650 matches
-
un calc după cuvântul german "Rechtschreibung" și francezul "orthographe". Alte exemple: "vodopad" (< "voda" „apă” + rădăcina verbului "padati" „a cădea”, după germanul "Wasserfall") „cascadă”; "kolodvor" (< "kolo" „roată” + "dvor" „curte”, cf. germ. "Bahnhoff") „gară”; "kamenotisak" (< "kamen" „piatră” + "tisak" „tipar”, cf. germ. "Steindruck") „litografie”; "neboder" (< "nebo" „cer” + "derati" „a zgâria”, cf. englezescul "skyscraper") „zgârie-nor”. Un exemplu de calc ce nu este cuvânt compus, ci sufixat, este "tvrtka" (< "tvrd" „tare, dur” + sufixul "-ka", cf. italiană "firma") „firmă”. Uneori noțiunea de calc se referă la un
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
martie 1890, la cel de-al șaselea Salon al Independenților, Toulouse-Lautrec prezintă tabloul ""Dansul la Moulin Rouge"". Toulouse-Lautrec se alătură avangardei artistice. În 1891, definitivează stilul său ușor de recunoscut, intrând în epoca de maturitate a creației.Tablourile, ca și litografiile, vorbesc despre completa înflorire a talentului său. Devine un pictor căutat de colecționari, organizatori de expoziții și editori. Critica îi rezervă, de asemenea, cronici pline de apreciere. La începutul anului 1896, galeria pariziană "Manzy-Joyant" organizează o mare expoziție cu lucrările
Henri de Toulouse-Lautrec () [Corola-website/Science/297972_a_299301]
-
a dus timp de zece ani nu rămâne fără efect asupra sănătății sale și așa deficitară. Devine din ce în ce mai neliniștit, mai agresiv și se neglijează. Creează însă în continuare, chiar și după nopțile pierdute. În această stare, realizează circa șaizeci de litografii care sunt expuse în aprilie 1898 în filiala londoneză a Galeriei "Goupil". Artistul adoarme la vernisaj... Toată iarna suferă din cauza intoxicației alcoolice și din cauza lipsei de somn, are halucinații. O cură de dezintoxicare rămâne fără succes. La 15 iulie 1901
Henri de Toulouse-Lautrec () [Corola-website/Science/297972_a_299301]
-
peisaje, Édouard Manet, Auguste Renoir. Admiră pe Edgar Degas, în special metoda prin care acesta vizualizează lumina. La începutul anilor nouăzeci, se află în apropierea "nabiștilor" și a simboliștilor, ceea ce a avut ca rezultat o utilizare mai armonică a culorilor. Litografiile lui Lautrec devin mai decorative, începe epoca lor de strălucire. Nu se rupe de temele aflate aproape de naturalism, în același timp utilizând în activitatea sa formele sintetice aflate în armonie cu ironia sa atât de caracteristică. Trebuie însă menționat faptul
Henri de Toulouse-Lautrec () [Corola-website/Science/297972_a_299301]
-
gingășie. Amplificarea importanței desenului și a liniei îi dă posiblitatea să redea adevărul realității sfârșitului de secol. În aceasta se află importanța artei lui Toulouse-Lautrec. În acel timp tehnica reproducerii cunoștea o mare dezvoltare: desene în reviste, schițe în ziare, litografii în caietele-program ale teatrelor, reclame pe pereți. Toulouse-Lautrec se adaptează cu talentul său la noile forme de comunicare. Atunci când relizează afișe, este obligat să folosească cantități de culoare depuse în tușe uniforme, găsește soluții surprinzătoare și riscante, ceea ce devine în
Henri de Toulouse-Lautrec () [Corola-website/Science/297972_a_299301]
-
principalele orașe ale Europei. Deși grav bolnav, se duce la New York, unde în 1965 se organizează o expoziție retrospectivă la ""Museum of Modern Art"". Ca ultimă lucrare, prepară textul pentru cartea ""Paris sans fin"", care cuprinde o secvență de 150 litografii cu imagini din toate locurile văzute. Se stinge din viață la Chur în Elveția, la 11 ianuarie 1966, fiind înmormântat în Borgonovo, orașul său natal.
Alberto Giacometti () [Corola-website/Science/298033_a_299362]
-
Expoziția județeană de artă plastică - Tulcea. - Expoziția de artă plastică organizată de Cenaclul U.A.P. Tulcea la Constanța si Brăila. - Expoziția taberelor de creație lazurile - Calica organizată la Tulcea - ediția a III-a. 1981 - Tulcea. Expoziție retrospectivă de acuarele și litografii, organizată de Comitetul județean de cultură și educație socialistă, Filiala U.A.P. și Muzeul județean de artă. Sălile Muzeului de artă. 1982 - București - Expoziție retrospectivă de acuarele și litografii (ciclul Tulcea veche), organizată de Consiliul Culturii și Educației Socialiste și
Constantin Găvenea () [Corola-website/Science/312640_a_313969]
-
ediția a III-a. 1981 - Tulcea. Expoziție retrospectivă de acuarele și litografii, organizată de Comitetul județean de cultură și educație socialistă, Filiala U.A.P. și Muzeul județean de artă. Sălile Muzeului de artă. 1982 - București - Expoziție retrospectivă de acuarele și litografii (ciclul Tulcea veche), organizată de Consiliul Culturii și Educației Socialiste și Uniunea Artiștilor Plastici. Sala Dalles. 122 acuarele și 27 de litografii. 1983 - Constanța, acuarele și Ștefan Găvenea gravură. Galeriile de artă. 1984 - București - Expoziție cu 40 de acuarele. Sala
Constantin Găvenea () [Corola-website/Science/312640_a_313969]
-
U.A.P. și Muzeul județean de artă. Sălile Muzeului de artă. 1982 - București - Expoziție retrospectivă de acuarele și litografii (ciclul Tulcea veche), organizată de Consiliul Culturii și Educației Socialiste și Uniunea Artiștilor Plastici. Sala Dalles. 122 acuarele și 27 de litografii. 1983 - Constanța, acuarele și Ștefan Găvenea gravură. Galeriile de artă. 1984 - București - Expoziție cu 40 de acuarele. Sala Orizont. 1973 - Stuttgart (R.F.G.) Galeria Comerzbank. 1979 - Aalborg (Danemarca). Sala Det Hordiyske Landsbibliotek. 1983 Mannheim, Heidelberg (R.F.G.). 1986 Aalborg (Danemarca), cu Ștefan
Constantin Găvenea () [Corola-website/Science/312640_a_313969]
-
găsit-o pe continentul American, nu a avut un impact direct asupra formării stilului său. Pe de altă parte, s-a spus că lirica africană a avut un efect larg asupra picturii sale. } 1947 apare prima gravură a lui, iar litografia "Quetzal" este inclusă de Robert Altmann în "Portofoliul Numărul 1", alături de lucrări ale unor artiști consacrați. Va continua să lucreze în mod sistematic gravuri în litografie și acvaforte, tot restul vieții. Alejo Carpentier scrie despre el: "Trebuia să fie un
Wifredo Lam () [Corola-website/Science/311293_a_312622]
-
avut un efect larg asupra picturii sale. } 1947 apare prima gravură a lui, iar litografia "Quetzal" este inclusă de Robert Altmann în "Portofoliul Numărul 1", alături de lucrări ale unor artiști consacrați. Va continua să lucreze în mod sistematic gravuri în litografie și acvaforte, tot restul vieții. Alejo Carpentier scrie despre el: "Trebuia să fie un pictor al Americii, cubanezul Wifredo Lam, cel care ne-a arătat magia vegetației tropicale, dezlănțuita Creațiune a Formelor ce se găsește în natura din jurul nostru -- metamorfozele
Wifredo Lam () [Corola-website/Science/311293_a_312622]
-
Hristache Mladenovici din orașul Craiova au făcut cursuri de artă la Viena în anul 1821. În toată această perioadă premergătoare revoluției din 1848, pictura istorică a reprezentat un curent în plină ascensiune și ca urmare au apărut o mulțime de litografii de figuri domnești și scene istorice. Se poate menționa în acest sens lucrarea lui Grigore Zugravul din 1787 care a înfățișat pe Nicolae Mavrogheni alături de trupele sale și lucrările unui anonim cu scene din răscoala lui Tudor Vladimirescu, în care
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Zugravul din 1787 care a înfățișat pe Nicolae Mavrogheni alături de trupele sale și lucrările unui anonim cu scene din răscoala lui Tudor Vladimirescu, în care sunt înfățișați clerici, panduri, țărani și boieri. Gheorghe Asachi a pus să se realizeze o litografie cu portretul al lui Ștefan cel Mare în anul 1810. Informațiile despre începuturile artistice ale pictorului Constantin Lecca sunt confuze și destul de puține. Nicolae Țîncu, care a fost un prieten bun al lui Lecca, menționează în "Revista nouă" că profesorul
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Privind portretul se poate observa că pare a fi altcineva decât Mihai Viteazul, așa cum a rămas el în memoria istorică românească. Paloșul înfricoșător contrastează puternic cu figura blajină. Barba domnitorului nu seamănă cu nimic din ce se cunoaște din bogata litografie a acelor vremuri. Barbu Theodorescu face presupunerea că acest portret s-ar putea să fie o confuzie. Cu totul altfel este portretizat Mihai Viteazul în lucrarea făcută de Lecca în anul 1845. Ca și concluzie, portretul publicat de Lecca în
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
expresie, atitudine, înfățișare și îmbrăcăminte. De fapt, atât așa zisul Constantin Șerban cât și Radu Șerban sunt domnul moldovean Gheorghe Șerban. Ținând cont și de lucrarea lui Dimitrie A. Sturdza, "Memoriu asupra portretelor domnilor români", se poate concluziona că majoritatea litografiilor voievodale care se aflau ca stampe în arhivele străine, figurează cu inexactitate pe toți domnitorii români. Ca urmare, opera de debut a lui Constantin Lecca a fost sintetizată remarcabil de către Barbu Theodorescu prin cuvintele: Toate portretele desenate de către Constantin Lecca
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
A ilustrat "Almanahul Satului" împreună cu Anton Chladek în anul 1837. În paginile revistei au apărut portretele lui Grigore Băleanu, Grigore Ghica și a domnitorului Alexandru Ghica. De-a lungul întregii sale cariere, pictorul a fost autorul a numeroase cromolitografii și litografii. Ele au fost făcute la Viena, Buda, Roma și București. Ele au dimensiuni diferite, tiraje impresionante, și au contribuit la educarea patriotică și nu în ultimul rând artistică, a poporului român. Din cauza modului de lucru, ele au valori artistice inegale
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
de expoziție. Exactitatea fizică configurează într-un mod dominant compoziția, personajele pictate sunt estompate prin strălucirea decorațiilor sau a îmbrăcăminții. Trăirea interioară a persoanei înfățișate a fost practic lăsată pe planul al doilea, decorațiile fiind aduse în prim plan. Privind litografiile pe care Constantin Lecca le-a făcut în perioada studiilor sale la Buda pe care le-a publicat în revista "Biblioteca românească" și cele mai din urmă, se poate constata o inegalitate tehnică de necontestat, de parcă s-ar privi creațiile
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
experiență care dă în final o tentă școlărească. Primul tablou realizat de Lecca este portretul lui Grigore Pleșoianu, executat la Craiova în anul 1833. Ultimul tablou făcut de Constantin Lecca este din din anul 1868, anume portretul lui Petrache Poenaru. Litografia lui Poenaru este dintr-o epocă mai timpurie din creația sa. În această perioadă (1833 - 1868) pinacotecile și saloanele boierești au fost suprasaturate de portretele executate de către pictor. Din păcate, picturile cele mai puțin reușite au avut cea mai mare
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Mușlea, tabloul a fost făcut după o veche stampă ce exista la Viena sau Buda. În anul 1840 și 1845, Constantin Lecca a pictat de două ori lucrarea "Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul". Dumitru Iarcu a folosit litografia după tablou în lucrarea sa «Bibliografie» tipărită la Viena și editată de Gheorghe Ioanid. Tabloul a apărut în numeroase ziare și reviste ale timpului, tematica fiind preluată ulterior și de către pictorul Theodor Aman, iar litografia acestei picturi a fost editată
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Viteazul". Dumitru Iarcu a folosit litografia după tablou în lucrarea sa «Bibliografie» tipărită la Viena și editată de Gheorghe Ioanid. Tabloul a apărut în numeroase ziare și reviste ale timpului, tematica fiind preluată ulterior și de către pictorul Theodor Aman, iar litografia acestei picturi a fost editată în mii de exemplare și a pătruns în toate păturile sociale. Pictura "Bătălia de la Călugăreni" făcută de Lecca, a fost expusă la "Expoziția artiștilor în viață" din anul 1870. Cronica de artă din acel an
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
întreprinse de către Paul Rezeanu, a rezultat că Lecca ar fi pictat compoziția "Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul" în anul 1829 și portretul lui Ștefan cel Mare în anul 1830. Acesta din urmă a avut ca inspirație o litografie a lui Gheorghe Asachi din perioada 1822 - 1823, făcută după o efigie a voievodului care se afla în acele timpuri la Mănăstirea Putna. Muzeul de Artă din Iași are între exponatele sale pictura "Dragoș Vodă la vânătoare", lucrare care a
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
fi publicate doar lucrările elaborate în cadrul sau de autori din universitatea tutelară. Colectivul editurii este format din secretarul științific al Universității Politehnica Timișoara, directorul editurii, trei redactori, un secretar și un tehnoredactor. Pentru tipărirea cărților editura folosește baza materială a litografiei Universității Politehnica Timișoara, actual această bază fiind mult dezvoltată. Realizarea copertelor se face în colaborare cu alte tipografii. "Formatul" recomandat pentru cărți este cel preconizat de Editura Tehnică, adică 17 x 24 cm, cu o oglindă a paginii de 13
Editura „Politehnica” () [Corola-website/Science/309655_a_310984]
-
calcar și cum poate fi indusă oleofilia, pe aceeași piatră, folosind un creion de ceară. Rezultatul fascinantului experiment a fost „Lithografia”, știința grafică, care chiar și după trecerea a două sute de ani de folosință se dovedește a fi actuala, din litografie derivând toate celelalte sisteme de tipografiere policroma cu care se editează reviste și ziare, tipărituri color de mare serie. Litografia, gravura cu dăltița, aquaforte, aquatinta, sunt câteva clasicele metode de tipărire ce au fost folosite pentru realizarea bancnotelor și a
Macool () [Corola-website/Science/309725_a_311054]
-
Lithografia”, știința grafică, care chiar și după trecerea a două sute de ani de folosință se dovedește a fi actuala, din litografie derivând toate celelalte sisteme de tipografiere policroma cu care se editează reviste și ziare, tipărituri color de mare serie. Litografia, gravura cu dăltița, aquaforte, aquatinta, sunt câteva clasicele metode de tipărire ce au fost folosite pentru realizarea bancnotelor și a altor hârtii de valoare. Lor le sunt adăugate, pentru mărirea gradului de siguranță, diverse alte elemente de securizare: hârtie și
Macool () [Corola-website/Science/309725_a_311054]
-
acordarea de prime. Ca reclamă, magazinul dădea clienților umbrele cu logoul Mitsui când ploua, astfel că logoul putea fi întâlnit în tot orașul. La fel, Takatoshi plătea scriitori să menționeze magazinul în piesele lor de teatru, și litografi să facă litografii ale magazinului. Datorită acestiu lucru, astăzi există litografii ale magazinului Echigoya din Tokio. În anii 1680, familia Mitsui transporta mari sume de bani de la Edo (unde aveau magazinele) la Kyoto (de unde cumpărau stofele). În acelați timp, mari sume de bani
Mitsui () [Corola-website/Science/309093_a_310422]