1,108 matches
-
fără femeie e mai jos decât tot...“. Apoi mobed-ul îl întrebase pe tatăl fetei: „O dai pe această virgină, Homa, după lege și înțelegere? Consimți la aceasta?“, iar tatăl îi răspunsese: „Consimt și îmi doresc!“. Mobed-ul îl întrebase apoi pe logodnic: „Tu o iei pe Homa să-ți nască moștenitori, după lege? Promiți în fața lui Ormuz 1?“. „Promit“, răspunsese văru-său. „Atunci, voi, care v-ați promis jurămintele după legea cea dreaptă, fiți unul pentru celălalt, copleșiți de acum de bucurii și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
imediat ce a reținut camera a făcut o comandă impresionantă de flori: 25 de crizanteme galbene. ― Dumnezeule! suspină fermecată. Ce gentilețe! N-a uitat că-i floarea mea preferată. Cristescu observă nedelicat, dar convins că-i face plăcere: ― O atenție de logodnic, aș zice. ― Într-adevăr... Știți, la 62 de ani, un anumit gen de experiențe sânt neașteptate. Și din păcate, ne impresionează mai mult decât ar trebui. ― Dacă v-am înțeles bine, domnul Van der Hoph nu este doar un prieten
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai vagă idee cine e. — A, e... Asya s-a oprit, căutând cuvântul potrivit În engleză. Prieten era mult prea puțin pentru a putea descrie situația, soț era greșit din punct de vedere tehnic, viitor soț nu părea prea plauzibil. Logodnic părea să se potrivească mai bine, Însă adevărul e că nu fuseseră niciodată logodiți oficial. — E jumătatea simbolică a mătușii Zeliha. Peste drum, sub o arcadă otomană elegant sculptată, au zărit doi băieți țigani, unul din ei scoțând cutii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În 1968!“. Cum făceam să ne Înțelegem atît de bine cînd eram de acord În atît de puține privințe? Seara, În camera care, chiar dacă părinții Îi găzduiau acolo pe prietenii aflați În trecere, rămînea „camera lui François“ - camera În care logodnicii Tina și François petreceau ore Întregi Îmbrățișîndu-se pînă ce venea mama să ne spună: „Tata e preocupat că stați Închiși În cameră, eu știu că nu faceți nimic rău, dar ați putea să vă duceți să vă plimbați, e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un interviu pentru o slujbă În New York. Era logodită cu un bărbat care o culesese dintr-un orășel din Siberia și Îi găsise de lucru Într-un orășel din California. Trebuia să se mute În curând la New York, singură, până când logodnicul ei putea să i se alăture. Inocența ei era ca o gură de aer proaspăt pentru Kitty, care o și invită să stea la ea În New York, până Își găsea un apartament. Când coborâră din avion, Olga o Întrebă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În New York, până Își găsea un apartament. Când coborâră din avion, Olga o Întrebă pe Kitty dacă nu voia să o ducă În oraș cu mașina. — Vine Sașa să mă ia, putem să te lăsăm undeva În centru. — Sașa e logodnicul tău? — Da, e iubirea vieții mele. Kitty zâmbi. „Dragoste adevarată? Mai scutește-mă. Așteaptă să te muți În New York.“ — Mulțumesc, dar trebuie să vină o prietenă să mă ia. Uite adresa și telefonul meu din New York. Ne vedem la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
plictisea, dar era singura legătură pe care o putea stabili cu Charlie de Sf. Valentin. Colega ei de cameră, Flan, o negresă dintr-o familie bogată din Botswana, studentă la Drept la New York University, tocmai plecase să se Întâlnească cu logodnicul ei, Christopher, un neamț blond, student la Științe Politice la Georgetown University. O suna În fiecare zi și vorbeau ore Întregi la telefon; În ziua aia venise la New York, ca să petreacă Împreună Sf. Valentin. Cei doi erau un Romeo și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
venise la New York, ca să petreacă Împreună Sf. Valentin. Cei doi erau un Romeo și-o Julieta moderni, voiau să se căsătorească În ciuda opoziției puternice a părinților. Părinții fetei erau Împotriva unui ginere alb (erau rasiști față de albi) și Îi cereau logodnicului un preț mare pentru fiica lor, dacă le voiau binecuvântarea. Flan Îi explicase că așa era obiceiul acolo. Părinții băiatului, care locuia În Germania, erau oripilați de ideea că fiul lor trebuia să plătească pentru mireasa lui, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și generozitate, care mi-a oferit prima scânteie de inspirație pentru această poveste, și fiicei sale Becky, autoarea jocului de cuvinte minunat de ingenios „boala Oldtimers“. Capitolul 1 — La naiba! înjură Francesca, holbându-se la fotografia imensă a fostului ei logodnic și a miresei lui zâmbărețe care ocupa jumătate din prima pagină din Woodbury Express, ziarul rival celui condus de ea. Dedesubt era o descriere dezgustător de amănunțită a fiecărui articol de îmbrăcăminte pe care îl purtase mireasa, inclusiv a jartierelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
purtat minunat. Ne-a asigurat accesul la un specialist în trei zile și îl sună să afle părerea lui sinceră. — Cred și eu. Stevie nu era dispusă să-i recunoască meritele fără a cârcoti puțin. Ce rost are să ai un logodnic în halat alb dacă nu e în stare să împingă câțiva babalâci ca să vă bage în față? — Stevie! Dar nu-și putu stăpâni o umbră de zâmbet în fața imaginii evocate. Stevie cea sarcastică de dinainte ieșea din nou la lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o întrebă Laurence, strângându-i mâna într-a lui. Eu unul știu că da. Mai sunt doar trei săptămâni și o să fii doamna Westcott. Fran fu emoționată, fără să vrea, de mândria din glasul lui Laurence. Îi pria rolul de logodnic. Se îmblânzise cumva și câteva din ridurile de stres dispăruseră de pe fața lui frumoasă, dându-i un aer mai tânăr, mai optimist. Își închipuia că așa trebuie să fi arătat la începutul carierei, înainte de a i se fi pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
conștientă că e numai vina mea, nu a ta, Laurence. Adio. Nu se uită în urmă pe când ieșea pe jumătate fugind din casa plină cu daruri de nuntă, invitații și flori. Dacă ar fi făcut-o, și-ar fi văzut logodnicul privind în gol, de parcă ar fi văzut o nălucă. Apoi întorcându-se și îndreptându-se spre cel mai apropiat telefon. — La naiba, înjură Jack încet, realizând că uitase acasă încă un lucru de care avea nevoie. Încântarea de-a sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
viitoarea mea soacră. Și, cu toate că e iritantă și enervantă la culme, ultimul lucru pe care mi-l doresc este să o Îndepărtez pe femeia care nu numai că este mama viitorului meu soț (Încă nu mă pot gîndi la cuvîntul „logodnic“ fără o grimasă), dar Îmi mai achită și cheltuielile de nuntă. În plus, sînt prin excelență genul de persoană care vrea să le facă tuturor pe plac. E o urmare a faptului că am avut o mamă alcoolică și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
însemna decât un singur lucru, un alt vampir!!! Domnișoară, sunteți bine? În fața mea era un tânăr cam de aceeași vârstă ca mine, 20-25 de ani. Era înalt, bine făcut, cu ochii verzi ca smaraldul și părul negru. Semăna perfect cu logodnicul meu. Hmmm!!! Da, sunt bine! Dar ea nu este bine, cred... cred că a murit! Da, văd. Dar eu vreau să știu dacă ești cu adevărat bine, acest criminal atacă tinere frumoase ca tine, este ceva uimitor că a omorât
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă făcea extrem de fericită. Acum, fericirea nu mai exista, pentru că nu mai există dragoste. Părinții mei au reușit să mă țină departe de ura din această lume, m-au învățat să iubesc! Un alt moment special este întâlnirea mea cu logodnicul meu. Eram în clasa a noua. Un băiat din clasa mea mi-a pus piedică și am căzut grămadă pe jos. Toți râdeau de mine, dar Andrei, viitorul meu logodnic, m-a luat de mână și m-a ajutat sa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să iubesc! Un alt moment special este întâlnirea mea cu logodnicul meu. Eram în clasa a noua. Un băiat din clasa mea mi-a pus piedică și am căzut grămadă pe jos. Toți râdeau de mine, dar Andrei, viitorul meu logodnic, m-a luat de mână și m-a ajutat sa mă ridic. Nu voi uita nicicând ce mi-a spus: „Nu pune botul niciodată la ce spun ceilalți, ei nu sunt importanți, nu contează ce cred ei despre tine, contează
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vrăjitorilor, practic suntem morții vii. Pentru a deveni vampir, trebuie să renunți la legătura asta cu viața și să treci de cealaltă parte, de partea morților. Adică trebuie să omori un om. Și eu l-am omorât pe Andrei, pe logodnicul meu. Era vară, tocmai terminasem facultatea de medicină și căutam disperată un loc de muncă. Într-o zi, când m am întors acasă, am primit un telefon cum că s-a întâmplat ceva îngrozitor pe strada din fața restaurantului unde părinții
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
necunoscută. Aproape străină. Albul rochiei Îi sublinia tenul sidefiu și Îi punea În valoare pletele bogate, de un blond venețian, de obicei Împletite, care i se rostogoleau pe umeri și coborau pînă la talie. Un păr de zînă, spunea Christian, logodnicul ei. O sirenă cu ochi verzi, care puteau să le sucească mințile tuturor marinarilor din lume. Bărbații pe care Îi cunoscuse Înaintea lui Îi spuseseră că e frumoasă. Astăzi, le dădea crezare. ZÎmbi timid necunoscutei care o privea din oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
N-avea nici măcar șaisprezece ani, dar privirea Îi era aceea a unui bărbat matur, gîndi Marie, descumpănită. Gildas și Loïc traseră cu coada ochiului spre tînăra femeie ai cărei ochi strălucitori, un pic Încercănați, spuneau multe despre felul În care logodnicul ei și cu ea Își umpluseră ultimele două ceasuri. Îi văzu Întorcînd capul, stingheriți că sînt martorii involuntari ai intimității surorii lor mai mici, iar ea se simți prinsă pe picior greșit, ca atunci cînd era doar o puștoaică. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nou și o pereche de pantofi Weston, mîrÎi el lipăind prin apă. Simți că Începea să se enerveze. - Așteaptă, fotografia pe care am găsit-o la picioarele Sfintei Fecioare n-am născocit-o eu, Își pledă ea cauza, probabil că logodnicul meu a lăsat-o acolo mult mai devreme În cursul zilei, m-o fi așteptat și, jignit că nu vin la Întîlnire, a plecat Îmbufnat pe mare. - Îmbufnat pe mare? Izbucni, simțind Între timp noroiul prelingîndu-i-se În pantofi printre degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de ea. Omul strigă și el sub șocul loviturii pe care ea i-o dăduse. Înșfăcîndu-se unul pe altul, se rostogoliră pe jos În Întuneric. - Marie, Marie, eu sînt! exclamă Christian. Se ridică și aprinse lumina. Marie Își descoperi atunci logodnicul, ud, bărbos, cu un aer istovit, uluit Încă de violența reacției ei. - Iartă-mă... Aveam un coșmar, Îngăimă ea. Ușa camerei se dădu de perete. Lucas Fersen apăru În prag, cu pistolul În mînă. - Dă-i drumul! Nu mișca! Văzînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Întoarse cu fața, amîndoi cătînd uluiți la Fersen. - Cine-i ăsta? Întrebă Christian fixîndu-l cu privirea de parcă avea de-a face cu un nebun. Marie făcu prezentările, adoptînd cu ironie un ușor ton monden. - Comandant Lucas Fersen... Christian Bréhat, logodnicul meu... Lucas Își vîrÎ arma la loc În teacă, ocărîndu-se În sinea lui, perfect conștient de ridicolul intervenției. Prestigiul i se dusese pe apa sîmbetei. Trebuia acum să se mai și piardă În scuze În fața acelui tip și să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aceea, crede-mă că amănuntul ăsta nu mi-ar fi scăpat. PM se simți dator să zică și el ceva, perorînd ca să se justifice. - Absolut. De altfel, nici măcar nu m-am dus la petrecerea de Îngropare a burlăciei dată pentru logodnicul tău. N-am aici nici un merit, cu mîna pe inimă spun că nu-mi place deloc genul ăsta de bețivăneală cu vin prost și... - Binevoiește și condu-o pe domnișoara, Pierre-Marie. Ordinul căzuse ca tăișul unei ghilotine. Înainte de a ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
foarte mult timp În Franța... Ești un personaj cu adevărat adorabil. Șovăind Între Încîntare și stinghereală, Marie se scutură, se scuză că Încă nu-i mulțumise pentru că o ajutase să iasă din necaz și Își luă iute rămas-bun, pretextînd că logodnicul ei desigur o aștepta, riscînd să se Îngrijoreze. Două puncte mici, roșii mergeau În zigzag pe drum, Ryan privea Îndepărtîndu-se mașina Mariei... Era cuprins de admirație și totodată emoționat, ca de fiecare dată cînd Își Încrucișa pașii cu fata asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se sili să expire cît mai lent spre a-și recăpăta calmul și gîndirea limpede. Se uită la Christian, care abia se mișcase În somn, și Încercă să iasă din pat cît mai discret cu putință. Dar pe neașteptate brațul logodnicului ei ieși din așternuturi și o Înlănțui, readucînd-o brusc lîngă el. Încercă să se desprindă, Christian nu-i dădea drumul, atunci ea Îi spuse că Stéphane o chema În ajutor. - Ei, și? E datoria acelui polițist de doi bani să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]