6,058 matches
-
dar mai ales în Luceafărul, unde profilul spiritual al personajelor, orizontul lor de gândire este exprimat prin perspective spațiale adecvate. Palatul cu bolțile înalte și sumbre formează cadrul simțământului vag încă, dar totuși înalt al Cătălinei; nesfârșirea parcursă fulgerător de luceafăr în drumul său spre Demiurg plasticizează supramăsura patimii și natura superioară a lui Hyperion; dimpotrivă, ungherul întunecat din palat, unde pajul oprește prima oară prințesa, este pe măsura sentimentului celor doi fericiți pământeni, în contrast cu tot înaltul din care luceafărul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de luceafăr în drumul său spre Demiurg plasticizează supramăsura patimii și natura superioară a lui Hyperion; dimpotrivă, ungherul întunecat din palat, unde pajul oprește prima oară prințesa, este pe măsura sentimentului celor doi fericiți pământeni, în contrast cu tot înaltul din care luceafărul nu va mai coborî, astfel încât cele două sfere rămân definitiv distanțate. Universul eminescian are caracterul de a nu fi niciodată static, ci în permanentă mișcare, în continuă expansiune, exprimând neliniștea, frământarea marilor trăiri ale poetului. Această expansiune are un îndoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
filozofică și mistică, dar de esență intens poetică, a avut Giordano Bruno. Acesta concepea libertatea metafizică un zbor ascensional neîncetat al "intelectului eroic", parte a Divinității, care suie mereu către absoluitatea sa. Așa cum am mai relevat, Eminescu intenționa să modifice Luceafărul și mai ales "să-i înalțe cu mult sfârșitul", în viziunea zborului neîncetat al intelectului "eroic" din lirica filozofică a lui Giordano Bruno. * Gânditorii presocraticii, precum și Platon, și-au creat viziunea metafizică în elan poetic exprimând însăși viața lor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
extremă a tensiunii metafizice a dorului. Revelația trans-posibilului nu a fost un hazard. A fost în logica metafizică a dorului românesc. Nu hazardul, ci necesitatea unei logici a ecourilor a creat curcubeul care a unit balada genialului păstor vrâncean cu Luceafărul din Țara de Sus. Și ce rol magic al corespunderilor va fi avut în această armonizare, la mare distanță în timp, muntele sfânt Peon Ceahlăul așezat median între cele două stări cerești ? Noi, pozitiviștii, care credem că deținem toate explicațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prezentul etern, prezentul absolut, care va fi al sferei Ideilor, dar și devenirea, proprie lumii umane, și care este dizolvantă, transformă existența într-o amăgire ca și Maya hindusă. Pentru rațiunea noastră, care concepe veșnicia ca imuabilă (precum în finalul Luceafărului), conceptul platonician ambiguu, care face din durată totodată și perenitate și vremuire, apare paradoxal, dar totodată, drept cea mai adecvată viziune asupra esenței temporalității. O ambiguitate cu implicație cosmică, tangentă genezei, apare în poezia lui Eminescu, Lacul. Poetul nu spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
moarte este inaugurată cu Mortua est! și culminează cu Strigoii. Neliniștea față de efemeritate și nimicnicia lumii străbate întreaga perioadă creatoare: Totuși este trist în lume". Luceafărul este o chintesență de neliniști: neliniștea fetei de împărat invocând, așteptând și refuzând pe luceafăr, neliniștea luceafărului în coborârile sale soldate cu eșec, intensa neliniște a zborului lui Hyperion către Demiurg, neliniștea respingerii cererii de a-și pierde nemurirea, neliniștea Demiurgului de a-și pierde statutul de increat, neliniștea astrului întemnițat în anistoricitate eternă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
inaugurată cu Mortua est! și culminează cu Strigoii. Neliniștea față de efemeritate și nimicnicia lumii străbate întreaga perioadă creatoare: Totuși este trist în lume". Luceafărul este o chintesență de neliniști: neliniștea fetei de împărat invocând, așteptând și refuzând pe luceafăr, neliniștea luceafărului în coborârile sale soldate cu eșec, intensa neliniște a zborului lui Hyperion către Demiurg, neliniștea respingerii cererii de a-și pierde nemurirea, neliniștea Demiurgului de a-și pierde statutul de increat, neliniștea astrului întemnițat în anistoricitate eternă. O undă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
către Demiurg, neliniștea respingerii cererii de a-și pierde nemurirea, neliniștea Demiurgului de a-și pierde statutul de increat, neliniștea astrului întemnițat în anistoricitate eternă. O undă de neliniște cuprinde și pe cei doi fericiți fugari și care cer binecuvântarea luceafărului, iar acesta le amintește condiția norocului plătit cu perisabilitate. Neliniștea decăderii și apunerii străbate civilizațiile din Memento mori, încheiată cu marea neliniște "Poate că în văi de haos ne-am pierdut de mult... de mult", din moment ce astăzi trăim apusul zeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al lumii noastre, conflictul dintre finitudine și nemărginire, reflectat și pus în acțiune la rândul său, de aspirația apriorică a spiritului omenesc de transcendere a limitelor, întru atingerea anagogică a libertății spirituale radicale. Această fenomenologie are loc, de pildă, în Luceafărul: în contextul unei armonii prozodice de excepție și a perfectei logici interne a desfășurării ideii poetice, are loc conflictul acut dintre ceresc și pământesc, finit și infinit, vremelnicie și vecinicie, creat și increat. Dar mai mult încă, Eminescu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și în același spațiu și timp, de-a lungul întregii veșnicii exact invers față de viziunea lui Nietzsche care credea că renașterea a aceluiași este o supremă șansă, rezervată celor care au crezut în viață. Intenția lui Eminescu de "a modifica Luceafărul și a înălța cu mult sfârșitul à la Giordano Bruno" (ms. 2257, f. 4291), arată că pentru poet, finalul capodoperei sale în forma apărută, și anume, starea înghețată, era nesatisfăcător, fără logică internă. Pentru că încremenirea este moarte, iar viul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
teluric prin zborul către "purele tării", fapt care ne face să înțelegem "le langage des fleurs et des choses muettes". Dar mai sus încă, iată viziunea poetico-filozofică a lui Giordano Bruno, care se afla în intenționalitatea lui Eminescu privind modificarea Luceafărului. În cartea sa fundamentală, De gli eroici furori despre entuziasmele eroice filozoful italian afirmă că zborul intelectului celor rari nu sfârșește niciodată; Puterea intelectuală nu se află niciodată în repaus, nu este nicicând satisfăcută cu un adevăr inteligibil, ci aspiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pas al său nu pot fi decât expresia unei atitudini raționate și raționabile? Ceea ce îl aseamănă cu piatra, apa, metalele, iarba și norii a fost în întregime decodat, explicat și depus în tezaurul științei? Ai putea să-mi descrii imaginea luceafărului de seară în ochii unui urs? Cum ar suna cântecul de șoapte ale pădurii, amplificat în urechea („ receptorul”!) iepurelui? Cine ar putea ghici ultimul gând al lui Odobescu înainte de a apăsa pe trăgaci? (Nu știu dacă ai aflat în școală
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
vreme vine Toate-s vechi ?i nou? toate " „ Vino iar În sân, nep?sare trist?; Că s? pot muri lini?țiț, pe mine Mie red?-m?! " ,. ??-mi fie somnul lin ?i codrul aproape Pe ntinsele ape ?? am un ce senin ". ., Luceferi ce r?sar Din umbr? de cetini, Fiindu-mi prieten i O s?-mi zâmbeasc? iar". Lumea codrului este lumea eternei reîntoarceri a poetului. Aici I?i reg?se?te lini?tea pierdut? din vremea copil?riei ?i zâmbetul luceferilor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Luceferi ce r?sar Din umbr? de cetini, Fiindu-mi prieten i O s?-mi zâmbeasc? iar". Lumea codrului este lumea eternei reîntoarceri a poetului. Aici I?i reg?se?te lini?tea pierdut? din vremea copil?riei ?i zâmbetul luceferilor pe cerul senin, aici basmele „de aur" ?inând straj? la hotarele timpului, deschid cu vraja cuvântului „poartă nalt? de la templul unde secolii se torc"; aici „printr-a stelelor ninsoare", poate asculta „glasul gândurilor" ce Întorc „uria?a roat a vremei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
activitățile artistice de calitate pe care le organizează. O demonstrează rezultatele obtinuțe de-a lungul carierei: - cu piesa „Păcală și Tândală”, având ca actori mânuitori de păpuși elevi de la școala Heci, a ocupat locul I la concursul desfășurat la Teatrul „Luceafărul” din Iași; - locul I cu „Nunta țărănească” cu grupul folcloric „Trestioara”;opt premii I cu solistul vocal Irinel Pascal;3 trofee, 16 locuri I, 38 locuri II la concursuri și festivaluri; - 2 locuri I la Festivalul Național „Balada”, cu prezentarea
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
plăti noi". Proiectul n-a trecut încă "prin Comisia tehnică de urbanism a Primăriei". Și-i urăm să nici nu treacă vreodată! Cu dragoste și interes De remarcat (am mai făcut-o) schimbarea la față și la conținut a revistei LUCEAFĂRUL, cu o machetă mult mai atractivă și cu câteva semnături de calibru câștigate odată cu noua formulă. Avându-l ca director pe Dan Cristea și ca redactor-șef pe Horia Gârbea, săptămânalul localizat foarte aproape de România literară a scos, iată, al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
Al. Săndulescu Istoricul și criticul literar Liviu Grăsoiu, autor al unor semnificative studii despre poezia lui V. Voiculescu, Șt. O. Iosif, G. Topîrceanu, Emil Giurgiuca și sistematic prezent în reviste precum "Luceafărul" și "Convorbiri literare", este mai bine cunoscut, și încă pe un spațiu incomparabil mai larg, ca un pasionat și devotat realizator a numeroase și mult prețuite emisiuni literare ale Radiodifuziunii, instituție unde a lucrat o viață, de la absolvirea facultății până la
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
specialității, editorialistul constată că autoritatea criticii e în scădere, că se manifestă o preferință pentru modă și efemer, labilitatea gustului, o derută estetică și lipsa obiectivității, oricât de relativă ar fi ea. O anchetă inițiată de revistele "Observatorul cultural" și "Luceafărul", care a invitat zece critici, și nu oarecare, să se pronunțe despre volumele de poezie apărute între 1991-2000, a ajuns, opinează Liviu Grăsoiu, la un "rezultat descalificant". Mai toți au votat în favoarea volumelor semnate de reprezentanții generației '80 sau a
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
introducerea reflecțiilor personale, cu cele ale profesorului clujean. Parcurgem un fel de reportaj de front, cu bătăliile duse de scriitori împotriva autorităților și "colegilor de breaslă" transformați benevol în unelte ale regimului. Deși Dan C. Mihăilescu semna texte critice în "Luceafărul", fief-ul protocroniștilor, în bipolaritatea asupra căreia insistă, analizând jurnalul lui Zaciu, el se îndepărtează de așa-zisa "partidă națională". Între naționaliști și internaționaliști, autohtoniști și sincroniști, tradiționaliști și moderniști, susținători ai liniei Marelui Cârmaci și susținători ai autonomiei esteticului
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
în 1958. Domnișoara Christina este construită la nivelul de suprafață ca o poveste cu strigoi care vampirizează făpturile vii, faptele se petrec pe o moșie din câmpie, aproape de Dunăre, iar epica se rafinează prin referiri și citate din poeme eminesciene, Luceafărul și Strigoii, din nuvela Sărmanul Dionis. Timpul este cel modern, indicat precis, 1935, acțiunea are o durată magică, de trei zile și trei nopți, spațiul este închis, terorizant. Conacul devine un cronotop al practicilor magice și al riturilor străvechi. Cei
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
la pumni, trântind-o pe jos. Fata mărurisise acest lucru, veselă, lăudându-se cu el, parcă. "Închipuiți-vă un șobolan impotent". (Cioran) Călugărul care seamănă cu Michelangelo. Mic bătrân, vioi, orbește treptat, - vorbăreț: întâi, mai vedeam doar soarele; pe urmă, luceafărul, luna, pe urmă câteva stele și la urmă de tot, lămpile, cu asta mai rămăsesem, și pe urmă crezusem că rămâi cu ele, - dar nu, s-au dus și ele, - asta a fost tot!... "Iată o religie (iudaică) în care
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
la pumni, trântind-o pe jos. Fata mărurisise acest lucru, veselă, lăudându-se cu el, parcă. "închipuiți-vă un șobolan impotent". (Cioran) Călugărul care seamănă cu Michelangelo. Mic bătrân, vioi, orbește treptat, - vorbăreț: întâi, mai vedeam doar soarele; pe urmă, luceafărul, luna, pe urmă câteva stele și la urmă de tot, lămpile, cu asta mai rămăsesem, și pe urmă crezusem că rămâi cu ele, - dar nu, s-au dus și ele, - asta a fost tot!... "Iată o religie (iudaică) în care
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
facă, e singura lor posibilitate de a-și manfiesta disprețul. Partea tristă este însă să vezi oamenii în vîrstă copilărindu-se cu bună știință - ca Eugen Jebeleanu, de ex., care crezînd că astfel se menține în actualitate, semnează săptămînal în Luceafărul niște elucubrații pe care numai drama lui personală, morală și politică, le poate justifica. De altfel, am impresia că majoritatea scriitorilor de azi nu au decît două ambiții: să sugă cît mai mult de la Fondul literar și să contribuie într-
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
inaugurată de Marius Sala, în care cunoscutul lingvist își propune să prezinte pe înțelesul publicului larg istoria cuvintelor românești. Un scrib jalnic din Banat Un veleitar grafoman, Nicolae Danciu Petniceanu, scoate la Mehadia pe banii lui o publicație numită EMINESCU Luceafărul românilor de pretutindeni. Revistă de cultură. O bună parte din sumar conține texte semnate de fondorul-redactor șef, cu nume propriu sau cu pseudonime, alta - articole laudative despre el, plus producții pășuniste rimate ale unor amatori locali rămași la " Cântarea României
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9885_a_11210]
-
sat" (Printre Zăpodii). * Versurile lui Ion Petrovai etalează un soi de haiducie temperamentală. Autorul dă glas unei energii ce se străduiește a se struni, a se rosti economicos, în ascuțișul unor însemnări succinte: "Potcovit cu luna/ Purtînd stelele-n coamă/ Luceferii-n ochi/ Răcorile-n nări/ Iar liniștea pe copite/ Roibul negru/ Galopează peste noi/ Spre-a nu tulbura/ Apele somnului" (Pastel de iarnă). Imaginile converg însă, în pofida abrevierii lor, într-un dinamism ce dă pe dinafară, precum o fiertură în
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]