2,404 matches
-
Judecat după gradul de receptare a operei, se poate spune că omul Șora e mai cunoscut decît cărțile sale. Îl știm din ce am auzit despre el și nu din ce-am citit din el. Celebritatea lui nu este una livrescă și auctorială, ci una omenească și directă. Între el și public nu se interpun paginile scrise, ci figura senină, taciturnă și bonomă a acestui peripatetician modern, agreabil și înviorător. Pe deasupra, Șora are aura celui care trage după sine memoria unui
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
cauză a neaderenței publicului la cărțile lui Șora ține de forma în care au fost scrise: dialoguri purtate de interlocutori ce mînuiesc o limbă pe jumătate filozofică și pe jumătate literară, totul desfășurîndu-se sub forma unor tatonări, reveniri și ocoluri livrești care, îngreunînd lectura, cer o serioasă probă de răbdare din partea cititorului. Apoi, limba lui Șora te poate induce în eroare foarte ușor, căci lasă impresia unor șuete poetico-calofile în cursul cărora doi sau trei oameni, străduindu-se să descrie lumea
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
bibliotecă. La fel ca în lumea reală, cărțile devin, la rândul lor, un fel de apartamente în care locuiesc personaje care, în funcție de trăsăturile lor specifice de caracter fixate de autori, stabilesc între ele tot felul de relații. Viața în blocul livresc se dovedește până la urmă la fel de plină de miez și de agitată ca și cea a oamenilor de diverse categorii sociale care populează un bloc real. Fără a fi de mare originalitate, acest tip de joc intelectual (a ghici persoanjele livrești
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
livresc se dovedește până la urmă la fel de plină de miez și de agitată ca și cea a oamenilor de diverse categorii sociale care populează un bloc real. Fără a fi de mare originalitate, acest tip de joc intelectual (a ghici persoanjele livrești care se întrezăresc în spatele unor oameni reali întâlniți accidental) excită imaginația și poate da, uneori, substanță poemului. Pentru Mariana Codruț este un bun prilej pentru a face cu ochiul, nostalgic, literaturii optzeciste, în care aluziile culturale și intertextualitatea erau la
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
a profesorilor de liceu, dedicați în profunzime meseriei lor, pe care școala românească i-a avut în număr mare în trecut. Vasile Băncilă a scris mult, fără a se juca însă cu cuvintele, fără a face "giumbușlucuri" asezonate cu erudiție livrescă. L-au preocupat cu adevărat, se vede, marile probleme ale vieții și ale morții, ale culturii românești și ale celei universale, pe care a încercat să le examineze în pagini scrise cu multă căldură și empatie pentru subiectele tratate. Este
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
Manolescu). Creatorul demiurgic e printre noi, e un constructor jovial al textului, fragmentat în piese de puzzle. Și-a abandonat transcendența din romanul realist sau doric (în termenii aceluiași critic). Reflecțiile despre roman ocupă o mare parte din ecranul narațiunii. Livrescul, ironia, parodia, ludicul, artificiul decid într-un roman prin excelență autoreflexiv. Radu Petrescu, Costache Olăreanu și Mircea Horia Simionescu, protagoniștii Școlii de la Târgoviște, împreună cu afinii lor, vor scrie nenumărate astfel de texte (romane, jurnale, proze scurte, călătorii fanteziste, dicționare fictive
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
George Pelimon (care George?), cursa întârziată de furtună a avionului de București, inundațiile, Helga (care Helga?) și George (care George?) în ilegalitate sau călători în Italia etc. Un capitol își îngăduie, din senin, sau sugerează numai pentru inițiați, o referință livrescă: întâlnirea (onirică, desigur) a lui George Pelimon (care dintre cei doi?), în Gara Titu, cu tatăl său, mort de mult (cap. 15 din Cartea a patra. Trenul de Pietroșița), mi se pare o parafrază ironică după dialogul lui Hamlet cu
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
naiv ca să-și închipuie că strădania lui chiar va avea efect asupra cititorilor. De fapt, demersul lui nu va convinge decît pe cel care a pășit singur pe drumul lepădării; în acest caz, scepticul va găsi în paginile lexiconului încurajări livrești venind în întîmpinarea unui proces care în el s-a petrecut deja: sleirea unui sentiment religios. Un astfel de sceptic va exulta sub imperiul unui triumf de o clipă, petrecînd cu privirea minții puzderia de apostați ce împărtășesc aceeași stare
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
stricta intenție a lui Dumitru Crudu. Și de programul lui, în linii generale coincizând cu cel al fracturismului. Anume că literatura e o formă de jurnalism de cursă lungă, în care mediul politic sau social condiționează direct mesajul, că artificiile livrești trebuie eliminate atâta vreme cât obturează autenticitatea. Dintr-un ase-menea punct de vedere, scriitorul capătă profilul neobișnuit al unui psihoterapeut care se oferă pe tavă sau al unui foarte empatic entertainer de nișă. Un alt răspuns posibil, decurgând tot de aici, dar
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
spațiul simbolurilor. Definiția ca "blând poet naturist", propusă, nu fără un pigment ionic, de poetul însuși, a putut face, astfel, o anumită carieră, alături de caracterizarea consecventă din partea criticii, mai ales de la un anumit moment al evoluției liricii sale, drept poet livresc, iubitor de delicii cărturărești, înrămând estetic peisaje și stări de spirit. Epitetul de "manierist" nu s-a lăsat nici el prea mult așteptat, însă în înțelesul său tipologic, de ingeniozitate și rafinament al compunerii imaginii și decorului confesiunii. Răsfrângeri de
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
că are meritul că "fixează universul tematic predilect al autorului" (p. 81), circumscris în mod esențial între Eros și Thanatos (la care se adaugă pasiunea pentru călătorie și muzică). În ce privește romanul Parada dascălilor (1932), acesta nu este un simplu exercițiu livresc, "o jucărie cu manivelă", cum îi plăcea chiar scriitorului - cu modestie - să spună, ci "o operă singulară în literatura română" (p. 86), prin abordarea fără menajamente a unei tematici care până la el - prin Slavici, Sadoveanu și alții - făcuse mai mult
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
vreo 20 de ani, arăta bine, fiind vestită și apreciată de trecătorii de pe Brezoianu... Acum, îmbătrânind, și de mizerie, - regimul schimbându-se -, executa o muncă umilă. Ce i-am zis eu cu acel prilej, - câteodată viața este..., devine atât de livrescă... Și, probabil, eram și oarecum amețit, - băusem ceva în restaurant încât, - spre a-i face un...bine?...scoțând-o un moment din mizerabila ei stare,... îi spusesem... "ce bine că faci acum o muncă cinstită" - ea s-a oprit cu
Frica!... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8033_a_9358]
-
nupțială shakespeariană și basmul oriental al celor o mie și una de nopți - drenează o bună parte din asaltul informațional înspre un, ca să zic așa, utilitarism tandru. Iubita închipuită de Radu Cosașu își conservă, mai presus de orice altceva, ascendența livrescă: "Ca să farmec odată o femeie, am dus-o la un meci/ de rugbi. Ne-am despărțit repede, cast și demn. Ca să mă/ împac cu alta, i-am citit o noapte întreagă Nasul/ lui Gogol. Într-atât mă inhiba amintirea lecturii
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
fata a fugit în noapte, din parc, acasă, în Dămăroaia și/ nu ne-am mai văzut, a speriat-o cuvântul Ťmangafauať, desigur,/ straniu ca o grotă abia luminată de soarele câtorva vocale." (Ca să farmec odată o femeie, pag. 273) Genealogia livrescă la care am făcut referire nu e - în acest context și în altele asemenea lui - o simplă figură de stil. Astfel, un poem care începe explicit ludic capătă, pe măsură ce avansează în pagină, complicații tragice: "Iată telegraful. Valurile nu pot distruge
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
virtuți de aforisme, până la dezvoltările ample de factură epica. Prozodia îmbracă și ea forme foarte variate, de la versul tradițional până la versul alb. În spirit postmodern, Mihaela Mâlea Stroe intra în dialog cu alti poeți, clasici sau mai putin clasici (aluzii livrești, citate culturale, parodiere a unor rime clasicizate), si chiar cu propriile sale versuri din diverse perioade ale creației. De la poemele cu son de romanța la basmele a rebours, toate textele acestei secțiuni sunt meditații asupra vieții. Schimbările inexorabile ale corpului
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
exterioară și lăuntrică a prezenței și a chipului uman. Puse față în față, relieful grecesc reprezentînd o femeie tînără și personajul sfîrșitului de sec.XIX sau începutului de sec. XX reprezintă ipostaze ale aceleiași realități exemplare și inalterabile. Un eros livresc, estetizant, și o senzualitate culturală plină de vitalitate străbat evident actul contemplației și gesticulația de creator ale lui Peter Jacobi. După cum în cea de-a treia secvență a interesului său pentru spațiul fotografiei transpare o enormă capacitate de admirație și
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
literară nu s-a sfârșit, nu a încremenit o dată cu cristalizarea acestei generații. Explozia socio-politică din 1989 a fost dublată - chiar dacă nu și reflectată - de creația insurgentă, iconoclastă a "nouăzeciștilor", care au întors spatele textualismului spre a privi realitatea în față. Livrescul, ludicul, intertextualitatea, parafraza culturală, pastișa, parodia, autoreferențialitatea semi-ironică sunt, în ultimul deceniu, tot mai rar folosite și practicate. Poeții tineri aleg modele lirice ale revoltei sociale și convulsiei expresioniste, iar prozatorii, variantele multiple ale unui neorealism cu puternice implicații existențiale
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
și literare vestice, în același timp în care reușește o reciclare a culturii românești, de la Cantemir la Odobescu și la Urmuz. }inând cont de alergia autorului la orice fel de clișee, inclusiv cele critice (de tipul "comedie umană" și "comedie livrescă", sintagme care s-au aplicat și reaplicat primelor două volume ale tetralogiei), o cheie de lectură a acestor scrieri trebuie căutată în direcții inovatoare de interpretare: teoria fractalilor, teoria haosului, discursurile indeterminării, complexității sau perspectivismului. Acestea înlocuiesc astăzi, atât în
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
contrapuse lui Ioanide (de la Pomponescu la Hagienuș și ceilalți) sunt executate cu un umor fin. Observația lumii sociale este filtrată printr-o lentilă îmbibată de cultură. Ochiul realist al naratorului exprimă rafinamentul unui stagiu îndelungat în muzee, mitologie și biblioteci. Livrescul, cap de acuzare proletcultistă, constituie specificul unei viziuni ce se îndepărtează de litera balzacianismului. Romanul Bietul Ioanide rămâne balzacian în tema parvenirii (mutată în mediul universitar), în portretistică, în nota de senzațional a unor rezolvări a conflictelor, în relaționarea destinelor
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
îi urmează expunerea detaliată a regulilor sale complicate, Gelu Negrea nu mai rămâne impasibil în fața clișeelor de gen. Un alt gen, de data aceasta. Demascarea lui seamănă - în spirit, firește - cu zeci de alte demascări mai mult sau mai puțin livrești, înțesată cum e de manuscrise pierdute, furate și regăsite. Ceea ce urmează să trăiască naratorul, începe să semene, în paginile acestea, circular, cu peripețiile istoricului Adam Adam. Ceea ce visează el să facă, în acest epilog, e o repunere în context a
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
întîmplă așadar ca în vorba "unde e multă minte e și multă prostie" sau ca în versul lui Macedonski din "Noapte de ianuarie": "Grași, pedanți, burduf de carte și de-nvățătură goi". Pedantul a cărui minte e ticsită de cunoștințe livrești pierde examenul vieții închipuindu-și că succesul în relațiile cu semenii depinde de același tip de istețime pe care o stăpînește atît de bine în singurătate: deșteptăciune măsurată prin IQ și examinată prin toată gama imaginabilă de teste de inteligență
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
fiecăruia, de Paști ochii ne cad mai ușor pe niscaiva povești ale vieții. Nu romanele de aventuri, nu groasele tomuri de teorie, ci documentul biografic este cel care își instaurează, două-trei zile, dominația asupra gustului nostru. Sau asupra afectelor noastre livrești. Dacă am sta să reflectăm un pic, poate că am descâlci, antropologic și mentalitar, câteva ițe: să fie vorba despre frecventa invocare a celor patru Evanghelii? Să fie în cauză tiparul eminamente naratologic al acestora - fără nici o intenție blasfe-mia-toare - de la
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
care "avea de moșit vreo poliță cu maimuță"; sensul formulei, deductibil din context, presupune ideea de falsificare, imitare, truc. Între polița cu maimuță din anii '20 și actualul aparat de taxat cu maimuță există o legătură care nu e, desigur, livrescă.
Maimuță by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9750_a_11075]
-
că respectivul nu citea decât cărți polițiste. Nu l-am văzut niciodată să citească o carte de teatru, sau despre teatru. Cu toate astea, reușea, dintr un anume talent viclean, să sugereze că e subtil și că poate face trimiteri livrești. Închid paranteza. Cred că un om se naște, ca regizor, actor, scenograf, critic, nu neapărat prin influența tiranică a cuiva, ci prin asimilarea unor experiențe din domeniul acela. Personal, am avut o mare șansă: de la 13 ani, fiind bucureștean, mă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
se va putea sluji de ea mai bine decât o făcuse el. Ajungând nervos înapoi acasă, aproape că mai avea un pic și răcnea. Primul lucru, pe care găsi cu cale să-l facă, spre ași mai domoli întrucâtva dezamăgirea livrescă, fu să pună mâna pe Noul Testament 1 și, deschizându-l furtunos la întâmplare, privirea îi căzu exact pe următorul citat: Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta2. Pentru o clipă, rămase complet mut, cu mintea goală. Mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]