6,470 matches
-
concentrăm asupra altor activități. Numai viitorul va decide ce vom face cu banii noștri. Dar ceea ce facem pentru a-i obține ne determină viitorul. Trasăm liniile directoare ale propriului nostru viitor asemeni unor desenatori. Schițăm ziua de mîine linie cu line. Pînă și vechii babilonieni știau deja că "hotărîrile înțelepte ne însoțesc de-a lungul vieții și ne fac fericiți. La fel de sigur, deciziile incorecte ne vor hăitui întreaga viață, ne vor supăra și ne vor tortura." Veți vedea că banii sînt
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
stil declamativ-glorificator, folosind vocabularul „oficial“ al poeziei („cântec“, „vestală“, „tezaur“, „tâmplă“, „clopot“, „izvodit“, „destin“, „pecete“, „sfânt“, „astru“, „veșnicie“, „petală“, „talisman“, „spadă“, „galeș“ etc.), Vasile Mustață dezvoltă o retorică goală a extazului, care sună a poezie fără să emoționeze: „Ascult izvoare line și torente, / Emoția răsfrântă cu migală / Și toată suferința ancestrală / Remodelată-n sonuri opulente. // Vibrația uman-fundamentală, / Armonicile cele mai frecvente / Se întrețes în glasul cu accente/ Purificate-n suflet de vestală. // Aș vrea să sorb minunea etalată / În cântecul ce
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
celor de ieri, peste alte și alte intenții de pași, pașii stropeau felinarele cu o lumină roșie, lichidă mir-ungere peste pleoapele cerului. Așchii de viață pe toate aleile, pe bulevard, în grădina publică, în curtea liceului, în gară (atenție la lina întâi), așchii sub roțile trenului, așchii sub tălpile îngerilor, așchii pe prispa casei îndoială, bob sosit în icoană, bob sosit în grădina cu mușuroaie, bob sosit în paginile acestea necitite de carte, bob sosit! Doamne, eu... nu se poate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pînă spre capătul veacului. Am aflat toate astea de la parohul bisericii romano-catolice, distinsul părinte Uhár. L-am vizitat În anii de liceu Împreună cu colegul meu ardudan, Gyuri Dicsi, alias Tytyrus. Înaintea unor oaspeți ca noi, cuvintele preotului izvorau lumi na lină a unei autentice desfătări sufletești... Trăia bucuria de a le vorbi unor tineri iscoditori despre lucruri pe care nu le cerceta În fiecare zi și care nici nu erau de interes direct pentru enoriașii lui. Ne servise cu un coniac
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aceea... Noaptea mea e uitarea, noaptea ta sunt lacrimile, fiecare avem noaptea noastră... dar amândouă ne-am uitat în ochii Lui... și am rămas acolo, într-un cer fără uitare, fără lacrimi, fără noapte, în plină lumină, în dulce și lină lumină, surioara mea scumpă... Într-un cer fără trecere... Cum oare să te fi rănit lumina ? * "... acuma ce mai e, iar plângi?! Trezește-te, hai, trezește-te!" O luă ușor de umeri pe sora ei și o strânse la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
albastre au devenit un firmament pe care strălucesc puzderie de sori care au chipuri de oameni, asemănătoare cu cele din desenele făcute de copii. Unul din sori emite o lumină orbitoare. Pe undeva, între firmament și sori trec în plutire lină stele și comete. Este atrasă ca de un magnet și se regăsește încălecată pe coada unei comete alături de forma roșie care începe să redevină violet. Dora și-a redobândit capacitatea de înțelegere și de percepere a gândurilor Minodorei căreia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
voia... Iar voia ei este să te întorci acolo, printre ei... Și nu pot să mai întârzii... Operația este în curs să se termine. Profesorul a dat ordinul :"Închidere durală etanșă !" Adio, surioară, sau mai bine zis, pe curând... Alunecare lină pe un pat cu rotile care o duce din blocul operator spre salonul de reanimare care poartă misteriosul nume de S. I. P. O. Medicul anestezist Alindora Bosch, la căpătâiul ei, nu o slăbește de sub observație. Știe că lupta pentru reîntoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tensiune al monitorului. Nu te teme !" Dora își simte gura prinsă într-o botniță legată cu cabluri care strivesc obrajii. Pleoapele, redevenite materie, se deschid cu lentoare de parcă ar avea greutatea plumbului. Revede discul auriu coborând din înălțimi în rotație lină și transformându-se într-un nimb, ca cel al sfinților din icoane, care înconjoară chipul doctoriței anesteziste. Ar vrea să îi vorbească, dar nu are putere să își desfacă fălcile din încleștarea lor. De altfel Alindora îi face un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
intimitatea începutului începuturilor. Se pierd amândoi în umbra protectoare a învelișului cald care îi adăpostește ca pe doi copii care s-au înfruptat pentru prima dată din fructul oprit. Sania pare să se fi ridicat deasupra pământului într-un zbor lin, fără hârtoape, fără opreliști. Chiar și zurgălăii au încetat să sune. Nici un zgomot în afara propriilor bătăi ale inimilor care și ele se liniștesc cu încetul făcând loc liniștii. Ascultă ! Auzi liniștea ? Dora își concentrează auzul care, iată, înregistrează șoapta tainică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se făcea rău. Din păcate eu nu reușesc să egalez sensibilitatea ei muzicală. Dragoș se oprește din povestit când trebuie să croiască din nou drum prin zăpada înaltă pentru a putea da ocol bisericii. Acoperișul ascuțit se unduiește în curbe line dând apoi naștere bordurii largi care adăpostește fresca exterioară, incredibil de bine conservată. Fațada vestică pare o pictură ajurată decupată din vechi cărți sfinte. Brâul de sub cornișă este ornat cu mici icoane de email cu reflexe verzi, adevărate smaralde precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în actualitate duioase aduceri aminte, amplificate de ambientul feeric și de ecoul tainic al pădurii. Se părea că undeva, departe, mai cântă un cor pe patru voci "S-au scuturat toți trandafirii... Plângea pădurea și zefirii... Să-mi fie somnul lin/ Și codrul aproape... Căci vin ți-oi da și bani ți-oi da... Dar și Iarba verde de acasă/ Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă... Totdeauna, totdeauna... Frumos, dragi colegi! Minunat! Mâine după prânz ne vom prezenta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
plecând, Cu aerul veșnic frecând Într-un dor de gol oprit. Frunzele-s ude, iarba e rece, Încetișor, mireasmă caldă se ridică din pământ, Apa e înțepenită în a morții simulare, Nu realizez dacă-i aievea sau visare Clipocitul apei line curgătoare Sau tumultul lavei temătoare./ Să nu îți plângi de milă, Biată lăcrămioară, Tu pe care Luna e geloasă foc Și după care Soarele nu mai poate sta-ntr-un loc, Cât ești tu de fină și cât de frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
facă și să tacă sunt rari. Ne-am spus multe, și nimic personal. Ceea ce era personal se înțelegea, era între noi, în priviri. Se mirosea un parfum feminin de viorele, și altul masculin, un after-shave. Lângă locul lăcuit lucește luna lină, însă întunericul întunecat întunecând nu numai neauzit, neatentul nechezat al calului, dar și cununând cununa cunoscută trăiește. Peste lac se vedeau nările scoțând fum, care cobora greoi peste apă. Îmi plăcea ploaia. Ploaia cădea fără zgomot pe aleea pașilor pierduți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ce ne privea era căruntă de timp. Și ploaia cădea lin. Era numai ploaie, numai deșărtăciune, numai noroi. Niște pisicuți se jucau, mititeii, cu stropi aburiți. Ploaia cădea, ploaia cădea. Un câine vagabond se izbea de pereți. Și ploaia cădea lin, înălbită. Lumina ce ne privea era albă de timp. Ploaia se desprindea în șuvoaie ce mergeau spre izvor. Îmi plăcea ploaia. Îmi plăcu ploaia. Șuvițele de ploaie o luară pe cărăruia care duce la pârâu. Luminița ce se uită înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de făcut ? Ții vâsla în apă. O ții și o lași să se unduie; simți mângâierea apei. Plutești în derivă și atingi, din când în când, o piatră pentru a-ți mai modela cursul. Acum toată apa ți se pare lină, calmă, iar cerul snin. Furtuna a trecut. Căci nu în câte greutăți am depășit stă fericirea noastră, nici în câte motive de bucurie avem. Trebuie să fim mulțumiți din interior, să zâmbim și să punem în acel zâmbet toate lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
stelele în ploi fierbinți de înghețate ce-s, eu încerc să o văd primitoare, calmă. Și ea devine iubitoare, căci mi-l dă pe el pielea albă, părul negru, buze roșii, piele rece. Și el este pasiune, dar o pasiune lină căci din el iese iubire și respect. Distanța nu ne separă, ci ne unește într-un joc al firilor inteligente. · Și el cu părul roșu, vesel și bun, cu el orașul din lumini colorate-l face totul un joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
clipă în ochi și buzele lor s au contopit în sărutul lung al îndrăgostiților, atât de mult așteptat, în special de Matei, în timp ce peste capete lor creanga bradului sub care se aflau și-a scuturat zăpada la adierea unei boare line, binecuvântându-le iubirea. Erau plini de zăpadă pe păr, pe ochi, pe buze, dar nu le păsa de această răcoare, fiindcă ei erau îmbujorați de căldura sufletească simțindu-și inimile bătând în același ritm. S au sărutat și s-au
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fantomatică, lugubră și diformă, în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe linele valuri, ce se unduiesc liniștit pe suprafața unui lac. „Doamne ferește! Ăsta-i vis sau realitate?!”, îngână el sugrumat de tot de spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de nespusă amărăciune 1 Întâlnire (în limba franceză). Istorisiri nesănătoase fericirii 19 îl
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-i asta? Ah, tare îmi mai vâjâie capul... Ia te uită, ce căluț negru și falnic, cu coama bogată și zbârlită! Sigur este din celebra familie Seglawi Jedran 1. Și - vai! - ce frumos știe el să zboare pe pereții mei, lin și plăcut, ca un fluturaș pe câmpii înflorite, primăvara. Haide, prietene cal, vino la mine să te trag puțin de coadă. Ei, vino odată!” Era încă viu, dar nu mai avea nimic sănătos în el. De aceea, se și afla
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sfârșitul secolului al VIII-lea). Treptat însă, în prim-plan s-a impus floarea de cireș, datorită efemerității ei. Japonia nu iubește frumusețea decât în clipa ei de pe urmă, în acea tremurare și presimțire a disoluției finale, în acea alunecare lină spre neființă. Sentimentul central al esteticii japoneze este intraductibilul mono no aware, pe care Donald Richie îl descrie astfel: "acea conștiință a tranzienței tuturor lucrurilor pământești, certitudinea că, poate din fericire, este imposibil să schimbi asta: acea celebrare a resemnării
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de vreme, și îi primeam zâmbetul ca pe un fenomen al naturii, ancestral și mereu același, mereu egal cu sine. Pentru că Nanatsumori înseamnă "cele șapte păduri", iar cele șapte păduri se întind pe aceste șapte coline de taină, cu spinări line, din care naște, la fiecare arcuire, grația, asemenea unei Afrodite răsucite cu burta spre cer. Îmi era cald; mă îmbrăcasem prea gros, gândind că o să petrec ziua în munții reci ziua aceasta specială, ziua aprinderii focului în cuptorul uriaș, unde
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
peștii întotdeauna au făcut casă bună. Auzind de necazul peștilor, în timpul nopții, Zeul apelor a eliberat digul iazului, astfel că o parte din apă a fost deversată alături într-un loc cu multă vegetație formând un alt iaz. Cu ajutorul valului lin, familia lui Pește-gri, fără să simtă, a fost și ea dusă la noua locuință. A doua zi de dimineață, razele sfântului soare au strălucit din nou, pentru a face lumină în cazul neînțelegerii ce s-a iscat între pești și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
oral de la un băștinaș la altul a păstrat vie în amintirea locuitorilor o întâmplare. Cu mulți ani mai târziu, prin contactul cu un pământean, Zeița Uriteea a pierdut harul, devenind simizeiță și a dat naștere unei fetițe cu numele de Lina. La scurt timp de la naștere, fetița semizeiței s-a îmbolnăvit de o boală nevindecabilă la acea vreme și a murit. La înmormântarea Linei semizeița Uriteea plângea spunând cuvintele: „Dragă Lina, Dragă Lina” ... Din lacrimile semizeiței a luat naștere un iaz
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pământean, Zeița Uriteea a pierdut harul, devenind simizeiță și a dat naștere unei fetițe cu numele de Lina. La scurt timp de la naștere, fetița semizeiței s-a îmbolnăvit de o boală nevindecabilă la acea vreme și a murit. La înmormântarea Linei semizeița Uriteea plângea spunând cuvintele: „Dragă Lina, Dragă Lina” ... Din lacrimile semizeiței a luat naștere un iaz care există și astăzi. În decursul timpului în acest iaz s-au înecat multe persoane de diferite vârste ... Moartea nemotivată spun bătrânii, ar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
simizeiță și a dat naștere unei fetițe cu numele de Lina. La scurt timp de la naștere, fetița semizeiței s-a îmbolnăvit de o boală nevindecabilă la acea vreme și a murit. La înmormântarea Linei semizeița Uriteea plângea spunând cuvintele: „Dragă Lina, Dragă Lina” ... Din lacrimile semizeiței a luat naștere un iaz care există și astăzi. În decursul timpului în acest iaz s-au înecat multe persoane de diferite vârste ... Moartea nemotivată spun bătrânii, ar avea legătură cu acel trecut foarte îndepărtat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]