2,048 matches
-
patra. Dacă a termina cu bine, l-om da la liceu. Să ajungă și el om cu carte, că destul am stat tot neamul nostru la coarnele plugului... Unde mai pui că liceul dă peste noi. Fie-i țărâna ușoară logofătului Anastasie Bașotă, care a înființat liceul în satul nostru. Și ce noroc că satul s-a nimerit să fie pe moșia lui... ― Păi și eu mă gândeam la lucrul aista, iar din urmă vine fata... Și zilele treceau cu tot
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
satele și urcase În munți. Mai rămânea, e adevărat, Erina. Erina Îi fusese alături tot timpul, fără să ceară nimic, bucurându-se că minunea Întâlnirii lor fusese posibilă. Ea făcea ca zilele să fie prețioase și pline de lumină. Bătrânul logofăt Litovoi se obișnuise cu desele ei plecări, fie spre Albești, fie spre Cetatea de Scaun. Nu protesta și nu Întreba de ce Întârzie cununia. Acum, Însă, chiar și el trebuise să ia drumul pribegiei, pornind spre nord. Erina Îl adusese, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Înclină și ieși. În câteva minute, două mii de călăreți porniră spre trecătoarea Oituzului. Voievodul ieși din cort, privind frământarea taberei sub ninsoarea fără sfârșit. Atât cavaleria cât și pedestrimile continuau exercițiile de luptă. În urma lui Ștefan ieșiră spătarul Albu, logofătul Cânde și căpitanul Oană. Cei trei Încălecară și porniră spre grupul compact al răzeșilor, care se aflau În a treia săptămână de luptă la sabie. Așezați pe două linii, răzeșii executau comenzile unui hotnog de vânători domnești. Oană făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tot aștepți de vreo șaptesprezece ani. Parcă spuneai că, dacă tot plecăm spre Țara de Jos, ai de gând s-o iei cu tine pe domnița Erina și că cel mai firesc lucru este o oprire la Murgești, la moșia logofătului Litovoi. - Da, am spus... - Și, cum văd eu lucrurile, acolo, În fața bătrânului Litovoi, ai de gând să spui cuvintele fermecate care pot forma o familie. - Cu ajutorul tău, poate... - Al meu? Dar ce? Eu trebuie să fac cererea? - Nu, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pui genunchiul În pământ și mă rogi frumos și faci jurământ că odată ajuns la Murgești Îi spui Erinei tot ce-ți colcăie prin minte și, dacă Erina Îți face hatârul de a accepta, veniți la mine, iar eu Împreună cu logofătul Litovoi ne vom gândi cu ce ți-o fi greșit o femeie atât de frumoasă de vrei să-o Înhami la viața ta aspră și plină de primejdii. Și, dacă vom crede de cuviință, poate Îți vom da și binecuvântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să spună „da”. - Cu o parte din familie, măria ta, căci Alexandru a pornit În misiune la Istanbul. - Știu, căpitane. E un flăcău de nădejde, pe care farmecele Veneției nu l-au moleșit. În vis Îmi apare ca un viitor logofăt, specialist În politică externă, conducător de solii la marile curți ale Europei. De altfel, talentul pare a fi În familie, căci și viitorul cumnat al domniei tale este ambasador. Ce vești ai de pe Drumul Mătăsii? Întrebarea venise prin surprindere. Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o Întârziere de câțiva sau mai mulți ani (să tot fie vreo doișpe... precizase Erina) și să formuleze ceea ce ar fi putut fi o cerere oficială. Nu-și amintea cu precizie ce urmase, fiindcă totul fusese inundat de bucurie, iar logofătul Litovoi râdea plângând, gândind deja cum și când va fi nunta. Cât despre Alexandru, știrile venite zilnic de la Istanbul spuneau că misiunea continua și că informații esențiale Începuseră să apară. Dar fiecare zi de activitate la Istanbul era periculoasă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mama ta, care a plecat dincolo când erai prea mică... Tropotul câtorva cai se auzi apropiindu-se dinspre sud, trecând pe drumul din marginea moșiei Murgeștilor și urcând spre codrii Vasluiului. - Curieri... spuse Erina, mergând la fereastră. - Curieri domnești, completă logofătul. Pesemne măria sa are porunci de trimis la Cetatea de Scaun. Zgomotul se pierdu curând, sorbit de depărtări și de Înserare. Noaptea cobora repede. - E ziua măriei sale, continuă Litovoi. Cred că e petrecere pe cinste la Cetatea Albă. Păcat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
torță aprinsă și fugi prin zăpadă, spre drum. Ajunse la timp ca să prindă chiar primul escadron, condus de hotnogul Nechifor. - Stați! Opriți! strigă tânăra, repezindu-se În fața cailor. Calul hotnogului se cabră, nechezând speriat. - Hotnoage Nechifor! Sunt Erina Litovoi! - Fiica logofătului de la Murgești! Ce cauți, domniță, pe drum În crucea nopții? - Dar voi ce căutați pe drum În crucea nopții?! Am auzit curierii, mai devreme. S-a Întâmplat ceva cu măria sa? - Nu știu, domniță! Cu măria sa nu, că doară chiar măria sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu cap de zimbru a Moldovei. Păși Încet prin ninsoare, tulburată, și nu-l văzu decât În prag pe tatăl ei, sprijinit În cerdac. Caii se treziseră și ei și se Învârteau dincolo de gard, neliniștiți. - Ce se Întâmplă, Erina? Întrebă logofătul, privind gânditor trecerea călăreților spre sud. Tânăra nu răspunse, sau nu auzi Întrebarea. Era limpede că hotnogul Nechifor nu știa mai multe decât Îi spusese. Dar era la fel de limpede că undeva spre malul Dunării vor avea loc lupte la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
așa de hotărâtă, vin cu tine. Singură la drum de noapte nu te las! - O să-l iau pe Ionuț, slujitorul de la herghelie. Iartă-mă tată, dar nu mai pot rămâne! Dacă totul e bine, mâine seară mă Întorc cu Cosmin! Logofătul rămase tăcut. Nu era totul bine. Dacă ar fi fost, unul din curieri ar fi fost al Apărătorilor, iar Erina ar fi fost chemată la Cetatea Albă, alături de viitorul ei soț. Căci peste trei zile trebuia sărbătorit Anul Nou, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Apărătorilor, iar Erina ar fi fost chemată la Cetatea Albă, alături de viitorul ei soț. Căci peste trei zile trebuia sărbătorit Anul Nou, iar misiunea căpitanului Oană va fi fost terminată până la orele amiezii. Nici un semn nu venea, Însă, din partea Apărătorilor. Logofătul intră În casă, dar se Întoarse din pragul ușii. I se păruse, o clipă, că o pasăre mare și neagră fâlfâise Încet pe deasupra casei. 28 decembrie 1475, ora 5.00 Cetatea Albă Spătarul Mihail ieși din cetate și preluă comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la care se afla, Simion nu putuse desluși cuvintele căpitanului, dar putuse auzi strigătul tătarului care comandase, de două ori, lansarea săgeților. Între timp, la cetate sosiseră membrii Sfatului de taină al domniei, chemați Încă din după-amiaza zilei de 27. Logofătul Toma Cânde, vornicul Vlaicu, pârcălabul Șendre al Cetății Albe, spătarul Albu, stolnicul Zbierea, comisul Groza, Ioan Țamblac, vechi sol al Moldovei la Istanbul, sosiseră În timpul nopții și așteptau Începerea adunării. Din partea Apărătorilor, În locul căpitanului Oană fu chemat căpitanul de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
teritoriul Moldovei, acum trei nopți, să stea ascunși În jurul conacului de la Brănești, și să lovească fără nici o opreliște! A doua: care sunt consecințele acestei pierderi și cum le putem anula cât mai repede. Vreau răspunsuri de la spătarul Albu și de la logofătul Cânde. - Ceea ce știm până acum, spuse spătarul Albu, este că turcii au trimis Întâi un grup de pescari care reveneau pe gheață fiindcă bărcile fuseseră prinse de Îngheț pe malul celălalt. Acest grup a ucis străjile noastre de la Dunăre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe care bănuim că s-ar fi putut retrage agresorii. Să dea Dumnezeu să le găsească urmele, căci apoi știm ce avem de făcut. - Trupele sosite azi În cursul nopții? - Gata de luptă la primul semn. - Cred, măria ta, interveni logofătul Cânde, care se ocupa de afacerile externe ale Moldovei, că dispariția lui Oană ne pune câteva probleme mari. Voievodul aprecie Întrebuințarea diplomatică a termenului „dispariție”, care era mai abstract și Înlătura gustul amar al imaginilor pe care el le zugrăvise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În mai puțin de cele opt luni, cât trebuie să asigur transferul Cuceritorilor spre alte structuri militare. Amir, de ce crezi că târgul de cai de la Belgrad e atât de important? - Fiindcă participă o herghelie moldoveană. - Moldoveană? -Herghelia de la Murgești, a logofătului Litovoi. E ceva cu totul neobișnuit. Niciodată moldovenii n-au participat la acest târg. Sunt prea departe. - Crezi că e o acțiune acoperită... - Nu știu. Dar orice e posibil. Multă lume Îl caută acum pe căpitanul Oană. Și puțini din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de-a-ndărătelea, ducând mâinile la frunte, la buze și la piept, după tradiția islamică. Nici unul din ei nu rosti vreun cuvânt. În urma lor, ușile Sălii tronului se Închiseră aproape fără zgomot. - Vreau ultimele vești! spuse Ștefan, sec. Mai Întâi despre Mahomed. Logofătul Toma Cânde Întârzie să ia cuvântul. Era fascinat de ușurința cu care voievodul putea trece de la umor la omor ca și cum totul ar fi fost normal. Și, În același timp, Își dădea seama că totul era normal. Era acea normalitate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înțelege decât parțial, imperfect, absolut teoretic. Dar altă lume nu exista. Poate avea să existe, cine știe când. Acum, nu. - Când, Cânde? Întrebă voievodul, cu o jumătate de glumă. Când ne vei onora prin viu grai? - Iertare, măria ta... murmură logofătul. M-am luat cu gândurile... - Prea bine, logofete. Vei ajunge, poate, cândva, Toma Gânde. Dar atunci nu vom mai avea nevoie decât de gândurile și nu de cuvintele domniei tale. Logofătul făcu un pas În față, nu fără a sesiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vei onora prin viu grai? - Iertare, măria ta... murmură logofătul. M-am luat cu gândurile... - Prea bine, logofete. Vei ajunge, poate, cândva, Toma Gânde. Dar atunci nu vom mai avea nevoie decât de gândurile și nu de cuvintele domniei tale. Logofătul făcu un pas În față, nu fără a sesiza că voievodul are o acuitate a replicii pe care nu era bine să o provoci prea insistent. Se simți o clipă apăsat de inteligența iute și de privirea scormonitoare a domnitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să se opună unor forțe care Îl covârșeau fizic, dar nu și spiritual. Încrederea voievodului În puterea Moldovei și mai ales În credința ei ortodoxă depășea orice calcul strategic și orice raport vizibil de forțe. - Măria ta, spuse, În sfârșit, logofătul Cânde, ultimele informații despre Mahomed spun că a părăsit de două săptămâni palatul Topkapî din Istanbul, escortat de o gardă de zece mii de spahii și precedat de douăzeci de mii de ieniceri. În urma lui, Istanbulul a rămas pustiu. - A rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din regiunile arabe. Nu pun la socoteală artileriștii necesari pentru cele două sute de tunuri abia turnate În oțelăriile de la periferia Galatei. Istanbulul a rămas pustiu, spui, logofete? - Măria ta! se auzi, din fundul sălii, vocea groasă și liniștită a bătrânului logofăt Litovoi, tatăl Erinei. Cu toții știm ce urgie Își așterne acum drumul spre Moldova! Nu-l năpăstui pe logofătul Cânde, care-ți fu credincios din primul ceas, de la victoria de la Direptate! Ștefan Îl privi pe Litovoi pe sub sprâncene și Își mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de la periferia Galatei. Istanbulul a rămas pustiu, spui, logofete? - Măria ta! se auzi, din fundul sălii, vocea groasă și liniștită a bătrânului logofăt Litovoi, tatăl Erinei. Cu toții știm ce urgie Își așterne acum drumul spre Moldova! Nu-l năpăstui pe logofătul Cânde, care-ți fu credincios din primul ceas, de la victoria de la Direptate! Ștefan Îl privi pe Litovoi pe sub sprâncene și Își mângâie ușor mustața deasă, căzută spre bărbie. Bătrânul avea dreptate. Înclină ușor capul spre Toma Cânde, Îndemnându-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din primul ceas, de la victoria de la Direptate! Ștefan Îl privi pe Litovoi pe sub sprâncene și Își mângâie ușor mustața deasă, căzută spre bărbie. Bătrânul avea dreptate. Înclină ușor capul spre Toma Cânde, Îndemnându-l să continue. - Acum, când vorbim, continuă logofătul, sultanul se află deja la Adrianopole, ca să preia comanda directă a armatei. Din câte spun iscoadele noastre, Înfrângerea de la Vaslui i-a schimbat total purtarea. Nu mai are Încredere În nici unul din generalii săi. Dar nici nu i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui Matei Corvinul al Ungariei și ale lui Andrea Vendramin, dogele Veneției. Cazimir promitea că va trimite sultanului o solie care să-l Înduplece să renunțe la atacarea Moldovei. Lectura ei provocă un val de indignare, În ciuda precizărilor făcute de logofătul Cânde. Acesta adăugase că poziția regelui nu reprezenta și poziția Dietei poloneze și că regele se făcuse de râs cu această idee. Rămânea adevărul amar că nici un sprijin nu va veni din partea Poloniei, În ciuda tratatelor Încheiate În ultimii ani. Dogele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cosmin Oană 15 iulie 1476, ora 14.00, Piatra Șoimului, pe Valea Bistriței Cosmin, Îi scriu acum prietenului, nu căpitanului. Am o veste tristă, pe care tu vei hotărâ cum și când i-o vei da domniței Erina. Tatăl ei, logofătul Litovoi, a căzut În luptă, apărând, cu o mână de oameni, retragerea mea În susul Bistriței. Au pierit și alți boieri vechi, credincioși ai mei Încă din primele zile de domnie. Dar moartea lui Litovoi mă Îndurerează mai mult decât pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]