2,040 matches
-
în folosirea Septuagintei ca text de bază, pe margine fiind adăugate lecțiuni extrase din alte traduceri în grecește; fiecare capitol era precedat de un scurt rezumat și, de asemenea, erau inserate explicații cu caracter lexical ce puneau în lumină semnificația literală și alegorică a pasajului. Compilatorul care a alcătuit catenarul a omis aproape cu totul introducerile și a păstrat observațiile privitoare la text. Un catenar consacrat lui Iov, compilat de Niceta, mitropolitul de Heracleea, în secolul al XI-lea, conține fragmente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alcătuirii fiecăruia dintre ei din trup, suflet și duh. în concordanță cu această triplă împărțire, Andrei, pe urmele lui Origen, susține existența a trei niveluri ale scriiturii, materială, psihică și spirituală, ceea ce înseamnă, după cum explică el, că avem o semnificație literală (și, ca atare, istorică), una tropologică, prin care urcăm de la realitățile sensibile către cele spirituale, și una anagogică, sub care se ascund semnificațiile tainelor viitoare. Unele cărți sacre sînt străbătute de un tip de semnificație, altele de alt tip; în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale semenilor săi și la scorțoșenia Domnilor care privesc numai cu coada ochiului "căci trupurile nu le mișcă, parcă sînt de ceară, și se tem să nu se frîngă". În acest prim jurnal al țării, aparținînd autorului-boier, participînd la Soțietatea literală românească, scriere necioplită, se ascunde unul din potențialele stilistice de limbă strălucind ca un mic bulgăr de aur în mineralul inform găzduit... Anume, atunci cînd Dinicu Golescu este pus în valoare de interpret cu acea fermă atitudine a cetățeanului din
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
unul dogmatic - diavolul minte de la un capăt la celălalt al istoriei, episodul Anticristului nefiind decât o dovadă suplimentară în acest sens; celălalt, referitor la canonul Scripturii - Apocalipsa trebuie admisă cu drepturi depline în canonul creștin și mai ales trebuie înțeleasă literal. Analiza noastră va urmări, de asemenea, simultan, două direcții: mitul propriu‑zis al Anticristului și metoda exegetică a lui Irineu. A. Anticristul tiran de la sfârșitul istoriei Fragmentul cu care se deschide dosarul Anticristului face parte din 2Tes. (2,3‑4
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
căile legitime de acces la misterele eshatologice. B. Anticristul magician și pseudotaumaturg Apocalipsa se dovedește o mărturie capitală pentru descrierea evenimentelor de la sfârșitul lumii. Irineu o citează din plin, mai ales fragmente din capitolul 13, insistând asupra necesității unei interpretări literale a textului. Tot ceea ce profetul Ioan afirmă trebuie înțeles ad litteram. Perechea „văduvă‑Anticrist” se metamorfozează aici în perechea, cu valoare complementară, „fiară‑pseudoprofet” (Apoc. 13). Într‑adevăr, prima pereche de termeni reflectă caracterul violent și tiranic al personajului; a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o cunoaște în cele mai mici amănunte și corelează textele cu o uimitoare măiestrie. O analizează sub toate aspectele sale, scrutând textul. Origen este fondatorul exegezei științifice. El se apleacă cu precădere asupra sensului Scripturii, întâi de toate asupra sensului literal. Moștenește însă din tradiția bisericească teoria «chipurilor», de la Philon alegoria morală, de la Clement din Alexandria theoria gnostică”. Acest scurt fragment are meritul de a face o excelentă sinteză a „cazului Origen”. Imensa bibliografie secundară care acoperă practic toate aspectele operei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
chiar de Hipolit, este caracterizată, potrivit spuselor lui Manilo Simonetti, de o anumită dimensiune populară, susținută de un materialism foarte accentuat (care conduce la un milenarism moderat), de origine iudaică sau stoică, precum și de un tip de interpretare mai curând literală a Scripturii (fără a exclude tipologia). Interpretarea literală a capitolelor 20 și 21 din Apocalipsă se află, de exemplu, la originea concepției milenariste, atât de evidentă în cazul lui Iustin sau al lui Irineu, foarte discretă la Hipolit. La polul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Manilo Simonetti, de o anumită dimensiune populară, susținută de un materialism foarte accentuat (care conduce la un milenarism moderat), de origine iudaică sau stoică, precum și de un tip de interpretare mai curând literală a Scripturii (fără a exclude tipologia). Interpretarea literală a capitolelor 20 și 21 din Apocalipsă se află, de exemplu, la originea concepției milenariste, atât de evidentă în cazul lui Iustin sau al lui Irineu, foarte discretă la Hipolit. La polul opus, „tradiția alexandrină”, elitistă și spiritualistă, este rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spiritualistă, este rezultatul întâlnirii dintre creștinism și filozofia greacă, în varianta sa platoniciană. Pentru a nu cita decât un exemplu, opoziția ontologică ϑ <≅0ϑς/ϑ ∀∅Φ20ϑς este reluată de Origen și transpusă în opoziția de ordin hermeneutic, sens alegoric - sens literal. Orice fragment din Scriptură posedă un sens alegoric, dar nu întotdeauna și unul literal. Ar fi o greșeală să privim cele două tradiții ca radical opuse sau ca excluzându‑se reciproc. După ce prezintă ansamblul trăsăturilor distinctive ale fiecăreia, Simonetti se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a nu cita decât un exemplu, opoziția ontologică ϑ <≅0ϑς/ϑ ∀∅Φ20ϑς este reluată de Origen și transpusă în opoziția de ordin hermeneutic, sens alegoric - sens literal. Orice fragment din Scriptură posedă un sens alegoric, dar nu întotdeauna și unul literal. Ar fi o greșeală să privim cele două tradiții ca radical opuse sau ca excluzându‑se reciproc. După ce prezintă ansamblul trăsăturilor distinctive ale fiecăreia, Simonetti se grăbește să adauge nuanțele care se impun: „În legătură cu aceasta trebuie să spunem că a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o diferență semnificativă de ordin formal. „Asiaticii” nu dispun în abordarea textelor sfinte de o metodologie propriu‑zisă, bine structurată și clar definită. Ei practică în mod obișnuit improvizația, în limitele îngăduite de tipologia tradițională, și acceptă foarte adesea sensul literal. „Alexandrinii” - în speță Clement și Origen - formați la școala polemicii antignostice, dispun de o metodă hermeneutică extrem de bine pusă la punct și extrem de omogenă. Improvizația, în limitele tradiției, practicată de „asiatici” este înlocuită, în cazul „alexandrinilor”, cu o improvizație „artistică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de versetele 4‑5 din capitolul 24: „Și răspunzând Isus le‑a zis: «Luați aminte să nu vă amăgească cineva. Că mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Cristos! Și pe mulți vor amăgi»”. Origen prezintă mai întâi sensul literal, acceptat de cei care simpliciter intelligunt: anticriștii vor pretinde că sunt Cristos însuși, prin minunile săvârșite și prin discursurile mincinoase. Apariția lor este situată într‑un viitor nedefinit. Cealaltă interpretare, anagogică, este rezultatul confruntării pasajului de la Mt. cu 1In. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prin faptul că primul îi situează în viitor, iar ultimul în prezent. Această lectură intertextuală i‑a sugerat exegetului o nouă pistă. În opinia lui Origen, Ioan aduce o lămurire textului lui Matei, în sensul că elimină posibilitatea unei interpretări literale a pasajului. Căci, afirmă alexandrinul, în epoca Apostolilor, nu au existat decât doi falși mesia: Dositei al Samariei și Simon Magul, cel din urmă menționat de FA (8,9 sq.). Drept urmare, expresia „mulți anticriști” din fragmentul ioanic nu are nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
păgân. Anticristul apare aici ca un anumit tip de vrăjitor, care folosește „puterea numelui” lui Cristos în scopuri personale, pentru a atrage și pentru a aduce rătăcire, atât păgânilor, cât și creștinilor. În Com. Mt., se face trecerea de la sensul literal și eshatologic, la sensul moral și alegoric, Anticristul este aici anti‑Logosul ascuns în „templul Scripturilor”. Într‑adevăr, nu este vorba de un singur Anticrist (cuvânt fals), ci de o multitudine de anticriști, care acționează ilicit, printr‑un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în cazul lui Ieronim de o serie de principii hermeneutice, pe care le vom prezenta succint. În această privință, cel puțin teoretic, autorul Vulgatei se prevalează de tradiția alexandrină, care distinge trei sensuri posibile în orice pasaj scripturistic: un sens literal sau istoric, un sens moral și un sens alegoric sau anagogic. În Epistola 120, adresată unei văduve pe nume Hebydia, în 407, Ieronim expune această teorie, pornind de la Prov. 22, 20‑21, unde se spune: „Și scrie‑ți‑le de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Ieronim, după cum arată Pierre Jay, nu urmează aproape niciodată principiile acestei concepții teoretice însușite de la dascălul său, Origen. Într‑adevăr, comentând Scriptura, exegetul nu urmează o schemă ternară, ci mai curând, una binară, degajând mai întâi sensul istoric sau literal al fiecărui pasaj și propunând apoi un sens moral sau alegoric, atunci când contextul o impune. Se poate spune astfel că teoria „sa” despre exegeză, calchiată după modelul origenian, nu are aproape nimic în comun cu practica exegetică propriu‑zisă. Pierre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
serie de interpretări redă o situație aparte: interpretarea iudaică a pasajului în discuție coincide parțial cu cea creștină, fără însă ca cei doi „semnificați” să trimită la același „referent” istoric, pentru a vorbi în termeni saussurieni. Ieronim insinuează că exegeza literală nu este de ajuns pentru decelarea adevăratului sens conținut de textul Scripturii și că, în cele din urmă, criteriul teologic este cel care trebuie să opereze în această situație. Pornind de aici, iudeii consideră că profeția se referă la Anticrist
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mulți profeți au vestit aceasta în chip ascuns. Cu mult mai clar și mai pe larg a profețit dumnezeiescul Daniel. Am dezbătut deja acest subiect - dacă cineva dorește să‑și lămurească anumite lucruri -, și am pus la dispoziție o interpretare literală asupra întregii sale profeții. Am interpretat de asemenea epistola dumnezeiescului Pavel către tesaloniceni - precum și celelalte epistole ale sale - cercetând, mai mult decât avem obiceiul, tema Anticristului. Celor care credeau că vremea venirii Domnului s‑a apropiat, dumnezeiescul apostol le‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 122‑129; P. Prigent, Apocalypse..., pp. 260‑282; A.A. Trites, The New Testament Concept of Witness, Cambridge, 1977. . Iez. 40,3-42,20. . Există două interpretări principale ale primelor versete din acest capitol. Potrivit primei interpretări (literale), Ioan s‑ar referi la convertirea iudeilor; potrivit celeilalte (alegorice), ar fi vorba mai curând de diferitele comunități religioase (iudaice, păgâne, creștine) reprezentate de templu, ca simbol al „totalității”. Cf. P. Prigent, Apocalypse..., pp. 264‑265; L. Peerbolte, Antecedents..., p.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cubică, fiecare latură măsoară douăsprezece stadii; zidul care înconjoară cetatea este din jasp, iar cetatea însăși este din aur; noul Ierusalim este iluminat de slava lui Dumnezeu, fără să aibă nevoie de soare. O atare descriere nu suportă o exegeză literală. M. Simonetti face această remarcă: dacă întreaga Apocalipsă nu este decât simbol și alegorie, de ce ar face autorul o excepție în cazul împărăției de o mie de ani? De ce numai pasajul care se referă la domnia sfinților trebuie interpretat literal
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
literală. M. Simonetti face această remarcă: dacă întreaga Apocalipsă nu este decât simbol și alegorie, de ce ar face autorul o excepție în cazul împărăției de o mie de ani? De ce numai pasajul care se referă la domnia sfinților trebuie interpretat literal? În capitolele 20 și 21 nu există absolut nici un element care să ne facă să ne gândim la o concepție milenaristă. Cel mai semnificativ aspect, după părerea noastră, confirmând faptul că sensul prim al pasajului era alegoric, este absența imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
4,4‑6, în PL 25, col. 1027D; Commentaire sur Ézéchiel 16, 30‑31. . De același autor, vezi și L’exégèse de Saint Jérôme d’après son „Commentaire sur Isaïe”, Paris, 1985, îndeosebi cele două capitole referitoare, unul la exegeza literală (pp. 127‑214), iar celălalt, la interpretarea alegorică (pp. 215‑333). . „Saint Jérôme et le triple sens...”, p. 227. . Apud J. Forget, Dictionnaire de théologie catholique, Paris, 1924, vol. 8, col. 964. . Este vorba de faptul că autorul își recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Théodoret de Cyr, mai ales pp. 713‑722, în care autorul se ocupă de sursele posibile ale Comentariului la Daniel. . Trad. J.‑N. Guinot, op. cit., p. 275. . PG 81, 1436B‑1437A. . Într‑adevăr, exegeza lui Theodoret presupune trei niveluri: literal, metaforic și tipologic. Sensul istoric aparține primului nivel. Contrar principiului hermeneutic al lui Origen, de pildă, pentru care orice pasaj din Scriptură presupune în mod obligatoriu un sens alegoric (metaforic), sensul literal fiind superfluu, Theodoret consideră că trebuie luat în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Într‑adevăr, exegeza lui Theodoret presupune trei niveluri: literal, metaforic și tipologic. Sensul istoric aparține primului nivel. Contrar principiului hermeneutic al lui Origen, de pildă, pentru care orice pasaj din Scriptură presupune în mod obligatoriu un sens alegoric (metaforic), sensul literal fiind superfluu, Theodoret consideră că trebuie luat în considerație mai întâi sensul literal (așadar, el există întotdeauna) și, pornind de la acesta, se poate ajunge mai departe către sensul metaforic. Acceptând practica alegoriei, într‑o doză rezonabilă, și fără a pierde
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
istoric aparține primului nivel. Contrar principiului hermeneutic al lui Origen, de pildă, pentru care orice pasaj din Scriptură presupune în mod obligatoriu un sens alegoric (metaforic), sensul literal fiind superfluu, Theodoret consideră că trebuie luat în considerație mai întâi sensul literal (așadar, el există întotdeauna) și, pornind de la acesta, se poate ajunge mai departe către sensul metaforic. Acceptând practica alegoriei, într‑o doză rezonabilă, și fără a pierde vreo clipă din vedere primul sens, literal (kata léxin), episcopul Cyrului realizează un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]