954 matches
-
se întâmple o cata strofă!!!“ Dar el continua să taie carnea. Pe urmă vedeai 21 1. Pentru acest film documentar care a făcut înconjurul lumii, Serge Ioan Celibidache a luat premiul Diapason. LA MASA CU STELE ceva extraordinar. Sergiu aducea lighene întregi cu mân care și cu vitamine pentru cei cinci câini, iar ei, după ce mâncau, veneau toți să-i mulțumească. Îl pupau pe mână, pe față. Nemaipomenit. Nu vă era greu cu atâția câini? Dulăii noștri au mai făcut opt
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pui pentru cățea. A venit toate weekendurile de-a lungul lunii până la căsătorie. Ore în șir, ne împleteam fără măcar să ne vorbim, în vreme ce Remora leorpăia oale de ciorbă de pui trimise cu taxiul, ba chiar bea și șampanie dintr-un lighean, lucru ce o făcea să lase, apatică, lungi dâre de clăbuci pe podea. Când a venit ziua nunții, n-am sunat-o pe Ana Ipătescu s-o felicit... De fapt, n-am mai căutat o niciodată. Am făcut să-mi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
fața izbită de lumina verde a farului. Undeva, în depărtare, câinii rupeau lanțurile prin ogrăzi, hămăind la luna plină. Inspiră adânc, de câteva ori, aerul tare al nopții de vară, cu izul lui puternic de alge și moluște. Scoase apoi ligheanul de sub pat, își turnă apă și începu să se spele fredonând bine dispus, "O, donna Clara", un cântec cu care îl intoxicase ani de zile capelmaistrul din parc. Când termină, fu surprins că Filip mai dormea încă. De regulă, se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
milă în gândul lui, ci mai degrabă bucuria că-și poate din nou umili gardianul. De data aceasta însă, Filip nu părea a avea de gând să se urnească din locul său, de pe lada de lemn a leului. Carol mânui ligheanul de tablă, izbindu-l de picioarele de fier ale patului. Fu chiar surprins de ciudata vibrație a obiectului, care scotea un sunet de parcă și-ar fi strigat numele: "Ligheaaaauuunn!". Se amuză lovind de câteva ori obiectul cu voce omenească, dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
leu. O să-și țină unul altuia companie... Eu am puțină treabă, domnilor. Vă rog să mă scuzați!" își aruncă haina pe umăr și se îndreptă spre ușă. Nu pleca! auzi Carol în urma sa și se opri în prag, surprins că ligheanul știe și alte cuvinte decât propriul său nume. Te rog, Carol, nu pleca! Îngăimă cu greu Filip. Știu că îți cer un lucru absurd. Este un bun și mult așteptat prilej să scapi de mine pentru totdeauna, dar... n-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
strop de apă rece. și- ar mai uda sufletul cu un strop de apă rece. Continua să frământe lutul galben care țâșnea printre degetele ei. Era moale și gata de lipit. Rarița își șterse grosul și își puse mâinile în ligheanul din care turna apă pentru înmuiat. Simțea că respiră prin palmele ei. Dar tot îi era sete. - Hai, mama, ia o cană cu apă rece, acu’ ce-am adu-o. Rarița tresări. Nu știa cât timp a stat cu mâinile
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cană cu apă rece, acu’ ce-am adu-o. Rarița tresări. Nu știa cât timp a stat cu mâinile în apă, dacă a visat, dacă dormea, dacă era o altă zi. Nu zise nimic, îi era sete. Scoase mâinile din lighean și dădu să apuce cana. - Stai așa, că ești murdară. Stai că-ți dau eu. Își lăsă mâinile ostenite înapoi în apă și deschise gura ca un pui de rândunică ce așteaptă să fie hrănit. Fata ei, fata ei avea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
său se anunțară În vizită! Slugile măturau curțile, femeile scoaseră zestrea la soare, puseră mușcate În geam. Iar boieroaica Îi ceru Tușei să se ocupe de bucatele pentru musafiri. Nu se mai știa ce era la bucătărie de oale și lighene. Tușa pregăti rață pe varză, făcu garntura de castraveți și roșii. Fructierele erau pline cu mere roșii, pere zemoase, prune și struguri dulci. Din beci au scos cel mai bun vin. Ion era dus la coasă cu feciorul boierului, căci
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
10. Moise a luat untdelemnul pentru ungere, a uns sfîntul locaș și toate lucrurile, care erau în el, și le-a sfințit. 11. A stropit cu el altarul de șapte ori, și a uns altarul și toate uneltele lui, și ligheanul cu piciorul lui, ca să le sfințească. 12. Din untdelemnul pentru ungere a turnat pe capul lui Aaron, și l-a uns, ca să-l sfințească. 13. Moise a adus și pe fiii lui Aaron; i-a îmbrăcat cu tunicile, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
târziu, Íñigo. Nu sta treaz să mă aștepți. Mâncaserăm la cină o supă cu miez de pâine, stropită cu o juma de vin, și câte două ochiuri la tigaie; apoi, după ce se spălase pe față și pe mâini Într-un lighean În timp ce eu Îi peticeam niște pantaloni vechi, din aceia până la genunchi, la lumina unei lumânări de seu, Diego Alatriste se pregătise de plecare, luându-și toate precauțiile necesare În asemenea cazuri. Nu că s-ar fi temut neapărat de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
grei, cu miros pătrunzător. Soarele lumina din spate o ființă aeriană, trecând prin rochia ei subțire ca printr-o sită, conturându-i picioarele și tot trupul. Clipind mărunt, orbită de trupul mlădios ca o lumină, o recunoscu. Trânti cârpa în lighean. Hai odată, intră! Ce-ai înțepenit acolo? îi strigă. Doar nu ești de sticlă! Bonjour, papa! izbucni veselă Cerboaica, apoi se aplecă spre bătrână șoptindu-i încetișor, la ureche: Mamă, vino puțin afară. Am, să-ți spun ceva. Afară, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
extindere. O împinseră pe Rima pe coridor spre salon, iar Lanark veni în urma lor. Jaluzelele erau ridicate. Afară era un cer de un verde profund pe care se vedeau cîteva stele și niște nori pufoși, sîngerii. Asistentele luară prosoape și ligheane și o spălară pe Rima în pat. Lanark își luă halatul, se dezbrăcă și se îmbăie în toaleta salonului. Cînd se întoarse, asistentele puneau paravane în jurul patului. — Lăsați o deschidere ca să putem vedea fereastra, vă rog, spuse el. Făcură cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
își pierdură efectul, și doctorul îi prescrise altele, care nici ele nu avură efect. în una dintre cele mai rele nopți, domnul Thaw stătu lîngă pat ștergînd picurii de sudoare de pe fața lui Thaw cu un prosop și ținîndu-i un lighean în care să scuipe flegma galbenă și groasă. Thaw era total preocupat de boală. O simțea ca un război civil care-i sabota respirația, permițîndu-i să primească suficient oxigen pentru a simți durerea, neajutorarea și dezgustul de sine. Odată, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Te ocupi tu de asta, soră? Cele două se depărtară și, mai tîrziu, sora aduse o cană de cacao caldă și dulce și două tablete roz într-o linguriță. Se trezi cînd soarele strălucea și respiră cu ușurință printre clinchetul lighenelor împărțite la fiecare pat. Pentru prima oară de cînd se internase, se simți suficient de bine pentru a se rade, dar după ce-și dezmierdă smocul de păr de pe bărbie, își împrospătată doar fața și mîinile și rămase tolănit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
preocupau de singuraticul de el și îi salută cu două degete. O privitoare plecă de pe margine și dispăru în spatele acoperișurilor. Thaw închise ochii și și-o imagină coborînd pe străzi ca o picătură de apă care lunecă pe marginea unui lighean, apoi traversă podul și se întîlniră la colțul Paisley. Ea îi zîmbi și-l luă de braț, iar el se simțea sigur pe sine. Rînji cînd observă cum brațul său o cuprinde de talie și cum vorbele lui o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
decide cu privire la vîrsta ei. Ea oftă și murmură: — Unde-i Sludden? își învinse o pornire de furie și-i răspunse delicat: — Nu știu, Rima. — Ai fost drăguț cu mine, Lanark. O să am mereu încredere în tine. Ritchie-Smollet și Jack aduseră lighene cu apă fierbinte, prosoape, pijamale curate, și ieșiră din nou. Rima stătu întinsă pe prosoape, iar Lanark o săpuni și o șterse, acordînd atenție specială burții ei imense, care arăta mai normal goală decît îmbrăcată. Se strecură în așternut, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
n-are importanță. întoarce-te cînd poți, și o să bem în sănătatea lor. Cred că mai avem niște lichior prin cămară. Se părea că dormitorul se umpluse de femei. Rima alăpta copilul, Frankie turna apă dintr-un ceainic într-un lighean, sora puse mîna pe farfurii și zise: — Minunat. Acum poți să pleci. — Dar... — Abia putem încăpea noi aici, nu-i loc pentru tine. își urmări o clipă fiul plin de invidie, apoi o porni încet, dar nu spre bucătărie, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luînd forma unui pat. Un panou de sticlă și un transperant separau bancheta din spate, unde probabil dormeau copiii. Sub parbriz era un set de sertare, rafturi și compartimente. într-un compartiment se afla o plită electrică, într-altul un lighean din plastic cu un mic robinet deasupra. Macfee deschise ușa unui frigider minuscul, scoase două cutii de bere și-i dădu una lui Lanark. Tufa de trandafiri se împărți în două înaintea parbrizului, iar mașina, cu un gîlgîit de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
capul oaselor, se-ntindea și râdea, amețită de vise și singurătate. Asculta o vreme zgomotele din curte, lătratul lui Gioni, țipetele păunilor, ocărelile țiganilor, certurile mitocanilor și scârțâitul pompei de apă, iar apoi se pregătea de ieșire. Își spăla în lighean fața, subțiorile și sânii, își punea singura bluziță mai bună și scotocea o grămadă în geantă după rujul ieftin, mizer, înfășurat în carton de papiote și cu o culoare de cutie de bomboane. Se dădea pe buze cu el, dând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la cîte-o grădină ieftină, cu lume amestecată și veselă, și mâncau mititei sfârâitori în zvonul adus de vânt al vreunui acordeon îndepărtat. Ajungeau acasă de braț, suiau chicotind scara-n spirală și își regăseau pătuțul cu tăblii de fier și ligheanul din colț, în odaia goală dar intimă, pe fereastra căreia intra luna. Fetele mai stăteau mult de vorbă sub cearceaf, în aerul albastru de lumină de lună, care le făcea fețele ciudate, palide, ca la cinema. Maria nu era frumoasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spre vreun lucru din această lume, deveniseră simple bile pasive, străvezii ca globii oculari cu contragreutate de plumb ai păpușilor. Cât de stranie fusese dimineața! De cum deschisese ochii, în odaia sa cu chirie, privirea îi căzuse pe curba albastră a ligheanului ce aștepta, smălțat și pur, pe stativul său. Lumina puternică dar rece a zorilor îl tăia din umbră cu o precizie și-o claritate a desenului cum numai o lanternă magică ar fi putut-o face. Ligheanul era mai adevărat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
curba albastră a ligheanului ce aștepta, smălțat și pur, pe stativul său. Lumina puternică dar rece a zorilor îl tăia din umbră cu o precizie și-o claritate a desenului cum numai o lanternă magică ar fi putut-o face. Ligheanul era mai adevărat decât tot ce s-ar putea vedea vreodată cu ochii. Vasile se frecase la ochi, se ridicase-n genunchi în patul larg, cu înflorituri de alamă pe tăblii, se-nchinase la icoana din peretele de la răsărit și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bătăilor în geam. Vardistul spărsese ușa cu umărul și pătrunseseră cu toții într-o odaie cenușie, cu icoana din părete acoperită de mundirul vișmiu purtat de căpitan la paradă. Acesta zăcea pe jos, mutilat, într-o baltă de sânge, iar în ligheanul de pe stativul din colț se lățea dezgustătoarea ofrandă. În alte împrejurări cazul ar fi făcut vâlvă, dar cu o seară în urmă cortul cel mare al circului Sidoli se prăbușise și ziarele nu mai pridideau cu amănuntele despre tragica întîmplare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ieftine și ridicole, cu care sânt mereu îmbrăcat. Botoșei albaștri, firește. Moț albastru la căciulită legată sub gușă. Pe o masă ce parcă plutește-n aer, fără picioare parcă - un fier de călcat cu cărbuni. Mai e undeva și-un lighean. Miroase a fierbinte, a fier de călcat încins. Un vis de-acum câțiva ani completează aici destul de bine imaginea. Pe-atunci nu știam că locuisem, de fapt, nu la parter, ci la etajul casei în acei primi doi ani din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aude-n curând țipete-năbușite și vocea străină spunând din când în când "Mai încet, că se-aude, mă nenorocești! Mai rabdă un pic!" Și când bărbatul intră-n sfârșit vede ceva de nedescris, ce nu va putea uita toată viața, ligheanul în care, ghemuit pe o bucată de placentă, străveziu mormoloc cu ochi negru catifelat, plutește în sânge cel ce-ar fi trebuit să-i ducă speranțele și tristețile mai departe. Iar pe pat, între cearceafuri gălbui, femeia lui, odată mireasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]