12,849 matches
-
niște tipare "ideale". Chiar și atitudinile negative, cinismele și sarcasmele noastre, conțin o idealizare à rebours. * Fără o notă de masochism, durerea ar fi inutilizabila pentru spirit. * Există sentimente care se pot constată doar în umbră conștiinței, aidoma stelelor ce luminează doar noaptea. * Înaintînd în vîrstă, Marin Sorescu a început a semăna la figură cu... Paul Valéry! * Despre cîte o chestiune complicată, obișnuiam să spun pe vremuri, cu un simțămînt de eliberare: las' să o rezolve viața. Acum, o asemenea soluție
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
inegalabil. Păstrau în inimă atât de strânsă aducerea aminte a textului Scripturii, încât nu aveau nevoie să-l mai citească, fiind în stare să reproducă pe dinafară paragrafe întregi din orice carte biblică. Astfe lor, țesute cu texte biblice, au luminat și luminează lumea cu adevărurile evanghelice trăite și explicate cum nu se poate mai bine și mai corect. Fără Părinții Bisericii care au stat în imediata apropiere a Sfinților Apostoli, a ucenicilor Domnului și a urmașilor lor, ar fi cu
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
în inimă atât de strânsă aducerea aminte a textului Scripturii, încât nu aveau nevoie să-l mai citească, fiind în stare să reproducă pe dinafară paragrafe întregi din orice carte biblică. Astfe lor, țesute cu texte biblice, au luminat și luminează lumea cu adevărurile evanghelice trăite și explicate cum nu se poate mai bine și mai corect. Fără Părinții Bisericii care au stat în imediata apropiere a Sfinților Apostoli, a ucenicilor Domnului și a urmașilor lor, ar fi cu anevoie de
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
au părăsit pustiul și au venit în lume, mânați de insistentele rugăminți ale credincioșilor și de dragostea acestora. Sufletele lor înțelepte, curate ca fecioarele, pricepând că lumea se găsea în neștiință, vin în mijlocul ei și aprind lumina, deșteaptă mințile multora, luminează întunericul, alungă neștiința și arată adevărul 85. O altă problemă capitală abordată de Părinți în operele lor a fost combaterea ereziilor. Apologeții erau nu numai apărători calificați ai creștinismului față de păgânism, ci și ocrotitorii cei mai firești ai ortodoxiei în fața
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ochii lor, nimic nu prețuia așa de mult ca ascultarea de Hristos, spre Care și-au îndreptat necontenit privirile minții și pe Care L-au iubit fără măsură. În relația cu aproapele, se bucurau cu negrăită bucurie de chipurile creștinilor luminate de raza Dumnezeirii, iar în momentele în care aceștia așteptau unele sfaturi în materie de doctrină sau purtare, Părinții, care și-au întărit puterea sfatului prin autoritatea vieții lor proprii, pentru ca vorbele să nu 110 Preot Prof. Dr. Ioan G.
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
toată viețuirea lor, în sinea proprie, viu și lucrător pe Învățătorul 143. Dar cine ar putea după vrednicie a-i lăuda după merit? Cine ar putea măcar cu gândul să cuprindă mulțimea virtuților ce le-a împodobit și le-a luminat sufletul? Cine ar putea număra mulțimea tuturor darurilor cu care i-a copleșit Dumnezeu? Dacă ar trebui să prețuim cu bani pe cei care se disting în viața virtuoasă, atunci, potrivit înțeleptului Solomon (Pilde, 17, 6), chiar dacă am aduna la
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
gurile rujate/ care 'naintea mea/ l-au sărutat." (Crăciun 1997). Imaginea, puternică, expresionistă, era suficientă. Urmează însă un comentariu prozaic: " Mi s-a făcut greață și-am plecat/ fără să mă mai mir/ că"...etc. Sau: "deasupra copacilor pe deal/ luminat ca o farfurie/ zburătoare/ doar spitalul pare/ plin de viață" (Noapte albă) Remarcăm și singuri situația paradoxală din "doar spitalul pare/ plin de viață". Poeta se simte însă datoare să ne-o evidențieze și ea: "ce ironie!" Alte observații, însă
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
încă mai spera, prin anii '60, că abordarea criticului literar poate fi o reuniune de metode și perspective, pentru că obiectul său de studiu este atît de complex încît nu-l putem descoperi dintr-o singură privire, ci trebuie să-i luminăm pe rînd diversele sale fațete. Criticul literar, astfel definit, e nu numai istoric și teoretician totodată, ci și psiholog, filozof, sociolog, uneori chiar și medic. Un om perfect, un intelectual desăvîrșit. Fish se îndoiește că asemenea oameni există cu adevărat
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
și după aceea aura, succesul imediat și nu acela istoric. Și încă e ceva: mai sînt puțini boieri în teatrul românesc. Aceștia continuă să-și iubească profesia dincolo de ființa lor, preferă să stea departe de jocuri și ambiții mici, se luminează cînd povestesc, iar numele invocate sînt copleșitoare și luminează, în continuare, scena fie că sînt regizori, actori sau scenografi. Ei mai au insomnii și emoții atunci cînd este vorba de teatru. Și postura comentatorului, analistului a fost viciată. Teribilisme de
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
istoric. Și încă e ceva: mai sînt puțini boieri în teatrul românesc. Aceștia continuă să-și iubească profesia dincolo de ființa lor, preferă să stea departe de jocuri și ambiții mici, se luminează cînd povestesc, iar numele invocate sînt copleșitoare și luminează, în continuare, scena fie că sînt regizori, actori sau scenografi. Ei mai au insomnii și emoții atunci cînd este vorba de teatru. Și postura comentatorului, analistului a fost viciată. Teribilisme de tot felul își fac loc și aici aducînd enorme
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
lume mai frumoasă/ Decât bănuisem vreodată,/ O mulțime care luneca/ Lin în toate direcțiile,/ Ca pe patine sau ca pe un luciu de apă,/ Cântând fericită "Să ne grăbim,/ Să ne grăbim,/ Până mai este lumină"./ Dar lumina eram eu,/ Luminând până la capătul transparent al pământului/ în căutarea locului/ Unde să fiu destul de singură/ Ca să mă sting." (Peisaj) Aproape fiecare poem este un act de reflecție, consumat în văzul tuturor, ca pe o scenă. Cu mențiunea că singurul element teatral îl
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
poetă însă întâmplarea este mai revelatoare decât o declarație politică: "Mașina noului ministru oprise la intrarea Palatului Victoria, camerele de luat vederi și microfoanele presei se apropiaseră și așteptau declarațiile, dar în mod bizar, sub lumina reflectoarelor aprinse deja și luminându-l prin geam, ministrul rămânea nemișcat, fără gestul reflex de a deschide ușa mașinii, ca și cum ar fi fost handicapat sau prizonier, sau ca și cum ușa ar fi fost blocată. încremenirea, asemenea unui stop-cadru, n-a durat însă decât un minut sau
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
destul de recent al imaginarului, literatura anilor șaizeci-optzeci. Asta, pentru că și operele scrise "trebuiau să poarte un nume". Și, vrem, nu vrem, canonul nu înseamnă numai succes de moment, cotă (și acestea sunt importante), ci și energie iradiantă a operei. Lustra luminează și readuce la viață o întreagă lume, pe care o credeam fie irecuperabilă, fie inutilă. Harta despre care vorbeam la început este vechea hartă a simbolurilor luminoase din anii șaizeci, iar rețeta este rețeta, una din rețetele lui Marin Sorescu
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
eram albaștri la față de nesomn) și le zic: Acolo ceru-i luminos, și-napoi este întunecos. Am mers spre Ungaria". De fapt, ce se întîmplase? Un nour gros acoperise tot răsăritul oprindu-se tocmai la apus, așa că raze-le soarelui luminau apusul. Mersesem bine. Pe urmă a urmat întîlnirea cu neamțul care ne-a găzduit. Am ajuns la Viena, la Osmanhoff, adică tot sub stăpînire rusească. Apoi, de aici, cu tramvaiul, în zona internațională, una din cele patru zone de ocupație
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
lumină și transcrise masiv dintr-o dorință imperioasă, o necesitate aproape organică a tatălui de a merge, cât mai mult, pe urmele fiului. Certitudinile de azi (care au fost exact bolile lui M și cum puteau fi contracarate manifestările lor) luminează enigmele înnebunitoare de ieri. Numai că primele se asociază morții, pe când celelalte, chiar nerezolvate atunci, se roteau în jurul unui personaj viu, acum dispărut. Se creează astfel o mare tensiune dramatică. Fiecare pagină i-l restituie pe Matthew părintelui său, ca să
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
cei aleși, ca să fie ucenic al Cuvântului, să urce împreună cu El de jos, de la gândurile coborâte din văi, pe muntele duhovnicesc al vederii înalte? Căci e vorba de muntele care s-a ridicat peste toată umbra colinelor răutății și care, luminat din toate părțile de raza luminii adevărate, dă aceluia să privească toate în seninul cel curat al adevărului, de pe vârful din care se văd toate câte rămân nevăzute celor închiși în vale ... Să alergăm deci și noi în urcuș...” 67
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
publicului. Datele talentului, ale științei profesionale de care dispuneau maeștrii Comissiona și Brediceanu au împodobit realmente lumea muzicii. Plecarea lor lasă tristețe în lumea melomanilor, în lumea muzicienilor, lasă un gol în lumea cea mare a muzicii. Au fost spirite luminate de o generoasă comunicare. Au pornit și s-au format ca muzicieni, ca intelectuali, în contextul fertil al culturii noastre, în anii '40 ai secolului trecut. Experiența lor artistică și umană le-a permis a acumula enorm. Au dăruit la
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
Liviu Dănceanu Muzica savantă a ars aidoma flăcării ce luminează căile acelora care privesc pe unde merg, dar nu știu foarte bine încotro se duc. Abia în prezența focului arta muzicală a început să-și dorească necesitatea apei. Pînă atunci doar a judeca-t-o. Or, cum nu există ceva
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
ambiții deșarte... Istoria muzicii este concertul unei întregi literaturi sonore, ce încape într-o orgă al cărei geamăt amestecă în tuburile ei pămîntul cu cerurile. Tuburi ce ard de nerăbdare să vibreze. Pămînt și ceruri ce visează să ardă ca să lumineze. Din perspectiva luminării însă orice flacără, vorba lui Lucian Blaga, este o boală. O strîmbătură internă ca o apropiere de bătrînețea precoce, de urîțenia și judecata ei pesimiste. Aceasta pentru că flacăra plătește prețul chiriei pentru spațiul pe care îl locuiește
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
mereu soțul, proprietate cu act și parafă de la primărie, îl ingrijește, îi iartă "preumblările" erotice cu alte femei, iar de dragul sfintei taine a căsătoriei, îi face chiar și un urmaș. Coloritul eroilor nu se oprește aici, dar nici nu se luminează : avem furnizori și exploatatori de copii, oameni mârșavi pentru care pedofilia este un instrument în lupta împotriva sistemului care nu-i lasă să-și construiască imperiul de specialiști cu vocația viciului, oameni pentru care șantajul e o bagatelă, iar meseria
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
și un clasic, în opțiunile simbolurilor pe care le alege, solare, slăvind lumina. Dacă, de pildă, sufletul său se pregătește să treacă puntea, nu mai puțin "focul de apă, aurul de colb, diamantul de vânt/ de-acum s-au ales - luminând, luminând...". Poemul se intitulează Vânt și diamant, în termenii alchimiei, opera s-a născut și e tot una cu aurul cunoașterii. în lumea în care trăim, însă, din coșmarurile noastre nasc zei obosiți și palizi, de tragică soartă: "Ei nu
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
un clasic, în opțiunile simbolurilor pe care le alege, solare, slăvind lumina. Dacă, de pildă, sufletul său se pregătește să treacă puntea, nu mai puțin "focul de apă, aurul de colb, diamantul de vânt/ de-acum s-au ales - luminând, luminând...". Poemul se intitulează Vânt și diamant, în termenii alchimiei, opera s-a născut și e tot una cu aurul cunoașterii. în lumea în care trăim, însă, din coșmarurile noastre nasc zei obosiți și palizi, de tragică soartă: "Ei nu înțeleg
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
solzi/ am răzuit solzii pînă la piele/ am jupuit pielea pînă am dat de carne și sînge/ am săpat în carne și sînge pînă la os". Scutit de orice preconcepție teoretizantă, poemul pare un produs al ritmului vital: "mușuroaie abia luminate pe dealuri casele se-nșiră// acesta este poemul care se scrie singur// singure/ truda și somnul/ îi determină ritmul". Mecanismul lăuntric al unei asemenea creații îl constituie reciclarea. Marginalizarea e repusă în drepturile sale virtuale ce pot corija și concura
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
Liviu Dănceanu Tot mai marginalizați, mai ostracizați, compozitorii seamănă din ce în ce mai mult cu niște tăciuni care scot mult fum, fără să încălzească și fără să lumineze. în plus, izolarea și abandonarea lor de către cetate au dezlănțuit ambiții și orgolii precum moartea ce vrea să pună gheara peste tot. Așa se face că, etalîndu-și copios ambițiile și orgoliile, majoritatea compozitorilor de azi se visează în culmea puterii
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
sau cald. Cu cît marcarea timpului este mai precisă, cu atît aprecierea vremii este mai relativă. Cu cît compozitorul suie panta certitudinilor abstracte, cu atît el coboară rampa ezitărilor concrete. Priviți paloarea celor mai multe dintre noile muzici! E ca și cum am inventaria lumina cea albă a morții ori cum marea muzică a veacurilor trecute cuprinde în veșminte de doliu muzica de astăzi. O umbră aruncată de compozitorii plecați în altă lume asupra celor rămași încă printre noi.
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]