1,634 matches
-
ici-colo li se zărește câte un fragment din coama acoperișului. Cum-necum, reușesc a-mi croi un tranșeu, cu ocolișuri convenabile, până la cotețul păsărilor. Șopronului alăturat cotețului, coana Iarnă i-a meșterit ușă albă și pufoasă. Abia ce am îndepărtat două lopeți de omăt din alcătuirea așa-zisei uși de ocazie, că o găină captivă în acea încăpere îmi sare în față, împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat să văd cum a reușit galinaceea
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
temple ale exprimării. Va rămâne scriitorul Gheorghe Andrei Neagu în memoria cititorilor săi prin construcția poetică a unui templu al iubirii? Sau, poate prin construcția unui mit demolat, cel al unui regim ingrat, al comunismului totalitarist, demolat cu „Arme și lopeți”? Sau... cel mai probabil prin zidire, cărămidă cu cărămidă, timp de cincisprezece ani, al unui templu al exprimării colective, prin fondarea revistei „Oglinda literară”?! Nu pot să-mi susțin ideea, să transmit mesajul, fără să mă leg de această cifră
MARIANA VÂRTOSU-PENTRU TOTDEAUNA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380890_a_382219]
-
Acasă > Poezie > Amprente > CAR PĂMÂNT Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Car pământ cu roaba condamnării într-o lume devalorizata mi s-a-ncovoiat șira spinării și sudoare-mi curge pe lopată car pământ prin gropile uitate undeva mă-nțeapă o-ntrebare poate le voi umple azi pe toate și-o să-mi fac deasupra o cărare ca să-mi trec senilele prin ele pun deoparte pasul silniciei din secunde ostenite, grele îl arunc
CAR PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373472_a_374801]
-
mult mai ușor, fiindcă nu știam ce gust dulce aveau banii.Acum tânjeam după miros.... - Și cum te-ai descurcat? - Păi, stai să vezi. M-am dus la biserică și l-am rugat pe Dzeu să-mi dea bani cu lopata. I-am spus să-mi dea chiar și lopată cu care să-i întorc fiindcă eu mai aveam bani doar de mâncare. Și Dzeu...m-a ascultat! M-a sfătuit să intru în loterie.... Și am intrat,am jucat șase
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
aveau banii.Acum tânjeam după miros.... - Și cum te-ai descurcat? - Păi, stai să vezi. M-am dus la biserică și l-am rugat pe Dzeu să-mi dea bani cu lopata. I-am spus să-mi dea chiar și lopată cu care să-i întorc fiindcă eu mai aveam bani doar de mâncare. Și Dzeu...m-a ascultat! M-a sfătuit să intru în loterie.... Și am intrat,am jucat șase numere pe care mi le-a dictat încet la
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
acesta avea părul ca aurul ce se scurgea pe pereții palatului din adâncuri. În loc să aibă ochii întunecați ca pământul și puternici ca să poată răzbate bine prin întuneric, feciorașul avea ochii verzi ca smaraldele pe care le culegeau slujitorii împăratului cu lopețile de sub talpa palatului și părea să nu vadă deloc în întuneric, iar pielea lui era atât de albă că aproape îi orbea pe toți cei ce se încumetau să îl privească. Mâhnit peste măsură de isprava împărătesei, Împăratul Adâncurilor hotărî
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
dacă s-ar certa? E atât de armonioasă cearta lor și liniștitoare ca dragostea mamei. Mama. Mi-a povestit cândva de păsărele. Eram foarte mic pe atunci. Au trecut anii. (Merge spre colibă, intră o clipă, se întoarce cu o lopată). Poate mă întrebați ce caut eu aici? Caut, caut rădăcini de păpădie. În locul acesta, an de an, am adunat o mulțime de rădăcini de păpădie. Între timp mi-am făcut o colibă să am unde să-mi plec capul cât
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
păpădie. În locul acesta, an de an, am adunat o mulțime de rădăcini de păpădie. Între timp mi-am făcut o colibă să am unde să-mi plec capul cât timp sunt în vacanță. De ce în vacanță? Ascultați! (Se sprijină în lopată.) E atâta liniște! (așteaptă) Păsărelele? Ele dau liniștii mai mult farmec. Am venit și anul acesta după ce o ploaie zdravănă de primăvară. Se spune că cel mai bine se recoltează rădăcina păpădiei după ploaie. Tot ce-i posibil. Dacă te
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
instituție, se cerne pe urmă nisipul. Noroiul? Ce mai contează? Rădăcinile de păpădie au proprietăți vindecătoare. Dacă vindecă cancerul societății? Societatea e bolnavă? Vedeți voi. Eu asta caut an de an, caut rădăcina care să vindece cancerul. (Sapă pământul cu lopata după o rădăcină de păpădie.) Oamenii mi-au pus numele Păpădie. Și pentru voi tot Păpădie sunt. Am început să mă obișnuiesc cu acest nume. Îmi place. Simt că face parte din mine. Ridică rădăcina de păpădie și aruncă lopata
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
lopata după o rădăcină de păpădie.) Oamenii mi-au pus numele Păpădie. Și pentru voi tot Păpădie sunt. Am început să mă obișnuiesc cu acest nume. Îmi place. Simt că face parte din mine. Ridică rădăcina de păpădie și aruncă lopata.) E asemenea unei regine. (Scapă rădăcina.) Ascultați! E o ciocârlie! (Ascultă un moment cântecul.) Și vrăbiuță? Vrăbiuța are cel mai limpede cântec, e mai domestică, mai pe înțelesul oamenilor, dar trebuie să ai răbdare să o asculți, s-o înțelegi
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
Nimica toată la banii lu’ matale! - Adică? - Păi, o sută de mii fiecare lucrare că tre’ să dăm și la fomiștii ăia dă universitari, câte zece mii la oamenii care scriu de mână, tot așa și la băieții care dau la lopată, iar diplomele un milion fiecare că aicea-i treabă serioasă! Și tot un milion pentru profesorul cu care dai matali doctoratul... - De lei?! - Ai că-i bună! Cum de leușteni bre!? Ce noi suntem la capu’ podului? Euro, frate, că
OPERA ŞTIINŢIFICĂ A LUI LINGUREL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375414_a_376743]
-
meserie să paveze, să pună borduri sau pavele de piatră pe aleile parcurilor. Dar mai presus de orice, învăță să tragă la greblă la asfalt, adică cu o unealtă de lemn în formă de greblă după ce ceilalți muncitori întindeau cu lopețile asfaltul fierbinte, el îi dădea un nivel modelând astfel viitoarea șosea. Cu trecerea timpului devenea din ce în ce mai bun în acel domeniu fiind foarte apreciat de șefi. Deveni omul de încredere al patronului, și așa ajunse șef de echipă. Știa să lucreze
PIERDE VARĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375427_a_376756]
-
hainele lui nu vedeai pete decât foarte rar. Apărea mereu la lucru cu cămașa curată, călcată, trasând asfaltul ce trebuia decapat în acea zi, pe care noi muncitorii cu târnăcoapele îl decapam, iar el din urma noastră scotea moluzul cu lopata ajutat de un alt muncitor. Apoi în urma lor venea cu mătura pentru a pregăti terenul pentru turnat asfalt, un băiat de douăzeci și patru de ani pe nume Ionel, un tânăr cu un suflet mare, însă bietul băiat nu avea intelectul dezvoltat
PIERDE VARĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375427_a_376756]
-
mare! GN: În anii ’50-’51, cine ar fi fost dușmanul? Duci: Dușmanul? Am făcut o aplicație: forțarea Oltului; asta a fost la Făgăraș. Trebuia să stăm puțin acoperiți, dar imposibil, solul era ca piatra, trebuia să săpăm cu o lopată tocită. Au folosit lumânări fumigene și așa de bine au făcut, că Oltul s-a văzut perfect! (Râdem) Dar noi nu ne-am văzut unul pe altul, nici vecinul nu-l vedeam! (Râdem) Nu era ușor. Am făcut planton în
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
și avuția în același timp. Așadar să dublăm efortul depus spre propria bunăstare nu să așteptăm revenirea rudelor din pribegie pentru ca împreună să stăm de pomană 200 zile anual în care „se usucă mâna dacă o pui pe ac sau lopată” cum recomandă Ortodoxia. Referință Bibliografică: A dubla, dublare / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1435, Anul IV, 05 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
A DUBLA, DUBLARE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371920_a_373249]
-
24 ore din zi. Oare săracul muncește cel puțin opt oare zilnic? Mă îndoiesc. Sărăcia lucie este atribuită în special țăranului creștin Ortodox care, potrivit Bisericii, are 200 sărbători anual. Dacă în aceste sărbători ar pune mâna pe ac sau lopată i s-ar usca mâinile. Și n-am văzut încă om cu mâinile uscate datorită muncii efectuate. Oare merită trândăveala veșnică din rai postul și abținerea voită de la muncă de pe acest pământ? Orășeanul este orășean. Vede o găină numai în
OM BOGAT, OM SĂRAC de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372043_a_373372]
-
acele acțiuni erau benefice pentru noi. Aveai ocazia să-ți mai dezmorțești mușchii, mai luai aer proaspăt în piept, deși era praful de pe lume prin silozurile acelea. Te întâlneai cu colege drăguțe la sortat cartofi, ele sortau, tu dădeai cu lopata cartofii pe banda rulantă! Era o plăcere, împreună cu vreo colegă, să duci coșurile cu cartofi la siloz. Mâinile se făceau negre de lut. Nu-i bai, le spălam noi acasă. Uitam de cartele și de algoritmi. Când, în cele din
AMINTIRI, AMINTIRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372312_a_373641]
-
cu cana. Asta din urmă era munca fetelor. Cu măturatul străzilor era mai neplăcut. De regulă, asta se făcea duminica, când trebuia să vii la serviciu, cât mai de dimineață, să iei legătura cu tovarășul Ilinescu, să iei măturile și lopețile și să le duci pe Ceaikovsky. Acolo, făceai, nu făceai treabă, trebuia să stai până spre prânz. Apoi trebuia să duci înapoi uneltele la ITC, să le predai lui Ilinescu la magazie. După aceea erai liber, mai aveai încă o
AMINTIRI, AMINTIRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372312_a_373641]
-
MOTTO: „Pisica blândă zgârie rău!” (Proverb românesc) ... s-a supărat domnul prim-ministru. S-a supărat rău de tot pe cei care stau „cu mâinile încrucișate”. Bine că nu s-a supărat pe cei care dau din mâini, istovind la lopată, spărgând zăpada înghețată ce depășește incredibila înălțime de circa șase metri. S-a supărat, chipurile, pe cele aproximativ șaptezeci de victime ale unei ierni cum de mult n-a mai fost. Ei stau „cu mâinile încrucișate” pe piept, unii de peste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
MOTTO :„Pisica blândă zgârie rău!”(Proverb românesc)... s-a supărat domnul prim-ministru. S-a supărat rău de tot pe cei care stau „cu mâinile încrucișate”. Bine că nu s-a supărat pe cei care dau din mâini, istovind la lopată, spărgând zăpada înghețată ce depășește incredibila înălțime de circa șase metri. S-a supărat, chipurile, pe cele aproximativ șaptezeci de victime ale unei ierni cum de mult n-a mai fost. Ei stau „cu mâinile încrucișate” pe piept, unii de peste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
Autor: Liviu Gogu Publicat în: Ediția nr. 828 din 07 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului - Al dracu’ Păsărilă!... Al dracu’ Păsărilă!... nu mai contenește Petre Clăpăugea să exclame înciudat, învârtindu-se ca leul în cușcă, prin curtea propriei gospodării. Luă lopata ce sta sprijinită de zidul casei și-o mută, fără nici un motiv, în colțul format de gardul ce împrejmuiește curtea păsărilor și magazia de deasupra beciului. Mai înjură de câteva ori cu năduf, apoi ocoli curtea păsărilor, trecu de veceul
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
pentru război. Mii de viitori combatanți fură cazați în fostele cazărmi, goale până acum, și cum nu aveau armament sau echipament se instruiau făcând întoarceri de pe loc și din mișcare sau exersând pasul de defilare, mânuind cu dexteritate cozi de lopată. Cum aveau trei mese pe zi, ciolan cu fasole, și somn obligatoriu, opt ore, iar de băutură făceau rost cu acea istețime rămasă și ea în memoria colectivă, țăranii erau foarte fericiți și scriau acasă că sunt în concediu. Un
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
mereu să-mi amintesc de ele când nu ești lângă mine, cum îmi amintesc de copilăria mea la țară, în ograda bunicilor, când o vedeam pe bunica cum arde cuptorul din curte și cum introducea bucățile de cocă pe o lopată din lemn, ca apoi să scoată niște pâini crescute frumos, rumene și plăcut mirositoare. Mi-e dor de pâinea coaptă pe vatră a bunicii, cum îmi este mereu dor de iubirea ta, când nu mă aflu lângă tine. Vreau să
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347818_a_349147]
-
și pleava, scursura... Din prima categorie apare călare pe o butie, cu o frigare în mână, înfiptă într-un cap de purceluș, acel personaj rubicond care vine în întâmpinarea celor necăjiți al căror șef abia mai ține în mână o lopată cu doi pești hămesiți... Ce voia să însemne acest tablou? Epaminonda le spuse că privitorul vede aici numai instincte, dar, pe lângă aceste insticte, tabloul, prin simplitatea și naturalețea lui, este odihnitor ca și această primăvară de afară. Veronica Micle mersese
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
arunci pe semnul crucii... Iar jaful de moșie, cu acte-n tribunal Sub ochii orbi ai legii ce vinde munte, deal, Pădure, lacuri, râuri, fabrici, zăcăminte, Vor îngheța în ghețuri de ochi și oseminte... Cum Dumnezeu, ne-ngropi bătrânii la lopată În case de pitici sub munți înalți de vată Și ne degeri în chin sitarii, cormoranii, Blestmul alb pe-altar l-arunci, și pe cazanii... Iar ceara netopită pe muc de lumânări Din ceară de zăpadă în beciuri și cămări
BLESTEM DE SIBERII (MANIFEST, ROMEO TARHON) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346755_a_348084]