3,576 matches
-
spirit combativ, absolut necesar în procesul viu al unei culturi. Sebastian va chestiona jocul periculos al ideilor din epocă, rezervele sale probând coexistența unor poziții spirituale și atitudini politice diferite, libertatea de gândire și de exprimare cristalizându-se în reflecții lucide, oarecum surprinzătoare pentru o conștiință prinsă în torentul evenimentelor: "Cultura românească nu se poate plânge, ca cea franceză bunăoară, de a fi abuzat de inteligență. Dimpotrivă. Această cultură a noastră a suferit cele mai grave ravagii ale entuziasmului și ale
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
o serie de confuzii, reprezintă pentru Sebastian îngemănarea dintre inteligență și sensibilitate, echilibrul dintre logică și senzualitate, obligativitatea adevărului fiind, însă, o condiție majoră. Dezaprobând "dezmățul lirico-moral" al unora dintre colegii săi, îi va lua în mai multe rânduri apărarea "lucidului" Paul Zarifopol, împotriva cărora mulți tineri luaseră atitudine, fiind considerat drept un "om vechi". Într-o vreme în care Cioran se declara convins că oamenii inteligenți au devenit inutili, motiv pentru care preferă să facă apologia barbariei, a nebuniei, a
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
a inteligenței nu, iar Eugen Ionescu afirma în celebrul Nu că adevărul era un cuvânt ce nu se regăsea în dicționarul credinței sale, Sebastian, deși nu agreează scientismul exclusiv al lui Zarifopol, îl apreciază pe acesta pentru temperamentul măsurat și lucid, străin tinerilor entuziaști și confuzi, scriind într-un articol din 1934: "Într-o cultură înăbușită de genii, temperamente furtunoase și supreme păcăleli transcendente, Paul Zarifopol îndeplinea o funcție de poliție intelectuală. (...) Este o grație, o eleganță, un umor al gândirii clare
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
Convorbirea cu domnia sa - subiectul revenirii la normalitate a României postcomuniste a fost prioritar - s-a concretizat în două interviuri publicate în ziarul "România liberă" (la pagina externă). Am reținut, între altele, că interlocutorul nostru de peste Ocean avea/are o privire lucidă asupra evoluției țării noastre ("revoluția" trecuse ca un fum înecăcios, prin care nu deslușeai decât victime, călăii dispăruseră precum târâtoarele prin frunzișul fetid și umed), către capitalism, către democrație veritabilă, nu trucată. Și, dincolo de pesimismul pe termen scurt, credea că
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
Cuza. în poziția de outsider, moldovenii și-au ascuțit spiritul critic. Oricum, sunt lucruri greu de explicat. - Ce poate estompa spiritul critic? - în opinia mea, spiritul naționalist. Nu numai în cazul românilor. Exemple sunt destule. Când cineva, cu o privire lucidă, critică ceva din țara lui, imediat este taxat ca trădător de neam, ceea ce dăunează chiar națiunii înseși. O paranteză: în literatură, cu nuanțele expresiei artistice, cu metafore, există mai mult spirit critic decât în multe lucrări de istoriografie. - Aminteați de
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
că răul pe care ți-l faci este de fapt un bine. Și astfel, autosugestionîndu-te mereu și convingîndu-te că te alegi cu ceva privind la televizor, televiziunea îți va lua timpul și îți va confisca atenția, anulîndu-ți cele cîteva facultăți lucide fără de care nu mai contezi ca om în lumea cea reală: spiritul critic, libertatea de gîndire, discernămîntul în a depista minciuna publică și flerul de a mirosi impostura. Cînd orice lucru devine adevărat cu condiția să fie văzut și auzit
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
irită posibilitatea ca cineva să strice această ordine. Gîndesc viața ca un interior de piramidă hermetic sigilat și chipurile scumpe din jurul meu împietrite ca simulacrele de pe sarcofage." Iubirea de lucruri a unui mizantrop, și spaimele abia inhibate ale unui optimist lucid.
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
halucinațiilor cele mai... Autorul redă detalii, și atunci lectorul zice: "E cam dementă chestia, dar uite ce exact e totul, cam așa se-ntîmplă, nu?" Ei, asta e nu numai meseria de prozator, dar este și forța de a te păstra lucid, pentru că foarte mulți scriitori, Camil și alții, de mîna întîi, se pierd cînd intră în fascinația unei idei sau a unui personaj, uită să aibă răceala observației. "Amintiri din viața mea privatî" D.P.: S-a întîmplat să reproduceți în romane
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
Doinei Cornea, o mînă de om, bătută lunar la securitate, sensibilitatea nevăzătoarei Ana Hompot, sprijin moral pentru Doina Cornea, căreia securiștii la anchetă îi reproșau "orbirea" care o împiedica să vadă ctitoriile epocii de aur, blocurile cu 9 etaje, examenul lucid și sentimentul unei victorii la limită al lui Șerban Orescu sau Nestor Ratesh, figura zîmbitoare, încrezătoare, a lui Noel Bernard, cea jovială, atentă, a lui Emil Hurezeanu. Toți acești oameni au făcut istorie, însă victoria lor a însemnat și începutul
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
Acesta este disecat și comentat în toate direcțiile, întors pe toate fețele în baza unei serioase bibliografii, pe verticală și pe orizontală, diacronic și sincronic. O temă pasionantă este condiția umană. Deși nu ocolește ipostazele neconvenabile - dimpotrivă! -, închegând din reflecții lucide (vorbind adesea despre moraliști, autorul devine el însuși un moralist) o imagine amară a decadenței omului, Eugen Simion nu se poate abține de la o serie de alte reflecții, care bat spre elogiul omului ca speță, uneori vibrante, cu atât mai
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
despre câte alte cărți nu am putut să scriu! Mea culpa!" Figura stilistică cea mai frecventă și mai frapantă e enumerarea: nume de scriitori și titluri de volume sunt amintite periodic, uneori agasant, dar dintr-un reflex al informării. Criticul, lucid și conștiincios, funcționează ca un birou de registratură. Ordinea și obligația lecturilor îi impun un răboj al cărților. Graba sau oboseala sunt rareori recunoscute ca impedimente majore. Excedat, criticul își recunoaște rapiditatea reacției și a scriiturii, deodată cu provizoratul considerațiilor
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
Cosmin Ciotloș Horia-Roman Patapievici rămâne, de la o carte la alta, unul dintre cei mai lucizi și mai scandaloși gânditori afirmați în România postdecembristă. Poate chiar cel mai lucid și - iarăși, poate - cel mai scandalos. De unde această stare de fapt? Din obișnuința gazetărească, îndelung rodată pe ficțiuni și pe eticisme, de a citi pe sărite sau
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
Cosmin Ciotloș Horia-Roman Patapievici rămâne, de la o carte la alta, unul dintre cei mai lucizi și mai scandaloși gânditori afirmați în România postdecembristă. Poate chiar cel mai lucid și - iarăși, poate - cel mai scandalos. De unde această stare de fapt? Din obișnuința gazetărească, îndelung rodată pe ficțiuni și pe eticisme, de a citi pe sărite sau - caz totuși fericit - printre rânduri. De a esențializa brutal și de a simplifica
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
lumini tăioase, intermitent, de intensitatea sângerie a olmazurilor orientale. Spre exemplificare ar putea sta oricare vers al volumului, într-atât sensul și imagistica se repetă și, simultan, diferă, din intuiția, bine înrădăcinată, că importantă e curgerea, " Calea", cum o recunoaște, lucidă, autoarea însăși, în cuvântul înainte. Calea fluidă și de necucerit este un soi de pierdere extatică în discurs, cu finalitate "transpoetică", deoarece "poezia veritabilă ar trebui să se deschidă către mai-mult-decât-poezia, dacă e să-și păstreze natura ei originară de
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
de sentimentul zădărniciei. în notele de jurnal și în splendidul autoportret narativ în care artistul își urmărește propria devenire, cu încredințarea că participă la însăși lucrarea destinului, Cornelui Baba este, fără nici o îndoială, una dintre vocile cele mai grave, mai lucide și, în același timp, cutremurate de miracol din literatura noastră din ultimele decenii. El este un scriitor în cel mai adevărat înțeles al cuvîntului, cu o știință a evocării plină de farmec și de melancolie, un analist sensibil al delicatelor
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
la televizor e nociv și că cel mai bun lucru pe care îl poate face este să renunțe la obiceiul de a sta cu ochii pironiți în ecran; o emisiune în care s-ar face cea mai onestă și mai lucidă contrareclamă tocmai instituției care, în zilele noastre, și-a făcut din reclamă și din audiență un principiu de existență; o emisiune al cărei conținut iconoclast ar acoperi de deriziune însuși etosul pe care se sprijină edificiul planetar al imaginilor televizate
Intruziunea mediatică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9286_a_10611]
-
etc. Puse dintr-odată pe hîrtie, expresiile acestea nu ne spun mai nimic, și în plus stranietatea lor ne îndeamnă să dăm dreptate acelora care văd în McLuhan un autor alambicat, prolix și pe alocuri ininteligibil. În realitate, opera acestui lucid observator, deși dificilă în literă, e foarte simplă în spiritul ei. Dacă e s-o înfățișăm schematic, ea arată astfel: potrivit lui McLuhan, evoluția omenirii nu se măsoară în epoci istorice și în etape cronologice, ci în cîteva mutații mentale în urma
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
ale unei singure țări, pentru care, de pildă, Europa de Sud-Est nu este decât o "Klein-staaterei" (o sumă de state mici și insignifiante), uitând că ea însăși nu a fost altceva de-a lungul multor secole. Autorul exprimă o perspectivă lucidă asupra Păcii de la Versailles (pp. 140 - 142), care a desființat principiul echilibrului puterilor. Poate s-ar fi putut adăuga că cel de-al doilea război mondial l-a reinstaurat. A da vina așadar pe anul 1918 pentru tot ceea ce avea
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
fiica lui Labairye, guvernatorul Băncii Franței". întreține o corespondență cu Martha Bibescu, una din epistolele principesei căzînd ca un dur termen contrastant pe fondul nevoilor zilnice cu care se confruntă: "Foarte frumoasă scrisoare de la Martha Bibescu despre Antoine. Sobră, severă, lucidă, prima ei scrisoare nefastuoasă. Dar ce să fac eu cu lumea asta de lux? Eu, care mîine trebuie să plătesc chiria?". E un apropiat al prințului Anton Bibescu, cu care merge la spectacole ("Aseară, în oraș cu Antoine Bibescu. Voia
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
și comentatorului. Dar, printr-o convenție tacită, firească între colaboratorii unei colecții cu profil general bine stabilit, "devierile" nu depășeau limitele unor particularități specifice. Alături de exemplul colecției "Clasicii români comentați" aș propune, deși oamenii preferă, din lene, în locul judecăților critice lucide, prejudecățile, și exemplul colecției "Clasicii români", colecție publicată, după 1952, de Editura de Stat pentru Literatură și Artă, ale cărei ediții, apărute, multe din ele, sub supravegherea unor intelectuali de prestigiu și a unor eminenți profesioniști (Tudor Vianu, P. P.
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
cinismului, ale provocării ostentative. Poeții generației '60, în frunte cu Nichita Stănescu, descopereau lumea cu un ochi solar, trăgând-o în registrul transparenței. Tinerii poeți de azi o văd, de multe ori, într-un spectru terifiant, înregistrând cu un ochi lucid, "rece", imobil ca al morților deveniți ori nu statui, convulsiile ființei captive, zbaterile noastre într-o lume degradată.
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
lui Camil Petrescu - o mărturisește el însuși - e "relativ sincer" pentru că, iată, sinceritatea nu spune nimic și, pe deasupra, e și vulgară: "Nu sunt decît două moduri de a trece satisfăcător prin viață: cu noroc și cu hotărîrea de a fi lucid și loial, de a trage consecințele pînă la capăt ale felului tău propriu de a fi, nu sincer, fiindcă aceasta nu spune nimic și se încarcă pe deasupra cu o vulgaritate, ci de a fi loial. Tot ce e între acestea
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
eliberezi de timp, care nu e obligatoriu festiv și de scepticismul motivului care mi s-a impus de la început: "aceeași piesă cu aceeași actori"? Și eu sunt obosit de ceilalți, așa cum ei sunt obosiți de mine, îmi spun în mod lucid. Ne recunoaștem dar nu ne mai descoperim... momentul îndepărtării de festival a venit. Pentru a mă îndrepta spre altundeva? A căuta altceva? Pentru a mă elibera de riscul repetiției. Dar, dincolo de această stare personală, festivalul el însuși, repetînd aceleași rituri
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
ceva - o afinitate stranie pentru frații Zeiss, probabil, sau pentru arta fotografică. Tremură un pic și se ghemuiește în liniște sub chiuvetă. Robinetul picură un clocot, un vârtej - apa e o forță, drept ilustrare un haos microscopic, o anumită tristețe lucidă; Doar părul ei stă nemișcat, razele luminii trec prin picăturile de apă. Alte milioane de celule iau proporții noi, corpul devenindu-i enorm. Cu cât se simte mai grea, cu atât aerul se rarefiază mai mult în fabrica ei de
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
nimeni nu poate dormi. Clădirile se unesc într-o singură umbră și vine așa o răcoare sterilă în partea asta tristă din Boston. Mișcările umede ale oamenilor strălucesc puțin și-apoi tresar din monitor. Deocamdată nimic nu va lua liniștea lucidă de metrou. Longwood Avenue se prăbușește într-un panou uriaș de geam formând niște vitralii urbane pregătite oricând să se spargă peste celelalte străzi. De la Mânăstirea Dealu Din marele calm ce vine odată cu înălțimile - ploaia e psycho, ceața la fel
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]