2,874 matches
-
îmi asculțiLa toate le ești regină:Mie, munților, pădurii...Numai prin a ta luminăVine ceasul izbăvirii.Și rămas fără suflareîn adânc să mă petreciChiar de nu mai am ardoareSă mă-ngropi, apoi să pleciEu, la fundul apei sta-voiși privind la luciul săuSă zăresc cum lumina-vei... XII. FRUMOASĂ EȘTI TU, IARNĂ, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. FRUMOASĂ EȘTI TU, IARNĂ versuri, Bertoni D Albert Frumoasă ești tu, iarnă Ca zâna din povești Toți
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
-n alta; Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe loc Al său rotocol de vreme îi un cerc de foc. Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l vezi Luna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi, Luciul de izvor cu spume gâfâie spre vale, Chiar și codrii-și plâng marama într-o iute jale. Toate trec... mă trec și eu, ninge peste tâmple De-or zori fără oprire, ce-are să se-ntâmple? Socotesc că fug de mine
ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383267_a_384596]
-
Doi incoruptibili Printre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
20- Doi incoruptibiliPrintre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
este un fugar, ajuns acum o slugă . Se simțea murdar până în măduva oaselor ,la fel ca și cârpa pe care hidosul bătrân cu strungăreața neagră, i-o întindea acum în față. Se apleacă,scuipă cu scârbă și începe să dea luciu scarpeților oribili ce nu mai avuseseră parte de o lustruire amănunțită din vremuri ancestrale. Fiecare urmă de praf ce dispărea de pe pantof i se așternea în mod ireversibil peste inimă. - Bine-ai intrat în viață, băiete ! rânjește moșneagul umplut de
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
aplecase spre el. Apropie-ți urechea de gura mea. Îți voi dezvălui cuvântul care urnește pietrele și care deschide poarta spre tărâmul morților. Ochii Îi scânteiau În semiîntunericul subteranei. Dante se gândise că erau reflexele torței pe perete. Sau că luciul nebuniei pusese stăpânire pe dânsul. Se retrăsese Îngrozit, acoperindu-și urechile cu mâinile, În timp ce omul murmura Încă ceva, cu un rânjet Înfiorător. Ani la rând Își reproșase gestul acela de lașitate. Nu avusese curajul de a-și pune la Încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
colțul străzii se găsea o cârciumioară. Se așeză pe o bancă afară, sub copertina care ferea intrarea, În timp ce cârciumarul scotea din ulciorul de lângă drum o măsură de vin alb. Lichidul căldicel Îi coborî pe gât fără să Îi domolească arsura. Luciul aurului artificial Îi răsărea În fața ochilor printre aburii care se ridicau din stradă, otrăviți de miasmele gunoaielor omenești și animale. Era oare cu adevărat posibil să fie fabricat, cu o puritate atât de mare Încât să Înșele până și ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apoi liniște. Aveam să mă trezesc îngrozită și memoria mi-ar fi reamintit că nu a fost vis, ci realitate. Aș fi văzut-o pe Catherine Hammond pe canapeaua ei de brocart, în halatul de mătase și pijamaua ei cu luciu întunecat. Nimic nu se schimbase. Știam că mințise. 19tc "19" Apoi, într-un final a venit dimineața, iar visele cu Walter care tot cădea de la geam, care se repetau ca o placă stricată, au dispărut în întuneric. Mi-am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dar nu prea reușeam. Poate ar trebui în schimb să mi-l amintesc. Primul pas spre uitare e să-ți aduci aminte de cineva cum trebuie - așa cum sunt ei, nu cum vrei tu să-i vezi -, să mai iei din luciul de romantism cu care le-ai pictat chipul. Am început să îmi aduc aminte de prima noapte sau dimineață, când Nat a venit în studio. A numit-o pe Baby „Madame Fifi cu sâni falși“. L-am îndrăgit imediat. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de zestrea bogată în umbre a bunicului meu. Într-un vis l-am întâlnit chiar pe bunicul, care fusese un mare spirit chinuitor. Spunea: - Ce-ai făcut, netrebnicule? - Totul din cauza ta, i-am răspuns obraznic. Ai luat cu tine tot luciul familiei noastre, lăsând numai gunoi după tine. - Blestematule, a încercat el să mă mângâie. Trebuie să fii prost și leneș numai pentru că eu am fost genial? Mișcă, fă cât mai mult rău, cât te țin bretelele, până la împărăția noastră! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
prelingea dinspre larg peste scândurile vechi. Baza stâlpilor de iluminat dispăruse înghițită de negură, felinarele din vârf păreau suspendate în aer. Era din ce în ce mai rece iar Cristi simți și el că se zgribulește de frig. Deja pâcla umpluse tot spațiul dintre luciul de apă și trotuarul pe care mergeau ei. Firișoare subțiri începeau acum să se întindă peste dalele din ardezie de sub picioare lor. O strânse pe Ileana lângă el, trăgând-o mai pe margine, încercând s-o ferească de atingerea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu mine acolo și ai văzut cu ochii tăi. În definitiv, ce am văzut? insistă inspectorul, în care se trezise spiritul de anchetator. S-a adunat ceața peste lac. Nimic mai firesc, lucrul acesta se petrece noaptea oriunde este un luciu de apă. E o chestie legată de temperatură. Apa e mai caldă decât aerul de deasupra și se vaporizează. Apoi, s-a făcut frig. La fel de normal, când e ceață se lasă rece, asta o știe oricine, tot din cauza vaporilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Maestru, va scoate din manuscris tot ce ar fi putut Însemna imaginea autorului, imaginea vanității sale, singura Însușire pe care se sprijinea făptura-i șubredă; va elibera, așadar, manuscrisul de acele micimi În care s-ar fi reflectat ca pe luciul unei bălți, chipul cu obrazul ciupit al lui Jeshua Krohal, cearcănele sale vineții ca și trupu-i trîndav; apoi va tăia dintr-un condei orice aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de lucruri ca și unele degresiuni biblice ca aceea despre femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
neîncrezătorul discipol al pozitiviștilor Își exprima Îndoiala, părintele Serghei se va scula brusc și va stinge lumina, Înșfăcînd flacăra lumînării cu mîna goală. Se așternu bezna, deși În odaie se Întrezărea o lumină: de la licărul zăpezii de afară și de la luciul samovarului, aidoma unui lampion. Nilus Îi făcu semn oaspetelui său să vină pînă la fereastră. În albul imaculat al zăpezii se deslușea silueta unuia care se Îndrepta spre mănăstire, iar ei auzeau scîrțîitul zăpezii sub pași. „Știți cine era?“ Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la miracol se adăuga acum curiozitatea bolnăvicioasă a celor care auziseră de minunăție, precum și nădejdea de mântuire a celor ce credeau că Dumnezeu coborâse de-adevăratelea În mijlocul iadului. Între timp, oamenii eliberaseră torsul fecioarei, oferind din nou dinaintea privirilor mulțimii luciul pielii sale ca de ceară. Într-o clipă, parcă răspunzând la un semn la călugărului, pleoapele Fecioarei se ridicară Încetișor, dezvelind mai Întâi albul corneei și mai apoi străfulgerarea azurie a pupilelor. Dante se uita cu uimire la perfecțiunea mecanismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și căruia nu Îi mai acorda atenție... Aconitul acționează și prin contact, Își aminti el. Pe vremea studiilor, văzuse spasmele unui iepure, În urechile căruia fusese picurată tinctura. Oare În piciorul cupei era ascuns un tăiș care rănise degetele suveranului? Luciul aurului umplea mica chilie. Cu extremă grijă, apucă din nou obiectul, ridicându-l În dreptul ochilor, ca Într-un ofertoriu mut. Cercetă din nou lucrătura, căutând punctul În care Împăratul Își alipise buzele În ultima sa Înghițitură. Dar nu descoperi nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
când în când capul și se trezea dintr-odată, ca sub efectul unui șoc electric. După o oră, Ciupitu veni în sfârșit să ne caute, râcâindu-și discret falca. Bucăți de piele moartă cădeau pe costumul lui negru, care prinsese luciu la coate și în genunchi. Fără să spună vreun cuvânt, ne-a introdus în biroul judecătorului. Mai întâi nu văzurăm nimic, dar auzirăm două râsete. Unul gros ca o flegmă, pe care îl cunoșteam. Celălalt, cu totul nou pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
căror personalitate e rafinată, dar și excesiv de puternică. Dorește ca lumea s-o placă, dar dacă n-o place, nu se Îngrijorează și nu se schimbă. Dar orice critică a lui ROSALIND Încetează În fața frumuseții ei. Cosițele Îi strălucesc cu luciul acela auriu a cărui imitare stă la baza industriei de vopsele de păr. Gura ei, oricând Îmbietoare la sărut, este mică, ușor senzuală, tulburătoare. Are ochii cenușii și tenul imaculat, cu două pete discrete de culoare. E zveltă, dar atletică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai multe ore cu o Încercare nedeslușită de a imortaliza emoția violentă a acelor clipe: Străzile de februarie, măturate noaptea de vânt, răsuflă pline de bălți pe jumătate intermitente, purtând pe trotuare irosite, În lumina ochilor, zăpadă umedă, Împroșcată cu luciu sub felinare, ca uleiul de aur al unui mecanism divin Într-o oră a dezghețului și a stelelor. Stranii băltoace, pline de ochii multor oameni, Încărcate de viața adusă pe aripile liniștii... O, eram tânăr, fiindcă mă puteam Întoarce iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și iubiri moarte iară... Vagă ca visele, palidă de-atâtea ceasuri de drum (Șoaptele se furișează În Întunecata seară, Tumultul din pomi o să moară.) Noaptea, acum, Sfâșie la pieptu-i ud bluza-mproșcată A zilei, lunecă În jos pe dealurile visătoare, cu luciu de lacrimă, S-acopere verdele straniu cu coama-i roșcată... Iubirea de ce vine după, iubirea de asfințit... Copacii, tăcuți până la ultimul vârf... fără patimă... Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit...“ CAPITOLUL 4 ÎNFUMURATUL SACRIFICIU Atlantic City. La sfârșitul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
n‑o primește, o respinge. Băgătorul de seamă al bazinului de înot fluieră strident fiindcă unul a sărit, de afurisit ce e, în mijlocul unui grup care stătea în picioare și i‑a dărâmat pe toți; totuși grupul se distrează. Un luciu inimaginabil de neted se sustrage de‑a bușilea de sub tălpile ude ale gemenilor și dispare unduindu‑se ca un șarpe. Nici un punct de sprijin pentru aceste tălpi. Iar arta, care le este în rest sprijin de nădejde, a fost sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sticlă a măsuței se reflecta candelabrul suspendat de tavan. Era montat În formă de flori de crin și nu-mi dădeam seama dacă era o piesă de epocă originală sau o imitație. Tijele de crin dintr-un bronz cu un luciu opac se Întindeau Înspre exterior, descriind niște curbe line, ca trompele de elefant. Lumina se revărsa din globurile În formă de flori de culoare crem. Ovalul mesei era tăiat dintr-o bucată groasă de sticlă. Picioarele, dintr-un metal auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TIMPUL TRECE MONOTON ... Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 239 din 27 august 2011 Toate Articolele Autorului Luna orfană de luciul apei e pierdută acele bradului măsoară trecerea în drumu-i rebel raza mă atinge. Puține lucruri sunt mai gri ca distanța dintre două umbre de murmur și literă, cuvinte fragede trec peste umăr în peniță zâmbetul crește mai înalt. Adun în
TIMPUL TRECE MONOTON ... de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364456_a_365785]
-
Norea singur pe bancă - un fluture încurcat în lăcrămioare Locul II - Doina Bogdan Flori albe de măr - din lemnul păcatului, cruci în cimitir Locul II - Valeria Tamaș pe troița veche doar urmele cuielor - Hristos a înviat... Locul III - Mahmoud Djamal luciu de cuțit - în ochii mielului Isus pe cruce Locul III - Livia Ciupav Sfârșitul ploii - cățelul adulmecă un fir de iarbă Mențiune - Corneliu Beldiman după-Nviere - aprinse încă pe drum păpădiile Etapa 76 - 4 V 2009 Locul I - Ioan Marinescu-Puiu Zi
HAIKU, PREMIANŢII CONCURSULUI SĂPTĂMÂNAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361424_a_362753]
-
peste lumi? Iar și mai încolo, un grup de chineze frumoase, stând liniștite pe o canapea și ascultând muzică? - Hai să intram pe gheață! propuse Hernanda. Ideea ei electriză de îndată cuprinzătorul Salon. Băieți și fete coborâră de îndată pe luciul gheții și începură să alunece zglobii în sunetele muzicii, formând perechi pe arenă. Toată lumea era fericită. Numai eu arătam nefericit, fiindcă toate privirile erau ațintite asupra Hernandei. Toți voiau să patineze alături de ea. Amicul meu Maximilian, “western“-ul, era foarte
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]