1,649 matches
-
și de noapte. Jucătorul poate achiziționa diferite resurse și instrumente de ambarcațiuni, arme, armuri, produse alimentare, precum și diverse alte obiecte. Prin achiziționarea de resurse mai bune, jucătorul poate face un produs mai competent. De exemplu, instrumente cum ar fi topoare, lopeți,sau târnăcoape ,ce pot fi folosite pentru a tăia copaci, sapă solul, si a mină, respectiv, minereuri. Jocul are un sistem de inventariere și player-ul este limitat la numărul de elemente care pot fi transportate. În timpul zilei, diferite animale
Minecraft () [Corola-website/Science/322488_a_323817]
-
în salopeta intrară grăbiți. Câinele se repezi la ei cu lătraturi furioase, fără a reuși să-i sperie. Oamenii isi căutară de treabă. Furios câinele continuă să se repeadă la picioarele lor, până când unul dintre ei îl lovi cu o lopată între coaste. Se retrase schelălăind spre cușcă. Buldozerul își înfipse lama în gardul de lemn, croindu-si poteca. În urma lui venea și excavatorul. Apoi oamenii se urcară pe casa examinând acoperișul. ― Nu-i bun de nimic, zise unul dintre ei
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
frontiera cu regiunea Cernăuți, trece prin localitățile Grimăncăuți, Briceni, Tabani, Caracușenii Vechi, Corjeuți și la vest de satul Lopatnic se varsă în Prut. Denumirea rîului, în opinia savantului Ion Dron, are la bază un nume vechi de proveniență antroponimică româneasca - Lopată. Un Mihul Lopată - "tatăl lui Ilie si bunicul lui Crăciun" este pomenit într-un hrisov domnesc din anul 1546. De-a lungul veacurilor denumirea rîului a suferit unele modificări: din Lopată a trecut în Lopătești, iar mai apoi în Lopatinți
Râul Lopatnic () [Corola-website/Science/321449_a_322778]
-
Cernăuți, trece prin localitățile Grimăncăuți, Briceni, Tabani, Caracușenii Vechi, Corjeuți și la vest de satul Lopatnic se varsă în Prut. Denumirea rîului, în opinia savantului Ion Dron, are la bază un nume vechi de proveniență antroponimică româneasca - Lopată. Un Mihul Lopată - "tatăl lui Ilie si bunicul lui Crăciun" este pomenit într-un hrisov domnesc din anul 1546. De-a lungul veacurilor denumirea rîului a suferit unele modificări: din Lopată a trecut în Lopătești, iar mai apoi în Lopatinți și Lopatnic. Cert
Râul Lopatnic () [Corola-website/Science/321449_a_322778]
-
la bază un nume vechi de proveniență antroponimică româneasca - Lopată. Un Mihul Lopată - "tatăl lui Ilie si bunicul lui Crăciun" este pomenit într-un hrisov domnesc din anul 1546. De-a lungul veacurilor denumirea rîului a suferit unele modificări: din Lopată a trecut în Lopătești, iar mai apoi în Lopatinți și Lopatnic. Cert este că la începuturi rîul purta numele Lopată, luat de la un nume personal devenit mai tîrziu și nume de familie. Satele, care iși au vatra pe malurile rîului
Râul Lopatnic () [Corola-website/Science/321449_a_322778]
-
este pomenit într-un hrisov domnesc din anul 1546. De-a lungul veacurilor denumirea rîului a suferit unele modificări: din Lopată a trecut în Lopătești, iar mai apoi în Lopatinți și Lopatnic. Cert este că la începuturi rîul purta numele Lopată, luat de la un nume personal devenit mai tîrziu și nume de familie. Satele, care iși au vatra pe malurile rîului Lopatnic, sunt sate vechi moldovenești, cu o istorie de secole, cu hrisoave domnești și cu demnitate răzășească. În comuna Caracușenii
Râul Lopatnic () [Corola-website/Science/321449_a_322778]
-
instituție. După cum Își amintește George Bălașu, unul dintre ctitori, timp de decenii cel mai activ dintre membri, prezent și la ediția 2013, la care a venit de la azilul, unde locuiește actualmente, Însuși ministrul Multiculturalis mului, Ms. Munro, a Întors prima lopată de pământ la ridicarea clădirii principale. Așezarea este pe cât de largă, pe atât de binecuvântată de Dumnezeu ca priveliște.” La Câmpul Românesc suntem ca și acasă,/ Înconjurați de arbori umbroși, statui și flori,// Pârâul șerpuiește prin iarba-naltă, deasă/ Purtânduși
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
în cer și pe cei drepți. de-atunci eu sorb doar ceai de mătrăgună. convivii mei mă suspectează încă, cred c-am făcut un târg cu Dumnezeii să-mi sap fântâna mea și mai adâncă. și sap cu târnăcoluil și lopata. peste poeme lespedea e grea și cad din jos în sus prin gravitații. transpir și îmi e greu - domnița mea. 54 GĂURI NEGRE alerg prin pajiști de interferență. doar găuri negre îmi așteaptă pașii. acolo, pe un vid de începuturi
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
la o parte iar ursul, din cauza inerției, cade într-o groapă destul de adâncă ce se afla în spatele iepurasului. Iepurașul se apropie de groapă, privește în jos și începe să strige jalnic: - Ursule, ursule!... Valeeeeu... ursuleeeee!... *** Î: De ce dădea Boc la lopată? R: L-a mințit Băsescu că sub gheață se află soluția de salvare a PDL-ului... *** Gavriil Stiharul către Radio Erevan. G. S.: - Ce este o bancnotă ? R. E.: - Este un banc căruia i s-a dat o notă. G.
BANCUL ZILEI: De ce dădea Boc la lopată? () [Corola-journal/Journalistic/67391_a_68716]
-
Purtătorul de cuvânt ISU București a explicat ce ar trebui să facă românii în cazul în care viscolul îi prinde în mașină. Dacă este absolut necesar să se deplaseze cu mașina personală în afara localității, trebuie să aibă în autovehicul o lopată, rezerve de apă, alimente, rezervă de combustibil, o pătură și o lanternă. Dacă nu au aceste lucruri, oamenii sunt într-un mare pericol.(..) Dacă rămân înzăpeziți cu mașina, trebuie să sune imediat la 112, să nu părăsească autoturismul în cazul
ISU: ”Oamenii sunt într-un mare pericol”. Anunțul făcut de autorități () [Corola-journal/Journalistic/47390_a_48715]
-
MAI, cât și din partea MApN și a Ministerului Sănătății pentru a face față provocării imense. Ambulanțe care înaintează 7 km în 10 ore, având în fața lor utilaje speciale și zeci de militari. Pompieri și Jandarmi care dau ore întregi “la lopată”, personal medical SMURD și Ambulanța în misiuni non stop fără să crâcnească. Guvernul face analize non stop, miniștrii, secretarii de stat și angajații ministerelor implicate sunt în alertă de 48 de ore. Premierul Ponta, împreună cu vicepremierii Dragnea și Oprea au
Radu Tudor: "Asta e cinism și prostie" () [Corola-journal/Journalistic/47816_a_49141]
-
de alții. Nimeni, însă, nu încerca să trișeze - undeva, pe parcurs, își lepădaseră cu toții șiretlicurile și nemulțumirile. Strângându-și banii în pumni, păreau să se fi transformat și fiecare alerga la propriul său post de lucru. Ecourile cazmalelor și ale lopeților folosite într-adevăr cu putere umplură văzduhul. Cu urlete de însuflețire, oamenii aruncau pământul, înfigeau prăjini prin coșurile de paie pentru cărat și săltau sacii pe umeri. Pentru prima oară, se simțea cu adevărat hărnicia. Nădușeala pe care și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ca la șase să fim la locul de muncă. Erau cu noi oameni care știau să lucreze cu mașinile, știți, ca să scoată apa din minele alea - erau cu apă, dar nu erau sub pământ, ci deasupra. Se lua cu o lopată cum se ia gunoiul la noi. Ne băgau Înăuntru și, cât era lopata de mare, trebuia să scoatem. Și o puneam să se usuce la soare. Se usca și apoi, dacă s-a uscat, se putea pune foc și mocnea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care știau să lucreze cu mașinile, știți, ca să scoată apa din minele alea - erau cu apă, dar nu erau sub pământ, ci deasupra. Se lua cu o lopată cum se ia gunoiul la noi. Ne băgau Înăuntru și, cât era lopata de mare, trebuia să scoatem. Și o puneam să se usuce la soare. Se usca și apoi, dacă s-a uscat, se putea pune foc și mocnea așa În el. Acolo am stat din primăvară până În octombrie. Mai era unu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bolnave, care, neputându-se deplasa, trăiau În niște condiții de coșmar, cu șobolani care mișunau prin cameră. Se poate spune că putrezeau de vii. Când ne-am mutat, din puțina hrană pe care o aveam mai puneam câte ceva pe o lopată de lemn cu care se băga pâinea În cuptor și, deschizând puțin ușa, le-o introduceam În cameră și o scoteam când luau mâncarea de pe ea. Locuința căpătată trebuia Încălzită. Era iarnă, mă duceam la furat lemne, iar apa o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bănuiesc că au fost oameni care au murit - ce se Întâmpla cu cei care mureau? Erau aruncați - nu-i luam, nu se putea... Cel mai fericit caz era să poți săpa o mică groapă și știu că convoiul avea niște lopeți, știu că tata a avut grijă să avem lopeți. Vărul meu, la 5 ani, mergea pe jos, În căruță erau bunicii și știu că tatăl meu zicea că obligația mea este să-l țin de mână pe acest văr al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se Întâmpla cu cei care mureau? Erau aruncați - nu-i luam, nu se putea... Cel mai fericit caz era să poți săpa o mică groapă și știu că convoiul avea niște lopeți, știu că tata a avut grijă să avem lopeți. Vărul meu, la 5 ani, mergea pe jos, În căruță erau bunicii și știu că tatăl meu zicea că obligația mea este să-l țin de mână pe acest văr al meu, ca să nu-l pierd pe undeva prin noroaiele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se păreau normale. Normal că nu erau normale. Însă deosebiri existau. De exemplu, când se organizau lecții premilitare, ei mergeau să tragă cu pușca cu aer comprimat, dar noi nu aveam acces. Noi atunci trebuia să mergem să lucrăm cu lopata sau altceva. Mă rog, bătăi Între noi erau - dar asta nu ținea de faptul că eram evrei sau nu. Erați copii... Eram copii și jucam fotbal ș.a.m.d. Șocul pe care nu pot să-l uit ține de un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a produs o Învălmășeală, ceva de nedescris. Eu, care eram foarte activ, să fiu prezent unde e mâncare - era un reflex al supraviețuirii -, m-am băgat În grămadă. Și ăsta lovea cu o bâtă lungă, cam cât o coadă de lopată - dar numai bâtă era, fără lopată. Și una dintre lovituri (se vede, nu?) m-a lovit aici. Norocul meu a fost, totuși, că am avut o șapcă pe cap, căptușită, care a atenuat lovitura. Fără să-mi dau seama, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nedescris. Eu, care eram foarte activ, să fiu prezent unde e mâncare - era un reflex al supraviețuirii -, m-am băgat În grămadă. Și ăsta lovea cu o bâtă lungă, cam cât o coadă de lopată - dar numai bâtă era, fără lopată. Și una dintre lovituri (se vede, nu?) m-a lovit aici. Norocul meu a fost, totuși, că am avut o șapcă pe cap, căptușită, care a atenuat lovitura. Fără să-mi dau seama, am fugit: era o gârlă mică și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
erau și bolnavi. Până la poartă toată conducerea era numai din deținuți. Deținuții aveau conducere interioară. Și eu am fost repartizat la o construcție, Dumnezeu știe ce era, ceva sub pământ... Se făcea o mare hală sub pământ. În ce consta? Lopata era unealta de bază cu care lopătai pământul, cimentul...; cu târnăcopul săpai. Pentru că utilajele de bază nu mai funcționau. Fie că nu aveau combustibil, fie că nu erau gata, majoritatea nu funcționau. De exemplu, eu am fost repartizat În prima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
prima zi, care a fost un șoc pentru mine, că era un malaxor care amesteca cimentul cu pietrișul și cu apa și făcea cimentul care curgea Înăuntru prin niște jgheaburi la lucrarea aceea de sub pământ, bolta. Trebuia să mergi cu lopata, descărcai din vagoanele alăturate cimentul, dacă era În vrac - sau, dacă era În saci, Îl duceai pe umeri unde se făceau depozitele intermediare. Iar de acolo fie Îți punea sacul În spate, fie că Îl căra cu lopata până Îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mergi cu lopata, descărcai din vagoanele alăturate cimentul, dacă era În vrac - sau, dacă era În saci, Îl duceai pe umeri unde se făceau depozitele intermediare. Iar de acolo fie Îți punea sacul În spate, fie că Îl căra cu lopata până Îl Încărca În niște lădițe, care erau dimensionate pentru zece kilograme de ciment. Și le puneai pe spate și urcai niște trepte, cred că erau 20-30 de trepte, poate mai multe, până la gura malaxorului, unde aruncai cimentul. Cei care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noi acolo se făcea ora șapte și mai mergeam apoi aproape o oră. În jos. După care ajungeam Într-un fel de hală gigantică, În care minereul era pe jos, trebuia adunat și băgat În vagoneți. Mai aveam și niște lopeți, dar În general erau bucăți. În unele locuri erau bucăți mărunte și era o nenorocire că se Încărca cu lopata. În unele locuri erau bucăți mari, pe care le apucam și le puneam În vagoneți. Spectacolul mare era că atunci când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fel de hală gigantică, În care minereul era pe jos, trebuia adunat și băgat În vagoneți. Mai aveam și niște lopeți, dar În general erau bucăți. În unele locuri erau bucăți mărunte și era o nenorocire că se Încărca cu lopata. În unele locuri erau bucăți mari, pe care le apucam și le puneam În vagoneți. Spectacolul mare era că atunci când noi intram, schimbul... Că erau două schimburi. Peste tot... Tot ce-ți povestesc de acum Încolo erau două schimburi de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]