2,115 matches
-
profesor acru, adică Preda, iată pe cine compară Puterea cu marele strateg Dâncu, cu ministrul de interne Rus și cu ...na, că pe al treilea l-am uitat. Orișicât, deputații de pe lista PE trebuie să facă scandal, că altfel se ling pe bot de mandate. Chipurile, Blaga și Boc doar au întinat nobilele idealuri ale democrat-liberalismului, ei sunt adevărații... bla, bla, bla. Ce să-i faci?, e nasol să aterizezi, de la salariul de 15.000 euro pe lună la salariul de
Ziare, la zi: În Gândul, CTP sugerează că ar fi homosexual () [Corola-journal/Journalistic/27992_a_29317]
-
a răspunde provocărilor tehnice pe care le ridică rolul lui Benjamin Button. Povestirea lui Scott Fitzgerald ne oferă o parabolă a unei existențe care inversează polii tradiționali, copilăria și bătrânețea. Benjamin Button (Brad Pitt) se naște bătrân într-o Americă lingându-și liniștită rănile după primul război mondial și întinerește pas cu pas până la stadiul infantil unde moartea survine ușor, decolorând și ultimele reziduri de memorie. Mama îi moare imediat după naștere, iar tatăl nu-și poate accepta progenitura care îi
Bătrânețea și tinerețea lui Benjamin Button by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7651_a_8976]
-
căpșunile și cireșele, din care săreau stropi de un roșu închis, ce se scurgeau de pe masă și se reuneau pe caldarâm în mici pârâiașe. Câțiva câini au fost păcăliți de culoarea băltoacelor, pentru că s au repezit, cu limbile scoase, să lingă asfaltul, crezând că e sânge. S-a păcălit, ajutându-l din plin chiar eu și un domn distins, îmbrăcat elegant, cu piese asortându-se - cravata cu ciorapii, pantofii cu pălăria, costumul cu umbrela și mănușile, cămașa cu chiloții (sigur, chiloții
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
în brațe și se așeză lângă ușa bucătăriei. Soarele în amurg îi scălda într-o lumină rece. Și tu ești cu stomacul gol? întrebă. Pisoiul se înfioră, în timp ce-l strângea la piept. Simțind căldura trupului lui Hiyoshi, începu să-i lingă fața. — Gata, gata, întoarse el capul. Nu-i prea plăceau pisicile dar, în ziua aceea, micul pisoi fusese singura făptură vie care-i arătase afecțiune. Dintr-o dată, Hiyoshi ciuli urechile. Pisoiul făcu și el ochii mari, surprins. Dintr-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Hei! Ia vino-aici. Koroku îmbrățișă copilul, apoi îl ținu la o lungime de braț. La fel de dolofan ca pruncii din picturile chinezești, băiatul era greu, chiar și în brațele tatălui său. — Ce-i cu tine? Ai ochii roșii și umflați, linse Koroku pleoapele lui Kameichi. Enervat, băiatul începu să tragă și să zgârie fața tatălui. — Trebuie să-l fi ciupit țânțarii, răspunse maică-sa. Dacă-s numai țânțarii, n-avem nici un motiv de îngrijorare. — Uite tot așa se agită, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
planurilor noastre, dar acum nici nu mai știu dacă ar fi bine. — Iartă-mă. Nu mai scot o vorbă. Astfel mustrat, Hiyoshi tăcu, umil. Nu-i nimeni pe-aici, așa-i? privi în jur reparatorul de arcuri, după care se linse pe buze. Cred că ai auzit despre alianța dintre clanul nostru și Seniorul Dosan. Hiyoshi se mulțumi să răspundă doar înclinând din cap. — Tatăl și fiul sunt dușmani de ani de zile. În continuare, Hikoju îi povesti lui Hiyoshi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fără luptă? Pregăteau provizii pentru soldați, dar majoritatea sperau să nu fie nevoie de ele. La Ora Câinelui, Mitsuhide îl chemă pe Mataichi, care ieși dar se întoarse curând, strigând: — Vânzătorule de ace! Unde-i vânzătorul? Hiyoshi sări în picioare, lingându-și boabele de orez de pe degete. Nu avu de făcut decât un pas afară din bucătărie, pentru a măsura tăria vântului. — Vino cu mine. Stăpânul Mitsuhide te așteaptă. Și e grăbit. Hiyoshi îl urmă pe Mataichi, observând că acesta îmbrăcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întoarse brusc spre el, iar Hideyoshi își ținu involuntar respirația. Hanbei, însă, îi oferi calm un vas de ceai. — Beți puțin ceai, spuse el. Apoi, luând și pentru sine un mic vas, Hanbei sorbi din ceai aproape ca și cum ar fi lins castronașul. Gustă ceaiul de câteva ori, ca și cum în inimă nu ar fi avut absolut nimic altceva. — Onorate oaspe... — Da? — Vă plac orhideele? Primăvara sunt minunate, dar și toamna sunt destul de frumoase. — Orhideele! Cum adică, orhideele? — Florile. Când mergeți cam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
zile de asediu. Cât de liniștită era acea întrerupere a luptelor. Soarele părea să urce inocent spre mijlocul cerului. Nu sufla nici o boare de vânt, iar culoarea apelor mâloase ce înconjurau castelul era mai tulbure ca oricând. Micile valuri care lingeau ușurel zidurile castelului sclipeau în soare și, din când în când, din depărtare se auzea țipătul egretei albe. Pe malul opus, la Nasul Broaștei, fu ridicat un steguleț roșu, indicând că sosise momentul. Muneharu se ridică brusc. Din mijlocul slujitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
repezit ticălosul spre Gifu. Și nu e numai atât. Ieri, avangarda lui a dat foc în mai multe locuri și a început să se pregătească pentru asediul Castelului Gifu. „Ziua pe care o așteptam se apropie,” își spuse Katsuie, aproape lingându-și buzele. Genba era de aceeași părere. Aceleași gânduri al ardeau și pe el, chiar mai fierbinte. Se ivise o ocazie - o ocazie fără pereche. Dar cum să profite la maximum de ea. În timpul ostilităților, ici și colo, micile ocazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fie restaurată, oamenii verifică încă o dată ipoteza cum că nevasta lui Măruță ar fi vinovată: Atunci au făcut cercare. S-au dus la mormânt și au uns cu miere crucea. A doua zi, nici neam de miere. Spurcata venise și linsese tot. S-au dus atunci noaptea, cu armăsar alb. N-a fost chip să-l facă să treacă peste mormânt. Au început oamenii a săpa și au găsit-o sfârticată și într-o dungă pusă. Nu mai era pe spate
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
acolo unde dintr-o parte și dintr-alta trecătoarea se coboară în direcții opuse, este locul de căpetenie al românilor tesalieni. Malacași, Lesinița, dar în deosebi Kalarites, Kataki și Klinovo șî douăzeci și câteva sate în ponoarele Pindului și pe lingă ele sânt asemenea ale acestui popor, care, din cauza temperaturii aspre a patriei sale, se ocupă puțin cu agricultura, dar cu atât mai mult cu cultura vitelor și cu cîșlile, aceasta într-un stil mare și cu succes însemnat, încît, prin
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
urechile lungi. "După ce îi recunoști?" îl întrebasem pe Ion. "Nu achită nota", îmi răspunsese el. "Bine, dar cum îi recunoști înainte de a achita nota?" "Au urechile lungi!" "Chiar?" "Da, deformare profesională." Rîsasem, dar așteptând să ni se elibereze masa, în timp ce "lingeam" o bere, cum spunea prietenul meu, observai că la masa liberă de alături se și așezase cu spatele un individ care nu comandase nimic, dar căruia chelnerul îi și adusese o cafea, scosese un ziar și sta cu nasul în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acest coșmar mi-a revenit de mai multe ori. Același monstru de prunc cu urdori în loc de ochi, cu gură de broască în loc de gură de copil, cu sugestii din strâmbături cleioase ale unei limbi enorme care ar fi vrut să mă lingă, că infamia mi se adresa spunîndu-mi: nu ești ce crezi, un suflet de om cu aspirații spre ceea ce e sublim, ci un infam care zadarnic vrea să scape de ceea ce e etern infam sau scabros. E infernul, gândeam în vis
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sandviciuri și cafele în față, când a văzut-o că intră în birou... Ce nevoie, cică, am eu să mănânc sandviciuri și să beau eu cafea făcută mâinile acestei... să mănânc și să beau acasă și să nu mă las lins pe gât ca un vițel de această vacă răscrăcărată... ce, adică, vreau să spun că acasă n-are nimeni grijă de mine și trebuie s-o las pe cotoroanța aia să-mi pună unt pe pâine... și o feliuță de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
încremenită în timp... Mâna, mâna umană, mâna care poate, înaintea cuvântului, pipăise lucrurile, le adusese sub ochi, minunații ochi care le contemplaseră și care, violentați, le trimiseseră sub nas, nasul le mirosise, apoi le lăsase mai jos gurii, care le linsese, formidabila mână, instrumentul spiritului și... "cîți au muuurit pentru tine, frumoasă Zaaaraaaza, și câți te-aaau iubit..." Începurăm să cântăm toți (timp în care blonda nevastă dispăruse și se întorsese cu noi sticle) la Yafa și la Beyrut, mai sunt femei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o perplexitate la fel de părelnică, protestând cu o brutalitate spontană, repede și ea reprimată: Da' de ce să nu-i mănânci, dacă bagi cuțitul în ei e o cruzime mai mică? Am mai văzut eu ipocriți care mănâncă miei tăiați și își ling degetele. Mielul e un animal sfințit de Isus în iesle, în timp ce peștii i-a înmulțit chiar el să dea de mâncare mulțimii. Apostolii nu și i-a ales dintre pescari?!" "Rafinați?!" zisei fără ironie. Surâsul reapăru, de astă dată însoțit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bine la mine? Eu n-ași vrea să mai pleci. Rămâi la mine, și dacă tu vrei, ne căsătorim. Iată, te cer de nevastă!" Mă privi cu intensitate în timp ce, ca și când ar fi avut ceva în gură, înghiți și apoi își linse buzele cu vârful limbii foarte satisfăcută, dar nu de cererea mea în căsătorie, ci parcă de o senzație unică de confort, de un bien-être pe care i-l aducea clipa de față, lungimea ei și conștiința că până la sfârșitul vieții
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de ghete, ți se punea un colac de WC în gît și erai obligat să reciți poezii de autobatjocorire; dacă aveai deranjat stomacul, cînd stăteai pe tinetă, erai admonestat că ești un nesimțit, că ai stricat aerul; te obligau să lingi closetul; erai ținut forțat ("botezat") cu capul în hîrdăul cu urină și excremente, pînă la sufocare; erai pus să te tragi cu altul de organele genitale sau unul din ei îți băga în gură penisul său; dacă te scăpai pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și excremente, pînă la sufocare; erai pus să te tragi cu altul de organele genitale sau unul din ei îți băga în gură penisul său; dacă te scăpai pe tine în timpul bătăii, erai obligat să-ți mănînci fecalele și să lingi izmenele murdărite sau să mănînci fecalele altuia din propria-ți gamelă pentru mîncare, fără să ți se permită apoi s-o speli; erai constrîns să te săruți reciproc, cu alții în fund; erai silit să urinezi unul în gura celuilalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
gura celuilalt; cînd cereai apă ți se dădea urină de la tinetă sau se urinau în gura ta, sau erau puși ceilalți să te scuipe în gură; erai obligat să te scuipi reciproc cu altul în fund și apoi să te lingi acolo unul pe altul; te ungeau pe la gură și în gură cu un băț uns la WC în materii fecale; erai silit să-ți bagi degetul în fund și apoi să-l sugi. Apostaziile și blasfemiile erau la ordinea zilei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bunului simț impersonal și nu ecoul beției proprii, îl pândește la colț și îl taxează nemiloasă imediat ce dă un chix, cum a fost acum câțiva ani, cu filmul. Nu s-a mai văzut urmă de BHL câteva luni, și-a lins rănile orgoliului lovit peste nas și a.... relativizat, măcar o vreme. Sau, cazul lui Patrick Poivre d'Arvor pus la popreală după măsluiala cu interviul lui Fidel Castro, pentru o bună perioadă. La noi, pentru vedetele care-și hrănesc gloria
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Ca idee... Panzerele germane n-au câștigat războiul și nici PNL nu mai vine prea curând la guvernare, să îl facă iar ministru. Hai, că nu-i băi! S-a schimbat doar șeful... Lichelele au rămas la periat scame și lins pantofi...”. Primarul Craiovei, Lia Olguța Vasilescu, folosește intens rețeaua de socializare Facebook pentru a comunica mesaje politiuce și pentru a ține legătura cu electoratul, nu doar din orașul său ci la nivel național. În campania electorală, Lia Olguța Vasilescu a
Olguța Vasilescu îl face vierme pe Mihai Voicu, vicepreședintele PNL () [Corola-journal/Journalistic/29832_a_31157]
-
flacăra asta, pasărea asta, aceste trei țipete peste furtună, țipătul care cade sfâșiind cerul, țipătul ce-și ia zborul răscolind marea, și țipătul țipetelor ce se ciocnesc, e cântecul unui cap tăiat iar pumnii mei sunt pietre pe care le linge focul. Surâs de trăsnet, mâini de ocean negru, eu sunt victima voastră absurdă, alunec pe mătasea crudă, ah, ochiul meu nu mai e la cârmă, a-nnebunit, alergând pe coastă, el știe, însă, că e absurd, dar fulgerul îl scandalizează
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
înșine, nu pentru a ne bucura de ceva, nu pentru a savură ceva, cum s-ar crede după nepăsătorul fluierat al adormitului și aparent înseninatul sau chip, ci mai curînd, dimpotrivă, pentru a ne cufunda în întristare, pentru a ne linge rănile? Întrebarea e parțial retorica, in ce mă privește. Este una importantă, însă, pentru că stă la temelia unor filozofii sofisticate ale melancoliei, concepute în timp de gînditori precum Robert Burton, Kierkegaard, ori Proust, ca să pomenesc doar două-trei nume. Între "demonul
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]