822 matches
-
Când și-a ridicat pălăria am văzut că avea un cap lunguieț fără păr, o față arsă de băutură și zâmbea exact ca moartea, cu dinți perfecți. În loc de ochi avea două linii roșii, fine, care se deschideau repede, lăsând vederii luciri albastre de oțel. Se uita amuzat la mine. - Tremură domnișoara? Așa se întâmplă când te-ai amuzat. Priveam fix, fără să spun un cuvânt. Apoi el s-a uitat sub pat să vadă dacă cineva se ascunsese acolo. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Băuse o bere dintr-o suflare. Apoi îl auzise pe barman: - Încă o bere? - Mă grăbesc, mințise Dudu, numai ca să fie rugat de barman încă o dată. - Nu știu dacă e momentul potrivit să-ți spun asta, șoptise barmanul cu o lucire veselă în ochi. - Ce e ? - Da, gemenii sunt frumoși, dară - Dar ce ? - Nimic serios, dar e adevărat: au urechi de pisică! Scuză-mă, dar e adevărul pur! Nici eu, nici tatăl sau bunicul meu n-au avut urechi de pisică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
A doua zi de la sosirea mea ninsoarea încetase brusc și în locul ei venise un îngheț de pomină. În bucătăria hotelului, oamenii povesteau că păsările căzuseră ca pietrele din înalt, corpurile lor fiind înțepenite de ger, și ochii oamenilor căpătaseră o lucire de mineral la ideea că totul putea să se oprească deodată, ca într-un muzeu al gheții. În apropiere de Lucerna, unde începeau satele, se auziseră gemetele morții; animalele - oi, vaci și porci, împietriseră de frig în grajdurile lor îngrijite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a rostit printre ultimele, chiar înaintea decăderii sale. Văd efectiv în fața ochilor scena. Cred că era cam ora nouă seara și ne așteptam ca din moment în moment să ne auzim strigați din balcoane de părinți. Abia ne mai vedeam lucirea ochilor în umbra serii. Deasupra morii cerul era ca indigoul. Foarte departe sticlea o steluță roșie. Era cea de pe vârful Casei Scânteii. Mendebilul parcă presimțea ceva, pentru că nu avusese niciodată atâta suferință și dor și nostalgie în voce ca atunci când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
limb luminat până la transparență de auriul autumnal de afară... Am ieșit din camera Ginei amețit, incapabil de vreun gând. În holul apartamentului era întuneric, bătrânii ei plecaseră de mult la culcare, iar televizorul din colț era înghițit de penumbră. Singura lucire metalică, unsuroasă, rembrandtiană, venea de la marginea unei mari tăvi de aramă de pe măsuță. Am ieșit în stradă și, cu toate ca era aproape douăsprezece noaptea, am mers pe jos până acasă, prin zăpada apocaliptică, cu greu împinsă în troiene de insectele metalice
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stăpânesc românii și există un consiliu comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala și înfrumusețarea orașului. O terasă pe țărmul înalt dă o frumoasă priveliște pe toată întinderea mării și, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care plutește pe-o parte a apei. Restul rămâne în întunerec, și noaptea marea își merită numele ei de neagră. Viața e cam scumpă aci, dar nu atât de exagerat de scumpă precum mi se descria, mai ales de când
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
o mare cortină de pluș maron. Câteva fotolii scunde și mici de pluș maron, un scrin de nuc de modă veche, dar masiv, un dulap de haine din același lemn și foarte lat dădeau odăii un aer bătrânesc dar elegant. Lucirea pereților atrase atenția lui Felix, care descoperi cu mirare că odaia era tapetată cu o hârtie dungată și cu mici flori de miozotis. În schimb, patul era nou și așa de scund, încît părea un divan. Două suluri moi de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ieșise și el în cămașă, cu un surtuc deasupra și cu un fes de lână pe cap. Era comic, în toată puterea cuvântului, încît Felix nu putu să nu zâmbească. Fuma și scotea fumuri groase pe întuneric, care dădeau aerului luciri albe. G. Călinescu - Du-te, zise moș Costache, du-te să vezi ce are bietulSimion! Felix trecu în curtea cealaltă, intră în casă, și-n sufragerie, unde se vedeau încă vestigiile nestrânse ale mesei de seară, dădu de Stănică, care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
caracterul... Sunt mult mai nevinovat decât presupuneți... De altfel, ca de obicei... protestează, zâmbitor, acesta. S-a creat o confuzie : domnul Ialomițeanu are impresia că reproșul o vizează pe surioara cu care a antamat o conversație aparte ; de aceea o lucire vicleană îi luminează ochii transparenți. Sentimente contradictorii se încrucișează, de altfel, în sufletul lui, făcându-se vizibile printr-o pulsație vie și trecătoare. Îi oferă, roșind, dar cu multă curtoazie, scaunul din apropierea sa distinsei doamne Mironescu, apoi întoarce o privire
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu mai e mult și va fi și la noi ca în Germania, unde oamenii de condiție stau la coadă... Da, da, stimată și distinsă doamnă, ne așteaptă zile încă și mai grele. Glasul tânărului profet este vesel și o lucire de satisfacție i s-a aprins în ochi. Totuși, o tăcere îngrijorată s-a țesut în penumbra salonului, la această oră neliniștitoare a zilei, entre chien et loup. Cel mai tare s-a întunecat la față Profesorul Mironescu, care își
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
m-am aventurat cîțiva pași Într-un vestibul cu aspect de peșteră, cu pereții fluctuînd sub mîngîierea unei lumînări. Am crezut că n-ai să vii, zise Bea. Silueta ei se profila pe un coridor țintuit În penumbră, decupată În lucirea lividă a unei galerii care se deschidea În fund. Era așezată pe un scaun, cu spatele la perete, cu o lumînare la picioare. Închide ușa, Îmi porunci ea fără să se ridice. Cheia e În broască. M-am supus. Broasca scîrțîi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu ochii deschiși În dosul prăvăliei, tot conjurînd imagini ale Beei. Îi desenam pielea goală sub degete și Îmi Închipuiam că-i savurez din nou răsuflarea de pîine dulce. Mă surprindeam amintindu-mi cu o precizie cartografică toate cutele corpului, lucirea salivei mele pe buzele ei și pe acea linie de puf blond, aproape străveziu, care Îi cobora pe pîntece și la care prietenul Fermín, În conferințele sale improvizate pe tema logisticii trupești, se referea ca la „drumeagul spre Jerez“. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
străbătute de o lumină neobișnuită; toate emoțiile, toate îndoielile lui, toate neliniștile parcă i se potoleau simultan, se revărsau într-un calm superior, plin de bucurie și speranță senină, armonioasă, plin de rațiune și cauzalitate finală. Însă asemenea momente, aceste luciri nu erau încă decât presimțirea acelei secunde finale (niciodată mai mult de o secundă), cu care începea însăși criza. Această secundă era, firește, insuportabilă. Meditând la această clipă ulterior, deja în starea de însănătoșire, își zicea adeseori că toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
încă decât presimțirea acelei secunde finale (niciodată mai mult de o secundă), cu care începea însăși criza. Această secundă era, firește, insuportabilă. Meditând la această clipă ulterior, deja în starea de însănătoșire, își zicea adeseori că toate aceste fulgere și luciri de simțire superioară a propriei ființe și a propriei conștiințe, deci a „existenței superioare“, nu sunt altceva decât o boală, o dezechilibrare a stării normale, și dacă așa este, înseamnă că nu-i câtuși de puțin vorba de o existență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
omagiu negativ ce ni-l aducem nouă. Fiorul ce ne dezvăluie că spiritul a rămas clar și neatins, dar că sângele și carnea și-au pierdut mințile... Sau că oasele și-au pierdut capul, când rațiunea își gustă propria ei lucire... De s-ar surpa cerurile înaintea minții! Iubirea pare ocupație vulgară față de dorința de adorație, în care pornirile vieții se filtrează într-o lume de adieri pure. Femeia care cade victimă setei noastre imateriale se poate considera, cu drept cuvânt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de vârstă. I se pare că aduce la înfățișare cu un călău pe care nimeni și nimic nu-l poate controla. Cezarul tocmai a ajuns la ușa din celălalt capăt și se întoarce. E mirat că nu-i găsește nici o lucire crudă în ochi. Se cutremură totuși, scuturându-se din cap până-n picioare. O să-i pronunțe con fiscarea averii sau exilul. Doar nu e nevoit să dea socoteală cuiva... — Dacă este într-adevăr o problemă de trădare, grăiește domol Augustus, trebuie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și lui ăsta mic, șoptește. Nu știe cum s-o încurajeze. Are, în mod evident, o nouă de presie din cauza sarcinii. — N-ai putea vedea dacă își scriu cumva? insistă tânăra. Se smiorcăie ușor, apoi șuieră pe neașteptate cu o lucire haină în ochi. — Sunt sigură că au găsit o modalitate să comunice. Vipsania simte privirea întrebătoare a Antoniei îndreptată asupra lor. Răbufnește, agasată: Eu nu sunt ghicitoare în stele, dacă asta îți închipui. Nici profet. Suspină încet: Ceea ce disting sunt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce, cred că o evoca pe Scufița Roșie, dar Agliè, cu voce Încordată, Îl rugă să se abțină. În timp ce eram aproape să ieșim din crâng, am auzit voci Îndepărtate. În sfârșit ajunseserăm la marginile rariștii, care acum apărea luminată de luciri slabe, ca niște torțe, sau, poate, de lumânări care pâlpâiau aproape jos, pe pământ, niște scânteieri slabe și argintii, ca și cum o substanță gazoasă ar fi ars cu un fel de răceală chimică În baloane de săpun ce pluteau pe deasupra ierburilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
așa mai vii de-acasă, spune ea, zîmbind pentru prima dată de două ore și jumătate Încoace. Ellie, arăți ca o prințesă. — Ești sigură că nu vrei să mai probeze vreo cincizeci de rochii de bezea? Întreabă Emma cu o lucire diabolică În ochi. — O, taci odată. Cum te simți, Ellie? Îți place? — Dacă-mi place? E cel mai frumos lucru pe care l-am purtat de cînd mă știu. Atunci asta e, hotărăște Linda. Asta e rochia pe care o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ceva, orice, să-i umple viața. Acel ceva se află la numai o milă depărtare de el, în linie dreaptă, deși, cu drumurile astea prăfuite și accidentate, distanța s-ar putea dubla. În lumina soarelui ce apune, Forrester întrezărește o lucire metalică și o sclipire trandafirie ivită pe fundalul cenușiu al pământului. Se oprește să se uite, simțindu-și fălcile încleștate și crispându-se în șa, fără să știe din ce motiv, ca un cavalerist la paradă. Nu mai văzuse suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la intervale de statui albe ciudate, se întrevede un peisaj vast, un miraj neliniștitor de vârfuri ascuțite și pete trandafirii. Pe măsură ce Hispano Suiza își toarce drumul spre ele, petele trandafirii sunt întrerupte de umbre contrastante, albe și albastre și de lucirile ocazionale ale altor culori, pe alocuri de romburi verde-smarald sau de benzi roșu strălucitor. Două sau trei domuri centrale în formă de bulb (este greu de spus precis câte) domină un aranjament complicat de ziduri, din belșug ornate cu creneluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apoi să tușească și să scuipe apă murdară. Perfect! De data asta, ajunseseră la timp. În câteva minute, va putea să confirme identitatea atacatorului. Atunci zări un teanc de haine bleumarin undeva la dreapta ei. Apoi, pentru o clipă, văzu lucirea unui fermoar de metal. Ar putea fi de la bluza treningului. În tot acest timp, se simți privită. Bărbatul o urmărea la rândul lui și înregistra fiecare mișcare. Aceea a fost o tresărire slabă? Așa i se părea, dar nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Ca model de compoziție descriptivă, oferim câteva aspecte ale unui răsărit de soare și ale unui asfințit, realizate de elevi din clasele a V-a și, respectiv, a VI-a. Răsărit de soare Este încă întuneric. La răsărit, se ivește lucirea de vis a lunii. Natura este adormită. Tăcere ca-n mormânt. Nu se poate desluși nimic. Vântul nu s-a trezit încă și soarele nu se răsfață pe oglinda apei lor, risipind sclipiri de aur și argint. Deodată, o linie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
își potrivise singur lațul pe gât, parcă ar fi încercat un guler neobișnuit. ― Trage scaunul! șopti iarăși plutonierul. Caporalul smulse năuc scăunelul de sub picioarele condamnatului. Brațul spânzurătorii pârâi, și trupul începu a se zvârcoli în căutarea unui sprijin. În ochi lucirea stranie, arzătoare, pâlpâia mai puternic, cu tremurări grăbite, din ce în ce mai albă... Bologa vedea bine cum bulbii ochilor se umflau și se învinețeau, și totuși privirea își păstra strălucirea însuflețită, parcă nici moartea n-ar fi în stare s-o întunece sau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
măreață, care parcă pătrundea în toate adâncurile și ascunzișurile... Arătarea aceasta a durat numai o clipă și a fost atât de nemărginit de dulce, că inima lui Apostol și-a oprit bătăile, iar ochii i s-au umplut de o lucire stranie, bolnavă. Totuși, sufletul îi era atât de plin de fericire, că ar fi fost bucuros să moară atunci acolo, privind minunea dumnezeiască... Când se întoarse la loc, păru schimbat la față. Pe obrajii albi, ochii albaștri erau ca două
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]