666 matches
-
240Poiata afurisește și ograda poliglottă. Și atunci găinăreasa de căderea-i se îndură: Despărți găinărimea cu viață immorală De chilia solitară a puicuței, ce își spală A trecutului păcate prin asceza cea obscură. Ea căta societatea părințelului Chirilă, A claponului lugubru cu humorul lui de bute; El iubește-n ea ideea frumuseței cei trecute, În matroana desflorită vede încă pe copilă. {EminescuOpIV 230} Ea vedea în înțeleptul cu-arătare reverendă Prototipul cucoșimei, pe-al cucoșilor cucoș, Când cu flori de-oratorie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ortopedic. Am privit În jos la televizor și am observat că din fanta aparatului video ieșea o casetă, probabil Împinsă În afară atunci cînd căldura intensă zăpăcise circuitele aparatului. Se vede că, Îngroziți de dezastrul din jur și de sarcina lugubră de a scoate cadavrele, polițiștii rataseră unul dintre puținele obiecte care supraviețuiseră și flăcărilor, și potopului de apă ce urmase. Am apucat caseta și am scos-o cu mare grijă din aparat. Carcasa era intactă, iar cînd am ridicat apărătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Capitolul întâi" Bărbatul care se afla în fața mea stătea în patru labe de câteva minute bune, lucru deloc neobișnuit având în vedere locul unde ne aflam. Nu mi-am dat seama că mă întreba ceva; în boxe se auzea bubuitul lugubru al celor de la The Velvet Underground 1, îndeajuns de tare încât să nu auzi nimic altceva când ți se adresează o persoană. —Pot să vă șterg cizmele cu limba? —Scuze, ce ați spus? Mi-am coborât puțin capul. Ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Cercetă pământul, întrebându-se dacă nu exista un fel de trapă, o scară poate, care să ducă într-o pivniță. Dar unde? —OK. O să urmărim lumina aia mică de acolo - și o să trecem prin Pasajul Secret. Un adolescent imită vaierul lugubru al unei fantome. Sora lui cânta melodia de la Zona crepusculară. Grupul mergea în șir indian pe un coridor lung, pe sub un tavan boltit, nu foarte înalt. Lumina zilei dispăruse acum, exista doar strălucirea portocalie a spoturilor fixate în pământ la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-ți menții echilibrul. Când am terminat coborârea, Eveline s-a oprit și a rotit lanterna Împrejur cu o mișcare largă. Eram Într-un soi de galerie de mină părăsită, un tunel cu diametrul de cel mult trei metri, cenușiu și lugubru. Ce dracului căutam eu acolo, la ora, aia, n-aș fi putut să spun În ruptul capului. N-aș fi putut să spun la nici un fel de oră, la drept vorbind; cel mai puțin Însă la aia. - Eveline, am Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
clipă Încărcat de acea stranie semnificație atașată uneori În vis unui deget apăsat pe niște buze mute și apoi arătând spre ceva ce visătorul nu apucă să deslușească Înainte de a se trezi speriat. Dar deși am uitat curând acea noapte lugubră, ciudat, dar tocmai acea noapte, acea imagine multiplă - tremurul, lebădoiul, umflătura - mi-a apărut prima În minte, doi ani mai târziu, când am aflat că Mademoiselle murise. Toată viața se simțise nefericită; nefericirea era elementul ei nativ; fluctuațiile ei, diversele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
scrisul lui impecabil În două minute. Ciornele lui erau copii corecte ale gândului imediat. În modul acesta a scris cu o ușurință și o rapiditate fenomenale (stând incomod la un pupitru de copil În sala de clasă a unui palat lugubru) textul abdicării marelui duce Mihail (următorul succesor după ce țarul renunțase la tronul lui și al fiului lui). Nu-i de mirare că era În același timp și un vorbitor admirabil, un orator calm, „În stil englezesc“, evitând gestul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
în oglindă. Capul cuminte răsărea dintre dantelele capotului. ― Spune-mi, draga mea, cum izbutești să nu te înșeli aproape niciodată? Sărută sticla argintată și roși brusc. Amenință cu degetul. ― Dumnezeule! Câtă lipsă de modestie! I-nad-mi-si-bil pentru o doamnă! Cotoiul miorlăi lugubru. ― N-am uitat, Mirciulică! Știu, e 7, 20 și vrei s-o vezi la televizor pe Mihaela. * Dascălu își dezbrăcă trenciul și-l agăță într-un cui, în spatele ușii. Se uită la Dincă zâmbind. ― Luni seară mă cărăbănesc. Celălalt îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vrut răul niciodată. L-am pizmuit doar. Astăzi, dumneata și cu el... E tot ce mi-a mai rămas. Toată viața mea s-a adunat în... Brusc, ceva negru, viu, le țâșni de sub picioare, sări peste ei cu un urlet lugubru apoi dispăru sub bufet. Doamna Miga scoase un țipăt și sări în picioare. Scarlat trase piedica revolverului. ― Ce s-a întîmplat? ― Doamne Dumnezeule! bolborosi Melania Lupu. Nu vă speriați, e prietenul nostru Mirciulică. Florence se prăbuși în scaun cu mâna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o fetiță ― cu pantofii ei micuți și uzați unde-și punea singură câte un cadou ieftin, cu colecția de ilustrate înflorate, căpăta acum dimensiuni noi, înspăimîntătoare. ÎI uimeau sângele ei rece, adresa cu care intuia și desăvârșea câte un amănunt lugubru. Îi atribui spontan o biografie aventuroasă: escroacă de talie mondială, complicea și amanta vreunui mare gangster din țară ori de aiurea. Îi acorda dintr-o dată însușiri cu generozitatea tipică marelui reviriment. Surpriza pe care o încercăm față de cineva se cere
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
anul acela, cozonacii își pierduseră aroma. Pe urmă am primit o scrisoare. Un hotelier din San-Sebastiano ne comunica moartea lui... Lăsă capul în piept și tăcu. Matei își trecu limba peste buzele uscate: ― Ce-ai vrut să spui? Bătrânul chicoti lugubru: ― În anul acela, l-am așteptat mai mult ca oricând pe unchiul Alecu. Cred că niciodată nu l-am așteptat atât de nerăbdător, de pătimaș, aș zice. Mama ne părăsise... De-atunci m-am obișnuit să nu mi se împlinească
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-sa, își violează surorile, acaparează puterea, bogățiile etc. * Neantul este ceea ce nu poartă nevoia de a fi gândit. * Adun plăcerea de a trăi în câteva cuvinte inspirate de adânca neplăcere de a trăi, care mă poartă în cârcă asemeni unui lugubru vierme târându-se printr-un subteran universal. * Mereu același gând, că deasupra tuturor lucrurilor pe care le considerăm importante stă exact ceea ce nu este important. * Toate se sfârșesc cu o vină. Doar începutul omului nu este vinovat. Vina este sfârșitul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
avea să fie același, pentru o misiune de doar cinci zile nu se presupunea că era nevoie de mai mult. Se uită la ceas, era aproape ora nouă. Se duse la bucătărie, încălzi apa pentru ceai, puse în ea pliculețul lugubru de hârtie și așteptă să treacă minutele recomandate de instrucțiunile de folosire. Fursecurile păreau făcute din granit cu zahăr. Le mușca cu forță, le sfărâma în bucăți mai comod de mestecat, apoi le mesteca lent. Bea ceaiul cu înghițituri mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
coperte cartonate au fost oferite câte trei la un dolar, iar ce nu s-a dat până la 1 februarie a fost expediat către spitale, organizații de caritate și bibliotecile marinei comerciale. L-am ajutat să ducă la îndeplinire aceste sarcini lugubre și, chiar dacă edițiile princeps de la etaj au adus o sumă frumușică (în ciuda prețurilor de nimic pe care Tom s-a arătat dispus să le accepte pentru ca totul să se transfere într-o singură tranzacție, până în Great Barington, Massachusetts), nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aia lîngă pozele în chenare negre ? Oare capetele luminate cu lanterna de la vînzări sau „maiștrii” de la IT (aiti) nu s-au gîndit că nu are ce căuta fătuca (ca să nu spun altfel) aia despuiată pe un site funebru, macabru și lugubru ? și în definitiv, de ce există un site pentru morți ? Oare pagina asta nu e în sine o blasfemie ? E cool să mori mai nou, nu ? E fain, e mișto... Așa e, nu observasem : anunțurile mortuare, tristețea oamenilor se scurg în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
privea prin ochiul de geam, la urgia de afară, care parcă din nou se întețea. Viscolul zgâlțîia acoperișul... văzduhul gemea în depărtare. În răstimpuri, pe pale de vânt, se auzeau urlete de lupi flămânzi, înmulțite de ecoul văilor... Era înfricoșător, lugubru, ăuitul lor. O rafală năvali peste ceardac și zgudui ușa de la tindă, din țâțâni, trântind-o de perete... - Hai, mamai... hai, mai încearcă!... o îndemna bătrâna cu o răbdare de sisif, mângâind-o cu degetele, ușor, pe fruntea scăldată de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
puteri sporite. Și, din nou începură amândoi s-o îndemne, într-un glas, înfricoșați „Hai, hai, mai încearcă!“ Deodată, tânăra femeie deschise ochii mari, mari... încruntată și cuprinsă de o criză ciudată, începu să mârâie și să ăuie ca lupii; lugubru și tânguitor... Bătrâna, deși trăită la marginea pădurii în geam cu lupii, se înfricoșa în toată făptura ei, rămânând ca mută. „Am văz‟t, ci n-am văz‟t în viața me‟...!“ avea să povestească ea mai târziu. Starea aceea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
hrana. ...Suru se avânta în pădure, fără zgomot... încetini pasul, atent la fiecare mișcare. Într-o poiană, un lup înalt, șezând pe coadă, cu botul țintea cerul... Așezat pe labele dinapoi, ridică botul și începu să urle. Era un urlet lugubru... la început mai tare și prelung, apoi, mai încet, tot mai încet, ăuind, până se pierdu în depărtare. Setea de sânge îi deveni mare. Suru, totuși, era o fiară, un animal de pradă care se hrănea din carnea ființelor vii
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lunii. Înfricoșat peste măsură, Anton făcu lumină în antreu și, întorcându-se în poziția pe care o cunoștea atât de bine, adică cu fața spre oglindă, păli. Un șuvoi de sudoare rece îl năpădi pe loc, văzând o siluetă fantomatică, lugubră și diformă, în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe linele valuri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
gata oricând, la o primă atingere ușoară, să se desprindă și să cadă; și unde zăbrelele au menirea de a rugini sub ochii întemnițatului - toate acestea laolaltă n-au avut defel puterea să mă pătrundă cu priveliștea lor tristă și lugubră și să mă înspăimânte, fiindcă mă aflam într-o minunată stare de echilibru: să mă știu închis și, în același timp, să fiu încredințat că merit pe deplin să fiu închis... În astfel de momente ale vieții, cel mai potrivit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și sărace, ce înconjoară de jur împrejur cam fiecare oraș, întotdeauna sădesc fiori adânci de spaimă și de încordare tuturor celor care le străbat și care de bună seamă că nu sunt tocmai bine familiarizați cu ele. Atmosfera rece și lugubră de prin aceste locuri știe să nască cele mai teribile istorii, înconjurate toate doar de intrigi bine țesute și de mister, ce au puterea de a schimba în întregime fața lucrurilor, dar care, în cele din urmă, ajung să se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și pline dentuneric, care, la rândul lor, îl introduceau pe vizitator în odăile fiecărui nebun în parte. Victor intră pe coridorul potrivit și-l străbătu grăbit, sfios și plin de încordare, căci atmosfera generală devenea, la fiecare pas, tot mai lugubră și mai neprimitoare. Asta îi fu prilej de neplăcere adâncă, pentru că, în drumul său, văzu și un nenorocit care tocmai era în puterea unei crize de delir spasmodic, dar întoarse imediat capul și grăbi pasul. În adâncul firii sale, el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o recunoască, mai târziu, de multe ori. Totul aici i se păru o corvoadă fără margini. De aceea, este de prisos a mai nota că, dezamăgit peste măsură, părăsi destul de repede, fără a mai privi deloc în urmă, și această lugubră și ordinară ocupație. Și iată că, acum, el iarăși se găsea în situația nefericită, în care, deși era tânăr, se mai găsise de atâtea ori... Orice, dar numai fără bani de mâncare nu! Simțea, astfel, cum îi pătrunde grabnic descurajarea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tavanului jalnic, la care se uita! Iar, atunci când, totuși, închizând ochii, izbutea să biruie cu greu neastâmpărul nervos din el și să adoarmă, era mai în permanență hărțuit și hăituit năprasnic, aproape cu cruzime, de tot felul de îndelungi coșmaruri lugubre. În urma unei astfel de nopți albe, ce-l chinuise și-l înspăimântase până în măduva oaselor lui, trezindu-se brusc și violent, acoperit tot de o sudoare rece și grea, Șerban se porni să vorbească tainic cu sine însuși, scuturat fiind
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în căutarea perechii cu care să-și petreacă noaptea. Continuă să vâslească fără grabă. Canalele începură să se lărgească și coroanele stejarilor și ale arbuștilor încetară să se mai atingă de la un mal la celălalt. În ramurile de sarrapia urlau, lugubru, maimuțele araguato și, din când în când, se auzea șuierul de nedescris al păianjenului-maimuță. Observă bătaia din aripi a primelor răpitoare nocturne: de la rapidul liliac, detector de insecte, până la prudenta cucuvea cenușie, vânătoare de șerpi și de șoareci... Soarele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]