951 matches
-
foame, se manifestă cu un potop de sudălmi. Sclavii se pun pe treabă. Sunt mai bine de o duzină care să taie În bucăți, să pună la frigare, să scoată măruntaiele animalelor sălbatice care se perpelesc În curând Într-un luminiș. Ciozvârta cea mai grasă e pentru suveran, care o Înșfacă, o taie cu poftă În bucăți și se delectează, bând, În același timp, o licoare fermentată. Din când În când, ronțăie fructe zaharisite În oțet, dulciurile sale preferate, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Când a sosit mama - cu taxiul, de data asta - i-am scris câteva rânduri pe o ilustrată cu munți. Am scris că îmi pare rău de moartea tatălui ei și, de asemenea, pentru faptul că nu mersesem cu ea în luminișul cu iepuri. Cartea poștală am lăsat-o la soră. Pe drum înspre casă, mama mi-a explicat că doctorul Radu avusese zahăr în sânge și, cu toate că nu înțelegeam cum se poate muri de ceva așa de bun la gust, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mari, o luă pe strada care ducea În oraș. Trecu de cutiile poștale R.F.D. de la intersecție și dădu În șoseaua care ducea spre Charlevoix. După ce trecu pîrÎul o tăie peste un cîmp, Înconjură o livadă, ținîndu-și drumul pe marginea unui luminiș și apoi, după ce sări gardul de lîngă calea ferată, intră În pădure. În mijlocul pădurii erau patru buciniși care crescuseră foarte aproape unul de celălalt. Acele de pin acoperiseră pămÎntul uscat ca un covor moale. Copacii din pădure nu fuseseră tăiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Trebuie să trecem de niște Încrengături rele de tot. Nimeni nu va putea intra acolo după noi. O ținură pe poteca aia, după care o apucară pe alta, care era și mai sălbatică. În cele din urmă ieșiră Într-un luminiș. Pufulița crescuse peste tot și rulotele În care stătuseră tăietorii de lemne erau Încă acolo. Erau foarte vechi și unora le căzuseră acoperișurile. Pe lîngă potecă trecea un izvor din care băură apă. Soarele nu se ridicase Încă și amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
SÎnt de mai demult. — Și de ce nu mi le-ai arătat? — Nu știu. Cred că voiam să mă dau mare. — Nickie, n-o să ne găsească niciodată aici. Sper că nu. Cam pe cînd Nick și soră-sa ajunseseră-n primul luminiș făcut de tăietori, pădurarul care adormise pe veranda casei ascunsă-n umbra copacilor, deasupra lacului, fu trezit de lumina soarelui care, ridicîndu-se deasupra versantului din spatele casei, Îi străluci pe față. Se sculase În timpul nopții ca să bea niște apă și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la pămÎnt, lîngă rădĂcina unui copac și Încercă să-l facă să Înțeleagă. Credea că o să rămÎnă acolo, Însă cînd David se Îndepărtă spre elefantul masiv, Îi simți botul umed lipit de picior. Se ținură după elefant pînĂ Într-un luminiș. Se oprise, mișcîndu-și urechile uriașe. Trupul Îi era acoperit de umbre, Însă razele lunii Îi luminau capul. David Își Întinse mîna În spate și strînse botul cîinelui, apoi, Încet, ținîndu-și respirația, se mută spre dreapta, simțind vîntul pe obraji și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
gîndul că Juma Îi omorîse elefantului prietenul Îl făcea să-i devină dușman lui Juma și frate elefantului. Atunci Înțelese ce Însemnase pentru el să vadă elefantul la lumina lunii, să-l urmărească și să se apropie de el, În luminișul În care Îi văzuse colții uriași. Ce nu știa David era că nimic nu va mai fi la fel de bine vreodată. Acum știa c-o să-l omoare pe elefant și nu mai avea ce să facă. Îl trădase cînd se Întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
desfacă tot mai larg. — Condu-o tu, spuse tata, eu trecui la timonă și Întorsei barca spre promontoriu. M-am uitat În spate și am văzut plaja, docul, adăpostul pentru bărci și pîlcul de lauri; după ce am trecut de un luminiș, am văzut gura de vărsare a unui pîrÎiaș și malul Înalt, mărginit de buciniș, apoi malul Împădurit de la promontoriu, după care trebuia să fiu atent la bancul de nisip de după promontoriu, care se Întindea pînĂ În larg. PÎnă la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să vă rezum În trei cuvinte ritualul și ierarhia magiei nordice. Mulțumiți-vă cu ce spun. Dacă nu vă spun mai mult Înseamnă că nu știu sau... nu pot să spun. Trebuie să respect anumite restricții impuse...” Am remarcat În mijlocul luminișului o grămadă de pietre, ce aduceau oarecum cu un dolmen. Probabil că luminișul fusese ales chiar pentru prezența pietrelor acelora. Una dintre oficiante se urcă pe dolmen și suflă Într-o trâmbiță. Părea chiar mai mult decât ceea ce văzusem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu ce spun. Dacă nu vă spun mai mult Înseamnă că nu știu sau... nu pot să spun. Trebuie să respect anumite restricții impuse...” Am remarcat În mijlocul luminișului o grămadă de pietre, ce aduceau oarecum cu un dolmen. Probabil că luminișul fusese ales chiar pentru prezența pietrelor acelora. Una dintre oficiante se urcă pe dolmen și suflă Într-o trâmbiță. Părea chiar mai mult decât ceea ce văzusem cu câteva ore mai Înainte, o bucină ca pentru marșul triumfal din Aida. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
urmez spre dreapta drumul forestier, de pe Valea Brădetului. Urcușul devine accentuat, chiar abrupt, prin pădure, către piscul mai îndepărtat, zis al Grohotișului. Pe neașteptate, soarele străpunge radios, prin desimea coronamentului de frunziș, locul lărgindu-se, odihnitor și vesel, într-un luminiș înverzit: Poienița căprițelor! Acum o recunosc, în special după buturuga din mijloc, scobită de intemperii și de ghearele ascuțite ale urșilor bruni, în forma încovoiată a unui jilț domnesc. Ori... În forma unei iesle? Un bărbat tânăr, blond, înalt, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca în fiecare seară. Ajunsesem la tufișul de lîngă gardul vecinului, acoperit cu o pelerină de volbură, care îl ascundea practic în întregime. Deodată, ceva a început să miște în tufiș și o arătare s-a strecurat pe sub volbură în luminișul din fața garajului. Am încremenit. — Gertrude, ce faci aici ? am strigat eu peste cîteva secunde bune de amuțeală. Din tufișul de volbură ieșise o rață. Iubesc rațele. Le ador ! Nu se compară cu gîștele, rudele lor vulgare și guralive ca niște
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
totuși atât de vii! Prin bolțile largi ale crengilor se deschideau ochiuri de cer albastru. Parcă de-acolo veneau fluierăturile păsărilor care aboleau liniștea... Pe sutele de cărări care străbăteau codrul fără limite se strecurau arici și fulgerau nevăstuici. În luminișuri, urzicile și clopoțeii violeți și rodul-pământului erau umbrare pentru forfota haotică a vacilor Domnului. Pădurea mi se părea mie, o fetiță rătăcită pe cărări, singura realitate posibilă. Nu-mi mai aminteam de nimic altceva. Și nici nu simțeam că rătăcesc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
auzeau greierii. La răstimpuri, foile de porumb tresăreau cu un sunet surd, metalic, ca atinse de o adiere pe care ei n-o simțeau. - Nu pe-acolo, domnule elev, făcu Zamfira văzîndu-l că se îndreaptă hotărât, grăbind pasul, către un luminiș între lanurile de porumb, străjuit de doi arbori singuratici; pe-acolo ieșim în drumul de căruță pe care am venit azi-dimineață. - Asta voiam și eu să vă arăt, spuse Darie fără să se oprească. Să vă arăt că ne-am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu-i casă, e un fel de îngrăditură. De afară nu se vede nimic. Neti își roti privirea peste zidul de crengi pe care Dragoș le așezase de jur-împrejur umplând golurile dintre tufe și trunchiuri de copac. Un fel de luminiș, aprecie ea. O poieniță. Nu-i chiar poieniță... Dar cum să-i explice că era un fel de poartă către lumea de dincolo, unde plecase astă-toamnă tatăl ei? Atât doar că încă nu găsise poarta. Dar asta doar fiindcă până
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în fața ei. Neti doar surâdea ceva mai larg. Coborâse și ea privirea și, ezitând ușor, îl fixa în locul unde el simțea un fel de strângere plăcută, cumva neînfricată și totodată neîmplinită. Dar nu exista nimic mai mult, doar ieșirea din luminiș și, curând, plecarea la Salonta. Viviana Furtuna cu tunete de afară nu-l împiedica pe domnul Postolache să-și țină ora de dirigenție. "Nu orice grup de oameni se cheamă colectiv", le spunea el răspicat, cu o voluptate vizibilă a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
milă pentru vietatea necuvântătoare și de responsabilitate pentru viața planetei. Autoarea deapănă firul povestirilor într-un spațiu mioritic, de legendă, răcorit de umbra codrului, el însuși născocitor de fantasme și află cu măiestrie poteca ce va duce în final spre luminișul înțelegerii și satisfacerii nevoii de a ști a copilului. Pe lângă atâtea traduceri din literatura destinată celor mici, mai mult sau mai puțin reușită, Povestirile ... cu tâlc! irump dintr-o realitate autohtonă și aduc o fericită notă personală în dificila abordare
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
pădure din care nu mai găseam nici o ieșire. Alergam în toate direcțiile, orbecăind, lovindu-mă de mărăcini, dând la o parte cu mâinile însîngerate de ghimpi crengile de trandafiri sălbateci și, când credeam că voi ajunge în sfârșit la un luminiș, totul se încurca din nou. Mă întorceam și porneam în direcția opusă. În zadar. Pădurea se strângea în jurul meu, înlănțuindu-mă cu toate tentaculele și nu mai vroia să-mi dea drumul, se pregătea să mă înghită. Obosit și înfricoșat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
neașteptata întîmplare. Așadar, se întîmplase și minunea minunilor: cucerisem pe Mihaela. O sărutasem cu voia ei și asta însemna capitularea. Până aici fusese urcușul: greu, anevoios, plin de trudă, obstacole, primejdii. Dar pusesem piciorul pe culme. De aici se deschidea luminișul, paradisul, fericirea. De multe ori, în reveriile mele, când îmi imaginam momentul acesta, mă treceau fiori de voluptate și-mi spuneam: Îl voi trăi vreodată?" Ce naivitate! Iată, îl trăisem, și acum mă simțeam copleșit de tristețe. Așadar, asta fusese
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la osteneală. Această bucată de hârtie devine așadar părtașă la istovirea minții mele încă de școlar. A scrie înseamnă A IUBI! A iubi: o naștere, prima ninsoare, o ploaie după o zi de jar, un cer senin, ieșirea la un luminiș după ore de luptă cu desișurile unei păduri în care verdele plantelor, zumzetul necuvântătoarelor înaripate ce culeg polenul, susurul izvoarelor și azurul ce încununează coroana pomilor sunt totul pentru sufletul meu de copil ce privește mereu spre soare! Edenul e
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
religios, le comentăm vestimentația, gesticulația, statutul social, jubila țiile secrete, frustrările, complexele și iluziile compensatorii, nu este egalat decât de mania contemplativă (un colț de stâncă sau un Rembrandt, un corb rotindu-se în tăcerea văzduhului, o cascadă vivaldiană, un luminiș de Bach cu Glen Gould, un detaliu marmorean de Donatello, platanii din Lisboa, melcul de la Antim, trandafirii de la Cozia, străduțele din Siena, „stânca lui Franz Joseph“ de la Stâna Regală, șoimii vânători de la castelul Karlstein ș.a.m.d.) și fervoarea glosatorie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ca motto superbele pagini 68-70 și 78-80 din cartea omo nimă a lui Andrei Pleșu (Humanitas, 2011), urmate de o pledoa rie pentru natura înțeleasă în divina ei esență numai prin cultură. Pe scurt, „cultivarea simțurilor“. Cum poți înțe lege luminișul din centrul pădurii prin Lichtung-ul heideggerian. Cum poți auzi departele prin Eminescu și cum poți ajunge în împărăția olfactivului prin perversiunea Parfumului lui Suskind. Ce frumos era gestul lui Gellu Naum, când îl ducea pe Dan Stanciu să pipăie coaja
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe care ai să le afli la vremea potrivită. Zicând acestea, a pornit-o înainte, pe poteca croită în pădure. Cu mers mărunt, ușor încovoiat, bocănind cu bățul din mână, mergea cu repeziciune. După un timp, s-a arătat un luminiș, care mi-a bucurat privirea ca o sărbătoare. În marginea luminișului, bătrânul s a oprit și, întinzând mâna, mi-a arăta minunea: Uite aici în poiana asta și în rariștea ce urcă pe costișa din față îi toată averea mea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a pornit-o înainte, pe poteca croită în pădure. Cu mers mărunt, ușor încovoiat, bocănind cu bățul din mână, mergea cu repeziciune. După un timp, s-a arătat un luminiș, care mi-a bucurat privirea ca o sărbătoare. În marginea luminișului, bătrânul s a oprit și, întinzând mâna, mi-a arăta minunea: Uite aici în poiana asta și în rariștea ce urcă pe costișa din față îi toată averea mea... Am privit cu atenție și am băgat de seamă că în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe potecă și nu te oprești decât în poiană. De acolo ai atâtea locuri unde te poți duce. Să nu întârzii la masă! De unde știu eu când să mă întorc, ca să nu întârzii? Când umbra stejarului cel mare din marginea luminișului ajunge în lungul cărării, atunci îi amiază... Mergeam cu ochii furați de toate frumusețile din jur. Auzul era mângâiat de tril păsăresc...M-am lăsat pradă tuturor chemărilor...În acest timp, veverițele au apărut hârjonindu-se pe poteca din fața mea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]