243,069 matches
-
Exhibarea intimității nu propune automat o persoană publică, socială și etică. }inerea jurnalului are, fără îndoială, semnificația unui intermezzo între două cărți, un alt nivel de expresivitate literară, altul decît cel exclusiv ficțional, unul care tinde spre adevăratele - posibil atroce - "limite interioare"; dar și locul unde, pe un ton uman, înregistrează șocul de a trăi în realitatea imediată ("o lungă scrijelitură pe zidul zgrunțuros al existenței"). "Puzzle-ul de sentimente", oscilația perpetuă între contrarii, între momente de seninătate, împăcare, optimism, chiar
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
lectură (Kafka & Pynchon, "Citesc, deci imaginez. Imaginez, deci exist"), tentația alternativă a singurătății și a intimității amoroase și familiale, devize romantice dintotdeauna vizibile la Mircea Cărtărescu. Dar patetismul aproape mereu nemulțumitului creator se împletește cu dramatismul chinuitului om în zona limită a intimității emoționale, unde bunele și relele se ambiguizează reciproc: Nu mă iubesc, nu mă admir, nu sînt în acord cu mine, ca o idilă tîmpită. Îmi pare rău că am fost și sînt așa, dar nu cred că sînt
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
tip de inițiere, de ritual, de strădanii de a depăși prejudecăți - fata care participă în rînd cu frații la toate ceremoniile, sfidînd tradiția - și de a completa arborele genealogic, imaginea vizuală a adîncimilor, a durabilității unei familii, unui nume. La limita realității cu fantasticul, așa cum este viața undeva între India și Pakistan, risipind în Gange cenușa tatălui, protagonista recuperează, de fapt, nu doar chipul lui, în diferite imagini, în diferite ipostaze, ci și fragmente din propria identitate. Numai cînd toate acestea
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
la el corelatul paradoxal al acelei inteligențe de ordin superior care, aparținând reprezentantului unei familii în care tradiția studierii și venerării lui Kant data încă din secolul XVIII, părea genetic programată pentru a trage concluziile ultime din descoperirea kantiană a limitelor rațiunii și intelectului. Întreaga orientare a "Școlii de Înțelepciune" fondată în anii '20 la Darmstadt ca o ultimă încercare de reînviere în plin secol XX a tradiției practicării filosofiei în sensul grecesc de dragoste pentru înțelepciune, ca și eforturile îndreptate
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
felul de fire între Zorel și violonistă, dragoste și ninsoare, ninsoare și Bartolo, Bartolo și copilul pe care îl așteaptă violonista... Și cea mai simplă operațiune, parcarea mașinii în curtea casei, angajează o descripție complicată și o exprimare dificultoasă, la limita umorului involuntar: "Zorel trase mașina în curte cu destulă greutate. Nu-și dădea seama de ce în loc să meargă înainte, Dacia lui dădea înapoi, cu încăpățânarea stupidă pe care n-o au decât obiectele. Într-un târziu, pricepu că voia să intre
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
amplificare a acordului), Marioara Ion (despre negocierea comercială), Ioana Cristina Pârvu (secvențele metacomunicative), Carmen Radu (tipurile de dezacord), Răzvan Săftoiu (conversația fatică), Andra Șerbănescu (strategiile de disociere în discursul cooperativ) au demonstrat utilitatea demersului și coeziunea școlii bucureștene de pragmatică. Limite de spațiu și imposibilitatea practică de a fi urmărit toate lucrările prezentate pe secțiuni ne împiedică să descriem amănunțit contribuțiile altor cercetători din Italia, Franța, Spania, Germania, Elveția, Austria, Olanda, Belgia, Israel, SUA, România, Moldova. Unele au prezentat rezultatele unor
Cooperare și conflict by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11654_a_12979]
-
pagini), într-o serie cu apariții eșalonate pe cinci ani, după cum speră Eugen Simion. Ediția nu este însoțită de comentarii și de transcrieri ale textului manuscris, pentru că asta ar fi însemnat complicarea procesului tipografic, mărirea numărului de pagini peste o limită acceptabilă. Cititorul obișnuit sau cercetătorul pot face propriile descifrări, estimări, observații, reflecții, interpretări, comparații cu textele din edițiile existente. Nu mi-am propus să relatez, în această simplă cronică de semnalare a unei mari izbânzi editoriale, istoria relațiilor criticii românești
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
noțiunea de supraviețuire le va fi fost apropiată cu adevărat vreodată. În trenul acesta sînt prizoniera frigului, iar frigul, ca și cel de dinainte de 1989, mă paralizează și mă sperie. Cum aș rezista unor astfel de experiențe prelungite? Dure. La limită. Cum aș rezista luni sau ani de zile? Întrebări pe care mi le pun în unele nopți ca aceasta. Cum aș rezista umilințelor prelungite, durerii fizice, izgonirii din mine, ce aș face dacă aș rămîne fără cărțile și obiectele care
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
vitalitate. Blaga și Bacovia au continuatori în poezie, fie și în forme difuze, Arghezi și Ion Barbu - nu, par experiențe artistice definitiv încheiate. Ultimii mari poeți care au valorificat un filon arghezian sunt Leonid Dimov și Mircea Cărtărescu, dar până la limita anilor ´80. În timp ce blagieni și bacovieni avem și la începutul mileniului III. E o simplă constatare. Pare clar că nu mai poți fi arghezian în poezie în perioada postmodernă (deși nu aș fi foarte sigur, surprize pot apărea). E o
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
ține, încă, în aceeași poză. Completată, la sfîrșit, de două detalii, din unghiuri diferite, ale unui posibil autoportret. Primul reia, oarecum, argumentele din introducere, aceea care stă "în loc de portret de grup". Vorbește, adică, despre critica așa-zicînd poeticească, despre finețurile și limitele ei. Al doilea, în încheierea unei serii de (aproape) instantanee, este o poveste, condensată, despre afinitățile (și repulsiile...) elective, într-o anume măsură aceleași pentru toată generația. O generație care a întors, în perspectivă, módele, făcînd, din statui, holograme... Dumitru
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
a căzut în genunchi pe la toți șeicii și muftii influenți din Irak cerîndu-le să-i scape, o fi meritul lui că a fost convingător. Dar cel care l-a trimis pe Al Pilaf la negocieri acordîndu-i încredere într-o asemenea limită, n-are chiar nici un merit? Iar dacă Al Pilaf i-o fi spus lui Traian Băsescu, în taină, că prizonierii vor fi eliberați, ce ar fi trebuit să facă șeful celulei de criză? Să bată toba în tîrg, cu anticipație
Brelanul lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11687_a_13012]
-
a finitului, cît și vehemența negației și irepresibila aspirație eliberatoare. Din punct de vedere formal, interiorul îi oferă artistei nenumărate posibilități de a diferenția entități, obiecte, substanțe, densități, tonuri, saturații, din punct de vedere psihologic îi oferă șansa luptei cu limita, cu determinarea și cu expresia deja constituită, după cum, din punct de vedere filosofic el îi pune la îndemînă metafora unei lumi perfect coerente, concentratul unui univers a cărui rezoluție este atît de puternică încît se cere imperativ transformat în mesaj
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
memoriei. O viață aproape banală (așa pare din tonul egal al povestirii, pentru că în realitate copilăria unui băiat crescut doar de tată nu este una cu totul comună), cu bucurii și eșecuri, speranțe, împliniri, iubiri și decepții. Nimic nu sparge limita normalității, în planul trăirii, dar totul este de luat în considerare în cel al scriiturii. Singură, această carte ar putea oferi materialul necesar pentru un registru al temelor, motivelor și tehnicilor narative ale prozei optzeciste. Cartea lui Constantin Stan nu
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
unei proze) nu e clar de la început. E descris spațiul magic al iubirii: "cartierul nostru, al copilăriei mele și apoi al Adinei", cel din jurul Cișmigiului, cu străzile Sfântul Constantin, Aleea Progresului și Schitu Măgureanu. Patrulaterul împărăției îndrăgostiților se extinde până la limitele desenate de Calea Plevnei, Calea Griviței, Strada Brezoianu și Bulevardul Elisabeta. Timpul nu conta, pentru că poemul de dragoste îl suspendase: "Umblam și vorbeam și făceam planuri, mereu altele, și eu visam și ea vorbea pentru sine; eu o ceream de mii de
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
între ele, tensiuni, grade ale conflictului, ură, violență, iubire, durere, revoltă, patimă. Felul în care sînt emise, "interpretate" aceste sunete, rostogolite de protagoniști, de Cor, sunete ale unei visceralități profunde, elementare, un amestec bizar cu un soi de primitivism la limita animalității creează un efect extraordinar. La limita raționalului cu iraționalul, al vinovăției cu nevinovăția. Se crează o energie specială, care se plimbă dintr-un cerc în altul, care ajunge la noi și se întoarce, înmulțită, înapoi, la actori. Spațiul acesta
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
violență, iubire, durere, revoltă, patimă. Felul în care sînt emise, "interpretate" aceste sunete, rostogolite de protagoniști, de Cor, sunete ale unei visceralități profunde, elementare, un amestec bizar cu un soi de primitivism la limita animalității creează un efect extraordinar. La limita raționalului cu iraționalul, al vinovăției cu nevinovăția. Se crează o energie specială, care se plimbă dintr-un cerc în altul, care ajunge la noi și se întoarce, înmulțită, înapoi, la actori. Spațiul acesta strînge energia și emoțiile, amplificînd, iarăși, tensiunea
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
Totuși, am fost și noi prizonieri într-un fel de lagăr, nu ca cel din Siberia... Și Tocilescu ne invită să ne aducem aminte. Despre ce am vorbit mai sus, despre experiențe colective și individuale, despre ce am trăit, despre limitele curajului sau ale lașității din noi. Intuiam că maniera regizorului nu este una sobră, că nu se intenționează un fel de documentar pus în scenă. Intuiam că se apelează la ironie, la autoironie, dar mă temeam de bășcălie. N-a
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
dar și de corectitudine a expresiei - apare adesea în interiorul aceleiași fraze: "îmi făceam eu personal control asupra stării mele și mă întrebam: < >". În plus, textele în discuție cuprind și erori care nu mai depind de traducere, ci par să reflecte limitele culturale ale unor vorbitori nativi. E vorba de greșeli de ortografie ("Ceia ce vezi este real") sau de morfosintaxă, precum extinderea lui ca și ("Interiorul părea ca și un tunel") sau folosirea conjuncției căci în locul lui că : "Eu recunosc căci
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
cu linia de demarcație dintre literatură și realitate. Încorporând codurile realismului, Orlando depășește statutul de fantezie al peliculei, statut care funcționează cam ca Disneylandul menționat de Baudrillard: fiind definit ca fantezie, el susține statutul de "realitate" a ceea ce e dincolo de limita Disneyland. În acest caz, filmul lui Potter acționează după regulile logicii exterminării propriului referent: realitatea nu mai există.
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
felul abuziv în care diverse grupuri de presiune încearcă să "implementeze" în România ideologia "corectitudinii politice". Rămân la părerea că ne găsim în fața unor precedente periculoase, ivite din adoptarea unor formule care și-au arătat și în Occident nu doar limitele, ci și reversul profund negativ. Atunci când noile precepte ale colectivismului sunt aplicate dezbaterii intelectuale, ele sunt de-a dreptul funeste, acționând ca mijloace de presiune ale unor grupuri bine organizate și perfect orientate pentru a-și impune agenda proprie. Stratagema
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
Uzul de televiziune dăunează grav sănătății". Incultura crasă, iresponsabilitatea, primitivismul multora dintre realizatorii de emisiuni transformă posturile tv în veritabile focare de infecție mintală. Până și banalele, pe vremuri, emisiuni de informații sportive au ajuns o sursă de vulgaritate fără limită. Prin nu știu ce miracol, aceleași și aceleași personaje agramate, aceiași și aceiași mardeiași, aceiași și aceiași infractori convertiți la business de înalt nivel monopolizează emisiunile care ar trebui să ne relaxeze, și nu să ne bage pe gât cangea vulgarității fără
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
nici acuza de "pornografie" nu a întîrziat să apară. Ea a venit, în special, din partea "oficialităților" vieții literare. Ce este pornografia? Unde se termină literatura și unde începe pornografia pură? Cît este permis să se spună pentru a rămîne în limitele artei? Care sunt sursele de inspirație ale literaturii erotice românești? Cît de îndrăzneață este literatura erotică românească, raportat la o scară universală? Se poate vorbi/scrie în spirit academic despre erotism și pornografie? Din moment ce mai toți marii scriitori au încercat
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
irațional, pătimaș; o stingere a discernământului, o întunecare a rațiunii, a puterii de judecată și de deliberare, sfârșind prin pierderea controlului asupra lucrărilor sufletului și a simțurilor; • robie sufletească, prin care desfrânatul lucrează instinctiv, animalic la împlinirea poftei sale fără limite 180. Așa cum am precizat mai sus, demonii pot ispiti pe oameni cu această patimă prin mai multe feluri, iar una din uneltirile și înșelăciunile lor este și provocarea poluțiilor, tulburându-l cu gânduri și trăiri de desfrânare. Trebuie să fie
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
de iubire paroxistică, inflamată, în revărsări de sînge cald care începe să se închege. Iubiri care anesteziază trupul. Și care mușcă, acru și corupător, sufletul. De fapt, nici măcar iubiri, doar cortegii de femei, forme din ce în ce mai ceroase prin care trece, la limită, carnea, înaintea decăderii de tot. Ele vin, tot ca în viață, pe rînd, la carnavalul funebru care încheie, pe străzile mohorîte din Bucureștiul copilăriei, un destin de personaj. Ceea ce urmează este un fel de "indiscreție" auctorială, a "romanțiarului" ce ridică
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
Firește că, într-un plan aprioric, reacția lui Caius Dobrescu e pe deplin justificată: îi împărtășesc ideea că nu putem compara in abstracto "vizionarismul" cu poezia "publică", cât timp ambele convenții poetice sunt deopotrivă de legitime, fiecare cu avantajele și limitele specifice. Dar e de mirare că, atât de atent în analiza contextului european, Caius Dobrescu ignoră starea poeziei românești din epocă: oare nu inflația de poezie patriotardă (deci "publică") l-a determinat pe Maiorescu să întreprindă cunoscuta "cercetare critică" din
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]