105,709 matches
-
mai departe. Espresso Cafeaua neagră la un restaurant-grădină cu scaune și mese pestrițe ca insectele. Distilări prețioase umplute cu aceeași tărie ca Da și Nu. Ea este adusă din cafeneaua întunecoasă și se uită în soare fără să clipească. În lumina zilei un punct de negru binefăcător care se varsă repede într-un client livid. E asemeni picăturilor de profunzime neagră pe care uneori sufletul le distilatează și care dau un ghiont binefăcător: Pleacă! Îndemn să deschizi ochii. Case suedeze răzlețe
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
în pământ. Voci agitate, chipuri zboară pe firele de telefon cu aripi pipernicite și iuți peste mlaștinile kilometrice. Casa așezată pe un ostrov al râului își clocește temeliile. Fum perpetuu - ard hârtiile secrete ale pădurii. Ploaia dă târcoale pe cer. Lumina șerpuiește pe râu. Pe povârniș alte case veghează boii albi ai cascadei. O toamnă cu ceată de grauri care ține zorile în șah. Oamenii se mișcă rigid în teatrul de lumină al lămpilor. Lăsați-i să-și simtă în liniște
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
hârtiile secrete ale pădurii. Ploaia dă târcoale pe cer. Lumina șerpuiește pe râu. Pe povârniș alte case veghează boii albi ai cascadei. O toamnă cu ceată de grauri care ține zorile în șah. Oamenii se mișcă rigid în teatrul de lumină al lămpilor. Lăsați-i să-și simtă în liniște aripile ascunse și energia lui Dumnezeu învăluită în întuneric. Allegro Cânt Haydn după o zi neagră și simt căldura simplă în mâini. Clapele vor. Ciocănele blânde bat. Rezonanța verde, vivace și
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
dovedindu-se un artist matur, profund și complex, să existe soluții pentru spațiu, pentru costume, de regulă improvizate la Casandra din alte costume sau materiale folosite de alți colegi, în alte reprezentații, să existe un desen coerent și sugestiv al luminii, un ambient al spațiului sonor, expresivitate corporală, toate acestea coordonate asumat de regizoare. Enumerarea de mai sus este, desigur, firească și definește exact atribuțiunile unui regizor. Uneori, însă, și la Casandra, și în altă parte, sînt neglijate. Din motive diferite
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
mari mulțimi de catolici ascultîndu-l pe Papă. Ca și cum catolicii ar mai fi sărbătorit o dată Paștile, de dragul nostru, al ortodocșilor. La Știrile de dinainte, Dana Războiu și-a încheiat programul cu vorbele: Și acum, dragi telespectatori, trebuie să mergeți să luați lumină. Aceia care nu se pot deplasa, să urmărească pe TVR1 transmiterea slujbei de la Patriarhie". Dacă ar fi fost o recomandare, am fi mulțumit frumos. Dar fiind o indicație prețioasă... *Primarul Clujului a fost prezentat de Prima t.v. ciocnind ouă
Pascale by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13968_a_15293]
-
în biroul directorului de la Combat, Pascal Pia, și îl transformă în cronicar, a vrut ca aceastea să fie amintiri literare. „Monștri sacri" sînt, spuneam, cei mai mulți dintre cei care trec prin paginile scrise de Nadeau. Dar ei sînt și oameni, cu luminile și umbrele unei vieții trăite într-un secol care a adunat prea multă istorie. În ordinea capitolelor, cîțiva dintre ei: Breton, Sartre, Maurice Blanchot, Henry Miller, Artaud, Gide, Beckett... A povesti ceva - orice fapt ce scapă legendei știute de mai
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
interesant din LUCEAF|RUL nr. 14, dl Valentin Tașcu oferă o explicație pentru lipsa d-sale de succes în mediul literar clujean din anii '60-'70: n-a făcut parte din anturajul lui Mircea Zaciu. Omologarea de acolo venea, ca lumina de la răsărit. Printre cei care nu se dezlipeau de ilustrul profesor clujean se aflau și doi turnători cu acte în regulă la Securitate. Dl Tașcu i-a dibuit și s-a retras. Mult mai tîrziu, cînd i-a adus lui
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
bine știute..., visul înstrăinării îl străbătea uneori cu o înfiorare de voluptate timpurie. Îi plăcea până și camera aceea înaltă din hotelul unde trăseseră pentru câteva zile, atât de diferită de cele de acasă, atât de sumbră încât trebuiau aprinse luminile în miezul zilei, cu patul imens despre care va afla mai târziu că se numea "matrimonial", un pat în care se pierdea sub o pilotă oribil de grea, încât seara se refugia lângă bunica lui, căci acolo toate deveneau mai
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
casei părintești. Numai că aici era altundeva, se afla în lumea largă, la care nu înceta să viseze. Străduindu-se, în patul imens ca pântecele unei balene, să nu adoarmă, să urmărească cu ochii larg deschiși bătălia dintre petele de lumină și cele întunecoase proiectate pe tavan prin fluturarea abia simțită a draperiilor, se vedea undeva departe, în lumea aceea nesfârșită, conducător de oști printre străini, până ce fără să-și dea seama, adormea. In ziua aceea, după somnul de după-amiază, bunica
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
dincolo de un glasvand deschis salonul, privea încordându-și atenția spre cele două figuri gigantice din portretele de pe perete. Încăperea era atât de întunecoasă, draperiile grele de catifea trase și obloanele de lemn din afara ferestrelor închise, ca nu cumva să intre lumina fierbinte a zilei de vară, iar în acele portrete era atât de mult negru încât din cele două chipuri, al bărbatului încruntat și al femeii sfrijite și triste, nu izbutea să zărească, oricât și-ar fi strâns ochii, decât tocmai
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
a copilăriei, și cele visate de atâtea ori la răstimpuri îndepărtate între ele prin scurgerea anilor. Dar, aievea sau în vis, venind din salonul tenebros, urcând scările acelei case cu întunericul îngroșat prin cotloane, intrând în odaia Sibylei, pășeam în lumină. O lumină albă ce nu venea însă de afară, pe geamurile mari, singurele larg deschise în casa oblonită ca un scrin negru, ci dinăuntru. Un baldachin de tul străveziu plutea ca un norișor alb deasupra patului acoperit cu o cuvertură
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
și cele visate de atâtea ori la răstimpuri îndepărtate între ele prin scurgerea anilor. Dar, aievea sau în vis, venind din salonul tenebros, urcând scările acelei case cu întunericul îngroșat prin cotloane, intrând în odaia Sibylei, pășeam în lumină. O lumină albă ce nu venea însă de afară, pe geamurile mari, singurele larg deschise în casa oblonită ca un scrin negru, ci dinăuntru. Un baldachin de tul străveziu plutea ca un norișor alb deasupra patului acoperit cu o cuvertură pufoasă, în
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Doamna Sibyle îl strânse ocrotitor la piept șoptindu-i: Doctorul glumește, e o nimica toată, crede-mă, nu te doare deloc". Coborâseră în salonul întunecos, unde se aprinseseră lumânările electrice dintr-un candelabru așezat pe lacul negru al pianului. La lumina acestuia, privirea scrutătoare a medicului remarcase de îndată micul nodul din pleoapa copilului. Cercetându-l, mirosul său de spital se amesteca cu acela de mormânt al plantelor din veranda închisă. Năpădit de valurile acestea grețoase, disperat, băiatul se refugia în
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
ce-și consultase agenda - o oră de consultație pentru operarea șaloziomului. Se însera atunci când debarcau din automobil în mica localitate balneară. Era tocmai ora cinei servită, ca de obicei în serile calde, pe terasa hotelului, de unde se vedea licărind, sub lumina felinarelor din parc, apa sărată a bazinelor de înot. Muzicanții din orchestră își acordau instrumentele. Era mai degrabă o fanfară decât o orchestră căci se vedeau mai multe alămuri decât arcușuri. Oricum, momentele de așteptare încordată erau plăcute. Micul talmeș-balmeș
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
poți amuza deși ele nu prea sunt de râs. Tocmai pentru că s-a mers mereu pe o cale care duce la ridicol. Umorul, în cazul lui Liviu Timbus, nu este gratuit, ci "angajat", un instrument potrivit pentru a pune în lumină de fapt gravitatea anumitor stări de lucruri. Autorul este, într-un fel, desuet, dar eficient. Structura cărții trădează un soi de didacticism: fiecare capitol se ocupă de câte o trăsătură negativă, de câte o fărâmă de realitate (Omul nou și
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
singuri. Dar asta ne privește. Prietenul cârcotaș mai zice: observași când a început tărășenia?... Prima din secolul 20... Păi, în octombrie. Luna când încep să se facă și socotelile definitive din pragul iernii. Octombrie, visătorul, - am făcut - cu dulcea lui lumină, cu marile proiecte ale culesului abia încheiat... Bine, bine, ajunge, mă întrerupe, nervos amicul, lasă-mă cu poezia, să trecem la fapte poruncește sever. Să deducem de aici deduse el singur că rușii suferă de un rău de Octombrie?... Posibil
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
unor studii ample care să cuprindă întreagă opera eliadescă. Hermeneutica lui A. Marino nu se citește, monografia lui I. P. Culianu sau studiul lui W. Dânca se concentrează, cu precădere, asupra laturii științifice. Matei Călinescu, Sorin Alexandrescu și Eugen Simion, în ciuda luminii pe care o aduc studiile lor, se dovedesc prea darnici cu viitorii critici prin oferta unui mare număr de zone albe. Totuși, confruntarea cu moda a avut un rol important: s-au selectat spiritele capabile de a duce la capăt
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
sa nu a reușit să promoveze nume noi în literatura interbelică, așa cum o făceau E. Lovinescu sau G. Călinescu, a izbutit în schimb să incite o generație întreagă și s-o îndemne spre "virilitatea" și tirania afirmării propriei identități. Câtă lumină, viață, energie vitală și forță organizatoare puteau simți când exista un NOI! În Itinerariu spiritual sunt pasaje care amintesc de fervoarea predicilor din evul mediu: "...Scriu pentru că simt în carnea, în sufletul și în creionul meu revărsări de viață proaspătă
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
mai banale, plata curentului electric, poate dobîndi conotații cinice ( un cinism al vieții) în fața deznodămîntului de neevitat: "«Mai e mult pînă la cenușă, flacăra mea?»/ ( în încăperi de beton/ ne iubim/ precum cei vechi/ în cămări cu mirodenii)// « Vine plata luminii»/ au scris// Curînd/vine plata luminii// Curînd/sub bănuți de metal/ne vom odihni pleoapele" ( Plata luminii, p. 28). Cînd nu scrie despre moarte sau meditează pe marginea textelor sacre, Ioan Morar dialoghează cu marile spirite ale omenirii. Sunt niște
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
dobîndi conotații cinice ( un cinism al vieții) în fața deznodămîntului de neevitat: "«Mai e mult pînă la cenușă, flacăra mea?»/ ( în încăperi de beton/ ne iubim/ precum cei vechi/ în cămări cu mirodenii)// « Vine plata luminii»/ au scris// Curînd/vine plata luminii// Curînd/sub bănuți de metal/ne vom odihni pleoapele" ( Plata luminii, p. 28). Cînd nu scrie despre moarte sau meditează pe marginea textelor sacre, Ioan Morar dialoghează cu marile spirite ale omenirii. Sunt niște intermezzo-uri culturale, de scurtă întindere
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
Mai e mult pînă la cenușă, flacăra mea?»/ ( în încăperi de beton/ ne iubim/ precum cei vechi/ în cămări cu mirodenii)// « Vine plata luminii»/ au scris// Curînd/vine plata luminii// Curînd/sub bănuți de metal/ne vom odihni pleoapele" ( Plata luminii, p. 28). Cînd nu scrie despre moarte sau meditează pe marginea textelor sacre, Ioan Morar dialoghează cu marile spirite ale omenirii. Sunt niște intermezzo-uri culturale, de scurtă întindere, care lasă în final, cititorului, un spațiu de meditație: Suntem chit
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
englezești sunt din folclor se datorează desigur și frumuseții versului popular dar și unei perspective care continuă să bântuie imaginarul occidental de la Iluminism încoace, așa cum a demonstrat Larry Wolf în studiul său "Inventarea Europei de Est. Harta civilizației în epoca luminilor", recent apărut și în traducere românească la Editura Humanitas. Estul Europei este un Celălalt mai apropiat, mai la îndemână, atrăgător tocmai prin lipsa lui de cultură scrisă și civilizație în sensul modern, occidental al cuvântului. Introducerea "deapănă" firul dezvoltării poeziei
Poezie românescă în engleză by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/14022_a_15347]
-
devine un superb roman al așteptării și al risipirii iluziilor. Mihai Zamfir se simte pe acest domeniu ca peștele în apă, iar paginile sale dobîndesc tensiune și frumusețe: „Urmează orele albe ale dimineții, toamna-vară de afară continuă în aceeași splendoare, lumina străzii, ceva mai răcoroasă ca ieri, te cheamă discret. Spaima de a nu te depărta de telefon însă rămîne; Pavel rezistă tentanției. Nu pleacă nici să-și cumpere pîine, are în frigider roșii, salată, piersici, toate merg fără pîine. Cine
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
la cel dintâi, cu ochiul limpede al copilului, pentru care alăturările de cuvinte cele mai năstrușnice au un firesc inatacabil, pentru care, întocmai ca în descântece, cuvântul are propria lui realitate și „vindecă". Textele Violetei Preda învăluie cititorul într-o lumină caldă, lipsită de stridențe sau întunecări pesimiste. Cu siguranță vă amintiți de Holden Caulfield, eroul lui Salinger din De veghe în lanul cu secară. Pentru el, scriitorii se împărțeau în două categorii: cei pe care, după lectura cărții, ar fi
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
în 1914" și a fost "îmbrățișat de îndată de Caragiale, Coșbuc, Delavrancea" în ceea ce-l privește pe Caragiale, la acea dată, poate doar "prin spirichismus", vorba lui Nenea Iancu , dar în scurtă vreme a devenit "un biet fluture amețit de lumina regală", Regele Ferdinand era un simplu handicapat etc. etc. În timpul guvernării Averescu din 1920, în calitate de ministru, Groza a propus un statut foarte generos pentru minoritățile din România; propunerea sa s-ar fi izbit de opoziția ireductibilă a lui Take Ionescu
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]