938 matches
-
de afară, nu desluși aproape nimic în semiobscuritatea odăii. O tăcere adâncă și neagră îi țiuia în urechi. Spre dreapta însă ghici, vag, forma lavoarului de tablă. știa că e vopsit cu verde, că are pete de rugină... Apoi zări ligheanul alb și scaunul încărcat cu niște boarfe cărora nu le dădu nici o atenție. Curând, umbra încăperii se limpezi. Ochii i se obișnuiseră cu palida lumină care izbutea să răzbată prin foile de ziar lipite peste geam. Atunci se uită spre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lui echivocă. Semn al eșecului, nesigur ca toate semnele, dar suficient ca să clatine toate trestiile crescute în mine. Apoi, ca din întâmplare, Iason. (O fi plecat Petru sau mai bocește încă la ușa de pe coridor ?) și fata de pe șlep cu ligheanul ei alb, și Poenaru cu invitația lui jovială ca un rânjet de lup. „Ia la tuka...“ și Mia, bătând step, la nesfârșit, și Lilly (de Lilly îmi era milă) și Semiaza, cu baioneta lui de flăcări... De ce ținuse Bătrânul fără
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mi se pară tot mai mult că mint, când spun asta. Poate îmi voi pierde cu adevărat mințile, tot mințind adevărul. Am fost adus într-o cameră cu două paturi, m-am spălat cu apa turnată de un camerist în ligheanul de porțelan, m-am șters pe un ștergar alb și aspru, am coborât la masă, nu știu ce am mâncat, eram sleit de puteri. Revenit sus, am avut surpriza să dau peste acest om străin, cu care am înțeles că trebuie să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
plantele din ghivece și pregătirea lămpilor și a sfeșnicelor, de scoaterea și verificarea veselei pentru zile mari, de camera de oaspeți, să aibă tot ce se cuvine, să verifice ștergarele din cabinetele de toaletă de lângă dormitoare, să fie toate noi, ligheanele frecate și bureții și vasele de porțelan pregătite, să nu uite să trimită după acordor, pentru pian, fiindcă o rugase Iulia, să rânduiască lucrurile din cămară, să dea jos pânza de păianjen pe care îi căzuseră ochii chiar acum, să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vină în ajutor. Pentru cine gătești atât? o întrebă surâzând, dar ea nu putu să-i răspundă decât în limba pe care Omar nu o pricepea încă și nu pricepu nici când fata desenase un șapte în făina dintr-un lighean și îi arătase cu degetul spre tavan, ca și cum i-ar fi spus: „Urc la tine“. N-avusese timp să se lămurească. Intendenta intrase în bucătărie, cu o poală de vreascuri de pus în foc. Ieși iar în curte și simți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ora . Cercetarile specifice au eviden iat că ne aflam în prezen a unui concurs de infrac iuni: crima fusese precedată de viol și urmată de jaf. Cu toate acestea, șingurul indiciu despre făptuitor a fost o amprentă, găsită pe un lighean pătat cu sânge. Această urmă a condus la eliminarea din cercul de suspec și a numeroaseț persoane, dar nu și la identificarea autorului. Colonelul Ceacanica, probabil și pentru că și el era grec, a urmărit acea amprentă chiar și după prescrierea
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și brăzdat. Avea în fața lui, pe pătură, două oale pline cu mazăre. În clipa când intră doctorul, bolnavul, în capul oaselor, se lăsă pe spate ca să încerce să-și tragă răsuflarea lui gâjâită de vechi astmatic. Nevastă-sa aduse un lighean. ― Ei, domnule doctor, spune el în timp ce-i făcea injecția, i-ați văzut cum ies ? ― Da, spuse femeia, vecinul nostru a adunat vreo trei. Bătrânul își freca mâinile. ― Ies, îi vezi prin toate lăzile de gunoi, foamea-i scoate, asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Nu scăpă de scrutarea lor decât în întunericul din pasajul îngust aflat în spatele curții. Intrând, întinse o mână ca să-și croiască drum pe lângă perete, însă, la primul pas pe care îl făcu, lovi cu piciorul un obstacol nevăzut, răsturnând un lighean de metal din care începu să curgă ceva închis la culoare și declanșând o reverberație aproape muzicală. Pe nesimțite, cei doi țărani ajunseră lângă ea și îi taxară fărădelegea. ă Ăsta era sângele nostru, scroafă nerușinată! ă Ai să plătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu s-ar fi frământat destul, Cipriano Algor se mai întreba, gândindu-se la vechiul cuptor al olăriei, câte farfurii, căni, ulcele și glastre or fi ejectând blestematele de mașini pe minut, câte obiecte care mint că sunt urcioare ori lighene. Aceste întrebări și altele care n-au fost înregistrate au întunecat din nou chipul olarului și, mai departe, tot restul drumului a cugetat la viitorul dificil destinat familiei Algor în cazul în care Centrul își va menține noua evaluare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
corp 2 perechi ciorapi săpun și 1 prosop perie și 1 pastă dinți hârtie igienică aparate bărbierit unică folosință cărți, ziare, reviste, radio pe baterii plicuri, hârtie. Timbre, obiecte de scris 1 kg zahăr sucuri, apă minerală, compoturi, fructe 1 lighean, vată, tampoane igienice, pentru femei fotografii cu conținut decent (în nr. rezonabil). Gardianul meu vine. Deschide cu cartela sa ușa spre interiorul Rahovei. Sunt liber în pușcărie. Merg prin prima curte interioară, curtea de munci. Merg aliniat cu gardianul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
apa să curgă. Pînă s-a răcit am așteptat în picioare, cu paharul în mînă (...) a trebuit însă să-mi pun la încercare toată medicina, deci m-am dus de m-am așezat ca o curvă cu curul într-un lighean cu apă”. Sugestia „internaționalizării” rețetei îi oferă lui Vinea un prilej de ironizare a consoartei lui Hugo Ball, poeta și cîntăreața de music-hall Emmy Hennings: „Dacă vreți, internaționalizați această rețetă în revista Dada. Sau păstrați-o jalousement. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o clipă să cred că acea adunare de oameni s-ar fi făcut în onoarea mea! A doua dezamăgire nu a zăbovit prea mult. În dreptul fiecărui loc la masă exista o cârpă de in pentru ștersul mâinilor, plus un mic lighean cu apă, o farfurie de lemn cu o azimă și o carafă de teracotă pentru băut. Din seara în care luasem masa cu negustorii, nu mai pusesem în gură o picătură de vin, și mare poftă mi-era. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întins trusa de scris. - Scrie tot ce-o să se-ntâmple, mi-a poruncit Faroald. Au sosit adalingii și reprezentanții celorlalte familii, mici grupuri ce se deosebeau între ele prin culorile fireturilor de la tunici. Înainte de a lua loc, treceau prin fața unui lighean de aramă aflat sub un nuc și se spălau pe față și pe mâini. Sub același copac își lăsau armele, după care, trufași și tăcuți, se așezau sub stejar. Faroald a deschis adunarea, anunțând că un tânăr războinic cerea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era de-acum sus pe cer, cu o nevoie urgentă de a urina. Ușa era închisă pe dinafară. Mi-am spus că era o regulă a episcopatului, căci în timpul nopții, și fără ca eu să aud, cineva adusese în odaie un lighean și o oală de făcut nevoile. După ce m-am spălat și m-am îmbrăcat, am stat pe marginea patului din cale-afară de mofluz, așteptând să mi se dea drumul la ușă. După cel puțin o oră în care am bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dus într-o casă de-a lungul unor galerii tainice. Cucuiul din cap nu se mai cunoștea, iar crestătura dintre clavicule prinsese o coajă care doar printr-o minune nu se infectase. Mi-au îngăduit să mă spăl într-un lighean și mi-au dat niște haine de țăran roman și mâncare. Nelipsitul Andras, nepăsător ca întotdeauna, mi-a spus: - Rotari ne-a mărturisit că ești un sirian obligat cu forța să-i fii magistru și să le urmezi obiceiurile. E-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
căci, după cum bine știți, numai cei consacrați pot intra în mănăstire. S-a despărțit de noi cu un gest de salut, cu pași înceți. Veteranul ne-a condus mormăind în clădirea soldaților și a poruncit să ne fie adus un lighean cu apă. A mai rămas să se uite la noi mânios cum îi mâncam porția de dimineață. L-am întrebat unde putem să ne facem nevoile, și el, plictisit, m-a condus în curte, arătându-mi un loc adăpostit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
său preferat. Rachti a bombănit ceva, văzând că Hermelinda cususe pe acea pânză o cruce mică de aur, dar ea l-a liniștit: - E doar o amuletă în plus, rău n-o să-i facă. I-au pus alături armele, scutul, ligheanul folosit pentru spălatul pe picioare și pieptenele de corn, berea și mâncarea cu care s-ar fi ospătat pe timpul călătoriei spre străbuni. Rotari a depus lângă el o cutie de lemn de ulm care conținea obiecte prețioase, șoptind: - Odată cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fire erau prea scurte, altele prea lungi, mi-am dat seama că va trebui să le tai la aceeași lungime dacă vreau ca buchetul să arate cumva, și atunci mi-a venit în minte că dacă aș lua din cămară ligheanul ăl mare, în el ar încăpea toate florile și poate nici cozile n-ar mai trebui tăiate, m-am dus deci din nou în cămară și am luat ligheanul de sub raft, și atunci am auzit ușa bucătăriei deschizându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-a venit în minte că dacă aș lua din cămară ligheanul ăl mare, în el ar încăpea toate florile și poate nici cozile n-ar mai trebui tăiate, m-am dus deci din nou în cămară și am luat ligheanul de sub raft, și atunci am auzit ușa bucătăriei deschizându-se și pe mama întrebând, e cineva aici, ea nu mă putea vedea de ușa de la cămară, dar eu, prin crăpătura ușii, am văzut-o cum stătea acolo, desculță, în cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a umplut-o cu spirt verde, prin găurile de pe fundul găleții a început să picure încet spirtul filtrat, era negru ca un noroi foarte diluat. Caporalul s-a șters pe mâini, ne-a privit câteva clipe, apoi împingând cu piciorul ligheanul vechi de tablă al lui nea Vasile spre noi, ne-a spus că ne mai cere o ultimă favoare, ar dori să luăm fiecare câte-o cârpă și să spălăm puțin baraca pe dinafară, doar cât să i se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ar dori să luăm fiecare câte-o cârpă și să spălăm puțin baraca pe dinafară, doar cât să i se vadă culoarea de-nceput, până atunci el o să facă focul sub ceaun, iar apoi, după datină, o să facem sfânta pomenire. Ligheanul l-am luat eu, apa din puț avea o culoare plumburie și era foarte tulbure, emana și un miros ciudat, mi-a venit în minte ce spusese Zsolt despre osemintele de pe fund, am scufundat ligheanul ușor turtit în apă, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
datină, o să facem sfânta pomenire. Ligheanul l-am luat eu, apa din puț avea o culoare plumburie și era foarte tulbure, emana și un miros ciudat, mi-a venit în minte ce spusese Zsolt despre osemintele de pe fund, am scufundat ligheanul ușor turtit în apă, s-a umplut cu zgomot, iar apa a făcut un mic vârtej în mijloc, am aruncat apa asta dintâi, pe urmă l-am umplut din nou, mai grijuliu, și l-am dus celorlați, Csabi mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aurul trebuie, deci, să fie acolo, în peretele de sub basoreliefuri, dacă tot trebuie să lucrăm atât, să facem cumva să ajungem acolo, să avem și noi profitul nostru, dar Zsolt n-a mai spus nimic, și-a aruncat cârpa în lighean, a oftat adânc, apoi a luat-o, a stors-o de apă și a continuat să frece peretele barăcii. În timp ce noi lucram, caporalul ședea pe scaun, răsfoind cartea aia groasă de istorie, deodată am văzut că s-a ridicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
culca apoi la loc lângă ceilalți doi câini, peste un timp un altul se ridica și dădea o tură în jurul caporalului. Baraca era la fel de cenușie ca atunci când începusem s-o spălăm, deși am îndepărtat o parte din mizerie, apa din lighean se înnoroise, nici n-am mai muiat cârpele în ea, am văzut că și ceilalți se uitau mai mult la caporal cum mestecă în mămăligă. Deodată a luat ceaunul de pe foc, creanga a azvârlit-o câinilor, apoi s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se va întoarce mai târziu. Între timp, noi o să facem pâine. — Super ! zic. O urmez în bucătărie și-mi pun șorțul cu dungi, ca data trecută. — M-am apucat deja, ca să nu pierdem timpul, spune Iris, ducându-se la un lighean uriaș și demodat de pe masă. Drojdie, apă călduță, unt topit și făină. Le amesteci pe toate și ai făcut coca. Tu o s-o frămânți. — Aha, spun, uitându-mă fără expresie la cocă. Mă privește curioasă. — Te simți bine, Samantha ? Pari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]