratat! Chiar un ideal cu totul mărunt, foarte modest, aprinde pe chipul purtătorului lui o mică aură și când această aură piere, adică o anumită licărire a privirii, o anumită tinerețe a chipului, atunci se observă (fiindcă la cei ce reușesc le rămâne parcă veșnic pe chip tinerețea când au avut idealuri) și ratații sânt pierduți; chiar cei dragi nu se pot abține să nu spună
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în 1802, de recreare a vechii Dacii într-un stat unitar. Aceste propuneri incipiente de unire politică a etnicilor români într-o singură formațiune statală (i.e., împlinirea principiului naționalismului enunțat de Gellner) trebuie luate ca reprezentând mai degrabă pâlpâiri ideatice, licăriri intelectuale, decât expresia unui program politic bine articulat. Programul unirii politice avea să se configureze progresiv, precizându-se gradual, în decursul primei jumătăți a secolului al XIX-lea, urmând ca ulterior mișcărilor revoluționare de la 1848, tema unirii să devină o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Este legătura dintre starea noastră prezentă de singurătate și starea noas‑ tră viitoare de slavă. Teologia creștină ne permite să vedem suferința ca o fereastră spre prezența lui Dumnezeu, În care vedem prin ea și dincolo de ea și surprindem o licărire a slavei și a prezenței lui Dumnezeu Care ne așteaptă la poarta ei. Din când În când, durerea noastră poate fi transfigurată de străfulgerări ale slavei Sale. Suferința nu poate fi evitată - dar nu trebuie nici temută. Creștinul suferind nu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pe Grigore Alexandrescu și pe Mihai Eminescu, iar prima carte, comedia Rikki-Tikki-Tavi, îi apare în 1921. A colaborat cu versuri, cronici teatrale și cinematografice, articole feministe sau referitoare la situația școlii, cu traduceri din François Villon și Selma Lagerlöf la „Licăriri” (Galați), „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic” „Tribuna Sibiului”, „Sfarmă-Piatră”, „Gândirea”, „Înălțarea” (Sibiu), „Ziarul nostru”, „Zorile” ș.a. Apreciată de Liviu Rebreanu ca fiind „cea dintâi noutate adevărată” din stagiunea 1923-1924 a Teatrului Național din București, aflat sub directoratul lui Valjan
VERBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
Balcanică și care a avut o soartă aspră împărțită în statele Balcanice fără drepturi. Suntem in pragul disperării contopirii și asimilării în poporul dominant care nu vede cu ochi buni menținerea noastră ca minoritate culturală ... în care se vede o licărire vie și sperăm să obținem și noi drepturi.... După părerea mea să ajutăm toți pe Aromânii din Albania care se găsesc în mare pericol de grecizare prin biserici și școli grecești, Mica noastră Societate Aromână din Atena face și ea
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
pașii, nici ceea ce se petrecea în jurul lui. Puțin mai încolo, ajunse în fața unui palat și mai mare și mai frumos. Westminster. Tom privi cu uimire construcția enormă.(...) Sărmanul Tom se apropiase încet, timid, până la santinele, bătându-i inima, cu o licărire de speranță, când deodată zări prin grilajul aurit un spectacol care era să-i scoată un strigăt de bucurie. De cealaltă parte a grilajului, era un băiat drăguț, pârlit de soare, înnegrit de sporturi și de exerciții în aer liber
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
că oamenii trăiesc și se conduc prin idei, că aceste idei nu sunt infiltrate oamenilor decât prin educație, dată cu un succes egal la toate vârstele, cu procedări diferite, bineînțeles noi vom absorbi și vom adapta în folosul nostru ultimele licăriri de gândire independentă, pe care le conducem de multă vreme către materiile și ideile care ne trebuie. Sistemul de reprimare a gândirii este de pe acum în vigoare, în sistemul numit învățătura prin imagini, care trebuie să transforme pe creștini în
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
L. Boltzmann, Aurel Avramescu, Jacques Merleau-Ponty, G.J. Whitrow, Engels, E.S. Schrödinger, Gödel, Virgil Stancovici și încă alții. "A-i refuza poetului orice intuiție preeinsteiniană, cum se mai întâmplă și azi, în numele unei înguste fidelități față de G. Călinescu conchide impetuos, cu licăriri amenințătoare în priviri, Th. Codreanu înseamnă a-l deservi pe Eminescu, înseamnă a deservi cultura națională, în sensul că faima universală a poeților depinde în mare măsură de ideile pe care le vehiculează critica". Înspăimântătoare somație pentru întreaga noastră critică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Brucan: "Basarabia nu este România, nu este nici a românilor." (!!) O tresărire de orgoliu a avut Ceaușescu, care, la Congresul XIV, a cutezat să pună problema desființării urmărilor Pactului Ribbentrop-Molotov cu destulă directețe. "A fost scrie Codreanu ultima lui licărire de conștiință românească, de care și-a bătut joc în clipa în care a ajuns la mal (n.n.: apropo de zicala cu înecatul la mal). El ar fi trebuie să știe că Basarabia nu este nici a rușilor, nici a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
voi, liniștea hrănește, bîrîitul de la neoane, lipăitul pe ciment al pretendenților, rumoarea de afară. În tren spre Tecuci aproape noapte, vreme uitată în altă parte, amurgul ștergerii ei din evidențe în libertatea climatului neutru, mîna streașină la geam și fața, licăririle din sate după curbura Carpaților, semicerc turtit aura de peste Focșani, reinventarea spațiului ca polarizare în hinterland, INTERVENȚIE ÎN TEXT Modelul ciclic se schițează nu o dată, ci de două ori, prima oară în ontogenie, care este pentru om stadiu embrionar. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
troiță polițistul, ai doi peste număr! televizorul pasager pe scaun, Țaribula 4 km, puii de castan se usucă, Mîndreștii Noi 2, Sîngerei 12, organismul fier-terci de om pe regim de șosea la patru benzi, GE indicativ auto de Găgăuzia, reped licărirea stării pe loc, Bilicenii Vechi, Chișcăreni 11, puii de curcă, capra în genunchi se roagă cu gura mîncare, INTERVENȚIE ÎN TEXT Lumina zilei somnul morții. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT bicicletă trei pe loc pînă la șold, pînă la creștet, pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în 1802, de recreare a vechii Dacii într-un stat unitar. Aceste propuneri incipiente de unire politică a etnicilor români într-o singură formațiune statală (i.e., împlinirea principiului naționalismului enunțat de Gellner) trebuie luate ca reprezentând mai degrabă pâlpâiri ideatice, licăriri intelectuale, decât expresia unui program politic bine articulat. Programul unirii politice avea să se configureze progresiv, precizându-se gradual, în decursul primei jumătăți a secolului al XIX-lea, urmând ca ulterior mișcărilor revoluționare de la 1848, tema unirii să devină o
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
înclinarea în sensuri opuse a nimfei Echo și a micului emisar al lumii supranaturale. Una, aplecată spre pămînt sub forma stîncii cu care o pictură uniformă în tonuri de gri o confundă deja ; celălalt, orientat către cerul de unde răzbate singura licărire de lumină din tot tabloul : contraste care, prin mijloacele complementare ale compoziției și coloritului, reunesc în una și aceeași imagine nostalgia zadarnică a nimfei, neînțelegerea fatală a lui Narcis, neputința și atotputernicia ecoului. Sexualitatea feminină și originea societății în secolul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și, el încă nu se întorsese.. pe Grințieș, la locul unde-l așteptau camarazii. Urmă încă o zi întreagă de așteptare, ca o tortură... Un fel de panică puse stăpânire pe sufletul lor. Dintre toți, Alistar părea altfel.. avea o licărire ciudată în ochi.. nestăpânită.. ...Trecuse demult de miezul nopții... în cea de a treia noapte, și, ei încă nu puseseră geană pe geană. Îngrijorarea creștea în sufletele lor ca un bulgăre de zăpadă rostogolindu-se repede la vale... Zorile începuseră
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ales, au rămas la fel de buni... Cum ar spune, colegul nostru profesorul Florea,.. „Semper diem!” , o vorbă veche dragă lui. Și, Mircea îi iubea atât de mult, parcă atunci îi redescoperise. „Ce băieți de treabă !, murmură el în sfârșit, cu o licărire în ochi. Nimic, nu e mai admirabil decât un om de treabă, care a rămas de treabă”. Și, tăcu... nu mai găsi nimic de spus. L-am privit îndelung în tăcere. Și eu, parcă, atunci îl redescopeream pe el... ... Și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vorba de un gând obsesiv ce îmbracă soma obscură a unui concept sofisticat. Pur și simplu totul în jur pare impregnat de o energie proaspătă, de care mă simt și eu contaminat. Sunt ca un nou-născut, orbit dureros de primele licăriri de lumină, la ieșirea din întunericul pântecului matern. Poate că ar trebui să plâng și eu, așa cum fac locuitorii din aceste ținuturi, când li se naște un copil. Se înduioșează pentru toate suferințele ce vor urma. Merită să suferi oricât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cum freamătă, cum se adună amenințătoare la un loc; știu că se luptă între ele ca să pună stăpânire pe trupul meu, ca o locuință posibilă. Au nevoie de trupuri de nou-născuți; nu de un hoit puhav ca al meu, bineînțeles. Licărire Ființa mea nu-i decât o licărire a nimicului înlăuntrul nimicului. Cred că singurul lucru care-mi mai rămâne de făcut este să dispar cât mai repede în abisurile uitării. Dar, orișice-aș face, nu pot să-mi ogoiesc foamea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
un loc; știu că se luptă între ele ca să pună stăpânire pe trupul meu, ca o locuință posibilă. Au nevoie de trupuri de nou-născuți; nu de un hoit puhav ca al meu, bineînțeles. Licărire Ființa mea nu-i decât o licărire a nimicului înlăuntrul nimicului. Cred că singurul lucru care-mi mai rămâne de făcut este să dispar cât mai repede în abisurile uitării. Dar, orișice-aș face, nu pot să-mi ogoiesc foamea de nemurire. Răzgândire Nu mai simt nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]