11,844 matches
-
profunzimi de femeie pe sub genele dese! Mă stăpânesc să nu mă duc spre ea cu declarația mea... Descopăr veleități de stoic în timp ce-mi prinde privirea și mă cheamă cu semene și vorbe... Dar nu cedez. Abia când e lipită de masa mea, încep slăbiciunile... Deși eu sunt așezat, obstinat în impolitețea de a nu mă ridica, de a nu-mi scoate ochelarii, mi se pare acum minionă, chiar neajutorată, departe de statura observată ieri. Totuși... O privesc. Îmi construiesc
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
era mai important, hai să bem cafeaua și să ne gândim la viitor. Mache, a terminat maistorul lucrarile la casa din Slobozia? - Da, a terminat! A făcut așa cum i-ați spus.În față, casa are 6 camere, iar în spate, lipite de corpul principal, a mai făcut ca anexe trei camere și în continuarea lor, a făcut și o latrină zidită, cu 3 locuri. - E în regulă, zise domnul Alexandrescu. Am să vin săptămâna viitoare să găsesc un tâmplar la care
MOȘ MACHE, CAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377162_a_378491]
-
CINSTIRE Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Eu nu te-am putut salva de tine, prea tânăr, prea frumos, prea bun, prea de neînlocuit! Te-am ascultat cu ochii, cu inima lipită de clipe, ureche, cu răsuflarea tăiată în ecoul pieptului de nenumărate răsărituri, înnoptări. Te-am urmărit fascinată, topită de drag, bucată ruptă din tine cu fiecare stare. Te-am mângâiat pe frunte, pe spate, pe cumpăna vremii, te-am îmbrățișat
CINSTIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377307_a_378636]
-
T.B.Ș. - răspuns ce se doreșe a fi politicos -, dar și de preocupările existențiale cotidiene, mergând pe stradă, m-am oprit la un semafor. Cât timp am așteptat să apară „verdele” dorit, privirea mi s-a oprit asupra unui anunț lipit de geamul unui automobil staționat lângă semafor. A fost un moment de destindere. De ce? Românul este inventiv. Iată ce scria, printre altele, pe afișul improvizat: „... confecționez haine din pielea clientului sau a mea”. Cum nu e politicos să las fără
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
transmitere sexuală. Cea mai veche gumă de mestecat: are 5000 de ani și a fost descoperită în Finlanda. Probabil nu avut același rol ca guma din zilele noastre. Este făcută din coajă de mesteacăn și, probabil, era folosită pentru a lipi ceva sau pentru a trata infecțiile bucale. Cea mai veche melodie scrisă: are 3.400 de ani și a fost găsită în nordul Siriei. Cea mai veche monedă: a fost descoperită în Turcia și are 2.700 de ani. Are
16 cele mai vechi obiecte pe care le folosim și azi - FOTO by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/82178_a_83503]
-
documentele noastre nu purtau agrementul de trecere în Berlinul de Vest al Ambasadei române. Că ar fi fost să i se aducă o ofensă, dacă s-ar fi trecut peste voința ei. Regret, regret, făcea colonelul distins, salutându-ne și lipindu-și călcâiele cu un pocnet ușor. Ne-am făcut că ne grăbim, că vom lua un taxi și ne vom repezi la ambasada noastră, să rezolvăm cazul pe loc. Nici pomeneală! Dar țineam sus capul. Când ne-am întors de pe
Berlin ori nicăieri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8266_a_9591]
-
primii ani ai comunismului, când intențiile noilor autorități deveniseră clare, dar experiența democrației interbelice îi făcea încă pe oameni să creadă că, în pofida probelor care se adunau cu fiecare zi, scenariul catastrofă putea fi încă împiedicat (mulți stăteau cu urechile lipite de aparatele de radio și cu ochii pe cer în așteptarea avioanelor americane, alții își puneau speranțele în trupele de partizani din munți sau în eventuala îndulcire a regimului ca urmare a negocierilor diplomatice dintre occidentali și liderii comuniști). Nu
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
maturitate nu tulbură pulsul, azi e în Franța, mâine în Balcani, ferindu-se de lăcomia marmurei funerare, mama minerală a glorioșilor disperați. Nevoit să umfle de multe ori cu pompa o dimineață octombriferă cu membrană rece și groasă care se lipește de aripi. Când trage lucrurile din oglindă, când scoate câte-un fleac din râul-care fură chipuri, când el însuși, fosilizat, este salvat de la naufragiu de brațul coclit al victoriei, aceste sărbători oarbe, avortate din calendar, alcătuind timpul adevărat, timpul adevărat
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
și perisabile (bucăți de zahăr sculptate, bucăți de sîrmă, piese de mobilier, jucării de plastilină, haine vechi aruncate pe jos după unii, aluzie la Holocaust -, cutii de biscuiți înălțate ca niște altare cu fotografii de amator ale unor oameni dispăruți lipite pe fiecare cutie și alte fotografii uriașe iluminate de lămpi negre înșirate pe pereți) imaginea unor momente disparate, inventarul unor obsesii intime și amintiri personale, scurta biografie a "omului fără calități", uneori adevărate sarcofagii în care răsună parcă liturghiile sumbre
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
direct legat de tematica acestei Amprente. Către sfârșitul deosebit de frumoaselor comentarii, în parte inedite (despre marii artiști continuu se mai poate spune ceva nou), ale lui Matei Stîrcea-Crăciun, cei doi interpreți, venind din colțuri opuse s-au apropiat, s-au lipit unul de celălalt, s-au sărutat, și-au dus brațele unul în jurul trunchiului celuilalt, ca în sculptura lui Brâncuși din 1908, iar după mai multe minute s-au desprins unul de celălalt și s-au depărtat cu spatele, mergând către
Amprenta - al treilea episod - by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8318_a_9643]
-
repeadă la mine, care veneam din soare, cel pe care îl întrebasem și care mi-a răspuns respectuos că Stănică îi zicea, a pus ciomagul de-a latul peste grumazul dulăilor, oprindu-i și silindu-i să rămână nemișcați și lipiți de restul de zid istoric, năpădit de mușchi și de istorie. Acest biet băiat bătut de soartă, cu minte puțină, cu graiul împleticit, părea cel mai conștiincios și mai eficace din o bună parte a câmpiei străbătute - intratabil în lucrul
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
Zbor și muzică Oana GEORGESCU El este de peste 20 de ani controlor de trafic aerian, supervizor și instructor la Aeroportul Oradea. Dar iubește muzica country și de când sufletul i s-a lipit de ritmurile acesteia, a încercat să își exprime în versuri propriile experiențe și sentimente. „Sunt fiecare personaj și fiecare vers din muzica mea” - îl completează Anastasia (Alexandrina Chleu, pe numele său real), partenera sa de scenă. Deși s-a înscris
Zbor ?i muzic? by Oana Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/83419_a_84744]
-
ani, își așteaptă încă lectorii. Inclusiv pe cei ce se prezintă drept critici literari și care afirmă - sancta simplicitas! - că n-au citit nimic de Radu Aldulescu. Gurile rele, de serviciile cărora niciodată nu ne putem lipsi, i-au și lipit scriitorului "nouăzecist" o etichetă: un autor cu vână, dar scriind numai din talent și din "redarea" numeroaselor experiențe de viață prin care a trecut. Un prozator fără cultură, fără cap teoretic, fără manieră, care boxează la nesfârșit între corzile romanelor
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
ceva în blid/ pentru că eram fără îndoială fals și exhalam duhorile Confortului/ cu toate că ălea cinci sute de ani sedimentate în creier/ nu-mi șterseseră cu totul mirosul de fum, ud și cald/ senzația aia de transpirație și floare de fân lipită de vertebrele ascuțite/ nămolul spârcâind printre degetele picioarelor/ în rutele întotdeauna fericite ale vânătorii.". După excursia imaginară la origini, acesta se va întoarce, plouat, în civilizația care îl absoarbe, productivă, prozaică, fără nici un mister: "am vagabondat pe străzi care se
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
A fost o întâlnire pe care am luat-o ca pe-un semn pozitiv. El mi-a văzut cerceii, eu i-am observat clavicula prin tricoul bordo. Și cum îl priveam, pe fața lui bărbierită de două ceasuri s-au lipit instantaneu ventuzele mititele din subsolul meu de jar. Au venit sărbătorile și am continuat să mă gândesc la el din toate pozițiile: printre grămezile de cumpărături, împingând cu încrâncenare schimbătorul de viteze, adormind cu degetele cuibărite la poala muntelui de
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
se prepare pentru un rol de martir și de sfânt. Cu ne-putință, au ripostat criticii săi aprigi, întâiul Grobei nu-l conține în datele sale funciare pe cel de al doilea, a intervenit voința abuzivă a prozatorului, care a lipit între ele felii străine, eterogene. Era o falsă alarmă! Cei care au bombănit nemulțumiți, alertați că se încalcă norme ale esteticului, au omis să observe că procesul de dezarticulare a narațiunii și de demontare a psihologiilor în proză fusese inaugurat
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
numele lui de familie, "steinbergerisme"; le-am moștenit, pare-se, și pe acestea. Cum spui despre propria-ți relație cu tatăl: îmi lipsește enorm, îmi stăruie mereu în minte; lângă fotoliul în care obișnuiesc să-mi petrec acum serile am lipit o fotografie de-a lui de bătrânețe, stând în același fotoliu; îmi mut privirea de la ecranul televizorului la el și înapoi... Ce daruri ți-a făcut șansa de a-ți face studiile la Sankt Petersburg (pe atunci Leningrad)? Acolo, în
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
Ce frumos miroase crema de ras. Începe să se băbierească. Situația existentă: își urmărește propriul interes de sine cu hotărâre încăpățânată. Refuză să facă compromisuri sau concesii" (pag. 17) Mi se pare potrivită o parcurgere a acestui fragment cu ochiul lipit de text: imagini naiv-ironice de stil administrativ alternează cu metafore mai curând edulcorate și se finalizează printr-un transfer bine strunit. E spațiu suficient pentru glose și adnotări simbolice: iernile scapă de inventarierea promisă printr-un subterfugiu inteligent; oricât de
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
o găuriseră gâștele, cum plastic se exprimă poporul postsovietic. Când a început sfârșitul perestroikăi, a primit de câteva ori amenințări, iar într-o noapte, chiar la firma lui, i-au fost legate mâinile și picioarele, orificiul gurii i-a fost lipit cu scoch, i-a fost golit seiful. Așa s-a călit oțelul capitalist. Nici el nu și-a înșelat niciodată soția. Și, în general, se iubeau, iar cel ce va spune că așa ceva nu e cu putință e un prost
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
în Cvintet de suflători). În plus, un desert spectral, care a adunat și arome neoexpresioniste, arhetipale ori neofolclorice (Călin Ioachimescu: Oratio 2). Chiar și atunci când este simplu cafe-concert muzica poate avea palpitul unui braț de caracatiță a cărui tentacul se lipește când de sonorități latino, când de improvizații (scrise ?) sflate în siajul swing-ului. Și, cum imaginația, fie ea produs etno ori de jazz ostenește repede, fluxul muzical se repetă și se banalizează, sensibilitatea se spălăcește (ca în Concertele pentru vibrfafon
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
cărei proximitate minunile devin posibile. Dacă însă Fevronia este inocența întruchipată, fecioara cu riduri care a întors spatele lumii dedicându-și viața lui Cristos, Feofan e un fel de Pan, multiplicat fantastic, cu frunze și pești care i s-au lipit "pe tâmple, la subsuori, pe mâini și pe pleoape". Un poem excelent, în cheia universală, cristică a miracolului, îmi pare Feofan. Vindecare: "L-am văzut coborând scările,/ cu cârjele subsuoară, tropăind/ când pe un picior, când pe altul,/ și atunci
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
Manuel "El Escritor", și scurta căsnicie cu bivolul impotent care răspundea la numele de Alfonso al Castiliei o șubreziseră și-i tăiaseră cheful de viață. În trăsura care o ducea acum spre Coimbra, capul îi alunecă ușor într-o parte, lipindu-se de clavicula domnișoarei de companie. Ines de Castro, care ședea alături, își coborî privirea spre figura suptă a Constanciei și își înăbuși un oftat. Îi era milă de prietena ei, însă de ea însăși i se rupea inima. Nu
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
muzică "George Enescu", București, clasa prof. Gabriela Enășescu), Dorinel Puia (clarinet, Liceul de artă Tg.Mureș, clasa prof. Călin Călugăru) ori Ioan Sorin Păcuraru (percuție, Liceul de muzică "Sigismund Toduță", Cluj-Napoca, clasa prof. Rodica Gruian) nu cred că se vor lipi de instituțiile muzicale românești, ci vor spori valoarea celor din străinătate. 2.Cercul arbitrilor La ediția din acest an, în marea lor majoritate juriile de specialitate au fost întocmite din cadre universitare, ca și cum s-ar fi simulat examenele de admitere
Cele cinci cercuri ale Olimpiadei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8454_a_9779]
-
de aceste... nenorocite de... cămile care cântau la saxofon, cu boturile lor falice; și de el, de Nick Naylor, prim-vicepreședinte pe probleme de comunicare al Academiei pentru Studiul Tutunului, Negustorii Morții. Iar el era încapabil să se miște. Îl lipise de scaun. Cățeaua perfidă îl dusese de nas! În asemenea clipe - nu că ar mai fi trecut vreodată prin ceva atât de dramatic - se închipuia stând la comenzile unui avion. Piloții reușesc întotdeauna să își păstreze calmul, chiar și când
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
dus la locul unde se afla tatăl meu și l-a rugat să o ducă acasă cu mașina lui. Nu i-a spus însă nimic de durere. El l-a căutat din ochi pe șofer dar, când l-a văzut lipit de scaun și cu gura căscată, s-a întors către mama spunându-i: "Cum aș putea să-i întrerup plăcerea doar pentru că soția mea vrea să plece?" Mama a renunțat să-i mai explice că suferea cumplit și a plecat
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]