2,088 matches
-
din acest punct de vedere. Se vorbește în recensământul respectiv de ciuma care a făcut urme cumplite în regiune, din cauza căreia în sat erau înregistrate 43 de gospodării (case), dintre acestea 29 fiind scutite de bir (20 de scutelnici ai logofătului Balș, 5 femei sărace, un preot, o slugă, un țigan și un ruptaș), iar 14 rămânând birnice. În anul 1830 în sat erau înregistrate 130 de curți. În partea nordică a actualului sat Albești, unde în anul 1955 arheologul Nicolae
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
mănăstirea franciscana, prima bibliotecă din principatul Moldova. Bibliotecă a funcționat până în anul 1573 când a fost desființată din ordinul principelui Ioan Vodă cel Cumplit. Unele izvoare istorice afirmă că aceasta bibliotecă ar fi fost dusă în 1575 în Iași de logofătul Ion Golia. În anul 1388 Petru Mușat muta capitala Moldovei de la Siret la Suceava și tot atunci Siret devine domeniu al șotiilor de principi. În 1391 este depus la Biserică Romano-Catolică din Siret un corporaliu făcător de minuni, transformând localitatea
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
(n. 1794 - d. 1862) a fost un om politic moldovean. Ministru. Mare Logofăt. Mare Hatman (1831). Mare Vornic. Membru al Partidei naționale, în opoziție față de domnitorul Alexandru Ghica. Membru în Divanul Domnesc (1829). Membru al Comisiei mixte însărcinată cu redactarea codicelor de legi pentru ambele Principate (1829-1830). Colaborator al colonelului Ion Câmpineanu, comandant
Emanoil Băleanu () [Corola-website/Science/323315_a_324644]
-
panului Vâlcea și a copiilor lui, credința Panului Giurgiu de la Frătăuți și a copiilor lui, credința panului Cristea și a copiilor lui, credința panului Isaia și a copiilor lui, credința panului Hudici vornic și a copiilor lui, credința panului Neagoe logofăt și a copiilor lui, credința panului Negrilă și a copiilor lui, credința panului Giurgiu Piatră, credința panului Duma, vornic, credința panului Simeon Turcul și a copiilor lui, credința panului Pătru Ștefan, credința panului Costea a lui Dragoș, credința panului Șteful
Cursești-Vale, Vaslui () [Corola-website/Science/301875_a_303204]
-
Dumnezeu să fie, acela să nu clintească dania noastră, ci să o întărească, pentru că le-am dat pentru credincioasa lor slujbă. Iar pentru mai mare întărire a tuturor celor de mai sus scrise, am poruncit slugii noastre credincioase, pan Oancea logofăt să atârne pecetea noastră la această carte a noastră. A scris Sima, în târgul Vasluiului, în anul 6345 -1437 luna mai. 15.” Numele de "Cursec" l-a purtat satul multă vreme și după aceea devenind cu timpul "Cursești". Moșia răzășească
Cursești-Vale, Vaslui () [Corola-website/Science/301875_a_303204]
-
numai pe doi: "Petrileștii" și "Mâțeștii". Familia Mâțeștilor vinde Mănăstirii Fâstâci în anul 1799 o parte din suprafața care-i revenea și mai târziu în anul 1816 provoacă ultima împărțire a moșiei răzășești și își vinde ce-i mai rămăsese logofătului "Costache Ghica". Restul moșiei răzășești rămânând Petrileștilor până la desființarea răzășiilor și dispariția devălmășiei. Calculând după datele rămase de atunci aflăm că moșia Cursești avea circa 1200 de hectare teren cultivabil. Cursești Vale este și acum un sat patriarhal în care
Cursești-Vale, Vaslui () [Corola-website/Science/301875_a_303204]
-
iulie 1428, Alexandru cel Bun a întărit lui Nan (fratele lui Popa Iuga) ocina sa și anume satele Buciumeni și Stănigeni. Apoi, la 15 martie 1490, vistiernicul Isac a cumpărat satul Buciumeni cu 120 de zloți tătărești de la Marușca, fata logofătului Mihu și nepoata popii Iuga. O lungă perioadă, satul Buciumeni din ținutul Șomuzului a fost sat de răzeși. La 29 august 1792 are loc măsurătoarea și împărțeala moșiei Buciumeni, alegându-se partea fiecărui răzeș, precum și acele cumpărate de comisul Constantin
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
august 1792 are loc măsurătoarea și împărțeala moșiei Buciumeni, alegându-se partea fiecărui răzeș, precum și acele cumpărate de comisul Constantin Ureche de la răzeșii din Buciumeni. În anul 1835 satul Buciumeni număra 39 de gospodării. Apoi, în anul 1850, satul aparținea logofătului Dimitrie Cantacuzino-Pașcanu. Ulterior, satul a devenit cartier al orașului Fălticeni. La 15 martie 1966, așezarea Buciumeni număra 66 de gospodării, 62 de locuințe și 205 locuitori. Satul Buciumeni a reprezentat un loc de recreere și de inspirație pentru prozatorul Mihail
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
Ruxandra Gane; 3. Ana Bantăș, mama lui Dimitrie Cantemir. Anița Bantăș a făcut parte "din vechea stirpe moldovenească a Bantășilor, nepoată după mamă a Anastasiei, soția Ducăi-vodă". Ana Bantăș descinde dintr-un personaj vestit în aristocrația moldovenească, Ioan Tăutu, mare logofăt în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. (Ștefan Lemny, op.cit., p.45.). Dimitrie Cantemir spune că a purtat acest nume [Dimitrie], fiindcă a fost botezat de Dumitrașco vodă Cantacuzino. La 14 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol (1688-1690), unde
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
de la Adam ani curgători 7034/1525”. Coresi a mai scris hrisoavele din 1527 și 1528, tot din Târgoviște, urmate de cele din anii 1529, 1531, 1532-1535 semnate “păcătosul și cel mai mic Coresi care am scris această carte. Eu, Coresi logofătul am scris în scaunul orașului Târgoviște (...). Coresi scriitorul sau simplu Coresi”. În studii documentate, prof. M.G. Popescu ajunge la concluzia: „Permanența familiei pe meleagurile dâmbovițene - Cucuteni - Târgoviște - Cucuteni, de peste 150 de ani (atestată documentar, este mult mai mare în timp
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
și copiilor lor, nepoților și strănepoților cât va trăi domnia mea și cât va trăi fiul domniei mele, Mihail voievod... Iată aceștia sunt martorii acestui hrisov: Radu ban-vornic, jupan Martin, Aga ban, jupan Stoica rusul, jupan Dragomir dela Segarcea, baldovin logofăt, Micul vistier și Vasea purtătorul de sabie, Stanciu comis, Manea stolnic, Gherghina paharnic. Și eu, Mihail gramatic, care am scris la Argeș, luna Iunie 10 zile în anul 6923 (1415) indiction 8, în vremea când a venit Mustafa Celapi. Io
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
au făcut ca mănăstirea să devină în mai multe rânduri un loc de refugiu pentru boierii Cantacuzini. Aceștia puteau trece ușor în Transilvania. Aici s-au adăpostit în 1683, în timpul domniei lui Gheorghe Duca, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino și marele logofăt Nicolae Racoviță, împreună cu alți boieri. Aceștia au refuzat să răspundă la chemarea domnitorului și au trecut în Transilvania. Acest eveniment a fost relatat de Ion Neculce în cronica sa: "„De la Domnești, Duca-vodă scriè la camaicani, la Neculai Răcoviță vel-logofătǔ și
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
-lea de către Antioh Cantemir (1705), Grigore al II-lea Ghica (1740), Constantin Racoviță (1750 și 1756), Constantin Moruzi (1778 și 1781), Alexandru Mavrocordat al II-lea (1785) etc. Moșia Hangu a fost stăpânită în secolul al XVIII-lea de marele logofăt Iordache Cantacuzino (1688-1759?), nepotul lui Toderașcu, și apoi de urmașii acestuia, marele logofăt Ioniță (1721-1789) și marele comis Matei (1750-1816?). În timp, familia Cantacuzino a început să-și extindă influența în regiune, devenind proprietara moșiilor de pe aproape întreaga vale a
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
1750 și 1756), Constantin Moruzi (1778 și 1781), Alexandru Mavrocordat al II-lea (1785) etc. Moșia Hangu a fost stăpânită în secolul al XVIII-lea de marele logofăt Iordache Cantacuzino (1688-1759?), nepotul lui Toderașcu, și apoi de urmașii acestuia, marele logofăt Ioniță (1721-1789) și marele comis Matei (1750-1816?). În timp, familia Cantacuzino a început să-și extindă influența în regiune, devenind proprietara moșiilor de pe aproape întreaga vale a Bistriței. Boierii din familia Cantacuzino au râvnit și moșiile dăruite Schitului Hangu de
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
relații comerciale cu centre de peste munți. Numele mai apare într-un hrisov din 1567, semnat de Domnul Țării Românești, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Un moment crucial a fost alegerea Ploieștiului în 1597 de către Mihai Viteazul ca bază pentru operațiuni militare și a ridicat satul de moșneni la rangul de târg domnesc. Sprijinit de domnie, Ploieștii se dezvoltă continuu pe parcursul sec
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
a Rosetteștilor, și au fost proprietarii Palatului Roset-Roznovanu, actualul sediu al primăriei Iași, și Palatului Calimachi, primul sediu al Universității din Iași. Gheorghe Ruset-Roznovanu s-a căsătorit în anul 1862 cu Alexandrina Câmpineanu (d. 1907), fiica boierului Ioan Câmpineanu, mare logofăt al Dreptății din Valahia. Din această căsătorie a rezultat un fiu, Alexandru (n. 1863 - d. 1883), singurul moștenitor direct, decedat la vârta de 20 de ani în urma unei pneumonii. Gheorghe Ruset-Roznovanu a făcut studii în străinătate, întâi în Austria și
Gheorghe Ruset Roznovanu () [Corola-website/Science/326859_a_328188]
-
(n. 1779 - d. 1853) a fost un boier care a ocupat diferite funcții în administrația Țării Românești (vornic, mare vistiernic și logofăt al dreptății). În anul 1763, în timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Racoviță în Țara Românească, a venit la București francezul Jean-Baptiste Linche, originar din Marsilia, pe postul de secretar. Aici s-a căsătorit cu o româncă, cu
Filip Lenș () [Corola-website/Science/337644_a_338973]
-
este numele unei vechi familii nobiliare, de origine armeană, din Moldova. Un anume Alsan din Spărieți, Putna, este ridicat boier în jurul anului 1740 de căpitanul Gheorghe , fiul Catrinei Aslănoaie, strănepoata logofătului Dimitrașcu Ciauru. În anul 1822 este pomenit de documente căminarul Constantin Aslan ce numește ca vornic de aprozi pe fiul său, Alecu, hatman de Prut și pe cel de-al doilea fiu, Costache Aslan, ca agă. (cf. Constandin Sion, în
Aslan () [Corola-website/Science/312984_a_314313]
-
vornic de aprozi pe fiul său, Alecu, hatman de Prut și pe cel de-al doilea fiu, Costache Aslan, ca agă. (cf. Constandin Sion, în volumul său „Arhondologia Moldovei”, Iași 1892) În documente mai este menționat și Dumitrașco Ștefan, mare logofăt (mort la 1694), urmașul unei familii ce dăduse, timp de cinci generații, șase mari logofeți și un voievod - Gheorghe Ștefan (1653-1658) - care a avut trei băieți (morți fără urmași), și patru fete, din care Anița a fost soția unui Aslan
Aslan () [Corola-website/Science/312984_a_314313]
-
doilea fiu, Costache Aslan, ca agă. (cf. Constandin Sion, în volumul său „Arhondologia Moldovei”, Iași 1892) În documente mai este menționat și Dumitrașco Ștefan, mare logofăt (mort la 1694), urmașul unei familii ce dăduse, timp de cinci generații, șase mari logofeți și un voievod - Gheorghe Ștefan (1653-1658) - care a avut trei băieți (morți fără urmași), și patru fete, din care Anița a fost soția unui Aslan spătar. (cf. N. Stoicescu - „Dicționar“) În zilele noastre din această veche familie nobiliară au provenit
Aslan () [Corola-website/Science/312984_a_314313]
-
reprezintă o ramură a vechii familii boierești a Grecenilor, din acest motiv, în studiile genealogice, mai figurează și sub numele de Cornescu-Greceanu. Cel care întemeiază familia este logofătul Șerban Greceanu, fratele cronicarului care, în 1714, se căsătorește cu cea de a patra fiica a domnitorului Constantin Brâncoveanu, Ilinca. Aceasta, aflată la a doua căsătorie (prima cu paharnicul Scarlatache Mavrocordat în 1698 ), primește ca zestre moșia Cornești din județul
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
nepotul său, generalul Ioan C. Cornescu) fiind distrus în perioada când la mănăstire a fost tabăra de copii coreeni (1923-1954). Costache S. Cornescu, născut în 1791, urmează o carieră asemanătoare cu a fratelui său mai mare: licențiat în drept, Mare Logofăt, Caimacam (1842) și Logofăt Bisericesc - Ministru al Cultelor (1848). Cea mai mare parte a vieții sale a dus-o departe de tumultul polic al epocii, la conacul familiei din Cornești, dedicându-se vânătorii. Despre rarele perioade în care stătea în
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
C. Cornescu) fiind distrus în perioada când la mănăstire a fost tabăra de copii coreeni (1923-1954). Costache S. Cornescu, născut în 1791, urmează o carieră asemanătoare cu a fratelui său mai mare: licențiat în drept, Mare Logofăt, Caimacam (1842) și Logofăt Bisericesc - Ministru al Cultelor (1848). Cea mai mare parte a vieții sale a dus-o departe de tumultul polic al epocii, la conacul familiei din Cornești, dedicându-se vânătorii. Despre rarele perioade în care stătea în capitală, marele om polic
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
un morman de aur la dispozițiunea aceluia care avea cartea mai năzdrăvană" . Moare în 1870, la Cornești, mormântul său putând fi admirat și astăzi în biserica satului. În memoria sa, din 1997, biblioteca comunală din Cornești îi poartă numele. Marele logofăt Costache Cornescu are 2 fii: pe Ioan și Costache. Ioan C. Cornescu, născut 1820, este primul român care a făcut studii militare în Franța, la Saumur. revenit în țară se stabilește în Moldova unde activează ca ofițer de cavalerie, urcând
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
Casa Cantacuzino-Pașcanu, numită și Casa Cantacuzino-Cozadini, este o clădire din municipiul Iași, construită în 1840 de către marele logofăt Dumitrache Cantacuzino-Pașcanu. Este situată în centrul orașului, pe Bd. Carol I nr. 2, lângă clădirea fostei Fundațiuni „Regele Ferdinand I”, astăzi Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași. În prezent, ea găzduiește Palatul Copiilor din Iași. Casa Cantacuzino-Pașcanu a fost
Casa Cantacuzino-Pașcanu din Iași () [Corola-website/Science/326393_a_327722]