1,956 matches
-
culori o toamnă se scurge-n roua de păcat, iubirile înseamnă copacii-nghit senin de cer și-și rumenesc în gânduri plăceri cotite-n emisfer, retrag din ape rânduri de mâl bolnav și ros de grijă ce-și îngrijește fața lucind în ruginie tijă, se-scunde-n vină ceața acolo, între pământii și darnice tărâmuri te-aștept cu toamna să revii, și-n inimă să-mi tremuri Referință Bibliografică: Curg sălciile-n viața mea / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1740
CURG SĂLCIILE-N VIAȚA MEA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352561_a_353890]
-
che indosso e che diventa pelle Nei piccoli gesti che riempiono la vită Tra i colori dell'arcobaleno che veste l'orizzonte Ti cerco di notte prima di chiudere gli occhi Nei vicoli della mia coscienza prima dello spegnersi delle luci Ti cerco nel respiro che mi accompagna nel sonno Tra le pagine di un vecchio libro che non stâncă mai Sul cuscino che stringo ogni seră Tra i sogni di oggi che vorrei diventassero certezze del domani. Ti cerco! ÎMI
VIAŢA E FRUMOASĂ / LA VITA E BELLA (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350543_a_351872]
-
native, iar în momentul în care nu ai pe cineva să te încurajeze, și mă refer aici la părinți, ele se pot atrofia și pot chiar dispărea. Copilul, când mâzgălește ceva, de fapt, creează!” ... spunea profesorul, iar ochii elevilor săi luceau, visând...Toți simțeau că ascund în ei mari artiști, nedescoperiți încă. Casian privea, cu aceeași seriozitate imperturbabilă. Ce-o fi în suflețelul lui? mă gândeam. Simona era...într-o lumea a ei. N-ai fi avut nicio șansă s-o
PORTRETUL UNEI MAME de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350542_a_351871]
-
să apară Mai foc decât Luceafărul De seară. Ca o siren-ai apărut Din larg și din adâncuri. Corăbieri mureau purtați De vânturi. Și cântul tău țipuitor Cuprinsul îl destramă, De dau atâția amăgiți Năvală. Stele strălucesc pe boltă, Dar mai luci sunt ochii tăi Și ard inima în mine Cu văpăi. Răcăneii dintre trestii Ne invită la concert. Până-n zori din prea iubire Te aștept. Lasă frâu iubirii noastre, Nu ecoului din văi! Eu doresc să fim ferice, Dacă vrei. ION
DACĂ VREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350645_a_351974]
-
aș fi vinovată, că nu știu care prof. din Buc. n-a fost cuminte în excursie...și și-a jucat libertatea și prestigiul cu o puștoaică, ce-și încerca arta seducției!) Ia să mă vadă și pe mine un ziarist, cu ochii lucind...poate de la febră, de la emoție, de la iluminatul stradal...dar în compania unora, extrem de veseli...că, până mâine, aș fi declarată deja alcoolică. Cea mai gravă “boală” e vremii noastre e... presa de scandal! Am crescut și m-am format într-
PERLELE ... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351438_a_352767]
-
umple, și nici pe departe nu poate fi vorba de un creier universal. Nu, nu se poate! (tremură, e foarte speriat) Atunci trebuie distrusă! (urlă) Să distrug, să distrug! (arată ca un dement, barba îi zboară în vânt, ochii îi lucesc sălbatic, sudoarea îi curge pe față, se repede, pune mâna pe un ciocan și sparge câteva lucrări în culmea demenței. Face bucăți una din opere. După ce o sparge o privește pe cea rămasă întreagă. Răsuflarea îi e șuierătoare. Încetul cu
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Cu miros de rozmarin, N-a trecut neobservată ! Însă ea, strașnică fată, N-a mișcat, a stat cuminte, S-a făcut că nu o simte, Nici n-a spus unde e scara ... Mărioara ! Mărioara ! * * * Peste-o zi, după urechi Îi luceau alte perechi De cireșe roșioare, Tare, tare-mbietoare, Când la gard se-opri Costel, Pofticios și singurel ... Și, spre bucuria lui, Scara nu-i, și nu-i și nu-i ... Referință Bibliografică: MĂRIOARA ȘI COSTEL / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN
MĂRIOARA ŞI COSTEL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350874_a_352203]
-
ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să aștepte. Să aștepte până la începerea slujbei Sfântului Maslu. Oricât de îngândurate le-ar fi frunțile, nu poți să nu le remarci chipurile îmblânzite în lumina galbenă a lumânărilor. Ochii lucesc intens și se îndreaptă toți, ca la comandă, spre părintele Bordașiu. Este primit cu mare drag în mijlocul lor, îi sorb fiecare cuvânt și îi sărută dreapta când trece prin dreptul lor. Preotul le zâmbește și le răspunde în aceeași manieră
DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351457_a_352786]
-
regăsești cuvântul - pepită, cernută „în sita veche de când lumea”, pe lângă mormanele de pietre ale altor căutători. Cernerea se face însă, prin filonul propriului trup și suflet, dar, ceea ce rămâne, nu poate fi decât aur curat: „în sita veche de când lumea / lucesc pietrele altor căutători / le memorez în mine / apoi mă cufund / în fluviul de lumină / să-mi regăsesc / cuvântul” (căutător de pepite). Dar cum să faci să ștergi „clipele singurătății” din împărăția lumească, atunci când barca plutește în voia valurilor și la
EDITURA INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351553_a_352882]
-
licărire Nimeni pe bancă în parc— din pământ iese cărăbușul de mai Bastonul bătrânului lângă perete— se-aprind licurici Stropit de rouă— busuiocul atinge sânul fecioarei (V) S-au dus Babele- miros de pământ reavăn sfințește livada Pe geamul vagonului lucesc picături- zâmbet de prunc Chitara și flautul îngemănate cheamă berzele Petale scuturate lângă clepsidră- clipiri de stele O lăcrimioară pe masa cabanei- începutul uitării Fântâna Naiadelor- florile teiului atinse de vânt Azi la ospăț Mona Lisa e tristă- lipsesc ghiocei
HAIKU de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351679_a_353008]
-
ceea ce vedem Că viața noastră E întreținută de cuvânt Ce e Adevărul? Adunătura plebee din Agora Înțelegea capcanele socratice “ știu că nu știu nimic” dar zilnic aud de ape de apele de sus, de apele de jos tăișul sabiei verbului lucește scurt, ca un zâmbet. cuvintele înmuguresc pe buzele noastre ivite din apele tăcerii. Ele...din dragoste se încheagă! Referință Bibliografică: Primordiale / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 716, Anul II, 16 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
PRIMORDIALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351719_a_353048]
-
HAINĂ Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 799 din 09 martie 2013 Toate Articolele Autorului Ascunzi in... haină Albastră este Veșnicia în care mă retrag visând.. Păr cu cristale-albastre, în noapte strälucește. Văd cum Luna mîndrä pe cer sus, lucește. Cu gîndul plin de-un Astru visez.... suspinînd. Ca douä Stele în märeția neagr‘a Nopții Sunt ochii pe care numai Tu îi vezi. Seninul în ei se oglindește din cerul.. sorții Sunt cristale albastre, la care tu visezi.. O
ASCUNZI IN... HAINĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345618_a_346947]
-
-nceput Pornind la drum plin de speranțe Sfârșind apoi ... dezamăgit! Iar foia mea rămâne goală Căci numai EU îi știu secretul: Povestea ce fusese scrisă ... Creionul, guma și...POETUL! SCRISOARE... IERNII Iubită iarnă, cu respect îți scriu, Prietenă-mi ești, lucești sub diademe Ceva mă face azi să cred, eu știu, Că s-ar putea s-avem ceva probleme... Am să-ți trimit în dar un calendar, Căci, sincer, poate, dragă, îți lipsește Să poți vedea și tu cum scrie, clar
POEZIA ŞI PENELUL ! de GETA ELIA VOICU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345650_a_346979]
-
un individ pipăindu-și trupul să fiu eu doar atât eu unic și absolut în spațiul fără număr al formei de a fi iar de aș fi cum să fie cerul tot unul tot singur tot definit de atingere ca lucind în interiorul meu poate că există un sine în sinele adâncului invocat poate o mie de sine un miliard nimeni în sine stătător stăpân înlăuntru si în ... Citește mai mult stare de falsaceasta este greutatea picioruluipus ostentativ pe brațul unui fluviusurplus
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
că nu mai e nimic, nimic altceva decît nimic, fix la ora șase și douăzeci după care voi lua nopțile de la capăt prin ierburi cu șerpi, o lume a genezei unde totul este posibil și provizoriu cu toate că-ți văd ochii lucind, într-un simplu detaliu de toamnă. Furca unei crengi de mesteacăn. Referință Bibliografică: Celei dintîi tăceri a inimii / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 318, Anul I, 14 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Luminița Cristina
CELEI DINTÎI TĂCERI A INIMII de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356386_a_357715]
-
zidul cetății. Veneam din sens invers de la un concert de vioară, susținut de Ruha. Ajuns în dreptul umbrei, luna îi lumină față pentru o clipă. Doar o clipă și totul a alunecat în implozia timpului. - Doamne! Era losif Visarionovici... Față îi lucea, ca o lamă de oțel. Ochii îi străluceau asemenea unei meduze în apă translucida a Oceanului Indian. - Dumneata ești, tovarășe Tenovici?! - Da, tovarășe Stalin. Am fost la o sedinta de celulă... - Nu vă lăsați, tovarăși! Toți burjoii trebuie lichidați. Așa o
DRUMUL SPRE IAD E PRESĂRAT CU STELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356393_a_357722]
-
așa știu să le fac, a răspuns ea alintându-se, reușind să ascundă ciuda ce o cuprinsese. Niciodată nu m-ai lăudat și acum că ai făcut-o, trebuia să umbrești totul cu nimeritul! De parcă nu aș vedea cum îți lucesc ochii de satisfacție de câte ori mănânci așa ceva...". După ce au băut puțin vin, ea l-a privit nerăbdătoare. El trăgea de timp, agățându-se de câte ceva minor. A dus și vesela la chiuvetă, ceea ce se întâmpla doar de două ori pe an
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]
-
departe-n zare. Par un câmp cu albăstrele - Floare de Nu-mă-uita, sunt oglinda vieții tale - toată frumusețea ta. Ei reflectă adevărul, sunt tandri sau visători, sunt adâncul de lagună, pot fi triști sau zâmbitori. Uneori parcă sunt săbii de oțel lucind sub Lună, alteori sunt cum e ceața, reci ca valul în furtună. Când privirea ta profundă vrea să semene iubire, poartă-n ea un zâmbet tandru ce reflectă fericire. Flori albastre de cicoare pe o față zâmbitoare, sunt întindere de
OCHII TĂI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355528_a_356857]
-
pe mine, pentru că te poate salva Și pe tine, El - Salvatorul lumii. Reporter: Dragul nostru cititor, poate chiar acum ești într-un „coteț”, poate într-un garaj, într-o mașină sau acasă în bucătăria ta. Stai și te uiți cum lucește alcoolul în pahar: cum face steluțe rubinii sau de altă culoare și te gândești c-ai vrea să scapi, să te lași de acest viciu cumplit, dar nu poți. Să știi că este foarte adevărat. Prin puterea ta, tu nu
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356834_a_358163]
-
de vremurile descălecatului lui Dragoș. Astfel, spațial, autenticitatea parcursului ales de scriitor pentru vânătoarea de mistreți devine verosimilă. Iată și fragmentul care încurajează motivarea deducerii de mai sus: "Duminică (...) dis- de-dimineață, cînd se îngîna ziua cu noaptea, dar mai luceau stelele, a sunat un bucium dincolo de Moldova (logic, de pe malul aparținător Verșenilor sau Miroslăveștilor ) și răzeșii cu feciorii lor" (din Davideni), însoțiți și de câțiva dintre oștenii lui Nicoară, "au prins a se aduna spre vaduri". După trecerea râului, vânatorii
NICOARĂ POTCOAVĂ – 60 DE ANI DE LA PUBLICAREA ULTIMEI CAPODOPERE SADOVENIENE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356871_a_358200]
-
Chiar dacă împotriva ta s-a început urmărirea penală. După soluționarea definitivă a cauzei, te poate destitui... Dacă avocatul nu a reușit să te scoată la suprafață și... - Și credeți că o poate face, doamnă? a întrerupt-o Fănel cu speranța lucindu-i în ochii măriți de atenția acordată spuselor ei. - Uneori... poate! Dar te va costa, băiatule, a precizat femeia cu siguranță, dar și adânc gânditoare în aceeași măsură. - Eu cunosc câțiva avocați. Nu știu dacă... - Am să-ți recomand eu
ISPITA (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356897_a_358226]
-
cioburi cerul. Pe iarbă din grădina s-au presărat luceferi - Sporindu-mi mie-n taină tăcerii tot misterul Și tu, ca o sclipire, te-aprinzi în ființă mea, Si nu mai știu pe unde mai hoinăresc și azi. O lacrima lucește în ochii tăi de nimfa, Dar tu esti încă neaua ce nesfîrșit mă arzi Aș vrea să-ți dau și luna și cerul plin de stele Nimic nu e mai dulce decît privirea-ți blîndă În mine se zbat munții
REDIMENSIONIND TIMPUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355084_a_356413]
-
moț în sfârc. Deasupra capului peste părul ei cârlionțat își pusese o coroniță de flori culese de pe câmp, amestecând toate culorie din lume ca în cusăturile iilor oltenești. Piele nărânzată, nici albă, nici brună, mirosind a mirt și-a levănțică, lucea-n sclipiri de aramă și de argint cu forme rotunde, pârguite; mâini, coapse, gât, piept, pulpe, doldora defrumusețe ca iluminările Sulamitei din Biblie... -Scoală, Prințeso, zise bulibașa, ce mai stai, scoal’ și ajut-o pe mă-ta la cărat țoalele
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
cioburi cerul. Pe iarbă din grădina s-au presărat luceferi - Sporindu-mi mie-n taină tăcerii tot misterul Și tu, ca o sclipire, te-aprinzi în ființă mea, Și nu mai știu pe unde mai hoinăresc și azi. O lacrima lucește în ochii tăi de nimfa, Dar tu esti încă neaua ce nesfîrșit mă arzi Aș vrea să-ți dau și luna și cerul plin de stele Nimic nu e mai dulce decît privirea-ți blîndă În mine se zbat munții
ARS POETICA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355718_a_357047]
-
Autorului Cu ie de rouă mă-mbrac dimineața Și-mi scurg ne-mplinirea în cântecul florii, Mă-mbăt, mai apoi, în mireasma candorii Când toți trandafirii îmi mângâie fața. Pe-al sorții rozariu-s mătănii din lacrimi, În palmele mele lucesc, șovăielnic... Aștept, răbdătoare, momentul prielnic Să scap de sclavia nebunelor patimi. Și gânduri vibrează pe struna durerii, Arcușul suspină în mâna beteagă, O lacrimă-n ochii-ți mistere dezleagă, Apoi se prelinge pe umărul serii. Mătănii, mătănii,-mbrăcați nouă haină
AL SORŢII ROZARIU de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346186_a_347515]