797 matches
-
o ducem? murmură Lanark. Rima se forță să se ridice în picioare și zise: Nu, dă-mi brațul. O să merg. Preotul îi duse pe niște cărări întunecate, năpădite de buruieni, care treceau pe lîngă porticele unor mausolee tăiate în deal. Luciri venite de jos luminau colțuri ale unor inscripții dedicate minunaților morți: „...Campania lui victorioasă...“ „.....al cărui devotament lipsit de egoism.....“ „...respectat de studenți...“ „.....stimat de colegi.....“ „...iubit de toți...“ Traversară un spațiu neted și merseră pe un drum pietruit. — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se întindă în pămînt mlăștinos. Nu există poteci largi sau cîmpii împrejmuite cu garduri, nu sînt nici drumuri și nici orașe. Singurul semn de om este acolo unde marginea vestică a globului se rostogolește în umbra nopții. Se zăresc cîteva luciri depărtate pe acea curbă întunecată, focurile vînătorilor din poienile pădurilor, ale pescarilor la gurile rîurilor, ale celor care mînă cirezile fără țintă și ale plantatorilor aflați pe solul subțire dintre deșert și junglă, căci sîntem prea puțini pentru a lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vă va vorbi. Abia fură pronunțate aceste cuvinte și imaginea unei fețe înguste, se desenă puternic pe ecranul video. Omul arăta cam la patruzeci și cinci de ani și pasiuni multiple se înscriau pe trăsăturile sale. Ochii albaștrii aveau o lucire arzătoare. Privirea lui se fixă pe privirea lui Gosseyn. În sfârșit, aparent satisfăcut, deschise gura și vorbi. Urmă un moment mut, apoi: - Gilbert Gosseyn? Tonul robotului traducător sugera o interogație. Dacă aceasta era o reproducere destul de exactă a originalului, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
acum ești pe Venus. Chiar în acest moment, ne găsim într-un parc la periferia orașului New Chicago. - Hă? Janasen se uită în jur, stupefiat. Nu erau decât pomi, tufișuri de umbre și clipocitul cascadei. Ici și colo. În umbră, luciri slabe aruncau lumini palide, dar nici urmă de oraș. - Cetățile astea venusiene, zise Discipolul, nu au seamăn în galaxie. Ele sunt dispuse altfel, organizate altfel. Totul este gratuit, hrană, transport, locuință, tot. - Asta simplifică lucrurile. - Nu chiar. Venusienii au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
gândea la posibilitățile de a le folosi în actuala situație. Se lăsă pe labele puternice, dar mlădioase, din spate și sondă cu perii de pe urechi încărcătura de electricitate a mediului ambiant. Apoi se lungi pe podea. Ochii lui aveau o lucire disprețuitoare. "Dobitocii!" parc-ar fi spus. Cu vreo oră mai târziu, auzi cum un om - era Smith - umbla la un mecanism din tavanul cuștii. Corl sări în picioare, speriat: de bună seamă că-i subestimase pe oamenii aceștia, care acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
oameni în timp ce dorm. Țin minte ca unul din profesorii mei de odinioară ne spunea că pentru a-ți însuși toate cunoștințele științifice e nevoie de aproape o mie de ani. Dumneata nu accepți, pare-se, această limită. Grosvenor desluși o lucire prietenească în ochii cenușii ai lui McCann. - Această limită, răspunse el zâmbind, rezultă în parte din vechea metodă a folosirii generatorului de somn fără un antrenament prealabil. Astăzi, Institutul de Nexialism recurge la hipnoză și la psihoterapie pentru a învinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
alesese o ținută simplă pentru fata adormită, sacou la două rânduri în locul redingotei, și o legătură de gât din mătase mov. Avea un aer de licean întârziat, care nu i venea rău, părul cam lung și mustața erau castanii, cu luciri blânde, în schimb obrajii erau tăiați cu o anume asprime, tresărind ușor când își strângea buzele, ca și cum l-ar fi străbătut un fior. Era om de lume și n-avea nevoie de mult timp ca să priceapă că familia Margulis nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de raze sub al nopții dulce soare, 420Poartă-n galbenele-i unde spice cu mărgăritare, Flori de mac ce îmflă noaptea capul lor cel roș și mare; Numai fluturi mici albaștri și mari roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare de luciri diamantine Ș-împlu aerul cel dulce de cristal și de răcoare, 425A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. Iar aude - un cântec mândru care codrul îl trezește, Parcă frunzele-l repetă, parcă vântul tot îl crește, Și-nainte-i parcă vede
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se lasă dinadins Și încet pășește-n apă. Ochiul ei s-aprinde, cere, Iară buzele-i se crapă De o stranie plăcere, Totuși valul nu se taie Cercuind apa bălae Ci-o încunjură frumoasă Ș-o îmbracă cu văpae În lucire scânteioasă. Și deși în lac înnoată, El nu mișcă, nici se-ncreață, Ca o floare-i aninată De oglinda cea măreață. El din trestii o privește, Nici se mișcă,... - ncremenește L-arătarea ei cea crudă. Și când lacul părăsește Pe-al
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
luna va străbate Dulcea ta singurătate, Iar când vântul v-aromi Mândru mi te-a adormi Și când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile-și va scutura, Iarăși te vei deștepta Sub rotirea norilor În căderea florilor, Sub lucirea stelelor Și la jocul ielelor, Sub frunza stejarilor La glasul isvoarelor. Unde-i crucea de la căi - Nu mai plânge, măi - Cresc ca frații doi molizi - Râzi, puiule, râzi - Unde-s păsări în copaci - Taci, puiule, taci - S-adun fete și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bălaie Varsă apelor văpaie. Ese din senin cu ploae Și din ploae cu senin Și din lacul cristalin, Și din ceruri și din mare Și din dor de fată mare. A lui suflet e-o scîntee 111 {EminescuOpVI 112} Din luciri de curcubee, Din dragoste de femee; A lui glas la miez de noapte E ca muzica de șoapte, Când se clatin rămurele Și suspină păsărele. Și cum sta Domnița dusă Și pe gânduri multe pusă, Teiul nalt crescut sub geamuri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-ți spun că acesta este un truc psi-ho-lo-gic. Un bilet găsit în antreu, lângă ușă, te duce cu gândul la un expeditor dinafară și nu di-nă-un-tru." Bătrâna lăsă hârtia jos și o acoperi cu talpa. Ochii palizi prinseră din nou luciri blânde. Uite ce-am găsit în ușă! Dascălu flutura bucata de hârtie ca pe un drapel. Căruntul își ridică obrazul desfigurat. ― Unde-ai dus mașina? ― Vreo trei străzi mai încolo. Dar întîi am dat o raită prin oraș... Trebuia să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
departe. Îmi era milă de ea, dar nu mă omoram cu firea, după câțiva pași o uitam. Într-o zi însă m-am auzit strigat din spate și m-am întors surprins. Bătrâna se oprise și mă fixa, având o lucire voioasă în privire. Nu schimbasem niciodată o vorbă cu ea și habar n-aveam cine era și ce fusese înainte. Eram încurcat, nu știam ce să spun când, cu o mișcare destul de energică, ea a învîrtit roțile căruciorului apropiindu-se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
A doua zi după moartea portarului neguri mari acoperiră cerul. Ploi diluviene și scurte se abătură peste oraș; o căldură prevestitoare de furtună urmă acestor răpăieli neașteptate. Marea însăși își pierduse albastrul ei adânc și, sub cerul de pâclă, căpăta luciri de argint sau de fier, dureroase pentru privire. Căldura umedă a acestei primăveri te făcea să dorești arșițele verii. În orașul clădit în formă de melc pe fâșia lui de podiș, destul de puțin deschis spre mare, domnea o toropeală posomorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pahare de carton în care fusese înghețată, încolțiseră deja lujere de fasole. Draperiile violete din pânză groasă de bumbac, care atârnau la fereastra de lângă biroul domnului Reilly, creau o atmosferă meditativă în partea aceea a încăperii. Acolo soarele arunca o lucire de-un roșu-bordo pe statuia de ghips a Sfântului Anton, înaltă de un metru și așezată alături de coșul de hârtii. Nu avusese parte niciodată de cineva atât de muncitor ca domnul Reilly. Era atât de devotat, atât de interesat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de când se născuse. Apoi, În dimineața celei de-a patruzeci și una zile, În timp ce toată lumea lua micul dejun, mâncând sucuk la grătar și ochiuri, Banu a ieșit târându-și picioarele din camera ei, cu un zâmbet radios pe chip, o lucire neobișnuită În ochi și o eșarfă roșie precum cireșele pe cap. Ce e nenorocirea aia de pe capul tău? a fost prima reacție a bunicii Gülsüm, care nu se Înmuiase nici un pic În toți anii ăștia și Își păstra Încă asemănarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întors a treia carte. Se părea că aveau să aibă curând un vizitator, un vizitator neașteptat de dincolo de ocean. — Cum adică nu vrea tort? E ziua ei, pentru numele lui Dumnezeu! a exclamat mătușa Feride cu buzele strânse și o lucire mînioasă În ochi. Apoi, probabil că i-a trecut altceva prin cap pentru că s-a Întors spre Asya și Își miji ochii. — Ți-e teamă că a otrăvit cineva tortul? Asya a privit-o uimită. După atâta timp și atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a terminat de inspectat manichiura. Se teme doar să nu se Îngrașe! Deși știa prea bine ce greșeală imensă era să-și piardă cumpătul În fața mamei sale, Asya a țipat furioasă: — Nu e adevărat! Mătușa Zeliha a capitulat cu o lucire ștrengărească În ochi: — Bine, scumpo, dacă spui tu. Abia atunci a observat Asya tava pe care o căra mătușa Feride. Pe ea erau un cocoloș mare de carne și unul și mai mare de aluat. În seara aia la cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
doi iepuri dintr-o lovitură, a remarcat mătușa Feride. Îi plătim orele de balet și Învață În același timp și baletul și franceza. Economisim o grămadă de bani! Toată lumea a dat aprobator din cap - toată lumea În afară de mătușa Zeliha. Cu o lucire sceptică În adâncul ochilor ei verzi ca jadul, și-a apropiat fața de cea a fiică-sii și a zis cu o voce abia auzită: — Arată-ne! — Ești nebună? a sărit Asya. Nu pot să fac chestiile alea aici, În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Asya s-a aplecat spre ea și Întinzându-se peste pilaful aburind, i-a șoptit mătușii nebune: — Ei, ce e? Mătușa Feride s-a aplecat la rândul ei spre Asya, s-a Întins peste pilaful aburind și apoi, cu niște luciri excentrice În ochii ei verzi-cenușii, a șoptit: — Am auzit tot felul de povești despre armeni care se Întorc la vechile lor case ca să dezgroape cuferele pe care le-au ascuns bunicii lor Înainte să fugă. A mijit ochii, ridicând puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
povestit toate lucrurile alea triste despre familia ei. Nu vrei să afli dacă e adevărat sau nu? Nu vrei să o ajuți să descopere adevărul? Sau Îți păstrezi puterile doar pentru clienții tăi? a provocat-o Dl Bitter cu o lucire triumfătoare și febrilă În ochii lui bulbucați și negri ca tăciunele. Apoi a adăugat pe un ton dintr-odată indiferent: — Îți pot spune, sunt destul de bătrân ca să știu toate astea. Eram acolo. — Termină! a spus mătușa Banu aproape țipând. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cea mai comună tehnică de tatuaj e inserarea cernelii În piele cu ajutorul acelor... Rostise cuvântul ace Într-un fel atât de amenințător, Încât pe toți cei de la masă i-au trecut fiorii. Doar Caricaturistul Alcoolic a privit-o cu o lucire diabolică În ochi, savurând din plin spectacolul. — Acul este băgat și scos din piele În repetate rânduri, Într-un ritm de aproximativ trei mii de ori pe minut. A scos o țigară din pachet, Împingând-o de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tânjesc după tine,... — E o poezie, l-a Întrerupt sergentul, accentuând ultimul cuvânt cu o intonație ce aducea a dezamăgire. — Da, a Încuviințat din cap Hovhannes Stamboulian, deși nu era sigur dacă ăsta era un lucru bun sau rău. Însă lucirea pe care a zărit-o În ochii sergentului nu părea atât de ostilă. Poate că-i plăcuse. Poate că avea să plece acum luându-și soldații cu el. — Hov-han-nes Stam-bou-li-an, a murmurat sergentul, rostind poticnit cuvintele. Ești un om Învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aia. Notează-ți În minte să te duci să o iei mâine. Dacă tata ar fi trăit n-ai fi putut vorbi așa, a răspuns Mustafa. Privirea Încețoșată pe care o avusese acum un moment dispăruse, fiind Înlocuită de o lucire Înveninată. — Însă dacă s-a dus, nu Înseamnă că nu mai avem nici un fel de reguli În casa asta. Ai responsabilități față de familia ta, domnișoară. Nu poți să faci de rușine bunul nume al familiei. — Scutește-mă. Rușinea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
departe. Îmi era milă de ea, dar nu mă omoram cu firea, după câțiva pași o uitam. Într-o zi însă m-am auzit strigat din spate și m-am întors surprins. Bătrâna se oprise și mă fixa, având o lucire voioasă în privire. Nu schimbasem niciodată o vorbă cu ea și habar n-aveam cine era și ce fusese înainte. Eram încurcat, nu știam ce să spun când, cu o mișcare destul de energică, ea a învârtit roțile căruciorului apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]