27,087 matches
-
acopereau fereastra, înălțându-se unduitor. și atunci s-a făcut o liniște ca-n mijlocul mării și crinii mamei au început să se întrepătrundă și lujerii lor ca niște mâini arcuitoare urcând spre tavan și liniștea aceea și-apoi doar liniștea aceea de parcă ar fi fost moartea. da' nu era moartea, ci era '84 și eram noi doi în camera ei. m-a luat de braț, m-a strâns tare, mi-a zis "să nu-nchizi ochii. să-i ții deschiși
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
mai zăreau. "să topim cu mâinile florile de gheață care-au înflorit pe ochii lui" dadada am zis și ea a spus că o să punem iar crini și iar crinii vor atinge tavanul și în răcoarea unduitoare a lor iarăși liniștea și ne luăm în brațe și nici nu mai conta că avea rochia ruptă o vânătaie pe gât și urme de mâini în păr dadada eu îmi așez peste ochii lui mâinile și ochii lui ieșind de sub mâinile mele ca
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
multe mașini. Cînd s-a hotărît, a închis ochii și pășit, ca și cum s-ar fi aruncat într-o bulboană. Șoferul a pus frîna, s-a auzit scîrțîitul acela caracteristic, de cauciuc pe asfalt, care precede orice accident de circulație. Apoi, liniște. Așa ar trebui să fie - în proză. În realitate, circulația a continuat, cei mai mulți și-au văzut de drum. Omul de la volan a coborît ținîndu-se de cap. Cîțiva pietoni s-au adunat să privească și să comenteze evenimentul. Unii erau de
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
înțelegerea diferită a unor termeni. O asemenea controversă este și aceea privind venirea regelui la Alba Iulia. Este ea îndreptățită sau nu? După părerea mea, această prezență este legitimă și necesară." în aula din Dealul Mitropoliei s-a așternut o liniște de biserică; guvernamentalii și opozanții își opriseră deopotrivă respirația. Vorbitorul a continuat: , Lucrul se poate demonstra cu ușurință printr-o sumară analiză etimologică. în limba latină, substantivul rex derivă din verbul rego, regere : a îndrepta, a conduce, a cîrmui. Din
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
griji, doar absolviseră înalta școală și se pregăteau să plece în sate și orașe, acolo unde îi chemau patria, partidul!...), gașca lor, adică Dora, Mona, Albert, Cornel, iubitul ei de atunci, și, desigur, Ana însăși, așadar gașca lor spărgea strident liniștea perfectă, neverosimilă; la ora aceea, pe străzile Bucureștiului, ei semănau cu o pată de culoare roșie ce se mișcă brambura pe o imensă foaie albă. Cornel desfăcuse o sticlă de vin spumos care ținea loc de șampanie, și-o treceau
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
cale întoarsă, dispărând în lanul de porumb. Au rămas ei doi. Le era frică. S-a auzit un țârâit de greier: era asurzitor și cumplit. Imediat s-a auzit un guguștiuc: și sunetul acesta era amenințător. Apoi s-a instalat liniștea apăsătoare, ca o lespede de mormânt ce ți se fixează pe piept, te acoperă pentru totdeauna. Până la căsuța din Serbia trebuiau să traverseze un spațiu descoperit, ca-n palmă. Au hotărât în șoaptă să meargă târâș, prin ierburile și bălăriile
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
fi împlinit, Ci doar în durată Cuvântul întrupându-se. Am semn că tipul textului este Mereu un amestec prezent în prezent. Nimic nu trece ca să vină, ci stă în sine Sosit, ca în Treime în ipostaze neîntâmplat întîmplându-se. * Cu îndoită liniște caut, aștept Ceea ce singură vine, Cartea, ca să-mi confrunt Intuițiile de copil. Efortul de a vizualiza Ce citesc. Căci ce citesc are mai mult din Nevăzut decât din văzut. între văzute aproximez Celorlalte locul, și umbra neștiutelor între Știute. Nu
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
voce a rațiunii. De altfel, nuvela debutează cu un monolog al femeii, mică lecție de înțelepciune. Frazele ei de adîncă simțire încep cu replica devenită clasică: ,Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit". Urmează o mică lecție de retorică, plină de suișuri (pînă la Dumnezeu) și coborîșuri (toate avatarurile vîrstei), cu o concluzie care sugerează clar opțiunea vorbitoarei: ,și-mi vine să rîd cînd mi-o închipuiesc (pe
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
încă trăiește. Nu am memorie, am doar amintiri. Pun un disc cu ora exactă, ca un balsam muzical. }in în mână ochiul calului Sfântului Gheorghe, prima ființă care a văzut Balaurul mort. Beau apă cu o pornire bruscă, ce survine liniștii dinainte de zguduirea Pământului. Iată, am fost în Grecia. Luna apuse, lăsînd ușile norilor vraiște A suta mia oară intru în cameră cu o ceașcă de cafea și te găsesc goală în fața tablourilor Mă visez în costum de baie prin Paris
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
nr. 2257 din 06 martie 2017. Acasă este Acolo, cald ție îți este ... Unde, când rostești cuvântul sacru ”mamă” O privire blândă adie de sub năframă. Grijulie, ca un licăr tremurândă Te sărută fierbinte pe inima plăpândă. Acasă este Acolo, unde liniștea ta este ... Unde pâinea rotundă aburindă Își plimbă în voie miresmele prin tindă. Unde, când bei răcoarea din ulcior, Pe suflet nu te-apasă cuvântul sacru ”dor”. Acasă este Acolo, rădăcina ta este ... Înfiptă adânc, mustește în ogor, Îți dă
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
sacru ”țară”. Acasă este ... doar acasă ... Citește mai mult Acasă esteAcolo, cald ție îți este ...Unde, când rostești cuvântul sacru ”mamă” O privire blândă adie de sub năframă.Grijulie, ca un licăr tremurândăTe sărută fierbinte pe inima plăpândă.Acasă esteAcolo, unde liniștea ta este ...Unde pâinea rotundă aburindăîși plimbă în voie miresmele prin tindă.Unde, când bei răcoarea din ulcior,Pe suflet nu te-apasă cuvântul sacru ”dor”.Acasă esteAcolo, rădăcina ta este ...Înfiptă adânc, mustește în ogor,Îți dă tărie și
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
CPAS) dedicată special comunității musulmane: alocațiile familiale, locuințele sociale, ajutoarele de șomaj. Tot mai mult, Europa e reprezentată de fiefurile musulmane din Rotterdam, Molenbeek, Saint-Denis sau Andaluzia spaniolă, unde se tranzacționează voturi pentru socialiști și neo-marxiști cu jihadiștii islamiști contra liniște și siguranță. Europa multiculturală, tolerantă și neo-marxistă, sprijinită de fundații „soroșiste”, nu e altceva decât un paravan pentru încurajarea și sprijinirea comunităților musulmane și jihadiste din Uniunea Europeană. Treptat bisericile creștine din Occident se închid, iar locul lor e luat de
EUROPA ISLAMICĂ NE-A ÎNCHIS UŞA SCHENGEN ÎN NAS ! de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380629_a_381958]
-
nu mai are limite: pentru ei refugiații teroriști islamiști sunt mai buni europeni, decât românii creștini, locuitorii milenari ai Europei. Azi, în România, vizita, ca turist, a unui cetățean belgian, francez, german sau olandez poate fi un real pericol pentru liniștea noastră. Dacă sub cetățenia olandeză, belgiană, franceză sau germană se ascunde un terorist islamist, o femeie kamikaze de la Paris, care vrea să arunce metroul bucureștean în aer? Dr. Ionuț ȚENE Cluj-Napoca 22 noiembrie 2015 Referință Bibliografică: Ionuț ȚENE - EUROPA ISLAMICĂ
EUROPA ISLAMICĂ NE-A ÎNCHIS UŞA SCHENGEN ÎN NAS ! de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380629_a_381958]
-
înalță din izvoare strecurată printre sfinți și-n miresme de altar viu lumina mântuirii plouă peste-al meu zadar cruci de vulturi din tărie liturghii binecuvântă șapte turme-n vârf de munte mistice tăceri descântă ierburi din poieni văratici unduiesc liniștea vastă nor de raze îl pogoară pe Hristos aici pe coastă și pornesc lucrări serafii și orânduiri heruvii gura mea-i pecetluită - precum deltele de fluvii: către Mare ea rostește cuvântări de Înalt Mist din drum graiul nu-l întoarce
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
permanent „autodialog” cu avatarurile sale. „Tot ce știu eu este că Lupul, Cavalerul, Trubadurul sunt alter-egouri vii, concomitente, în timp și spațiu, cu mine, deși anterioare eului meu empiric. Eul artistic, cel mai adevărat și mai profund, n-a avut liniște până nu le-a identificat. Simt, ca să zic așa, și ca să nu ne pierdem umorul, cu o concretețe amețitoare, și iarba, și tufișurile prin care umblam, pe vremea când eram Lup, am simțit, cum ți-am povestit, lumea aceea a
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
masculin, care certifică refacerea unei oculte structuri sufletești? Temporar obturată de diferențe iluzorii, străvechea unitate spirituală s-a dovedit utilă într-un moment-cheie, fiind, dacă nu singura, în orice caz, cea mai indicată, grație eficienței, să protejeze și să asigure liniștea moralității absolute, fără de care stilul înalt al poeziei ar fi de neconceput. Tabloul final sporește, inclusiv prin sugestiile cromatice pe care le degajă, misterul existențial. „Raza lunii” generează penumbre, care se întrețes, multiplicând incertitudinile - propice minus cunoașterii (în sens blagian
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
Este deplinătatea! Într-o deosebire adusă din pură crispare a gândurilor bine aranjate după formule nebănuite. Nu ar fi deloc corect să trecem nici într-un caz peste „Cunoaștere”: „În contemplarea ce absoarbe/ un spate curbat/ potolește gândurile./ Aduce calmul,/ liniștea./ Universul capătă unitate./ Lumea ideilor se prinde în/ lanțul de mire./ În undele cristaline/ rutina se smulge/ spre calea deschisă/ prin piatră./ O cunoaștere se deschide./ Ființă fluidică/ În aerul mișcător,/ Scânteie crescută la văpaie,/ insulă cu priviri ațintite/ în
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
e pământul, asta da; în rest nimic nu mai merge nicicum. Amintiri, destăinuiri, tehnici de supraviețuire puse de folos la foc încins, aceasta fiind atmosfera ludică adusă în prim plan. In the second plan, găsim nețărmurita neliniște dublată de binecuvântata liniște orânduită oamenilor buni. Formula salvatoare pentru a merge mai departe e aceea dintotdeauna: speranța!. Moș Vasile ar trebui să ne intre bine în cap pentru că oricum intră în istorie cu lucruri elementare dar articulate în fragmente trăite care par să
DANIEL MARIAN DESPRE CONSTANTIN ŢURCANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380674_a_382003]
-
Eu static deși sunt încă viu ÎN GRĂDINA ZOOLOGICĂ (Në kopshtin zoologjik) De câte ori merg în grădina zoologică Îmi crește admirația pentru animalele sălbatice La fel crește în mine durerea pentru omul Care rânjește sălbatic cu ele Ele își duc în liniște Viața condiționată de oameni Cel ce a scris Cartea Drepturilor Omului Pentru Libertate Cu sârmă ghimpată de jur împrejur El împărător veșnic Și-a topit peste viețile lor Și dreptul de a batjocori Iar hrana le-o măsoară cu cântarul
POEZIE ALBANEZĂ DIN ELVEȚIA SHEFQET DIBRANI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380677_a_382006]
-
la un început ori chiar priveghi al sentimentelor trezite. Majoritatea poemelor reprezintă fapte inspirate din istoria timpului, gândului, somnului și visului: ”nu știu cum ai făcut somnul/ doar eu n-am dormit deloc/ privind răul/ am fost paznic sub fereastră// noaptea vârsase liniște/ luna galbenă de sus privea/ în colț de stradă un om/ steaua sa polară o măsurase” (Insomnie). Geografiei sufletului nu-i lipsește elementul erotic al sensibilității. Vajnic „Trezit”, îndrăznesc a spune, poetul se deconspiră din acea intimitate neaoșă pornită că
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017. Mă iartă zi Mă iartă noapte Mereu am întârziat o clipă Bezmetică risipă Sunt mai aproape de cer acum Cu fiecare semnătură a timpului Într-un neunde și necând În liniștea dintre două gânduri Roiesc îndoielile amețite De chemarea necuprinsului Nu încerca să pleci Pasăre albă Încă nu am învățat să zbor Sau poate am știut odată În zbaterea sufletului La cumpăna dintre Kuandalini Și setea dorințelor Înainte ca nenăscutul să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cum Fibră cu fibră carnea Încolțește verde din oasele pământului Sub pasii celor știuți și neștiuți ... Citește mai mult Mă iartă ziMă iartă noapteMereu am întârziat o clipăBezmetică risipăSunt mai aproape de cer acumCu fiecare semnătură a timpuluiîntr-un neunde și necândîn liniștea dintre două gânduriRoiesc îndoielile amețiteDe chemarea necuprinsuluiNu încerca să pleciPasăre albăîncă nu am învățat să zborSau poate am știut odatăîn zbaterea sufletuluiLa cumpăna dintre Kuandaliniși setea dorințelor înainte ca nenăscutul să îngroape născutulLumină strivită-n uitareRană pe identitatea altui eunimic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Către cerul alungat în uitare. Orașele se hrănesc cu vise de-o zi Iar pleoapele amorțite Refuză somnul nopților încă nefurate. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Mahler. Îngerii au uitat cu ce se hrănește liniștea Zburând haotic printre grădinile inodore Însângerându-și aripile în gândurile Pământenilor ce lăcrimează mereu Când vine ploaia peste trupuri și case. Doar pescărușii adorm în văzduh Când cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
privirile Îngerilor decăzuți. A cincea coloană încă tremură Șubrezindu-și fundația În lacrimile oamenilor uitați De dor și de pasul către Un mâine pierdut În ceața deznădejdii. Amintirile se renasc în șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse În conștiința muritorilor rutinați, Blazați și rătăciți în gări pustii, În trenuri fără destinație
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
șoaptăSub pietrele roase de timp,Rămășițe ale templelorDistruse de privirile îngerilor decăzuți.A cincea coloană încă tremurășubrezindu-și fundațiaîn lacrimile oamenilor uitațiDe dor și de pasul cătreUn mâine pierdutîn ceața deznădejdii.Amintirile se renasc în șoaptăîn memoria aproape mutăA zidurilor amorțiteDe liniște și de mucegai.Dar se aud strigăteleNeputinței sfâșiate de dorințaDe a trăi, dincolo de tăcere.Noi, amintirile, ucise cândvaDe uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunseîn conștiința muritorilor rutinați,Blazați și rătăciți în gări pustii,În trenuri fără destinație,În plicuri sigilate, netrimise
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]