1,397 matches
-
labirint. Bob Morane ilustrează potențialul benzii desenate de a reuni obiecte culturale dintre cele mai diverse. Tonalitatea fiecăruia dintre episoade pare să trimită către un segment bine definit al tradiției vizuale sau literare. Francez, Bob Morane locuiește în apartamentul său londonez, de unde se avântă spre a descifra enigme ce evocă gramatica lui Sherlock Holmes. Spiritul galic este mobilizat spre a întâlni nesfârșirea Vestului american, căci Bob Morane redă indie nilor amenințați de rapacitatea capitaliștilor veroși demni ta tea originară. În fine
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și nici vârstă. El este, în același timp, soldatul ce luptă în tranșeele primului război mondial, dar și sclavul egiptean care asistă la sfârșitul prințesei Lisis. Înzestrat cu un sentiment aproape dostoievskian al empatiei, Mort Cinder îl inițiază pe anticarul londonez în arcanele acestor povești ascunse sub rândurile istoriei documentabile oficial. Călătoriile în timp ale lui Mort Cinder sunt provocate de întâlnirea fragmentelor de memorie ce ajung până în prezentul narațiunii. Un ciob de vază străveche este poarta de intrare către misterul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ajungă în acea zi, dar acest lucru nu se întâmplase încă. Mostrele obținute erau extrem de mici și ea era îngrijorată în legătură cu rezultatele. Capitolul 46 Luminile scăzură treptat în camera de prezentare de la Selat, Anney, Koss Ltd., cunoscuta firmă de publicitate londoneză. Pe ecran, imaginea unui magazin universal american, traficul neclar trecând în viteză pe lângă o îngrămădire jalnică de semne publicitare. Gavin Koss știa din experiență că acea imagine avea un impact imediat. Tot ce era critic la adresa Americii era perfect. — Firmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fiecare dată cînd va trebui să ții piept unei ispite grave“, Îmi spusese el cînd eram abia un copil, „cheamă-l pe Îngerul tău păzitor În ajutor“. În materie de Înger păzitor, Maureen Îmi era prea de ajuns. Această improvizație londoneză a avut loc Într-o perioadă binecuvîntată din istoria omenirii, În cursul căreia am avut norocul să fiu tînăr - acea perioadă care ține de la răspîndirea penicilinei și punerea În vînzare a pilulei pînă cînd a apărut SIDA, adică un interval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Drace! „Unde sînt Îngropați morții“! Bossuet n-ar fi putut descoperi o exprimare mai bună. Pe trotuarul sterp din Pigalle, eu spusesem: „De acord, hai toți trei“. Douăzeci de pagini mai Încolo, naratorul aduce o tîrfă Într-un mare hotel londonez: În timp ce eu cer cheia, ea Își mîngîie coapsele, privindu-l țintă În ochi pe portarul de noapte. Îi spune, cu o voce ascuțită care mă șochează În acel decor: — CÎnd vom suna În curînd pentru a comanda băuturi, fă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu Frederic al V-lea, elector palatin de Rin. După moartea lui Rudolf al II-lea, Praga nu mai e locul potrivit, și locul acesta devine Heidelberg-ul. Nunta celor doi principi e un triumf de alegorii templierești. În cursul ceremoniilor londoneze, regia e asigurată de Însuși Bacon și se reprezintă o alegorie a cavaleriei mistice, cu apariția unor cavaleri În vârful unei coline. E clar că Bacon, care Îi urmează lui Dee, este acum mare maestru al nucleului templier englez...“. „...și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se pare de o claritate aproape insuportabilă“. „Am fost deviați de gândirea raționalistă“, zise Diotallevi, „eu Întotdeauna am spus-o.“ „Lasă-l pe Casaubon să continue, căci mi se pare că a lucrat excelent“. „Puține am de spus. După serbările londoneze, Încep festivitățile la Heidelberg, unde Salomon de Caus construise pentru elector grădinile suspendate, a căror palidă evocare am văzut-o noi În seara aceea În Piemont, vă amintiți. Iar În cursul acestor petreceri apare un car alegoric care-l slăvește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Din Invisible College ia naștere Royal Society, iar din Royal Society, cum toți o știu, Masoneria. 1666 Paris: Académie des Sciences. 1707 Se naște Claude-Louis de Saint-Germain, dacă e adevărat că s-a născut vreodată. 1717 Crearea unei Mari Loji Londoneze. 1721 Anderson extinde Constitutele masoneriei engleze. Inițiat la Londra, Petru cel Mare Întemeiază o lojă În Rusia. 1730 Montesquieu, În trecere prin Londra, e inițiat. 1737 Ramsay afirmă originea templieră a masoneriei. Originea Ritului Scoțian, de acum Înainte În luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Constitutele masoneriei engleze. Inițiat la Londra, Petru cel Mare Întemeiază o lojă În Rusia. 1730 Montesquieu, În trecere prin Londra, e inițiat. 1737 Ramsay afirmă originea templieră a masoneriei. Originea Ritului Scoțian, de acum Înainte În luptă cu Marea Lojă Londoneză. 1738 Frederic, pe atunci prinț moștenitor al Prusiei, este inițiat. Va fi protectorul enciclopediștilor. 1740 În anii aceștia, În Franța, iau naștere diferite loji: Ecossais Fidèles de Toulouse, Suverain Conseil Sublime, Mère Loge Ecossaise du Grand Globe Français, Collège des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
direct cu Templierii e Ramsay, despre care Însă aș prefera să nu vorbesc. Eu bănuiesc că era inspirat de iezuiți. Din predicile lui ia naștere aripa scoțiană a masoneriei“. „Scoțiană În ce sens?“’ „Ritul scoțian e o invenție franco-germană. Masoneria londoneză instituise cele trei grade: ucenic, tovarăș și maestru. Masoneria scoțiană Înmulțește gradele, pentru că a Înmulți gradele Însemnează a Înmulți nivelurile de inițiere și de secret... Francezii, care sunt Înfumurați din fire, se dau În vânt după asta...“ „Dar ce secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nr. 73 aflăm că „La Bruxelles se deschide în curînd expoziția colaboratorului și prietenului nostru P. Floquet. Expoziția se anunță ca o explozie”. Colaborator și prieten al revistei lui Vinea și Iancu este și Sidney Hunt. O semnalare a revistei londoneze Ray îl revendică pe avangardistul englez ca pe blazon al Contimporanului: „unica revistă de artă nouă din Londra. Anglia conservatoare pînă mai eri trece prin criza dezvoltărei sale. Sidney Hunt, colaboratorul nostru, este și un excelent redactor și organizator”. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Călinescu pune — apoi — în legătură textele lui Urmuz cu expansiunea comicului sub forma literaturii absurdului (Beckett, Ionesco, Adamov ș.a.). Mai interesante sînt considerațiile formulate de critic într-un „Post-scriptum. Urmuz în englezește”, prilejuit de numărul dedicat lui Urmuz al publicației londoneze Adam. International Review, Edited by Miron Grindea, Nos. 322-23-24, XXXII, 1967, în traducerea lui Miron și a Carolei Grindea. După numărul din 1964 al revistei Les léttres nouvelles, unde apar - traduse în franceză de Eugene Ionesco - cîteva texte urmuziene, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alături de o prezentare semnată de „urmuzianul” Jacques G. Costin (exContimporanul). În 1967, revista Akzente din München prezintă eseul lui Eugène Ionesco alături de traducerea în limba germană a textelor urmuziene. „Integrala” lor în limba engleză apare, cum afirmam anterior, în publicația londoneză Adam. International Review, Edited by Miron Grindea, Nos. 322-323-324, XXXII, 1967, în traducerea lui Miron și a Carolei Grindea, alături de un studiu minuțios al Mirei Baciu-Simian („More on Urmuz — the Language”). În 1970, poetul Ștefan Baciu va dedica la Honolulu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să iau legătura de luni de zile. Voiam să le fac o propunere de promoție pentru deținătorii de carduri Platinum, anume, dacă aceștia rezervau un weekend la Calden prin intermediul American Express, noi le ofeream pe deasupra o cină la un restaurant londonez de lux și o mașină cu șofer. Întîlnirea a decurs bine, iar după aceea, am coborît cu toții la bar, ca să bem ceva. Poate că hotelul nu era Întocmai pe gustul meu (În general, le prefer pe cele mai tradiționale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că toată lumea zice că e posibil să fie cam gay... — Emma, mă Întrerupe Lissy. Știi că nu există nici o garanție că ne vom Întîlni cu celebrități. Știu ! zic, ușor ofensată. Pe bune acum. Ce crede Lissy despre mine? SÎnt o londoneză cool și sofisticată. Nu mă ambalez cînd văd vreo vedetă. Am zis și eu așa, În treacăt. — De fapt, adaug după o pauză, probabil că ar fi chiar nasol să fie nu știu cîte vedete pe metru pătrat. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
are absolut nimic deosebit. Sinceră să fiu, arată destul de sărăcăcios. SÎnt doar șiruri de uși identice și ferestre acoperite și nu există aproape nici un semn de viață. Dar gîndește-te. Ascunsă În spatele acestei fațade cenușii se află Întreaga societate a celebrităților londoneze ! — Bună, Alexander e acasă ? spune Lissy stresată la culme. Urmează un moment de tăcere, după care, ca prin farmec, ușa se deschide cu un clic. O, Doamne. Mă simt ca În peștera lui Aladin. Privind cu ușoară teamă una la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
impenetrabilă. Pe măsură ce Bill ne povestea despre diferitele alimente pe care le mâncase de dimineață - suc, grapefruit, mic dejun englez, cereale, pâine prăjită - în loc să remarce că, din câte își dădea seama, nu erau șanse să se declare foamete în zona metropolitană londoneză sau să se întrebe mieros cum de a putut Bill să vâre atât de multe în trupul său cel firav, Hugo tăcu din gură. Totuși, nu-l slăbi pe Bill din priviri nici când ștafeta prezentărilor făcu turul mesei; într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
acoperiș plauzibil deasupra capului cuiva care arăta ca mine, oricât de profund neprimitor ar fi fost ca locuință. La început, șoferul m-a întrebat, cu o expresie șireată, dacă vreau să aștepte câteva minute; evident, mă considera una dintre tinerele londoneze din clasa de mijloc care preferă senzațiile palpitante stârnite de vizitarea unor locuri mult sub mediul lor obișnuit ca să-și procure substanțele ilicite, în loc să-i ceară furnizorului să meargă la ele. Când i-am spus că acolo locuiesc, a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era chemat la o lungă serie de probe, inclusiv pentru un serial TV pentru care nu ar fi fost luat în considerare înainte ca Visul să devină, așa cum ziarul Express îl definise, cu o expresie oribilă: „Cea mai recentă piesă londoneză pe care nu trebuie s-o ratați“; iar echipa Casei păpușilor era în discuții cu consiliul teatrului despre regizorul care s-ar potrivi cel mai bine pentru a prelua piesa. Trebuia să meargă înainte. După cum ar fi spus Gita, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să încerce să-i sperie și să-i facă să se lase păgubași...? Se vor mărgini să le expună ca obiecte curioase, sau poate că vreun descurcăreț va reuși să le scoată prin contrabandă și să le vândă unui negustor londonez de antichități. Un bun colecționar va plăti oricât i se va cere pe ultimele două „tzanza“ autentice scoase din Amazonia, într-o vreme când arta micșorării capetelor părea definitiv pierdută. Un alb din Chicago va apărea acum cu cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
către ei! Altfel cum aveau să-și permită toate hăinuțele alea semnate J.P. Tod? Mai ales că trebuiau luate în considerare și celelalte datorii, mai ales cele determinate de nunta din anul precedent care fusese organizată într-unul dintre cluburile londoneze la modă. Amanda tot nu reușea să priceapă cum de ceva care fusese asezonat cu atât de multe cadouri putuse să fie atât de costisitor. Ea făcuse toate eforturile; așteptase până în ultima secundă ca să aleagă între Manolo și Gina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pătuțurile pentru copii în Cotswolds. Niciodată, până în clipa aia, Amanda nu se imaginase locuind mai departe de-o aruncătură de băț de Harvey Nichols. Dar viața la țară avea niște avantaje evidente, inclusiv faptul că o distanța de mahării industriei londoneze de presă. Care, așa cum îi știa, se apucaseră deja să bată darabana că Amanda Hardwick se accidentase spectaculos. Ei bine, puteau să se ducă dracului cu toții. Carierele- nu mai erau deloc la modă! Miza o reprezentau acum maternitatea și cuibul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nume nu putea să și-l amintească acum. Însă nu existaseră nici un fel de dubii apropo de ziua nunții. Hugo fusese fericit s-o conducă pe Amanda de-a lungul culoarului format de două rânduri de scaune dintr-un club londonez la modă, care fusese transformat într-o capelă pentru acest unic eveniment. Și Amanda fusese superbă. Își prinsese părul ei arămiu, strălucitor, într-un coc decorat cu flori de vară, iar rochia dintr-un satin greu, în stil Empire, arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din vechiul lui entuziasm. Nu-și putea permite să întârzie la întâlnire. Mă bazez pe tine să-i impresionezi, îl avertizase Neil. Le-am spus c-o să-l pun pe cel mai grozav agent al nostru, fost jucător pe piața londoneză, să stoarcă tot ce se poate stoarce din orice potențial cumpărător. I-am înnebunit cu șarmul tău și cu puterea ta de convingere. Așa că trebuie să te duci și să-i dai pe spate. Așa că acum, când urcau treptele creșei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la prețul crescut pe care-l plătea pentru strădania lui profesională. Hugo ajunsese înaintea clienților ca să se asigure că apartamentul arăta prezentabil. Arătase. Apoi, într-un moment nebunesc de exces de prudență, de care fosta sa persoană, cea din epoca londoneză, ar fi râs de s-ar fi prăpădit, Hugo se decisese să verifice și parcarea subterană. Pentru orice eventualitate. Să adune orice ambalaje de dulciuri aruncate pe jos - chestii care nu trebuiau să fie văzute. După care urmase zgomotul mecanismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]