586 matches
-
1873) se strânseră un număr de inamici, încercînd a sugera prin titlu că îi privea literatura sub raportul conținutului, că înțelegeau anume să se aplice la viața "contimporană". Maiorescu îi ironiză crunt. Revista cu atitudini antijunimiste pline de urmări fu Literatorul (20 ianuarie 1880) lui Al. Macedonski. O vreme se susținu acolo împotriva artei pentru artă "poezia socială", înjghe-bîndu-se o școală a tristeții proletare. În curând însă Macedonski, împins de temperament spre arta-lux, începu să profeseze arta pură, scoasă complet din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pp. 9-11. Vatamaniuc, D., (1990b), "Eminescu Opere X, Publicistică", în Tribuna, nr. 10, p. 9. Vatamaniuc, D., (1991), "Eminescu și Slavici despre Basarabia și Bucovina", în Tribuna, nr. 5, p. 5. Vatamaniuc, D., (1993a), "Eminescu și Alexandru Ioan Cuza", în Literatorul, nr. 5, pp. 1-7. Vatamaniuc, D., (1993b), "Eminescu despre stat și organismele sale", în Steaua, nr. 2, p. 13. Vatamaniuc, D., (1995a), "Eminescu despre natura statului și federalizarea Europei", în Steaua, nr. 1-2, p. 3. Vatamaniuc, D., (1995b), Eminescu și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
clișee, verbiaj, anticipând astfel, ca și alți comediografi ai epocii, tehnici exploatate de I.L. Caragiale. O dramă ocazională, Răpirea Bucovinei, scrisă în colaborare cu V.A. Urechia și N. Țincu și semnată X.Y.Z., e publicată în 1883 în „Literatorul” lui Al. Macedonski. SCRIERI: În Iași, București, 1871; Socrul unui ginere, București, 1873; 1-ul aprilie stil nou, București, 1874; Fata lui chir Troancă, București, 1874. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 114-115, 205; Mîndra, Clasicism, 189-191; Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288344_a_289673]
-
epocii, stilul cronicarilor dramatici și al criticilor literari, stilul publiciștilor sau al politicienilor, sunt ridiculizate mai ales ambițiile nejustificate, reputațiile nemeritate. Deseori, simpla reproducere a textului unui articol, a unei poezii din gazete ca „Vocea Covurluiului”, „Vocea Botoșanilor” și chiar „Literatorul” devine un mijloc de provocare a ilarității. M. r. are, în mod obișnuit, pe copertă o caricatură politică de actualitate. Rubricile principale sunt dedicate unor chestiuni la ordinea zilei: un editorial (scris de I.L. Caragiale și, mai rar, la prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
A mai fost consilier local, șef de birou senatorial, consilier de imagine și relații cu mass-media la Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploiești. Prima carte, romanul Herbert, îi apare în 1988. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Contrapunct”, „Apostrof”, „Caiete critice”, „Cronica”, „Literatorul” ș.a., semnând editoriale, eseuri, interviuri, versuri, analiză politică, traduceri, cronici literare. A transpus în limba română Râsul. Eseu asupra semnificației comicului de Henri Bergson (1990), texte ale unor autori din diasporă (Emil Cioran, Petru Popescu) ș.a. În romanul Herbert, urmat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
la diverse publicații din Petroșani și Deva, ca redactor și șef de secție la revistele pentru copii „Luminița” și „Arici Pogonici” ( 1962 - 1989 ). După 1990 pune bazele revistelor „Bucuria copiilor” și „Licurici”. Scrie în „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Săptămâna”, „Literatorul”, „Vremea”, „Totuși iubirea”, „România Mare”, „Național”, „Dimineața”, „Glasul patriei” etc., precum și la publicații pentru copii din Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, Germania, China, Grecia, Serbia. I s-au acordat numeroase premii în țară, precum și Medalia de Aur a Târgului de Carte de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289974_a_291303]
-
duce la modele perimate", de "nuvelă veche". Verdictul zdrobitor a rămas, iar exegeții de mai târziu s-au aplecat asupra romanelor lui Lovinescu doar pentru a elucida misterul care face din îndrăznețul purtător de stindard al modernismului la noi un literator desuet, cu mult în urma criticului și teoreticianului cu același nume. Dar pentru Antonio Patraș, în cartea de față, cea mai gravă chestiune nu este dacă marele critic E. Lovinescu și-a ratat opera literară și de ce. Universitarul ieșean a inițiat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
, revistă apărută la București, săptămânal, între 14 martie 1902 și 16 februarie 1903. Publicație din constelația „Literatorului”, P.a. continuă, „reînsuflețită și reformată”, „Revista modernă”, ceea ce este evidențiat și de numerotarea noului periodic. În lipsa unei casete redacționale, se menționează că revista apare sub îngrijirea lui H. Coșoi. Articolul-program ( Prima vorbă) deplânge, cu accente patetice, starea culturală a țării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
de tranziție”. Pe de altă parte, se remarcă dispersarea forțelor gazetărești, așa încât „avem un cititor de fiecare revistă” și se susține necesitatea unei publicații literare puternice, având drept scop crearea unei mișcări literare autentice. Dezideratul este ilustrat cu exemplul revistei „Literatorul”, pentru care „literatura devenise o funcție socială în stat”. Cu această conștiință a misiunii ei, redacția analizează viața literară și culturală, propune discuții „libere și contradictorii” pe teme precum romanul românesc, curentele literare, literatura națională. Pornind de la existența romanului ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
operă mai de lux: ea caută să adapteze cultura apuseană la sufletul românesc, caută să adapteze la noi formele cugetării apusene. De aceea în Muntenia vom găsi o legiune de patruzecioptiști; în Moldova, o legiune de spirite critice și de literatori 1 . 1 Într-un vechi articol din "Sămănătorul", dl Iorga, ridicîndu-se cu drept cuvânt împotriva pretențiilor câtorva tineri din Iași care voiau să E drept că și Muntenia nu se lasă mai prejos, ba chiar stă mai sus, într-un
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lucru - numai că el nu face distingere între Moldova și Muntenia, ca Kogălniceanu: "Întîmplările anului 1848 au fost fatale literaturii române. Politica predominând, literatura amuți"2, lucru pe care îl spune și Alecsandri în Scrisori (p. 38), când numește pe literatori "cuci rătăcitori" în perioada de după 1848. Acest lucru, cum se vede din istoria literaturii și cum îl vede și Kogălniceanu, nu e just decât pentru Muntenia, unde, zice Kogălniceanu, în acel interval de cinci ani, afară de Vestitorul românesc, nu cunoaște
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Griviței. Prefect al Poliției în 1879, aghiotant regal din 1880 (timp de doisprezece ani), ajunge în 1894 general de brigadă. C.-P., autor de versuri diletant, dar personaj cu oarece aplomb în viața publică, s-a văzut primit printre colaboratorii „Literatorului” lui Al. Macedonski, ba chiar a fost chemat să citească la Junimea. Două volume, Când n-aveam ce face (1866) și Țara (1891), îi adună încercările. În placheta de tinerețe, autorul, influențat de D. Bolintineanu și V. Alecsandri, își plânge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286062_a_287391]
-
unei furtuni, peste mormintele mult-iubiților și credincioșilor săi câini. O reacție firească a naturii, la moartea unui poet de o originalitate stranie, intens expresivă și provocatoare: o sinteză de apolinic și dionisiac. În numai doisprezece ani, poetul care debutase în „Literatorul” lui Macedonski (1918, cu poezia Ființa) ajunge la o deplină consacrare. Frecventează asiduu cenaclul Sburătorul, publică versuri în revista cu același nume, ca și în „Umanitatea”, „Cuvântul liber”, „România nouă”, „Contimporanul”, „Viața românească”, „Cugetul românesc”, „Cetatea literară”, „Hiena”, publică în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
aceleași mirobolante Actualități, că la vernisaj e prezent însuși dl. Hăulică, ademenit, sustras UNESCO-ului, vag încruntat, vag aferat (de ce?), oricum prezent. În dreapta expozantului. În stînga, șeful lui Mărinică, dl. acad. ing. Drăgănescu, obligatoriu, colegial obligatoriu. În rest, toate categoriile: literatori și zugravi de subțire, generali, parlamentari majoritari, autovizuali (da' Raveica era?), ostași, țărani, everaci, muncitori (dl. Iliescu nu, plecat interes serviciu, absență motivată), or fi fost în fundul imaginii și frățînii de peste Prut, Grișa Vieru și Liuba Lari... Să lăsăm însă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
maxim de 6.384 de posturi. ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── III. Instituții publice finanțate din venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 52. CIMEC - Institutul de Memorie Culturală Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 53. ARTEXIM Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 54. Centrul de Pregătire Profesională Venituri proprii în Cultura ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Publicații ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 55. "Contemporanul" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 56. "Literatorul" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 57. "Manuscriptum" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 58. "Deșteptarea Aromanilor" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 59. "Moftul Român" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 60. "Albina" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────��───────────────────────────────── 61. "Teatrul" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 62. "Universul cărții" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 63. "A Het" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 64. "Korunk" Venituri proprii ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 65. "Muvelodes
EUR-Lex () [Corola-website/Law/185230_a_186559]
-
Industrial, a practicat concomitent avocatura și a predat literatura la Academia de Muzică și Artă Dramatică, fondată de Th. M. Stoenescu. A fost căsătorit, între 1908-1913, cu poeta Claudia Millian. Debutează în 1896, în „Revista literară” (recunoscută pentru afilierea la „Literatorul”) și „Adevărul ilustrat”. Din lirica sfârșitului de veac, poetul împrumută șabloane și convenții: minore lamentații și arpegii triste, tângă erotizantă ori, „sub clare nopți de Pampelună”, mirajul unor „țări cu cerul violet”, emfază, declamații teatrale în notă epicureană, expansivă, contrariate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
Observatorul”, „Duminica”, „Românul literar și politic”, „Revista albă”, „Țara”, „Biruința”, „Universul literar”, „Ileana”, „Dunărea de Jos”, „Gurița”, „Viitorul”, „Alandala”, „Versuri și proză”, „Săptămâna politică și culturală”, „Drepturile femeii”, „Noi pagini literare”, „Universul”, „România de mâine”, „Naționalul”, „Palatul de Justiție”, „Cronicarul”, „Literatorul”, „Politica”, „Teatrul de mâine”, „Democratul”, „Gazeta Capitalei”, „Dimineața”, „Răsăritul”, „Actualitatea”, „Lumea copiilor”, „Cultura poporului”, „Țara voievozilor”, „Veselia”, „Universul copiilor”, „Fântâna darurilor”, „Luceafărul literar și artistic”, „Omul liber”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Isis”, „Cuvânt bun”, „Ortodoxia”, „Gazeta”, „Duminica copiilor”, „Luceafărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
absolvit în 1976 Institutul de Educație Fizică și Sport din București. Lucrează ca desenator tehnic, asistent de imagine la Televiziunea Română, antrenor de înot. Debutează editorial în 1990, cu romanul Yesterday. Colaborează la revistele „Contemporanul - Ideea europeană”, „România literară”, „Caiete critice”, „Literatorul” ș.a. Yesterday este o pastișă stângace după romanele de consum occidentale, în speță după acelea de spionaj. Firul epic, schematic și previzibil, construit pe seama unor personaje de carton, este plasat într-un decor à l’américaine. Protagonistul urmărește recrutarea de către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288195_a_289524]
-
socialistă, a făcut parte din redacția ziarului „Drepturile omului” (1885). Debutase cu versuri în 1875, la „Revista junimei”, fiind prezent și în „Femeia română”, „Timpul”, „Țara”, „Dunărea română”, publicații la care a fost și redactor. Numele îi apare sporadic în „Literatorul”. În articole cu caracter teoretic a comentat câteva teze ale socialismului, susținând ideea revoluției, cât și pe cea a proprietății colective asupra mijloacelor de producție. Fiica lui S., Paulina, a fost mama poetului Miron Radu Paraschivescu. Meditații-eseu pe teme de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289572_a_290901]
-
pe care le-a condus între 1971 și 1982), „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Analele Universității București”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Limbă și literatură”, „Arhivele Olteniei”, „Ateneu”, „Adevărul literar și artistic”, „Glasul Bucovinei”, „Caiete critice”, „Literatorul”, „Jurnalul literar”, „Analele Bucovinei”. Spirit meticulos, Ț. a avut grijă să adune, în perioada cât a ocupat funcții înalte în nomenclatura comunistă, copii după scrisori, rapoarte, tot felul de documente de la cei cu care a intrat în contact, unii nume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
CUVÂNTUL NOSTRU, revistă literară apărută la București lunar, de la 15 decembrie 1912 până la 25 ianuarie 1913. Este o publicație de factură modernistă, aflată în sfera de influență a „Literatorului”. Colaborează cu poezie Sandu Teleajen, George Gregorian, Șerban Bascovici, Emil Maur, Ion Al-George, George Stratulat. Alți colaboratori: C. Z. Siliștea, Șt. Oprișanu. I.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286623_a_287952]
-
la Televiziunea Română, precum și colaboratoare a postului de radio Europa Liberă. În 2000 are calitatea de consilier al ministrului Culturii și Cultelor. Debutează editorial cu Poeme provinciale, volum apărut în 1990. E prezentă în „Luceafărul”, „România literară”, „Vatra”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Literatorul”, „Viața românească” ș.a. T. scrie o poezie tipic optzecistă, în care indicatorul lirismului sare programatic de la exactitatea percepției la modelarea metatextuală a viziunii. Tematic vorbind, coloana vertebrală a discursului liric din Poeme provinciale, Un lucru peste puterile tale (1993) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
Prundu, învățând apoi la Liceul „I.L. Caragiale” din București, absolvit în 1986. Efectuează stagiul militar și urmează cursurile Facultății de Litere a Universității din București (1987-1992), lucrând ulterior ca profesor de franceză la Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau”. Va debuta în „Literatorul” (1992), cu povestirea Păcătosul (prezentată de Eugen Simion); aproape concomitent publică în „Caiete critice” un comentariu la un roman de Bujor Nedelcovici. Va colabora cu povestiri sau fragmente de proză, precum și cu articole, comentarii, recenzii și cronici literare la „Literatorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
Literatorul” (1992), cu povestirea Păcătosul (prezentată de Eugen Simion); aproape concomitent publică în „Caiete critice” un comentariu la un roman de Bujor Nedelcovici. Va colabora cu povestiri sau fragmente de proză, precum și cu articole, comentarii, recenzii și cronici literare la „Literatorul”, „Contemporanul - Ideea europeană” și „Caiete critice”, revistă la care din februarie 1993 este redactor, iar din 2002 unul din titularii cronicii literare. Prima lui carte este Vremelnicie pierdută (2001; Premiul pentru debut al Fundației Naționale pentru Știință și Artă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
Hotel Europa, apărut în 1996 la București și simultan, în traducerea lui Alain Paruit, în Franța. A colaborat la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Viața românească”, „Argeș”, iar din 1990 și la „Contrapunct”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Caiete critice”, „Cuvântul”, „Literatorul” ș.a. În 1991-1992 scoate la Paris revista „Les Nouveaux Cahiers de l’Est” (patru numere). În Franța semnează Dumitru Tsepeneag și continuă să utilizeze pseudonimul Ed Pastenague (folosit în România în varianta Ed. Pastenague, ca traducător, după 1990). Importanța lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]