1,327 matches
-
noastre, considerate ca fiind corecte și luate ca atare. Un proces poate conține trei componente: 1. procesul în sine (realizat în mod curent de locuțiuni verbale); sînt doar cinci tipuri principale ; 2. participanții la proces (realizat în mod curent de locuțiuni substantivale iar, în cazul atributelor, de locuțiuni adjectivale); această gramatică recunoaște aproape douăzeci de astfel de tipuri de participanți, patru sau cinci dintre cele distincte fiind asociate cu fiecare tip de proces; 3. circumstanțe asociate cu procesul (realizate de locuțiuni
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ca atare. Un proces poate conține trei componente: 1. procesul în sine (realizat în mod curent de locuțiuni verbale); sînt doar cinci tipuri principale ; 2. participanții la proces (realizat în mod curent de locuțiuni substantivale iar, în cazul atributelor, de locuțiuni adjectivale); această gramatică recunoaște aproape douăzeci de astfel de tipuri de participanți, patru sau cinci dintre cele distincte fiind asociate cu fiecare tip de proces; 3. circumstanțe asociate cu procesul (realizate de locuțiuni prepoziționale, adverbiale sau circumstanțiale); acestea pot fi
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
locuțiuni substantivale iar, în cazul atributelor, de locuțiuni adjectivale); această gramatică recunoaște aproape douăzeci de astfel de tipuri de participanți, patru sau cinci dintre cele distincte fiind asociate cu fiecare tip de proces; 3. circumstanțe asociate cu procesul (realizate de locuțiuni prepoziționale, adverbiale sau circumstanțiale); acestea pot fi clasificate conform unor distincții adverbiale tradiționale (loc, timp, mod, cauză, etc.). Analiza tranzitivității (procesului) este un tip de semantică fundamentală. Analistul identifică procesul sau acțiunea pe care o exprimă propoziția, ca și participanții
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
la plural, fără determinanți 2.5. Termenii din metalimbaj 2.6. Substantivele care desemnează locutorul 2.7. Termenii inclusivi 2.7.1. Pronumele indefinite, negative, interogative și relative 2.7.2. Grupurile substantivale cu utilizare inclusivă 2.8. Pronumele și locuțiunile pronominale de politețe 3. Subiectul non-nominal 3.1. Formele verbale nepersonale 3.2. Grupurile prepoziționale 3.3. Propozițiile reduse 4. Acordul unor tipuri de verbe-predicat 4.1. Acordul verbelor la diateza reflexiv-pasivă 4.2. Acordul operatorilor modali 4.3. Acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai interesante pentru acord). În legătură cu subiectul nominal, am discutat acordul cu substantivele colective, cu numele proprii, cu termenii inclusivi (termeni +plural în care se include locutorul sau interlocutorul), cu substantivele care desemnează locutorul (ex. subsemnatul) și acordul cu pronumele și locuțiunile pronominale de politețe. În subcapitolul despre subiectul non-nominal, sunt grupate contextele în care subiectul este reprezentat de o formă verbală nepersonală, un grup prepozițional sau o propoziție redusă. În partea finală a capitolului, este discutat acordul anumitor tipuri de verbe-predicat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de persoana a III-a, singular, pot alterna cu formele de pronume personal în genitiv, de persoana a III-a, singular (vezi supra, 2.3.1.). Sunt și contexte în care această variație nu este posibilă, iar acestea implică unele locuțiuni pronominale de politețe. În română, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate dintr-un substantiv (alteță, domnie, excelență, mărie etc.) și un pronume posesiv sau un pronume personal în genitiv. Unele locuțiuni pronominale de politețe acceptă variația posesiv - pronume personal în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pot alterna cu formele de pronume personal în genitiv, de persoana a III-a, singular (vezi supra, 2.3.1.). Sunt și contexte în care această variație nu este posibilă, iar acestea implică unele locuțiuni pronominale de politețe. În română, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate dintr-un substantiv (alteță, domnie, excelență, mărie etc.) și un pronume posesiv sau un pronume personal în genitiv. Unele locuțiuni pronominale de politețe acceptă variația posesiv - pronume personal în genitiv, iar altele permit doar utilizarea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
această variație nu este posibilă, iar acestea implică unele locuțiuni pronominale de politețe. În română, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate dintr-un substantiv (alteță, domnie, excelență, mărie etc.) și un pronume posesiv sau un pronume personal în genitiv. Unele locuțiuni pronominale de politețe acceptă variația posesiv - pronume personal în genitiv, iar altele permit doar utilizarea posesivului: (103) a. Alteța Sa; Domnia Sa; Excelența Sa; Măria Sa b. *Alteța Lui, *Alteța Ei; Domnia Lui, Domnia Ei37; *Excelența Lui, *Excelența Ei; *Măria Lui, *Măria Ei Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
genitiv, iar altele permit doar utilizarea posesivului: (103) a. Alteța Sa; Domnia Sa; Excelența Sa; Măria Sa b. *Alteța Lui, *Alteța Ei; Domnia Lui, Domnia Ei37; *Excelența Lui, *Excelența Ei; *Măria Lui, *Măria Ei Pentru lipsa variației posesiv - pronume personal în genitiv la majoritatea locuțiunilor pronominale de politețe, propunem o explicație legată de evitarea referirii directe la persoană. Pronumele personal în genitiv marchează genul, numărul și persoana referentului (ei - feminin, singular; lui - masculin, singular). Prin urmare, din punct de vedere pragmatic, referirea la persoana vizată
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
b, 100 de persoane; toți băieții) sau enunțul are un caracter adresativ, ca în (88)c (fetele vă uitați...). În ultimul enunț, nominalul ar putea chiar să fie interpretat ca un vocativ ("voi, fetele, vă uitați..."). 2.8. Pronumele și locuțiunile pronominale de politețe În categoria formelor pronominale de politețe se pot distinge mai multe subtipuri, în funcție de caracteristicile lor morfologice și de posibilitățile de acord: (i) pronume de adresare, de persoana a II-a, marcate formal pentru singular, cu trăsătura de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
marcat formal pentru plural 56, cu trăsătura de gen nemarcată. Adjectivul predicativ sau participiul se acordă referențial în gen și în număr, iar verbul predicat se acordă formal, la plural: (91) Dumneavoastră sunteți convocat / convocată / convocați / convocate la primărie. (iii) locuțiuni pronominale de adresare / grupări fixate, formate dintr-un substantiv feminin, la singular sau la plural (în funcție de numărul de referenți) și un pronume posesiv, de persoana a II-a, singular sau plural (utilizarea singularului sau a pluralului se face în funcție de gradul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de referenți), ori de persoana a III-a (sa) sau pronumele personal în genitiv (lor): (92) a. Măria Ta, Domnia Ta, Înălțimea Ta; b. Domnia Voastră, Excelența Voastră, Alteța Voastră; c. Măria Sa, Înălțimea sa, Domnia Sa, Excelența Sa, Alteța Sa; d. Domniile Voastre, Altețele Lor etc. Aceste locuțiuni pronominale admit două tipuri de acord al verbului-predicat - cu substantivul, la persoana a III-a, sau cu pronumele posesiv ori personal, deci la persoana a II-a sau la persoana a III-a: (93) a. Măria Ta dorește să bea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
formal cu pronumele posesiv, ci un acord semantic. În propozițiile Măria Ta ai plecat, Alteța Voastră sunteți invitat, verbul este la persoana a II-a nu pentru că se acordă formal cu posesivul (ta, voastră), ci pentru că acordul se face semantic, referențial. Locuțiunile pronominale de politețe formate cu pronumele posesiv de persoana a II-a singular (Măria Ta, Domnia Ta, Înălțimea Ta etc.) țin de un registru mai vechi al limbii. În limba contemporană, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate cu pronumele posesiv de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ta, voastră), ci pentru că acordul se face semantic, referențial. Locuțiunile pronominale de politețe formate cu pronumele posesiv de persoana a II-a singular (Măria Ta, Domnia Ta, Înălțimea Ta etc.) țin de un registru mai vechi al limbii. În limba contemporană, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate cu pronumele posesiv de persoana a II-a plural, care exprimă un grad de politețe mai ridicat (Domnia Voastră, Alteța Voastră, Preafericirea Voastră etc.). Până în secolul al XIX-lea, se folosea și locuțiunea pronominală Domnia Mea, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
limbii. În limba contemporană, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate cu pronumele posesiv de persoana a II-a plural, care exprimă un grad de politețe mai ridicat (Domnia Voastră, Alteța Voastră, Preafericirea Voastră etc.). Până în secolul al XIX-lea, se folosea și locuțiunea pronominală Domnia Mea, pentru referirea la propria persoană. În secolul al XIX-lea, ea impunea acordul la persoana I plural atât verbului-predicat, cât și pronumelor: (101) a. am aflat Domniia mea; am socotit Domniia mea; ne-am adeverit Domniia mea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
INDEX nu poate fi folosit pentru acord. Prin urmare, se folosește o formă nemarcată (engl. default). 2.2. Alte tipuri de coordonare copulativă Coordonarea copulativă (cumulativă sau aditivă) se poate realiza și prin alte elemente decât conjuncția și: conjuncțiile și locuțiunile ca și, precum și, cât și, împreună cu, și cu, prepoziția cu sau elemente corelative: și... și..., nici... nici..., atât... cât și... În timp ce și este o conjuncție copulativă cu sens general, alte elemente coordonatoare copulative au diverse valori semantice: - focalizantă: precum și; ca
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a devenit tătic.124 În ceea ce privește acordul în gen și în persoană, coordonarea prin elementele copulative menționate pune aceleași probleme de compunere a trăsăturilor și de ierarhie ca și structurile legate prin conjuncția copulativă și. 2.2.1. Ca și, precum și Locuțiunile conjuncționale ca și și precum și au un sens ușor comparativ. Ca și poate introduce și adjuncți circumstanțiali comparativi, care nu intră în relația de acord cu predicatul (indiferent de topică): (96) a. Ion, ca și Maria, nu a fost invitat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este însă puțin ambiguu, mai clară este construcția în care acordul se face la plural. În ceea ce privește regulile de acord în gen, acestea sunt aceleași ca la coordonarea prin și. 3.9.2. Ca și, precum și, la fel ca și sunt locuțiuni conjuncționale cu un sens comparativ care pot fi folosite pentru coordonarea copulativă. În grupul nominal ele se folosesc mai ales în enumerări (în special precum și; ca și și la fel ca și sunt mai rare în GN): (258) Cumpăr o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
precum și; ca și și la fel ca și sunt mai rare în GN): (258) Cumpăr o vază, o masă ca și / precum o statuie antice. Fiind o coordonare copulativă, sunt aceleași probleme de acord ca la coordonarea prin și. Aceste locuțiuni fac ca interpretarea colectivă (un singur referent) a sintagmei coordonate să fie mai puțin acceptabilă: (259) a. *colegul ca și prietenul meu, Gheorghe b. ?colegul precum și prietenul meu, Gheorghe 3.9.3. Cu, și cu, împreună cu sunt prepoziții, respectiv locuțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
locuțiuni fac ca interpretarea colectivă (un singur referent) a sintagmei coordonate să fie mai puțin acceptabilă: (259) a. *colegul ca și prietenul meu, Gheorghe b. ?colegul precum și prietenul meu, Gheorghe 3.9.3. Cu, și cu, împreună cu sunt prepoziții, respectiv locuțiuni prepoziționale care se pot folosi pentru coordonarea copulativă (glisând spre valoarea de conjuncție, respectiv locuțiuni conjuncționale). Realizările acordului sunt aceleași ca la coordonarea prin și. Nici aceste elemente nu admit interpretarea colectivă: (260) *colegul și cu prietenul meu, Gheorghe 3
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acceptabilă: (259) a. *colegul ca și prietenul meu, Gheorghe b. ?colegul precum și prietenul meu, Gheorghe 3.9.3. Cu, și cu, împreună cu sunt prepoziții, respectiv locuțiuni prepoziționale care se pot folosi pentru coordonarea copulativă (glisând spre valoarea de conjuncție, respectiv locuțiuni conjuncționale). Realizările acordului sunt aceleași ca la coordonarea prin și. Nici aceste elemente nu admit interpretarea colectivă: (260) *colegul și cu prietenul meu, Gheorghe 3.9.4. Gruparea nu numai... ci / dar și..., la limita dintre copulativ și adversativ, admite
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la medicii de familie și-au ridicat cardurile de sănătate europene. (www.realitatea.net) Participiul cu formă adjectivală legat este destul de frecvent folosit invariabil, ca urmare a rolului său discursiv de element de legătură, asemănător cu al unei prepoziții sau locuțiuni prepoziționale care exprimă relația ("în legătură cu.."): (7) Am primit mai multe apeluri legat de această emisiune (OTV, 14.V.2008) Acuzele pe care le lansează legat de această sabotare... (TVR 2, 12.IX.2008) contestației acestui partid, legat de votul uninominal
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
încadrează referentul numelui propriu (Tulcea, întemeiat în anul... - Orașul Tulcea, întemeiat în anul...). În capitolul despre acordul predicatului cu subiectul, au fost discutate mai multe tipuri de subiecte (nominale colective, nume proprii, abrevieri, termeni din metalimbaj, termeni inclusivi, pronume și locuțiuni pronominale de politețe, subiecte non-nominale). Dacă subiectul este un substantiv colectiv la singular, acordul semantic la plural nu este permis. În schimb, este acceptat acordul la plural al verbului dacă substantivul colectiv face parte dintr-o sintagmă partitivă (*Guvernul au
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Cu pronumele de politețe de persoana a II-a, acordul în gen al adjectivului predicativ se face pe baze referențiale, iar acordul verbului-predicat, pe baze formale. Astfel, verbul copulativ și adjectivul pot avea trăsături de număr diferite (Dumneavoastră sunteți ocupat). Locuțiunile pronominale de politețe de persoana a III-a, formate dintr-un substantiv și un posesiv (de persoana a II-a sau a III-a) sau un pronume personal în genitiv, admit două tipuri de acord al verbului predicat: cu substantivul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
102), fac excepție situațiile în care cele două nominale în genitiv "formează o unitate, [...] exprimând noțiuni identice sau strâns legate: Ministerul Educației și Învățământului, predarea limbii și literaturii române, proprietățile sodiului sau natriului". 36 Vezi GALR, II, p. 751-753. 37 Locuțiunile Domnia Lui și Domnia Ei acceptă variația posesiv - pronume personal, ele fiind baza de la care s-au format pronumele de politețe dumnealui și dumnealor. De la locuțiunea cu posesiv Domnia Sa s-a format pronumele de politețe dumneasa, rar folosit astăzi. 38
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]