721 matches
-
se părea că bizantinii au forța de a elimina puterea longobardă din Italia înainte ca aceasta sp se instituie. Cu toate acestea, efortul lui Smaragdus nu s-a concretizat, dat fiind că francii nu erau dornici să se confrunte cu longobarzii. O achiziție notabilă pe plan militar din timpul primei sale exercitări a funcției de exarh de Ravenna a fost recuperarea Classis, portul Ravennei, din stăpânirea longobarzilor, eveniment petrecut în 588. Smaragdus s-a mai făcut remarcat pentru violența sa la adresa
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]
-
s-a concretizat, dat fiind că francii nu erau dornici să se confrunte cu longobarzii. O achiziție notabilă pe plan militar din timpul primei sale exercitări a funcției de exarh de Ravenna a fost recuperarea Classis, portul Ravennei, din stăpânirea longobarzilor, eveniment petrecut în 588. Smaragdus s-a mai făcut remarcat pentru violența sa la adresa susținătorilor episcopilor schismatici în timpul "Schismei celor Trei Capitole". Printre aceștia se număra și Severin de Aquileia și partizanii acestuia, iar apoi episcopul de Grado, căruia Smaragdus
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]
-
acuze de nebunie, a condus la îndepărtarea sa din funcție în 589. În 603, împăratul bizantin Focas l-a restabilit pe Smaragdus în vechea funcție de exarh. Smaragdus a preluat de la predecesorul său, Callinic, un nou război în plină desfășurare cu longobarzii și a refuzat să renunțe la fiica regelui longobard Agilulf și la soțul acesteia, ambii capturați de către bizantini încă din 601. În același an, regele Agilulf a asediat Cremona cu sprijinul avarilor, cucerind-o la 21 august 605, după care
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]
-
longobard Agilulf și la soțul acesteia, ambii capturați de către bizantini încă din 601. În același an, regele Agilulf a asediat Cremona cu sprijinul avarilor, cucerind-o la 21 august 605, după care a distrus orașul din temelii. În continuare, regele longobard a capturat Mantova, la 1 septembrie. Când longobarzii au ajuns în dreptul fortăreței de la Vulturina, garnizoana s-a predat, dând foc orașului Brescello în timpul retragerii. Smaragdus a fost astfel nevoit să îi elibereze pe ostateci în aprilie 605, pentru a obține
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]
-
de către bizantini încă din 601. În același an, regele Agilulf a asediat Cremona cu sprijinul avarilor, cucerind-o la 21 august 605, după care a distrus orașul din temelii. În continuare, regele longobard a capturat Mantova, la 1 septembrie. Când longobarzii au ajuns în dreptul fortăreței de la Vulturina, garnizoana s-a predat, dând foc orașului Brescello în timpul retragerii. Smaragdus a fost astfel nevoit să îi elibereze pe ostateci în aprilie 605, pentru a obține astfel pacea. Starea de pace cu longobarzii s-
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]
-
Când longobarzii au ajuns în dreptul fortăreței de la Vulturina, garnizoana s-a predat, dând foc orașului Brescello în timpul retragerii. Smaragdus a fost astfel nevoit să îi elibereze pe ostateci în aprilie 605, pentru a obține astfel pacea. Starea de pace cu longobarzii s-a menținut pe tot restul mandatului lui Smaragdus. Smaragdus a edificat o statuie aurită a împăratului Focas, pe așa-numita coloană a lui Focas, situată în Forumul Roman. După ce Focas a fost depus de către Heraclius în 610, Smaragdus a
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]
-
care se mărginea cu Statul papal la sud și la răsărit, cu Marea Ligurică la apus și cu formațiunile desprinse din Regatul Italiei medievale la nord. Statul a constituit o creație a carolingienilor, ca succesoare a Ducatului de Tuscia al longobarzilor. includea o serie de formațiuni statale mai mici, axate de o parte și de alte a văii râului Arno, concentrate în jurul comitatului de Lucca, care uneori figura sub titulatura de ducat. Primul markgraf de Toscana a fost Adalbert I, căruia
Marca de Toscana () [Corola-website/Science/324747_a_326076]
-
primul an de mandat, Roman a reușit să recucerească de la longobarzi orașele Modena, Reggio, Parma, Piacenza, Altino și Mantova. În 592 papa Grigore I a făcut un apel către exarhul de Ravenna pentru a trimite ajutor orașului Napoli, supus atacului longobard, însă Romanus a socotit ca fiind mai prudent să se mențină în Italia centrală. În aceste condiții, papa a fost nevoit să încheie pacea cu Ducatul de Spoleto pentru a salva Napoli. La puțină vreme după aceea, longobarzii au ocupat
Roman de Ravenna () [Corola-website/Science/324753_a_326082]
-
supus atacului longobard, însă Romanus a socotit ca fiind mai prudent să se mențină în Italia centrală. În aceste condiții, papa a fost nevoit să încheie pacea cu Ducatul de Spoleto pentru a salva Napoli. La puțină vreme după aceea, longobarzii au ocupat Perugia, la care Roman a trimis o armată pentru a reocupa Umbria. Regele longobard Agilulf, luând notă de atacul exarhului, a străbătut Italia centrală, ajungând chiar să amenințe direct Roma. Disperat de lipsa de sprijin a exarhului (R. A
Roman de Ravenna () [Corola-website/Science/324753_a_326082]
-
a fost, potrivit clasificării geografice din Evul Mediu timpuriu, porțiunea răsăriteană a Langobardia Major, (partea central-nordică a Regatului longobard, fiind desfășurată de la râul Adda până la Friuli, învecinându-se cu Neustria longobardă. Această împărțire, în vigoare de-a lungul secolului al VII-lea, nu era doar de natură teritorială, ci implica și diferențe culturale și politice semnificative. includea ducatele longobarde
Austria longobardă () [Corola-website/Science/324779_a_326108]
-
Adda până la Friuli, învecinându-se cu Neustria longobardă. Această împărțire, în vigoare de-a lungul secolului al VII-lea, nu era doar de natură teritorială, ci implica și diferențe culturale și politice semnificative. includea ducatele longobarde de la nord-est de Regatul longobard, dintre care un rol mai proeminent au jucat: Ducatele din Austria longobardă se prezentau ca apărătoare ale spiritul războinic și cuceritor al vechilor longobarzi. Față de celelalte regiuni stăpânite de aceștia, aici au supraviețuit cel mai mult vechile culte păgâne, iar
Austria longobardă () [Corola-website/Science/324779_a_326108]
-
fine, este și situația lui Rotarit, duce de Bergamo, care după moartea lui Cunincpert s-a opus pe rând, fără succes, regilor Raginpert și Aripert al II-lea (700-702). Cu toate acestea, în secolul al VIII-lea, larga convertire a longobarzilor la catolicism a făcut ca opoziția dintre Austria și Neustria longobarde să se relativizeze, mulțumită unei reluări a expansiunii în detrimentul posesiunilor bizantine din Italia, odată cu regele Liutprand (rege din anul 712), catolic și totodată originar din Neustria longobardă. După căderea
Austria longobardă () [Corola-website/Science/324779_a_326108]
-
catolicism a făcut ca opoziția dintre Austria și Neustria longobarde să se relativizeze, mulțumită unei reluări a expansiunii în detrimentul posesiunilor bizantine din Italia, odată cu regele Liutprand (rege din anul 712), catolic și totodată originar din Neustria longobardă. După căderea Regatului longobarzilor în 774, Langobardia Major a trecut integral sub dominația francilor. Totuși, structura sa politico-administrativă a continuat în aceleași forme, deși vechii duci au fost înlocuiți cu conți, atât din rândul francilor cât și din cel al longobarzilor.
Austria longobardă () [Corola-website/Science/324779_a_326108]
-
După căderea Regatului longobarzilor în 774, Langobardia Major a trecut integral sub dominația francilor. Totuși, structura sa politico-administrativă a continuat în aceleași forme, deși vechii duci au fost înlocuiți cu conți, atât din rândul francilor cât și din cel al longobarzilor.
Austria longobardă () [Corola-website/Science/324779_a_326108]
-
Romuald I (de asemenea, "Romoald") a fost duce longobard de Benevento de la 662 la 677. Romuald a fost fiul lui Grimoald I, rege al longobarzilor. Atunci când tatăl său a uzurpat tronul regal din Pavia, Romuald a primit de la acesta stăpânirea asupra Benevento, în 662. De asemenea, Grimoald I a trimis pe soția (Rodelinda) și fiul (Cunincpert) regelui depus, Perctarit la curtea lui Romuald de la Benevento
Romuald I de Benevento () [Corola-website/Science/324802_a_326131]
-
acestora drepturi de pășunare în 667. Romuald nu a apucat niciodată să moștenească stăpânirea tatălui său din Langobardia Major. La moartea lui Grimoald I, tronul a revenit lui Garibald, iar după numai trei luni Perctarit a revenit la conducerea statului longobard. Romuald a fost succedat în Benevento de fiul său, Grimoald al II-lea, avut cu Theodrada, fiica ducelui Lupus de Friuli.
Romuald I de Benevento () [Corola-website/Science/324802_a_326131]
-
Bavaria, aparținând familiei conducătoare a Agilolfingilor, fiind fiul ducelui Garibald I cu Walderada; el a devenit duce de Ăști pe undeva în jurul anului 589. În anul 588, sora mai mare a lui Gundoald, Theodelinda a fost logodita cu Authari, regele longobarzilor. Alianță matrimoniala preconizată venea să preîntâmpine o invazie a francilor, în 589. Theodelinda și Gundoald au fugit amândoi în Italia. Acolo, Theodelinda s-a căsătorit cu Authari în luna mai, în vreme ce Gundoald a fost învestit cu ducatul de Ăști și
Gundoald de Asti () [Corola-website/Science/324809_a_326138]
-
invazie a francilor, în 589. Theodelinda și Gundoald au fugit amândoi în Italia. Acolo, Theodelinda s-a căsătorit cu Authari în luna mai, în vreme ce Gundoald a fost învestit cu ducatul de Ăști și totodată cu mâna nepoatei regelui Wacho al longobarzilor. Cu aceasta, el a avut doi copii, Gundpert și Aripert, cel din urmă ajungând rege mai tarziu, în 653, primul monarh al longobarzilor din ramură lui Gundoald a dinastiei bavareze. Gundoald a fost ucis accidental de către o săgeată în 616
Gundoald de Asti () [Corola-website/Science/324809_a_326138]
-
în vreme ce Gundoald a fost învestit cu ducatul de Ăști și totodată cu mâna nepoatei regelui Wacho al longobarzilor. Cu aceasta, el a avut doi copii, Gundpert și Aripert, cel din urmă ajungând rege mai tarziu, în 653, primul monarh al longobarzilor din ramură lui Gundoald a dinastiei bavareze. Gundoald a fost ucis accidental de către o săgeată în 616.
Gundoald de Asti () [Corola-website/Science/324809_a_326138]
-
Ratchis (sau Rachis, Raditschs, Radics, Radiks) a fost duce longobard de Friuli de la 739 la 744, apoi rege al longobarzilor de la 744 la 749, iar mai târziu duce de Spoleto (756-757). Tatăl lui a fost ducele Pemmo de Friuli, iar Ratchis a fost căsătorit cu Tassia, provenind din Roma. El a domnit în pace, până în momentul în care, din motive
Ratchis al longobarzilor () [Corola-website/Science/324790_a_326119]
-
Desiderius (cunoscut și ca "Daufer" sau "Dauferius"; în limba franceză: "Didier"; în limba italiană: "Desiderio") (d. cca. 786) a fost ultimul rege al longobarzilor din nordul Italiei (Langobardia Major); de asemenea, a ocupat și ducatul de Spoleto în 758-759. El este cunoscut principal pentru legătura cu Carol cel Mare, care a fost căsătorit cu fiica lui, iar apoi i-a cucerit regatul. La origine
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
și ducatul de Spoleto în 758-759. El este cunoscut principal pentru legătura cu Carol cel Mare, care a fost căsătorit cu fiica lui, iar apoi i-a cucerit regatul. La origine, Desiderius a fost un funcționar regal la curtea regelui longobarzilor de la Pavia, "dux Langobardorum et comes stabuli", funcție oarecum similară cu cea contemporană de "dux Francorum", din statul francilor. Regele Aistulf l-a numit pe Desiderius duce de Istria și Toscana, iar după moartea lui Aistulf tronul a fost preluat
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
conducerea regatului, însă Desiderius a reprimat rapid această răscoală, având și sprijinul papei Ștefan al II-lea. La încoronarea sa, Desiderius a promis să restituie cea mai mare parte a orașelor pe care Sfântul Scaun le pierduse anterior în favoarea regilor longobarzi anteriori, în schimbul aprobării papale față de revendicările sale. Însă conflictul cu papa Ștefan al III-lea a izbucnit, atunci când Ștefan s-a opus căsătoriei lui Carol cel Mare cu fiica lui Desiderius. Ca urmare, regele longobard a încetat să predea orașele
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
le pierduse anterior în favoarea regilor longobarzi anteriori, în schimbul aprobării papale față de revendicările sale. Însă conflictul cu papa Ștefan al III-lea a izbucnit, atunci când Ștefan s-a opus căsătoriei lui Carol cel Mare cu fiica lui Desiderius. Ca urmare, regele longobard a încetat să predea orașele promise papalității. Căutând, ca și predecesorii săi, să extindă stăpânirea longobardă în Italia, Desiderius a intrat în conflict cu papalitatea, dar și cu ducatele longobarde din Langobardia Minor, Ducatul de Spoleto și Ducatul de Benevento
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
Papa Ștefan al III-lea s-a opus căsătoriei lui Carol cel Mare, devenit între timp rege al francilor, cu fiica lui Desiderius, pe nume Desiderata, în 768, însă înainte de a muri în 772, papa Ștefan a încheiat pace cu longobarzii. Noul papă, Adrian I, a implorat ajutorul lui Carol împotriva lui Desiderius, așa încât căsătoria dinastică a fost dizolvată prin repudierea Desideratei de către regele franc în 771, care a trimis-o înapoi tatălui ei. Mai mult decât atât, Gerberge, văduva fratelui
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]