1,339 matches
-
vântului, a tunetului, a ploii, a liniștii de după furtună? Așteptarea ta. -Nu știam, îmi spui ascunzându-ți fața în palme pe când eu îți mai netezesc din gânduri... Șoptești sfârșit: -Eu caut doar răspunsuri... răspunsuri... spunsuri... suri... uri... ri... ri. Un lotus își înfingea adânc rădăcinile, hrănindu și fumusețea cu noroiul din mine. Ca niște oameni sinceri (Eu și Umbra) Încui în mine ecoul cu o cheie sculptată în piatra unui soare sufocat de strălucire. Privesc spre colțul zilei și aș putea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
câteva păreri exprimate cu îndârjire - toate legate de lipsa lui de ambiție - și un eclectism intelectual semidigerat care-l lăsa complet dezorientat. Ca să scape de imaginea prezumtivelor creaturi umane reprezentate de Instalatorii de Gaz și de imaginea Evei în poziția lotus, Wilt își continuă plimbarea pe malul râului și-și lăsă mintea cutreierată de gânduri întunecate, care i se întunecară și mai tare când conștientiză faptul că era al cincilea an în care își depunea dosarul de promovare pentru postul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
punea mare accent pe energie, pe energie și creativitate, astfel încât oameni foarte normali - și care nici nu erau excesiv de impresionabili - se simțeau storși de puteri după numai zece minute petrecute în compania ei. La cursul de yoga, atunci când stătea în lotus, reușea să iradieze energie, iar străduințele sale de la orele de meditație transcendentală fuseseră asemănate cu o oală cu presiune pusă să fiarbă la foc mic. Și odată cu energia creatoare venea și entuziasmul - de fapt entuziasmele febrile ale unei femei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
metodele prin care să o ucizi pe doamna Wilt? Eu nu numesc asta un joc. Eu o numesc un act premeditat. — Nu-i deloc rău spus, zise Wilt, zâmbind. Mă refer la partea cu meditatul. Eva se încolăcește în poziția lotus pe covorul din sufragerie și se gândește la lucruri frumoase. Eu scot câinele la plimbare și mă gândesc la lucruri îngrozitoare, în timp ce Clem defechează pe marginea pajiștii din Grenville Gardens. Și în fiecare caz rezultatul e același. Eva se trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
avertizat-o tot timpul că meditația transcendentală implică potențiale riscuri, zise Wilt, care se afla el însuși pe tărâmul intermediar dintre somn și trezie. Dar ea a ținut morțiș s-o facă. — Ce să facă? — Să mediteze transcendental. în poziția lotus. Poate că de data asta a mers mult prea departe. S-ar putea să se fi transmutantizat. — Trans ce? întrebă inspectorul Flint bănuitor. — S-a transformat în altceva printr-o tehnică magică. — Iisuse, Wilt, dacă ai de gând să începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mai aștepte. Îi promite că după aceea, după durere, fata va fi frumoasă. Va reuși să se mărite într-o familie bogată, unde nu va trebui să meargă pe jos, ci va fi purtată într-o lectică. Picoarele cât un lotus de șapte centimetri și jumătate sunt un simbol al prestigiului și clasei. Fata e curioasă. Stă desculță pe un taburet. Se joacă cu degetele de la picioare în grămada de cârpe, ia o fâșie, apoi îi dă drumul jos. Mama amestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să mă odihnesc în veci. Templul lui Confucius. Îmi place cupletul de pe poarta lui: Templul nu are călugări, Așa că va fi măturat de vânt. Templul nu are lumânări, Așa că va fi luminat de lună. Trebuie să ai musai picioare de lotus, țipă mama. Nu ești făcută să muncești. Până la urmă, mama se lasă păgubașă. Mă întreb dacă știe deja că va fi nevoită să fugă de-acasă cu mine într-o zi. Amintirea fetei despre tatăl ei este că acesta trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de sus. Publicul entuziasmat țipă de încântare. Sunetul sparge tăcerea nopții. Un ajutor din culise îi spune actriței că a venit Mao. E în mijlocul mulțimii. Fata își închipuie felul în care e așezat. Ca un Buddha pe o floare de lotus. Intră pe scenă în pași de sui-bui, care imită alunecarea pe apă, și apoi liu-quan, brațe de salcie. Își ia de jos „vâsla” și lovește cu grație în apa imaginară. Se apleacă și se ridică, unduindu-se, apoi își îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Lumea lui se răstoarnă. Algele cresc în cer și norii încep să înoate în ocean. Aș merge cu tine pe Cele Nouă Pâraie, Cu vântul avântându-se liber și valurile care se agită, În căruțe de apă cu coviltire de lotus... Mintea lui e acum un cal împiedicat de glezne, care aleargă împotriva vântului puternic, biciuit, lovit, șerpuind spre vârful unui munte învăluit în ceață densă. Urc pe stâncile Quen-Rung să mă uit împrejur Îmi simt inima schimbătoare și deloc înțeleaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
noastră de pe malul râului. Vrei să m-asculți? Ea se duce să se așeze pe marginea patului. În șanțurile din satul meu natal creștea planta mea preferată. O plantă roșie, numită beema. Frunza ei e mai mare decât cea de lotus, de formă rotundă. Fructul e de mărimea unui pumn, iar sămânța cât o smochină. Se poate sparge - conține o cantitate măricică de ulei. E gustos, dar nu se poate mânca. Provoacă diaree. Ce-mi plăcea la el era că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cărți. Afară, pini de trei sute de ani își întind crengile spre orizont. Dincolo de terasa din piatră de calcar, e un braț al lacului Zhong-nan-hai, cu iarbă de apă verde. Pești cu cap ca de câine se strâng sub frunzele de lotus. Pe partea stângă, tocmai a fost terminată o nouă grădină de legume. La capătul grădinii e o arcadă din piatră, acoperită cu iederă. Pe sub iederă e o cărare care duce la Grădina Nemișcării, unde este reședința lui Jiang Ching. Grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
acum pe el ajuns în fața mea, ca să fie ajutat. Nu am fost niciodată superstițioasă până acum. Plutim pe Lacul de Vest. E o toamnă aurie. Trestia e deasă și a ieșit papura. Digul e mărginit de sălcii plângătoare. Frunze de lotus acoperă, pe anumite porțiuni, lacul. Printr-un pod, sunt legate de țărm pavilioanele în diverse stiluri construite în timpul dinastiilor. Locul e ornat cu stânci și e înconjurat de plopi, piersici și caiși. Faimosul Pod Rupt e construit din marmură albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Fairlynn e paralizată. Se simte ca un pește gătit, zăcând pe o farfurie, cu șira scoasă. Soldații ridică armele. Se aude zgomotul făcut de vânt. O prizonieră se întoarce. Ochii ei o caută pe Fairlynn. Este colega ei de celulă, Lotus. Fairlynn se rostogolește la pământ și apoi se ridică în genunchi. Deodată, o vede pe Lotus făcându-i cu mâinile, lovind cu pumnii spre cer: Jos comunismul! Jos Mao! Femeia încetează să mai dea cu pumnii spre cer - a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Soldații ridică armele. Se aude zgomotul făcut de vânt. O prizonieră se întoarce. Ochii ei o caută pe Fairlynn. Este colega ei de celulă, Lotus. Fairlynn se rostogolește la pământ și apoi se ridică în genunchi. Deodată, o vede pe Lotus făcându-i cu mâinile, lovind cu pumnii spre cer: Jos comunismul! Jos Mao! Femeia încetează să mai dea cu pumnii spre cer - a fost lovită de un glonț. Însă gura i se mișcă în continuare. Plină de groază, Fairlynn își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pumnii spre cer: Jos comunismul! Jos Mao! Femeia încetează să mai dea cu pumnii spre cer - a fost lovită de un glonț. Însă gura i se mișcă în continuare. Plină de groază, Fairlynn își ridică capul și se târăște spre Lotus. Totul se învârtește cu ea. Pământul e cu susul în jos. Urechile încep să-i țiuie. Brusc, totul se pornește să plutească fără nici un zgomot în fața ochilor ei. Prizonierii cad, împrăștiați în toate direcțiile. Unii dintre ei se desprind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
jos. Urechile încep să-i țiuie. Brusc, totul se pornește să plutească fără nici un zgomot în fața ochilor ei. Prizonierii cad, împrăștiați în toate direcțiile. Unii dintre ei se desprind de stâlpii de lemn. Funiile rupte de gloanțe cad în țărână. Lotus aleargă spre Fairlynn. Își leagănă trupul, cu bărbia spre cer. În spatele ei, norii s-au prăbușit la pământ, rostogolindu-se ca niște ghemotoace de bumbac. Șeful plutonului de execuție strigă ultimul ordin. Într-o tăcere deplină, Fairlynn vede cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Își leagănă trupul, cu bărbia spre cer. În spatele ei, norii s-au prăbușit la pământ, rostogolindu-se ca niște ghemotoace de bumbac. Șeful plutonului de execuție strigă ultimul ordin. Într-o tăcere deplină, Fairlynn vede cum se fărâmă fața lui Lotus. Sângele împroșcat îi vopsește pe față o crizantemă înflorită. Experiment pentru cimpanzei! Fairlynn leșină. Deși Fairlynn supraviețuiește Revoluției Culturale, în clipa în care vede chipul lui Lotus devenind o crizantemă însângerată, explodează și un compartiment important din propria-i conștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ultimul ordin. Într-o tăcere deplină, Fairlynn vede cum se fărâmă fața lui Lotus. Sângele împroșcat îi vopsește pe față o crizantemă înflorită. Experiment pentru cimpanzei! Fairlynn leșină. Deși Fairlynn supraviețuiește Revoluției Culturale, în clipa în care vede chipul lui Lotus devenind o crizantemă însângerată, explodează și un compartiment important din propria-i conștiință, așa cum sugerează memoriile ei (scrise în 1985 și publicate în 1997 de Editura Chinei de Sud-Est). E adevărat, președintele Mao își are și el slăbiciunile lui. Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de una singură prin pădure. Ai grijă la șerpi, scorpioni și lipitori. Dar ei nu-i păsa. Se aventura în bălțile nămoloase ca să adune muguri de lotus, făcea raiduri prin cuiburile păsărilor, deschidea ca pe o surpriză păstăile bine închise, pigulea ieburile și mugurii, săpa după rădăcini, scutura fructele din copaci și se întorcea acasă cu părul răvășit, cu mâinile murdare de noroi pline de flori, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în timp ce gătea. Fenicul, coriandru, mango acru, făină de palmier, licheni și pandanus. Frunze de colocasia, mere glasate, pepene de iarnă, dovleac amar. Rădăcină de khas, lemn de santal, cenușă de dovleac, schinduf. Dovleac șerpesc, flori de banană, frunză-paianjen, rădăcină de lotus... Dădea naștere unor meniuri atât de complicate, că erau gătite uneori și cu o sută de ingrediente, precar echilibrate cu un amestec complicat și delicat de mirodenii - triumfuri minunate ale artei celei complexe și delicate a asezonării. O singură grăunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
întoarse fotograful orașului. Fotograful se urcă în copac cu mai multe camere și o bucată de pânză pictată cu peisaje pe ambele părți. Pe o parte era o imagine cu lebede plutind pe un iaz cu multe flori rozalii de lotus; pe cealaltă, un apus de soare purpuriu pe mare, cu un barcagiu într-o barcă minusculă încremenit la linia orizontului. Salutaaaaare, spuse Sampath, încântat de ocazia de a poza. Nu ești tu băiatul care trimitea în secret scrisori de amor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
domnul Chawla, puse pânza în spatele lui Sampath și, atârnând nesigur de crengi, făcu tot ce îi stătu în puteri să găsească un unghi ideal pentru figura lui Sampath, mai întâi având pe fundalul asfințitului de soare, apoi al florilor de lotus. Maimuțele, care smulgeau frunzele unui copac vecin, văzând această invadare a teritoriului lor, așa, dintr-odată, dacă vreți, în plină zi, scoaseră țipete de revoltă și se năpustiră înspre copac să-l ajute pe Sampath să apere teritoriul. Sărind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în zeci de exemplare de Atelierul Foto Kwik, fără nici o taxă, iar băiatul lor de ceai le tăie în pătrate mititele. Ce chipeș e nepotul meu, spuse Ammaji văzând fotografia lui Sampath care ședea cu picioarele încrucișate printre florile de lotus, cu umbrela pe-o parte și patul de sfoară înclinat, părând absent din cauza întregii agitații cu maimuțele și pietricelele, cu fotograful care atârna undeva sub el, cu instrumentele sale cu aspect ciudat, militar și medical. — E o poză oribilă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
momentul acela al zilei. Sampath se întinse amețit în patul lui de sfoară. Își ținea palmele în sus astfel ca umbra lor să se reflecte pe trunchiul iluminat din fața sa și-și privea degetele mișcându-se, compunând o floare de lotus cu petale care se deschideau și se închideau, un pește înotând, o cămilă balansându-se. Era uimit de gradul de sofisticare al umbrelor pe care le făcea. Își lăsă degetele să se miște ca un păianjen ce străbătea în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care mama lui le asculta pe când era copil. Ah, tristețea aceea obsedantă, vocea aceea limpede care se scurgea direct în inimi din gâtul Latei Mangeshkar, o voce care cânta despre moarte și despre iubirea pierdută, despre picioare ca florile de lotus și piele de santal, despre ochi negri și migdalați, despre singurătate și despre durere, despre tortura cumplită a amintirilor. Toate astea și chiar mai mult, își zise, veneau de la pasărea mică și fragilă care stătea acum tăcută pe creangă. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]