1,388 matches
-
album de format mare, cu fotografii și decupaje din ziare și reviste, pe muchia căruia scria cu litere mari: SEMNIFICAȚIA AMINTIRILOR. CÎnd m-am uitat mai bine, am observat că literele nu fuseseră tipărite, ci decupate dintr-o revistă și lipite una lîngă alta. — Ciudat titlu, nu ? — Tipic lui.. Era atît de meticulos... Deci meticulozitatea ÎL caracteriza. — Nu mă Îndoiesc că fotografiile din interior au fost făcute cu tot atît de multă migală. — Hmm. Aruncîndu-mi privirile pe prima pagină a albumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi s-a părut că am atins o clipă raiul. În ultima seară m-am întors la Mica Sirenă m-am cocoțat până la obrazul ei rece și am sărutat-o. Mi-am plimbat degetele pe urma gâtului ei tăiat și lipit, așa cum am făcut în Dresda cu ruina afumată pe care creștea un pomișor. Și în mirosul zidului ruinat m-am regăsit, dar și în Mica Sirenă. În ruină mi-am regăsit mirosul de silă de viață din tinerețea mea, mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu sunt obsedați de problema complexității și de esențele ultime. În mine trăia bunicul, Tata Tovică, așa cum îi spuneam eu, întorcându-se când suna a doua oară sirena cocseriei din Călan. Mirosea a cocs. Avea buzunarul plin cu bombonele păpușele, lipite una de alta de la căldura corpului său. Mi le lua mie. Mergea direct în beci și trăgea cu mațul un gât de țuică pe de-ascuns de bunica. Îmi făcea semn cu degetul peste gură: „Șșt!” Niciodată nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
e altceva, cu totul altceva. El rămase mai departe cu grijile lui. Când ieșii din casă, vântul mi se strecură sub gulerul paltonului, un frig ușor îmi cuprinse spinarea. Afișul de pe gardul din fața tribunalului, care-mi veni în minte, stătea lipit, retipărit de curând - același - aceeași propoziție, o știam pe dinafară - mă gândii deodată la domnul Pavel, la spusele lui... „E bine să nu te gândești!” - era vocea lui Keti. - „Și totuși...” am vrut să răspund, dar simții adierea mâinii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Te poți aștepta la orice. - Numai să vedem cum se schimbă, adăugă el, observând abia atunci gazeta locală a acelei zile, la care era abonat și pe care doamna Pavel o pusese pe șemineu. Ne aflam în sufragerie, care era lipită bucătăriei, iar eu și domnișoara Marga Popescu, în timp ce domnul Pavel își lua gazeta de pe șemineu, ne așezarăm în cele două fotolii de lângă fereastră. Domnul Pavel se așeză la rândul său pe un scaun apropiat măsuței la care ne aflam, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care ne conduse. Era o casă cu trei-patru odăi, ferestrele, în afară de cea dinspre stradă, dădeau în curtea lungă, dreptunghiulară, poarta era de lemn, vopsită cărămiziu, hârșită de timp. Clădirea, puțin joasă, cu multele-i ferestre, părea un șir de case lipite una de alta, cum se puteau vedea în alte cartiere, de obicei mărginașe. Soarele bătea călduț în dimineața de primăvară. Avusesem impresia că răsărise special pentru mine, pentru revigorarea trupului acesta ieșit cu abia o lună în urmă din iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar oricum totul s-a sfârșit între mine și Janie. Mă simt totuși vinovat că ai aflat vestea înaintea ei. Mie-mi spui? Și, în frivolitatea mea, voiam să știu cum arată Janie. A trebuit să-mi țin buzele strâns lipite ca nu cumva să întreb, dar nu mi-a mers și mi-au scăpat o serie de sunete înfundate. —Șcum magrată? —Cum arată? Fața i-a rămas lipsită de expresie. —Hm, știi, e drăguță, are... (Mâna lui a schițat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pare rău, vino și stai... Nu, mie îmi pare rău, să te sperii așa... Bun, amândurora ne pare rău, așa că zi-mi ce s-a întâmplat. S-a așezat pe canapea, aplecată în față, cu brațele pe coapse, cu genunchii lipiți. Arăta exact ca lampa de la Pixar 1. Dacă ar fi început să țopăie prin cameră, chiar și mama ei le-ar fi deosebit cu greu. S-a uitat în zare, fără a scoate o vorbă, o bună bucată de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în magazinele pentru femei. Da. E adevărat. Îl imita de minune pe Humphrey Bogart. Într-adevăr, așa e! Nu era doar vocea; știa să facă o chestie minunată cu buza de sus încât chiar semăna cu el. — Da, o ținea lipită cumva de dinții de sus! Era grozav. —OK, am eu unul, a zis Jacqui. Îți amintești când te-ai mutat cu el și, ca să mă consoleze, m-a ajutat să mă mut într-un nou apartament? A închiriat o furgonetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
urmeze. Dar asta nu s-a întâmplat înainte de capătul nopții, care a fost minunat de nesfârșită. Stăteam întinși unul alături de celălalt, atât de aproape că buzele mele fremătau la șoaptele ei. Picioarele ei îndoite formau o piramidă; genunchii erau creștetul, lipiți unul de altul. I-am atins, s-au despărțit, de parcă s-ar fi certat. Circaziana mea! Mâinile mele încă mai modelează uneori formele trupului ei. Iar buzele mele n-au uitat nimic. Când m-am trezit, Nur stătea în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu El! este într-adevăr așezat pe fundul unei văi, înconjurat de munți care-l apără de priviri. Am pătruns în oraș prin Bab-el-Omrah, cea mai frecventată dintre cele trei porți. Străzile mi s-au părut foarte înguste, iar casele lipite unele de altele, dar mai bine clădite și mai bogate decât cele din Djeddah. Suk-urile erau bine aprovizionate cu fructe proaspete, în pofida uscăciunii din jur. Pe măsură ce înaintam, mă simțeam transportat într-o lume de vis: acest oraș, construit pe pământurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
plină și daga ce-i atârna la centură. De sus, celtul se uita la Valerius. Ca să-și scuture zăpada de pe umeri, trecu scutul peste blana pe care două curele de piele - una peste piept și alta în talie - o țineau lipită de trup. Făcu câțiva pași, fără să bage de seamă zăpada care i se topea pe brațe și pe coapsele goale. În spatele lui, răsăriți parcă din pământ, veneau ceilalți războinici. Încălțările lor de blană lăsau urme mari pe zăpadă. Lurr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mici plimbări azi... nu e deloc penurie de țâțe mari prin Manhattan. Nici o problemă. Se pare că aproape toate le au așa aici... Apoi am văzut ceva ce se întâlnește ades prin părțile astea: un om sărac, unul cu adevărat lipit pământului, un nomad newyorkez care zăcea cu fața în jos pe lespezile de piatră ca un buștean putred, în drumul fluviului de buzunare pline, care se perindau în valuri mai mari sau mai mici. În timp ce pășeam peste el, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
săruta din nou. Se va lăsa în voia mea, cu brațele tot mai strânse de gâtul meu, ca într-o disperare. Voi urmări cum lacrimile ei se vor prelinge pe obrajii mei, cum se vor strivi, mocirloase, între fețele noastre lipite. Atunci, într-o răsucire a trupurilor, o voi vedea pe ea. Va sta rezemată de ușa bucătăriei, tot așa cum, cu câteva ceasuri mai înainte, stătuse în ușa dormitorului copilului pe care îl adormisem. Doar că nu o va mai învălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
deloc cu mâinile sale albe, neașteptat de delicate, cu degete lungi și subțiri, care mânuiau cărțile (și zarurile) cu o măiestrie ieșită din comun. De fapt, Întreaga Înfățișare a lui Satanovski era un paradox. Nasul Îi era nespus de mic, lipit parcă sub o frunte Înaltă, scobită la tâmple, sprâncenele stufoase, pleoapele galbene, bărbia bombată ca o pară, care se mișca neverosimil În sus și În jos, În dezacord cu buzele și ochii verzi cu reflexe cenușii, astfel că, atunci când Satanovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Într-un colț, Îngrozită de mulțimea fremătătoare de la Limelight. Când am terminat de observat priveliștea, Leo Își alesese deja un tip frumos, brunet. Amândoi dansau cu un cuplu hetero frumos ca În reviste, toți patru mișcându-se perfect pe ritm, lipiți unii de alții. Din când În când Își schimbau poziția, ca „fetele“ să ajungă față În față și să se frece. M-am dus la baie și am simțit niște brațe Încolăcindu-mă Înainte să văd ale cui erau. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
alăturată. Vezi caseta alăturată. Am citit aceste trei cuvinte de vreo zece ori Înainte să-mi adun curajul să mă uit În dreapta. Bineînțeles, era o fotografie a mea, făcută la Bungalow 8 În prima seară când Îl cunoscusem pe Philip, lipită sugestiv de el, cu capul dat pe spate Într-un extaz evident În timp ce-mi turnam pur și simplu șampanie pe gât, părând să nu fiu conștientă nici de aparatul de fotografiat, nici de mâinile lui Philip care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cei care plecau cu acel tren. Apoi au pus și ei piciorul pe scara vagonului din coada garniturii. S-au așezat pe o bancă de lemn din fundul vagonului de clasa a treia. Le era frig de le clănțăneau dinții... Lipiți unul de altul ca doi copii oropsiți, tremurau ca varga. S-au chinuit așa o noapte și vreo trei sferturi din ziua următoare. „Drum lung, dar care se va sfârși până la urmă” - gândeau ei... Când soarele scăpăta deja spre chindie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
simțit că inima e gata să-i iasă din piept. Capul a început să-i vâjâie ca o furtună. Involuntar, a strâns pușca la piept. Cu gândul nebun: „până aici v-a fost!!!”, a pornit glonț spre inima codrului... Irinuța, lipită ca un copil de pieptul lotrului, era gata gata să ațipească. La un moment dat, lotrul a auzit un zgomot mărunt. „Poate a căzut vreo crenguță sub greutatea omătului de pe ea” - și-a zis el ascuțindu-și auzul. După câteva
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
maimuță lirică. Mini aruncă asupra lui Rim o privire de ansamblu, începînd de la fruntea enorm lărgită de părul care, fără chelie, începea să o decoreze departe pe tigvă, blond închis cu fire lungi și grase, așa de periate că păreau lipite. Nasul cu două proeminențe, lung și subțire, mustața rară, din fire mâncate parcă de molii, pe gură cu rânjet neplăcut. Ochii albaștri miopi, subt ochelari de baga, gâtul lung, strâns în gulerul așa de bine scrobit încît adeverea plictiseala Linei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
anotimp, sub pași, s-a mai pierdut, în ochii săi e toată panorama, Durerile din iarnă au trecut, Doar vântul bate fluturând năframa. Un ghiocel răsare din noroi, Când noi dansăm tăcuți un vals, spre seară, O noapte-ntreagă stăm lipiți și goi Și ne-aruncăm în blânda primăvară. Ești suflet, femeie! Ești zâmbet de floare ce-alină tristețea, Ești pasul legănat ce-adie speranța; Ești strop de culoare ce mbracă noblețea, Ești suflet minunat ce mângâie viața. Ești dulcea vioară
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
numai cincisprezece bănci, copiii celor două clase comasate de el. De la ușă te izbea duhoare de viermină. Neobișnuiți să se spele, unii cu rufe urinate, alții cu capetele tunse în scări dînd la iveală coptura unor bube dulci, plozii ședeau lipiți ca mormolocii într-o baltă, respirînd propria putoare. Cînd prima oară îl suplinisem pe Costică, prost inspirat, le-am dat pruncilor o dictare. O clipă gălăgia încetă. Auzeam doar foșnet de caiete. Urmă apoi ceva uluitor, o foșgăială de gîndaci
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
iveală cu nemaivăzută porcie, ca un falus nerușinat ce izbucnește, zâmbăreț, la lumină dintr-un prohab ce până atunci Îl ascunsese cu sfioșenie. Îl mângâia apoi, Îl trecea prin palmă și prin cercul Închipuit de arătătorul și mijlociul cu vârfurile lipite, ca să-l curețe, vezi Doamne, de chica cea roșiatică. Îl azvârlea, apoi, spre spate, unde se Înălța, Încet-Încet, o nouă grămadă formată de astă dată, din știuleți curați. Mișcările deveneau din ce În ce mai sacadate și mai rapide, iar eleva de alături se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Foiște părea că se distrează: ― Doi dumnezei zănatici! Știai, Repetentule, că zănatic vine din latinescul dianaticus? Se așezară, după ce neteziseră cu palmele țărâna călduță, măruntă ca un mălai. Înainte să Închidă ochii, Repetentu avu timp să vadă cum, dintre pleoapele lipite ale lui Foiște, care sta Întins pe spate, se scurgeau lacrimi grele ce străbăteau obrazul roșcovan, șerpuiau pe ureche și cădeau În țărâna de sub urzici, scoțând un sfârâit de picătură de ploaie În pulberea fierbinte a unui drum. Repetentu Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ale mâniei. Poate că îi prezenta sufletului lui Nobunaga un raport prelungit despre consfătuire și jura că avea să-l sprijine pe noul său stăpân. Dar, la ofranda de tămâie, Katsuie rămase mult timp cufundat în rugăciune, tăcut, cu palmele lipite solemn una de alta. Apoi, retrăgându-se cam șapte pași, își îndreptă spatele și se întoarse spre Samboshi. Întrucât Nobuo și Nobutaka se plecaseră deja cu respect în fața lui Samboshi, Katsuie nu prea putea fi neglijent în această privință. Simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]