2,956 matches
-
trăind într-un dialog viu cu Logosul personal dumnezeiesc și cu celelalte cuvinte personale umane, cum spunea părintele Dumitru Stăniloae. În acest sens, cuvântul rostit nu este doar un sunet gol, emis la nivelul organului fiziologic al vorbirii, ci este logos plin de viață, adică un angajament existențial prin care făptura umană se revelează în deplinătatea și unitatea sa” (Pr. Ioan Bizău - „Cuvântul între gândire și făptuire” - în revista Renașterea a Arhiepiscopiei Vadului, feleacului și Clujului, nr. 2/2007, p. 4
DESPRE VALOAREA CUVÂNTULUI, A GÂNDIRII ŞI A FĂPTUIRII ÎN ICONOMIA MÂNTUIRII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350744_a_352073]
-
conștiința și credința persoanei umane. Iar această conexiune nu poate depăși perimetrul obscur al nesiguranței și arbitrariului, decât atunci când comunitățile umane își construiesc destinul în lumina Evangheliei, ajungând astfel la comuniunea cea autentică, în Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos - Logosul întrupat. Numai prin lucrarea sinergică a credinței, tradiției, dreptului și autorității duhovnicești, înțelesul adevărat și unitar a ceea ce numesc cuvintele noastre obișnuite, poate fi definit și trăit ca experiență de viață, căci „adevărul se descoperă ca unul și singur, când
DESPRE VALOAREA CUVÂNTULUI, A GÂNDIRII ŞI A FĂPTUIRII ÎN ICONOMIA MÂNTUIRII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350744_a_352073]
-
distrugător, lucru ce se poate traduce printr-o întoarcere în timp, până la recuperarea Timpului originar, sacru. Desigur că înaintând către începuturi, în căutarea Mitului și al Timpului primordial, cel mai important este trecerea de la ritual la explicație, de la mit la logos, adică demitificarea, rolul ajutător avându-l tocmai rebeliunea omului contra ireversibilității timpului. Creația ca și posibilitate a omului de a se scoate pe sine însuși din limitele sale naturale, a însemnat autodistrugere, realitate ce omul modern a început de mult
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
aici învățăm că Cina Domnului este o realitate. Despre ea s-a scris mult încă din Vechiul Testament. Omul a fost creat la sfârșitul tuturor ființelor cum citim în Scriptura sfântă și inspirată, ceea ce ne arată că el este coroana creației, „logosul creației”7. Adus la existență tocmai ca să ia în primire creația lui Dumnezeu, după cum spune textul evanghelic de la Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, că „totul era gata” (Lc. 14, 18). Era pregătit totul pentru această cină minunată și extraordinară ca
DESPRE OMUL DE ASTĂZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE IISUS HRISTOS, (POST)MODERNISM, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351450_a_352779]
-
ceea ce explică - definit prin termenul explanans. Din punct de vedere sintactic, explicației îi sunt impuse două cerințe formale: 1) să aibă forma unei inferențe, deductivă sau inductivă, de la explanans la explanandum; 2) să aibă caracter nomologic (gr. nomos ,,lege” și logos ,,discurs” - care exprimă legi obiective), explanansul să conțină cel puțin un enunț cu caracter de lege. O explicație satisfăcătoare trebuie să îndeplinească cerințe de testabilitate, adică explanansul să fie testabil, informația explicativă a explanansului trebuie să ofere temeiuri puternice de
LIMITELE EXPLICAŢIEI ŞI ÎNŢELEGERII ÎN COMUNICARE, DE BEATRICE SILVIA SORESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346668_a_347997]
-
înspăimântă un pic. Nu că ar fi avut munstrări de conștiință. Nu-și amintea să fi avut vreodată crize sufletești de revelație sau descoperiri intuitive ale morții lui Dumnezeu în el însuși. Pentru el, Dumnezeu nu exista. Îi lipsit ca "logos", ca emanație. De ce să se teamă? Ce și cine să te învinuiască de gândurile sau pornirile tale interioare dacă nu ai realitate de raportat la cuget și simțire? În suflet nu i-a fost vie decât "dorința", la început larvară
MOŞTENIREA I (PARTEA A DOUA) de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 770 din 08 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352043_a_353372]
-
înspăimântă un pic. Nu că ar fi avut munstrări de conștiință. Nu-și amintea să fi avut vreodată crize sufletești de revelație sau descoperiri intuitive ale morții lui Dumnezeu în el însuși. Pentru el, Dumnezeu nu exista. Îi lipsit ca "logos", ca emanație. De ce să se teamă? Ce și cine să te învinuiască de gândurile sau pornirile tale interioare dacă nu ai realitate de raportat la cuget și simțire? În suflet nu i-a fost vie decât "dorința", la început larvară
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
înspăimântă un pic. Nu că ar fi avut munstrări de conștiință. Nu-și amintea să fi avut vreodată crize sufletești de revelație sau descoperiri intuitive ale morții lui Dumnezeu în el însuși. Pentru el, Dumnezeu nu exista. Îi lipsit ca "logos", ca emanație. De ce să se teamă? Ce și cine să te învinuiască de gândurile sau pornirile tale interioare dacă nu ai realitate de raportat la cuget și simțire? În suflet nu i-a fost vie decât "dorința", la început larvară
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
timpuri de la Sfântul Vasile cel Mare și are trăsături cenobitice. Opera Sfântului Ioan Scărarul, comparată cu scara lui Iacov și numită de către el însuși Climax, iar de către Părinții Latini Scara Paradisului, „definită foarte just de către autorul ei, drept tratat ascetic, logos askitikos.” Titlul original al lucrării a fost � � άκες � νευματικαί, așa cum o arată manuscrisele, și derivă dintr-o paralelă între Ioan și Moise, dar până la sfârșit s-a impus titlul Κ� ίμαξ. Scara face parte din scrierile dedicate în mod special
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
întemeiată pe caracterul dinamic al temei "chip - asemănare". Când este vorba de întoarcerea de la păcat, Sfântul Vasile cel Mare insistă întru câtva excesiv, pe o schimbare rapidă. Se remarcă aici influența stoicilor care nu admiteau progresul moral, fiindcă la ei logosul sau este drept sau nu este deloc. Dar opinia comună a învățaților duhovnicești este aceea a unui progres continuu, "de la cele mici la cele mari". Harul se aseamană unei semințe aruncate în grădina inimii noastre. Prin urmare, există trepte bine
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355876_a_357205]
-
constau și cum le rezolvi? - E pasionant sătraduci, simți pe de o parte plăcerea filologului de a transpune mental gândirea autorului în altă limbădecât a fost scrisă, plecând de la adevărul ilustrat, care este gândit la fel în orice limbă,în logos uman universal. Desigur, existăși o componentă subiectivă, ca în „citirea” oricărei opere de artăși care depinde de sensibilitatea, gradul de culturăși gândire, de logicăși background-ul traducătorului. Dupămine, important este săredai în echivalent ceea e mai important, ceea ce te frapează
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
Lumină, el explică: Așa cum puterea de a vedea se găsește în ochiul sănătos, tot așa și lucrarea Duhului se găsește în sufletul curățit ..., în felul în care se găsește "arta în artist". Sfântul Vasile nu ezită să numească Duhul ca logos-ul nostru (ceea ce s-ar putea traduce prin "rațiune formală"). Origen a definit unirea noastră cu el drept un "amestec". În trihotomie, așa cum este ea explicată de Sfântul Irineu, pentru ca omul să fie desăvârșit, Duhul trebuie să se unească cu
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
despre "chip și asemănare". Ea coincide cu realizarea progresivă a "asemănării". A urma pe Iisus Hristos înseamnă, pentru Origen, a păzi virtuțile, și el chiar întocmește o listă de virtuți: "înțelegere, înțelepciune, adevăr, dreptate...". Acestea sunt atributele vieții divine a Logosului. Se știe că în Occident sau Apus s-a preferat imitarea Cuvântului întrupat, privit în misterele vieții Sale pământești. Aceeași viziune se manifestă și la Origen, spre sfârșitul vieții lui. Pentru Sfântul Grigorie din Nazianz, a imita pe Iisus Hristos
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
în veac”, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2010, 485 pagini Apărută în condiții grafice deosebite, cartea ÎPS Sale Irineu Popa, arhiepiscopul Craiovei și mitropolitul Olteniei, constituie o veritabilă sinteză teologică a hristologiei, începând cu profețiile mesianice vetero-testamentare, cu anticipări ale tainei Logosului în filosofia greacă, cu istoricitatea înomenirii Cuvântului veșnic în Noul Testament, și mergând până la sintezele patristice ale sfinților Ioan Damaschin și Teodor Studitul. Cap. I, „Teologie și iconomie în întruparea Fiului lui Dumnezeu” (p. 10-151), pornește de la lucrarea treimică „în marea
MITROPOLITUL IRINEU POPA AL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355456_a_356785]
-
sintezele patristice ale sfinților Ioan Damaschin și Teodor Studitul. Cap. I, „Teologie și iconomie în întruparea Fiului lui Dumnezeu” (p. 10-151), pornește de la lucrarea treimică „în marea taină a teologiei și a iconomiei Cuvântului lui Dumnezeu”, subliniază relația intrinsecă dintre Logosul divin și umanitate (care stă la baza Întrupării Fiului și nu a altei Persoane din Sfânta Treime, Tatăl sau Duhul Sfânt, profețirea și prefigurarea acestei mărețe Taine în Vechiul Testament și în filosofia antică grecească, prezentarea înomenirii Logosului și a lucrării
MITROPOLITUL IRINEU POPA AL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355456_a_356785]
-
relația intrinsecă dintre Logosul divin și umanitate (care stă la baza Întrupării Fiului și nu a altei Persoane din Sfânta Treime, Tatăl sau Duhul Sfânt, profețirea și prefigurarea acestei mărețe Taine în Vechiul Testament și în filosofia antică grecească, prezentarea înomenirii Logosului și a lucrării Sale mântuitoare în Noul Testament (cu accent pe prologul Evangheliei de la Ioan), cum ar fi Schimbarea la Față, Răstignirea și Învierea - lucrări cu caracter mântuitor pentru toți oameni, și de care putem să ne împărtășim toți prin lucrarea harică a
MITROPOLITUL IRINEU POPA AL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355456_a_356785]
-
analizează și tomosul papei Leon, adresat Patriarhului Flavian, și consecințele istorico-teologice ale sinodului al IV-lea ecumenic. Tomosul lui Leon, care „n-are nimic original față de înaintașii săi”, cuprinde patru capitole: 1) Persoana Dumnezeului-Om este identică cu cea a Logosului divin. Întruparea, deși este o kenoză, nu implică nicio schimbare sau diminuare a atotputerniciei Cuvântului; 2) naturile divină și umană coexistă în această Persoană unică, fără schimbare și fără confundare (fiecare dintre ele păstrează proprietățile fără alterare); 3) naturile sunt
MITROPOLITUL IRINEU POPA AL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355456_a_356785]
-
în revistă învățătura Sf. Sofronie al Ierusalimului, al Sf. Maxim Mărturisitorul, precum și al Părinților iconoduli, Sfinții Ioan Damaschin și Teodor Studitul. Fără a putea intra aici în detaliu, amintim doar cele cinci medieri pe care Sf. Maxim Mărturisitorul învață că Logosul înomenit le-a realizat: între bărbat și femeie, între Paradis și lumea locuită, între cer și pământ, între cele inteligibile și cele sensibile, între natura necreată și Dumnezeu Însuși. Scopul final al acestor medieri nu este altul decât „cuprinderea omului
MITROPOLITUL IRINEU POPA AL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355456_a_356785]
-
al Duhului Sfânt” (I Cor. 6, 19) și, potențial, „trup al slavei” (Filip. 3, 21), dar devine și „trup al păcatului” și „trup al morții” (Rom. 6, 6; 7, 24). Trupul omenesc își regăsește valoarea prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Logosul divin veșnic. Este tema capitolului III, care atestă că mântuirea noastră s-a plinit în trupul lui Iisus Hristos (amintim cele trei ispitiri, respinse printr-o viață în sfințenie, minunile săvârșite de Iisus Hristos de-a lungul vieții Sale pământești
JEAN CLAUDE LARCHET... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355464_a_356793]
-
Regăsim fiorul orfic invadând universul elevației:” dans al pietrelor - dans al timpului; / dans al suspinelor - dans al sufletului; / dans al morții - dans al întunericului; / dans al cărnii - dansul trupului”(Dans). Discursul poetic atinge climaxul în momentul raportării existenței umane la Logosul creator: „ Suntem orbi și surzi / Și muți și absurzi. Pasta pixului ni se întinde / Pe piele, fâcându-ne albaștri / De aur cianurizat. / Și trăim în cuvinte. // mi-e dor să-ți revăd fața, / prin miile de ochi, pe care vreau / să
CASIANA PATRICIA EKART JELMĂREAN SAU ZBOR CRISALIDIC DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356942_a_358271]
-
Hegel era clasificat în grupul precursorilor existențialismului alăturându-l lui Nietzsche în elaborarea formulei , ajunsă, de acum, celebră ”dumnezeu a murit”. Seducția “conștiinței nefericite”la făcut pe Herbert Marcuse să-i atribuie o înțelegere paradoxală ,că istoria permenentei ciocniri între” logosul dominării” și „logosul satisfacerii”,între dorință și rațiune,coliziune însoțită de sentimentul morții și anxietății este o emanație hegeliană proiectată pe un ecran freudian.(Herbert Marcuse,Eros and Civiliyation,A Philosophical Inquiry into Freud, New York,Vintage Books,1955, p.102-107
CONŞTIINŢA NEFERICITĂ A LUI HEGEL PRIN GÂNDIREA EPOCII LUI B.FUNDOIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356998_a_358327]
-
în grupul precursorilor existențialismului alăturându-l lui Nietzsche în elaborarea formulei , ajunsă, de acum, celebră ”dumnezeu a murit”. Seducția “conștiinței nefericite”la făcut pe Herbert Marcuse să-i atribuie o înțelegere paradoxală ,că istoria permenentei ciocniri între” logosul dominării” și „logosul satisfacerii”,între dorință și rațiune,coliziune însoțită de sentimentul morții și anxietății este o emanație hegeliană proiectată pe un ecran freudian.(Herbert Marcuse,Eros and Civiliyation,A Philosophical Inquiry into Freud, New York,Vintage Books,1955, p.102-107). Mai realist decât
CONŞTIINŢA NEFERICITĂ A LUI HEGEL PRIN GÂNDIREA EPOCII LUI B.FUNDOIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356998_a_358327]
-
drumu' ”. Cuvântul are o putere fantastică. Moartea și viața stau în puterea limbii. “Tinerelule, scoală-te îți spun” și mortul - singurul fiu al mamei sale - se scoală, ?NVIE la porunca și la cuvântul CELUI care EL însuși este “CUV?NTUL”, “LOGOSUL”, Cel care era, care exista de la începutul începuturilor, Cel prin care și pentru care a fost creat tot ceea ce există și nimic din ceea ce se vede n-a fost făcut fără EL. “Lazăre, vino afară” poruncește Cuvântul și mulțimea încremenește
POC, POC, POC SAU CE MAI FACI, IOANE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356586_a_357915]
-
fel dragostea Femeii strălucește în mod firesc. Doar Iubirea care are cuprinsul nemărginit, poate naște libertatea circumscrisă în absolut. Numai Dragostea, care strălucește prin veșnica măreție a inimii divine capătă dimensiunea nemuritoare a Frumuseții Treimice: Tatăl este Dragostea care răstignește, Logosul este Dragostea răstignită, iar Sfântul Duh este Dragostea care sfințește răstignirea prin biruința Crucii. Omul deplin al întregii Creații, al tuturor timpurilor nu este altul decât Maria Fecioara - Femeia - Maică, înfrumusețată în Hristos. Menirea Femeii, a Fecioarei Maria, ca și
MAICA LUI DUMNEZEU – BUCURIA TUTUROR FĂPTURILOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 592 din 14 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355057_a_356386]
-
Hegel era clasificat în grupul precursorilor existențialismului alăturându-l lui Nietzsche în elaborarea formulei , ajunsă, de acum, celebră ”dumnezeu a murit”. Seducția “conștiinței nefericite”la făcut pe Herbert Marcuse să-i atribuie o înțelegere paradoxală ,că istoria permenentei ciocniri între” logosul dominării” și „logosul satisfacerii”,între dorință și rațiune,coliziune însoțită de sentimentul morții și anxietății este o emanație hegeliană proiectată pe un ecran freudian.(Herbert Marcuse,Eros and Civiliyation,A Philosophical Inquiry into Freud, New York,Vintage Books,1955, p.102-107
CONŞTIINŢA NEFERICITĂ A LUI HEGEL TRĂITĂ PRIN GÂNDIREA EPOCII DE B.FUNDOIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355654_a_356983]