3,155 matches
-
stiluri subîntind textura acestei cărți: unul eminamente concis, ironic, implicit eseistic, altul (probabil, mai seducător) preponderent baroc, metaforic, implicit artistic. Acest fapt este, și el, menit a oglindi esența gândirii nipone, informate simultan de un realism lucid și de un lirism voalat, de raționalitate cvasi-științifică și de empatie estetică. Pentru a păstra particularitățile stilistice ale fiecăruia dintre noi doi, precum și pentru a potența diferențele de poziție auctorială, am menținut formula de adresare la persoana I singular (doar secțiunile introductivă și conclusivă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de cincizeci de ani am căutat să dezvălui marele secret al vieții și al morții; Necontenit m-am străduit, depășind, la urmă, toate piedicile și îndoielile. Acum, nu mai există rugăminți sau dorințe încă trăind, pătrund în parinirvana". Sublimând, prin lirism, experiența spirituală integratoare a maestrului japonez, poemul oferă, in nuce, un răspuns la criza de identitate cu care se confruntă individul modern și constituie reversul regenerator al anarhiei instinctelor și al avatarului acesteia, anarhia socială. Adevăratul obstacol care rezidă în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
grăbește să scrie un poem într-un moment nepoetic nu poate fi numită o femeie cu gust", eu aș îndrăzni să adaug că bărbatul însuși nu este scutit de asemenea riscuri estetice. Iată-l pe neostoitul Filimon avântat pe culmile lirismului într-un prozopoem sui generis: "Cintiza și pietrușelul făceau să răsune colnicele prin vocea lor ascuțită, dar plină de dulceață; ciocârliile se înălțau în aer (țineți-vă bine: intră în scenă artileria grea, n. m.) întocmai ca niște mici bombe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
antologie, toți dobândesc dreptul de ședere în cetate, au șansa de a fi puși într-o filiație și de a fi analizați cu toată seriozitatea. Dincolo de inevitabilele deosebiri date de faptul că au trăit în perioade istorice diferite, poeții-actori abordează lirismul din perspective dintre cele mai variate. Unii dintre ei rămân primordial actori și atunci când scriu poezie. Versurile lui Mircea Belu au un caracter declamator, sunt scrise parcă pentru a fi recitate pe o scenă. Nici nu este de mirare, actorul
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
internă a personalității lui Alecsandri cîteva evenimente au jucat un rol determinant: dragostea pentru Elena Negri (sfîrsită tragic în 1847), care l-a încurajat în rolul de poet național, dar i-a deschis și sursele, chiar dacă nu foarte profunde ale lirismului intim. VASILE ALECSANDRI a fost unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848. Mișcarea revoluționară din Moldova a avut un caracter pașnic (fiind denumită în epocă „revolta poeților"). La 27 martie 1848, la o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]
-
adresează Efimiței cu "domnule", iar ea lui cu "soro". Un mediu bogat în porecle familiare este cel de La Medeleni. Geniul numirilor este Olguța care îl botează pe fratele său Dănuț, în copilărie, Buftea, iar în adolescență Metaforel, pentru că are darul lirismului. Și pe amica ei mai durdulie, Rodica, Olguța o numește Buftachi. Colegul lui Dănuț, Mircea e poreclit Hardmuth, după o fabrică de creioane, căci roade capătul creionului cînd meditează. Alt coleg e zis Cyrano, după lungimea nasului, fiecare clasă avînd
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
să ajungă la substanța realității, a concretului autentic. De aceea, arta va însemna pentru Sebastian, înainte de a fi expresie, idee și substanță. De aceea, lectura și critica nu pot fi decât o armonizare a intelectului cu senzorialul, a lucidității cu lirismul.
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
Gheorghe Grigurcu În antiteză cu Monsieur Homais, ins "pozitivist" cît încape, pseudolivresc, Al. Paleologu cultivă, ca urmare a libertății (a libertăților) de care face uz, un tip de lirism al ideilor. Practică, presupunem, cu încîntare, spărturi în zidul șabloanelor printr-o confesiune analitică ce conturează un lirism sui generis. E o partidă elegantă de propoziții uneori șocante, ce nu coboară însă niciodată la o treaptă grosieră, ci rămîn pe
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
Homais, ins "pozitivist" cît încape, pseudolivresc, Al. Paleologu cultivă, ca urmare a libertății (a libertăților) de care face uz, un tip de lirism al ideilor. Practică, presupunem, cu încîntare, spărturi în zidul șabloanelor printr-o confesiune analitică ce conturează un lirism sui generis. E o partidă elegantă de propoziții uneori șocante, ce nu coboară însă niciodată la o treaptă grosieră, ci rămîn pe fundalul personalității care le emite precum mostre de rafinament. O sapiență a rebours se compune din asemenea notații
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
și "un artist foarte sigur și echilibrat": "De mai multe ori am făcut o analiză paralelă a procedeelor dostoievskiene și caragialiene, care sunt foarte asemănătoare". Dincolo de "extrema tensiune intelectuală" ce propulsează asemenea ingenioase jocuri, se ivește însă și răsfățul mondenului, lirismul spectacular (socializat) al individului de elită. Al. Paleologu găsește nimerit a se pune sub egida lui Caragiale, cinicul. E adevărat, făcînd apel la o motivație contradictorie, în cuprinsul aceluiași text, ce ne poate pune în gardă asupra presupusei lor afinități
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
unei suprafețe textuale, ci și pentru descrierea unei opere literare (poetice) supusă mecanicii eterne de aranjare a cuvintelor. Modelul concentrare oximoronică/ extindere discursivă este mai limitat, în sesnul că încearcă să explice sistematica unei anumite zone dintr-o poezie națională - lirismul portughez; este apoi un model reductiv, esențializat". Cealaltă față a prozei (1988) își propune să interpreteze, din perspectiva stilisticii diacronice, operele unor prozatori precum Mateiu Caragiale, Blecher, Marin Preda etc., opere percepute și din unghiul surprinderii unei viziuni sau tematici
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
are atâtea de scris până jos... SFÂRȘIT" (p. 253). Judecată strict ca o încercare de roman, O pasăre pe sârmă e o încercare complet ratată. Dar ca telenovelă dâmbovițeană, opera Ioanei Nicolaie (cu teme înalte, conflicte pasionale, capitalism sălbatic și lirism de pension) ar merita o continuare.
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
ele, Eu însumi e o antologie "arheologică", prin care etapele poeziei se regăsesc în vârstele omului care o scrie. Biografia impregnează de la bun început o operă în mișcare, opusă, cu obrăznicie programatică, producției patriotarde de după Tezele din iulie 1971; și lirismului călduț, convenabil. Prima țintă o constituie Daciada culturală, Cântarea României lățită în repertoriul "artistic" al epocii: "Bună ziua, poezie românească ar trebui să-ți spun/ dar până una alta trebuie să mă resemnez la un bună seara./ Dar dacă vreți să
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
încearcă fără succes să-i pună inelul pe deget, împlinirea unei fictive logodne. Toată această singurătate care face din iubita adormită martora unei relații imposibile și care-l înscrie pe îndrăgostit într-un rol fără spectatori, într-o iluzie, face lirismul implicit al filmului lui Skolimowski. Ieșind pe fereastră după ce reparase ceasul femeii, Leon este descoperit de poliție, anchetat și acuzat din nou de tentativă de viol și furt calificat. Din păcate, Leon nu este capabil să se explice, hipersensibilitatea sa
Ridicole iubiri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7414_a_8739]
-
și grotescul acestei relații aruncă însă o lumină crudă asupra unei ridicole iubiri de factură kunderiană, unde comicul se îmbină cu o undă de melancolie, unde scena sexualității, cu ficțiunile sale, probează fragilitatea ființei umane și dificultatea de a comunica. Lirismul filmului cu inserturi naturaliste dobândește o notă tragicomică. Leon trebuie să-și deschidă o nouă fereastră către lume, însă nu știm cine va juca rolul frumoasei din pădurea adormită și când acest lucru se va mai întâmpla.
Ridicole iubiri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7414_a_8739]
-
fapt, tot ceea ce contează nu se adresează prin cuvinte, ci rămâne concentrat la nivelul privirii. Privirea spune ceea ce cuvintele nu reușesc să exprime, iar această privire redată în numeroase gros planuri devine limbajul poetic al filmului, îi conferă un anumit lirism straniu, specular. În tot acest dialog al privirilor Alexandra joacă un dublu rol al unei feminități autentice, inoportune într-un corp erodat de vârstă și într-o tabără de militari tineri și a unei maternități ancestrale, arhetipale care în mod
Alexandra și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6873_a_8198]
-
bărbatului din fața ei, căreia îi urmează o declarație de dragoste pe muchie de cuțit. Ar fi stupid, realmente stupid să cauți în filmul lui Sokurov o cât de mică urmă de perversitate, însă este indeniabil că acest erotism stilizat cu lirismul lui de o mare finețe are o ambiguitate mai puternică decât orice gen de sofisticată maladivitate decadentă, întrucât el este genuin, transgresiv, de o stranie frumusețe. Mirosul puternic al corpului masculin trezesc în femeia în vârstă dorința de a fi
Alexandra și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6873_a_8198]
-
migalei perfecționiste, a minuției ideale, a subțirimilor delirante ale expresiei. Excesul de monitorizare cerebrală se prăbușește. Acrobația limitelor cedează. Excedat de reguli, Șerban Foarță se vrea prăvălit într-o soteriologică sau doar elementar vitală anarhie. Astfel se închide cercul (anti)lirismului d-sale tulburător contrapunctic.
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
sunt vădit anticalofile, ba chiar nici nu par literatură (75, de pildă, este o frumoasă declarație de dragoste, mai degrabă decât o poezie reușită), alteori tonul direct se îmbină cu tradiționalismul frust ori cu imagistica barochizantă, iar vecinătatea banalului amenință lirismul. Oricum, oscilația stilistică, datorată, în mare parte, evoluției poetului, dacă ne amintim că volumul a rezultat din înmănuncherea ciclurilor dedicate Anei volum de volum, permite instalarea unei perplexități, întreține suspansul, ține mereu deschisă poarta poeziei. Odată sfârșită lectura, culegerea dăinuie
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
observație, creionează realități concrete, ce-i au în centru pe apropiații și pe concitadinii săi, pentru a face loc, în subsidiar, unor scenarii și interogații tensionate asupra vieții și a morții, asupra puterii sau neputinței iubirii de a dăinui. Atmosfera lirismului său se încarcă, astfel, de un fantastic discret, dublat de o intensă emoție, iar referințele susținute la cultura și limba galeză probează patriotismul profund al unui autor deschis experimentului contemporan, dar ancorat, deopotrivă, într-o îndelungă tradiție. TEŔRNADH Era unica
RODY GORMAN by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7441_a_8766]
-
-și transforme singurătatea în singularitate. De altfel, accentele atît de personale din pictura sa nici nu puteau fi preluate, iar elementele exterioare, cele care alimentează, de cele mai multe ori, uceniciile, nici nu prea există. Rafinamentul cromatic și extrema delicatețe a compozițiilor, lirismul difuz și vibrațiile imponderabile însoțesc fiecare imagine, indiferent dacă ea este portret, peisaj ori natură statică. însă cea care ilustrează deplin calitățile atît de particulare ale acestei picturi este peisagistica. Transparențele atmosferei, ritmurile cromatice și jocurile densităților i-au oferit
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
Fiction, se află și această poveste de dragoste - fără viitor nici happy end - dintre un bărbat matur și insignifiant, împovărat de multe traume familiale, și o tânără abia ieșită din adolescență, și ea marcată de o boală incurabilă. Ca întotdeauna, lirismul debordant se împletește cu ironia, uneori chiar cu sarcasmul, menite când a-i pune surdină, când a-l reliefa, în proza acestui autor care a aplicat o pecete inconfundabilă asupra literaturii universale din ultimii treizeci de ani. Până la șase ani
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
adormi, însă "nu pe vecie, sistemele-dilemele", prea bine înțelegînd că "ficțiunea trebuie întotdeauna legată / de obiect, de o bucată bună de real, / ca șaua arabă de arabul cal" (Șaua arabă), o inadaptare mediată prin cuvînt, "pentru a se ferici" prin lirismul expiator.
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
în paginile "Convorbirilor literare" este sporadică; la fel și a lui Lenau. Este însă mai presus de îndoială faptul că, în modelul literar european construit de junimiști, poezia germană ocupa un loc distinct, justificat de o îmbinare considerată acceptabilă a lirismului cu meditativul. Când vreunul dintre poeții Junimii nu respecta proporțiile, accentuând cel de al doilea element, colegii de societate interveneau drastic, așa cum a făcut Maiorescu în cazul lui Eminescu (,reflexiv mai peste marginile iertate"9), chiar și mai dur, cum
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
Gheorghe Grigurcu "Genare" (Emil Brumaru, într-o poezie) Ovidiu Genaru aparține, alături de Emil Brumaru și Petre Stoica, unei triplete de aur a lirismului nostru contemporan. Dacă Brumaru cultivă un angelism ironic prin saturație stilistică iar Stoica un provincialism tematic ca o formă de ironie obiectivată, Genaru propune un jurnal în notațiile căruia ironia constă în detașare morală. Voiajor pe valul fluxului temporal, turist
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]