586 matches
-
Macedonski se plângea de atacurile repetate ale „confratelui” Eminescu, unele nesemnate, care-l acuzau de escrocherii și falsuri în calitate de director de prefectură la Silistra Nouă, încă din anul 1879. Astfel, zece ani mai târziu, în anul 1892, poetul amintea în "Literatorul": În anul 1883, Macedonski scrie o epigramă „inofensivă”, fără a bănui urmările catastrofale, care-i vor schimba cariera și întreaga viață: În urma acestei epigrame, Macedonski a fost sever sancționat de societate. Opinia publică, printr-o rară unanimitate, și-a dat
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
doborâse. Consecințele au fost extrem de drastice, încât Macedonski a ajuns să nu mai aibă nici pâinea cea de toate zilele în cel mai strict sens al cuvântului. Poetul vrea să se disculpe, dar ziarele refuză să-i publice cuvântul, abonații "Literatorului" îi înapoiază foaia, societatea se destramă. Este arătat pe stradă devenind un obiect al oprobriului public, iar sfera aristocratică, foarte înrâurită de Maiorescu, încetează a-l mai ajuta. Doar ziarul "Românul" îi dă ocazia să se disculpe la 9 august
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
sunt publicate la sfârșitul acestui an în revista "La Walonie" din Liege, condusă de Albert Mockel, revistă considerată una dintre primele organe ale simbolismului francez. Iar Macedonski prin colaborarea sa la această revistă, face parte din primele echipe ale simbolismului. "Literatorul" anunță retragerea poetului la data de 27 ianuarie 1885, iar la 17 martie revista își încetează apariția. La 7 aprilie publicația reapare, condusă de Th. M. Stoenescu, cu titlul "Revista literară", iar subtitlul "Literatorul" se păstrează până la 26 mai. La
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
parte din primele echipe ale simbolismului. "Literatorul" anunță retragerea poetului la data de 27 ianuarie 1885, iar la 17 martie revista își încetează apariția. La 7 aprilie publicația reapare, condusă de Th. M. Stoenescu, cu titlul "Revista literară", iar subtitlul "Literatorul" se păstrează până la 26 mai. La 21 aprilie 1885 se naște Alexis, fiul poetului, viitor pictor. În anul 1886, la doar doi ani, moare George, primul său copil. În lunile noiembrie-decembrie apar două numere ale "Literatorului". Colaborează la publicațiile străine
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Revista literară", iar subtitlul "Literatorul" se păstrează până la 26 mai. La 21 aprilie 1885 se naște Alexis, fiul poetului, viitor pictor. În anul 1886, la doar doi ani, moare George, primul său copil. În lunile noiembrie-decembrie apar două numere ale "Literatorului". Colaborează la publicațiile străine "La Wallonie", "Revue de monde latin" și "Revue française". În 1886, scrie nuvelele naturaliste: "Zi de august", "Pe drum de poștă", "Din carnetul unui dezertor", "Între cotețe" și "Nicu Dereanu", adunate, în 1902, în volumul "Cartea
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
carnetul unui dezertor", "Între cotețe" și "Nicu Dereanu", adunate, în 1902, în volumul "Cartea de aur". Anul 1887 este marcat de mari greutăți materiale, fiind respins de societate. Scrie poezia "Noaptea de mai". În aprilie-mai apare un nou număr din "Literatorul". În octombrie scrie articolul "La germanisation de la Roumanie" în "L'Express-Orient", foaia ambasadei țariste din București, iar în noiembrie scoate unicul număr din "Revista independentă". Publică nuvela "Dramă banală". La 6 martie 1888 scoate bisăptămânalul "Stindardul țărei", ziar conservator scos
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
1889 este numit într-o comisie însărcinată cu reorganizarea "Monitorului oficial" și a "Imprimeriei statului", împreună cu A. Cantacuzin, G. Manolaki-Costachi Epureanu, Vintilă C. A. Rosetti și Constantin Erbiceanu. La 23 decembrie începe să colaboreze la "Românul", cu rubrica "Viața bucureșteană". "Literatorul" reapare din iunie până în octombrie 1890 unde publică ciclul "ideilor brutale", continuate în "Revista literară" pe parcursul anului 1891, unde publică și primele versuri "simbolist instrumentaliste". În data de 14 mai 1892 au loc manifestări de stradă studențești, iar poetul dedică
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
anului 1891, unde publică și primele versuri "simbolist instrumentaliste". În data de 14 mai 1892 au loc manifestări de stradă studențești, iar poetul dedică versuri studențimii, publicate în "Românul". Între 15 iunie și 15 decembrie apar alte șapte numere ale "Literatorului", iar această nouă serie a revistei continuă până în februarie 1895, avându-l prim redactor, iar mai târziu director adjunct pe Cincinat Pavelescu, despre care Macedonski are cuvinte de mare laudă. Publică articolul "Poezia viitorului", la 15 iulie 1892, manifest simbolist
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Adevărul" anunța șezătoarea literară menită să strângă fondurile necesare pentru publicarea operei poetului. Publică pamfletul "Falimentul clerului ortodox român" în "Vocea învățătorilor" în care își exprimă dezamăgirea legată de deznodământul „chestiunii Ghenadie” și de felul cum este condusă biserica ortodoxă: "Literatorul" reapare la 20 februarie 1899 avându-l secretar de redacție pe Ștefan Petică, dar nu reușește să se susțină, iar în anul 1900 apare doar un singur număr. Începe să-l preocupe ocultismul și problemele parapshihologice, astfel în anul 1900
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
va lucra până în 1920, iar în luna august finalizează tragedia "Moartea lui Dante". Anii războiului au fost foarte grei pentru poet, din punct de vedere material, existând zile când nu putea să-și cumpere nici "pâinea cea de toate zilele". "Literatorul" reapare la 29 iunie 1918, iar în al treilea număr publică un articol elogios feldmareșalului Mackensen și, deși, Alexandru T. Stamatiad încearcă să-l convingă să renunțe la gândurile sale filogermane, poetul refuză. Singura concesie pe care o face este
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
ideii“, a „incorectitudinii limbajului“ rămâne punctul invulnerabil al parnasienilor. În literatura română, încă din 1880 și până în perioada interbelică, alături de simbolism, parnasianismul a reprezentat o notabilă direcție modernista a poeziei noi / decadente, direcție promovată - în „simbioza parnasianism-simbolism“ - îndeosebi de revistele «Literatorul» (București), «Vieața nouă» (București), «Versuri și proza» (Iași) etc. Primele semne ale parnasianismului și-au făcut apariția în literatura română, între 1866 și 1869, în «Pasteluri» de Vasile Alecsandri, aproape sincron cu cele din Franța, unde curentul și-a avut
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
curentul și-a avut „prima școală“ între 1866 și 1880, căci bardul de la Mircești era la curent cu orice noutate / mișcare literară franceză; dar prima veritabilă „școală“ simbolista din literatura română se datorează lui Alexandru Macedonski, cenaclului și revistei sale, Literatorul, pe care le-a condus și în primele două decenii ale secolului al XX-lea. Alți parnasieni români sunt Ion Pillat, Ion Barbu („ciclul poemelor publicate în Sburătorul“), ori de cei antologați de Nicolae Davidescu, în 1943, în volumul Din
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
foarte bun executant la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică. În 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia "Și toate", scrisă cu un an înainte, semnată V. George. În 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
șef al revistei "Târgoviștea Literară" A debutat publicistic cu eseul "Poezia lui Mihail Celarianu" (1967) în suplimentul "Pentru literatură". Colaborează constant cu eseuri, cronici literare, articole de istorie literară, poezie la "Viața Românească, Ramuri, Astra, Luceafărul, Contemporanul-Ideea europeană, Argeș, Calende, Literatorul", Zburătorul, Contrapunct, Art Panorama, Jurnalul literar,Poesis, Nord literar, România. Kilometrul zero, Filocalia, Citadela, Lumina" (Vârșeț), "Manuscriptum, Litterae" (Canada), "Acolada, Ateneu, Cafeneaua literară", precum și la reviste și ziare dâmbovițene: "Longitudini", Litere", "Curier", "Târgoviștea", "Glasul cetății", "Dâmbovița", "Kindia", "Realitatea dâmbovițeană", "Târgoviștea
Ștefan Ion Ghilimescu () [Corola-website/Science/317516_a_318845]
-
Argeș", aprilie 1968, cu poezie, sub semnătura Dorel Cristea. Redebut în "România literară" nr. 41/ 1970, sub pseudonimul George Buzinovski, în cadrul rubricii "Vă propunem un nou poet", girată de Geo Dumitrescu. Caietul de poezie "Copacul îngândurat", în cadrul colecției "Biblioteca Argeș. "Literatorul"" (Argeș, mai, 1972), îngrijită de Gheorghe Tomozei. A câștigat, în 1976, concursul de debut al Editurii Eminescu, cu manuscrisul "Astru natal", apărut în același an și semnat, ca toate volumele ulterioare, . A înființat, în aprilie 2000, la Găești, revista Litere
Tudor Cristea () [Corola-website/Science/319353_a_320682]
-
-lea, Smaranda Gheorghiu a condus un cenaclu frecventat și de Mihai Eminescu și a fost prietenă cu iubita acestuia, Veronica Micle. Ca scriitoare, a colaborat la cele mai importante ziare și reviste ale vremii, între care Convorbiri literare, "Fântâna Blanduziei", Literatorul, Tribuna, Universul Ca om de cultură a participat ca membră a unor organizații culturale, atât din România, cât și din străinătate, ca "Dante Alighieri", "Storia et Arte di Roma", "Alianța Universală a Femeilor". Ca reprezentantă a României, a participat la
Smaranda Gheorghiu () [Corola-website/Science/315567_a_316896]
-
Evenimentul cultural Iași, [[Foaie pentru minte, inimă și literatură]], Gazeta de Botoșani, Gazeta de nord-vest, [[Gazeta de Transilvania]], Gazeta Nouă Transilvană, [[Glasul națiunii]] ("Duplex Chișinău-București"), [[Haiku]] - "revistă de interferențe româno-japoneze", Limbă si literatură, [[Hyperion]], [[Independentul]], Informația zilei, [[Jurnalul de Botoșani]], [[Literatorul]], Literatur Aktuell, [[Luceafărul]], Mesager, Mesagerul Transilvan, [[Minerva]], [[Monitor]], Noua Gazetă de Vest, [[Observator cultural]], [[Opinia]]/[[Iași]], Ora 24, Origini, Romanian Roots "The International Association of Romanian Writers and Artists", Poesis, Poezia, [[Renașterea bănățeană]], [[Revista V]], [[România Liberă]], [[România literară]], Romanian
Christian W. Schenk () [Corola-website/Science/315871_a_317200]
-
revistei "Ateneu", din iarna anului 1985, cu un scurt comentariu semnat de poetul Sergiu Adam. Debutează cu poezie în anul 1987, în revista "Limba și literatura română pentru elevi" (București). Publică poezie, proză și interviuri în revistele literare: "Ateneu" (Bacău), "Literatorul" (București), "Luceafărul" (București), "România literară" (București), "Dacia literară" (Iași), "Convorbiri literare" (Iași), "Tribuna" (Cluj Napoca), "Steaua" (Cluj Napoca), "Ecart" (București), "Literatura și Arta" (Chișinău), "Lumină lină" (New York), "Haemus" (în limba albaneză, București), "Bana armânească" (în aromână, București) ș.a. De-a lungul timpului
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
publicat o poezie. În anii care au urmat a colaborat cu versuri, proză și critică literară la o serie de publicații, printre care se numără: "Luceafarul", "România literară", "Vatra", "Steaua", "CPSF Anticipația", "SLAST", "Jurnalul SF", "Jurnalul de București", "Convorbiri literare", "Literatorul", "Viața Românească", "Magazin", "Astra", "Supernova", "Helion", "Amurg sentimental", "String", "Contemporanul", "Dialog", "Cinema", "Art-Panorama", "Dependent SF", "Newsletter SF", "Calende", "Placebo", "Telegraful", "Tomis", "Știință și Tehnică", "Almanahul Anticipația". Mihail Grămescu a fost astras și de grafică, domeniu în care a debutat în
Mihail Grămescu () [Corola-website/Science/321327_a_322656]
-
a Uniunii Scriitorilor, căreia i-a devenit secretar literar în perioada 1951-1979. Din 1993 a condus cenaclul „Pavel Bellu" și a fost redactor-șef al revistei „Anotimpuri literare", continuându-și cariera publicistică la „Orizont", „Tribuna", „România literară", „Luceafărul", „Viața românească", „Literatorul", „Paralela 45" etc. Proza sa, în special după cel de-al Doilea Război Mondial, a fost angajată și considerată moralizatoare; aceleași tendințe moralizatoare se reflectă, de altfel, și în multele lucrări dedicate copiilor și tineretului. În mod particular, scriitorul, s-
Mircea Șerbănescu () [Corola-website/Science/327497_a_328826]
-
limba și literatura română, în prezent la Liceul Teoretic „Al. I. Cuza” din București. De la debutul publicistic din anul 1977, a publicat constant articole, studii de istorie și critică literară, eseuri și recenzii în revistele „Manuscriptum”, „Viața românească”,„Jurnalul literar”, „Literatorul”, „Memoria”, „Limbă și literatură”, „Limba și literatura română”, „Mitropolia Olteniei”, „Revista de istorie a Muscelului” etc. Din 1984 a fost un colaborator constant la Radio România și a participat la numeroase emisiuni culturale pe teme de istorie literară ori de
Adrian Săvoiu () [Corola-website/Science/325200_a_326529]
-
anul 1888. De la anul debutului (1867) și până în 1926 (anul apariției ultimei poezii), a colaborat la peste 35 de reviste românești și străine. La "Convorbiri literare" a publicat până în 1892, colaborând și la alte reviste, precum "Familia", "Columna lui Traian", "Literatorul" și "Viața Românească". Debutul în proză și l-a făcut cu povestirea " Cînd vrea omul", apărută în 1884 în revista "Tribuna" din Sibiu. Povestirile sale sunt scurte schițe „din viața mea”, cu accente moraliste și moralizatoare. Matilda Cugler-Poni a fost
Matilda Cugler-Poni () [Corola-website/Science/326113_a_327442]
-
și străine, printre care Teatrul, Secolul XX, Studii și cercetări de istoria artei, Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, Maske und Koturn, Obliques, Sipario, Shakespeare quaterly ș.a. După 1990, alte cronici, eseuri în revistele Teatrul azi, Scena și ecranul, Literatorul etc. Colaborare permanentă la Radio. 1981: Premiul ATM pentru critică și teorie teatrală 1983: Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru volumul « Teatrul românesc-Teatrul universal. Confluențe » 1986: Premiul ATM pentru critică și teorie teatrală 1995: Premiul secției române a Asociației internaționale
Ileana Berlogea () [Corola-website/Science/322199_a_323528]
-
se înființează Junimea (și o dată cu ea spiritul și curentul cultural Junimist), societate care va schimba istoria literaturii epocii prin autori ca Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Ioan Slavici. În paralel se dezvoltă alte direcții precum cea a Literatorului cu autori precum Alexandru Macedonski, Duiliu Zamfirescu sau a artei cu tendință a lui C. Dobrogeanu-Gherea. Influența poetului Mihai Eminescu este atât de imensă în literatură încât în ultimele decenii ale secolului se creează o întreagă generație de scriitori imitatori
Literatura română a secolului al XIX-lea () [Corola-website/Science/328073_a_329402]
-
colaborator la gazetele acestuia, s-a numărat între cei care au făcut o opoziție categorică Junimii și lui Titu Maiorescu: figurează în aproape toate foile antijunimiste („Românul", „Tranzacțiuni literare și științifice", „Revista contimporană", „Stindardul") și, împreună cu Al. Macedonski, inițiază editarea „Literatorului". A fondat „Portofoliul român" și „Duminica" (alături de I.C. Săvescu); a condus „Țara literară", a întemeiat „Revista albastră" și „Biblioteca omului de gust". A colaborat la „Revista orientală", „România literară", „Nuvelistul", „Revista literară", „Vestea", „Peleșul", „Analele literare" etc. În 1894 a
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]