1,553 matches
-
emana dintre micile crevase. Dar nevăzută și neauzită, liniștea continua să se ascundă cu un zâmbet, tot mai departe, în firidele doar de ea știute. Între timp, tânărul grănicer, ajuns în dreptul lor, urmări pentru câteva clipe împreună cu ei, cum guvizii lunecau încolo și încoace, prin apa transparentă, apoi, luându-și un aer grav, se întoarse spre ei și le spuse să plece acasă, pentru că ar putea să alunece în apa rece și nu ar vrea să fie el răspunzător pentru o
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
momente, reușea să se desprindă din tumultul numit viață, pentru a deveni doar una cu tot ceea ce până atunci era doar în jurul său, asemenea unei ape în care, indiferent de direcția în care înoți prin ea, o simți totuși cum, lunecând, se freacă de tine opunând mai multă sau mai puțină rezistență. Doar în aceste clipe, din păcate tot mai rare, putea să simtă cum rezistența pe care o percepea aproape că se anihila și astfel deveneau mai mult sau mai
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
tot mai rare, putea să simtă cum rezistența pe care o percepea aproape că se anihila și astfel deveneau mai mult sau mai puțin o singură respirație, o singură bătaie de inimă, o singură retină pe care fără nici o opreliște, luneca doar nesfârșitul prezent. Un bâzâit intermitent, la început abia auzit, apoi din ce în ce mai puternic și tot mai aproape de ea, îi atrase în cele din urmă atenția. O muscă de dimensiuni apreciabile pătrunsese în cameră. Dădea târcoale zburând razant, se oprea pentru
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
erodând carapacea unei pietre calcaroase, să iasă la suprafață. Și treptat, în ochii cu pupilele dilatate asupra muștei, părea să se șteargă imaginea acesteia și în locul ei se contura o altă imagine; nu a muștei ci... a ei. Era ea, lunecând prin zilele mai mult sau mai puțin însorite, prin rumoarea străzilor, printre oameni, printre evenimentele pe care le privea de la distanță dar cu o curiozitate intensă, căreia însă niciodată nu-i dădea de capăt, dar cu care nici nu ajungea
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
miracol se întîmplă numai în fața oglinzii, dar, atenție! să nu vă soarbă în ea, așa cum firele de praf sînt aspirate de pîntecul lacom al aspiratorului ... Thomas tăcea ... Iată, a murmurat el, și parcă nu prea mai avea chef de viață, luneca doar purtat de valuri pe sub un pod de piatră, pe care a venit apa și l-a luat ... dar copiii, care au în minte ideea că nu piatra este indestructibilă, deși constructorii piramidelor poate tocmai asta au vrut să ne
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
nu mai vreau să aflu altceva decât noaptea în care mama și-a aprins lumina singură... CUM SĂ MAI DAI? Cum să mai dai când toate-s cu măsură Și cum să umbli printre cei ce mor, Când alte umbre lunecă-n amor Și-același Cer nici astăzi nu se-ndură Să se revolte și să spună: "or Să țină cont de vechea mea Scriptură, Negându-și aplecarea către ură, Sau se vor stinge-n nemurirea lor?" Și tot gândim că
UNIVERSUL POETULUI GEORGE TEI de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340243_a_341572]
-
se presupune că aripi au și de-a v-ați- ascunselea se joacă printre nori sau poate - unii susțin - ar putea fi acel firicel de lumină ancora strălucind în întunericul prin care adesea orbecăi ori mâna din neant ivită tocmai când luneci fără sprijin în gol de fapt nimeni nu știe precis cum arată și se mai crede c-ar fi invizibili imprevizibili și vin doar atuncea când vor - ceea ce e desigur iritant - poate de-aceea oamenii au devenit de-a dreptul
SĂ PORNIM VÂNĂTOAREA DE ÎNGERI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340467_a_341796]
-
cum arde în ochii mei un far, Cascadele durerii veghind la țărm de mare, Și nici cum simfonia din mine curge iar Din chip de neputință, în chip de alinare ... Tu m-ai văzut, dar ... n-ai văzut aievea, Cum lunec înspre valuri tristețea unui gând Și n-ai văzut talazul spre mine cum venea, M-ai rătăcit în gheață, în gheață rămânând ... Ai încercat arome din mine să deguști, Dar n-ai simțit parfumul din anii-mi tinerești Din note
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
Acasă > Poeme > Dragoste > DĂ-MI MÂINILE IUBITE Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Dă-mi mâinile iubite Dă-mi mâinile iubite Și lasa-le să-mi cunoască trupul , Să lunece lin că un sărut ... Pana-ma vor dezbrăca de singurătatea Ce-mi rânește carnea . Dă-mi mâinile iubite Și lasă-mă să-ți joc degetele În sălbaticia părului meu ... Să fim , încolăciți amândoi În timp răscolitor , mereu tineri . Dă-mi
DA-MI MAINILE IUBITE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340501_a_341830]
-
dai, și în odaie Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie, Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate. Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gândirilor dând viață, suferințele întuneci; Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară, Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate! Câte țărmuri înflorite, ce palate
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
Monotonia nopții infinite înceta pe la patru a.m.. Bunica se instala, sub lumina veiozei, la războiul de țesut. Brațele ei harnice băteau firul și învârteau suveica. Veneau vecini la taină în casa bunicilor mei. Povesteau despre vremea trecută. Pe zăpadă afară lunecau sănii, iar pe geam, raze de soare palid, care totuși în cameră trasau o dâră în care vedeam atâta materie mișunând. Mă surprindea nonșalanța motanului de a moțăi cu nasul în raze. Răsadurile se pun în ghiveciuri iarna. Pe urmă
Despre munca eficientă: Trebuie să existe o anumită concordanță între acțiuni și planuri, dacă vrem să scoatem din ele toate roadele pe care le pot da. Lucian Blaga () [Corola-blog/BlogPost/339668_a_340997]
-
de fotografie să zburde liber să îmbrace singurătatea masca visului ființelor inimii trecutului e ca o scenă de teatru în care toți actorii au aceeași culoare se trăiește intens într-un fond sepia fără scăpare cortina se lasă greu fotografia lunecă în sertarul mesei de nuc lacrima sferei în care viața a început o simt adâncindu-mi palmele blânde pe fruntea lăsată ca într-o rugă în fața celei care îmi aducea odată demult lingurița de fericire înainte de deschiderea pleoapelor de copil
77 ( GÂND DE ZI 8 NOIEMBRIE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342058_a_343387]
-
-n preaplinul de senzații Ce-apar de pretutindeni,revigorând pregnant Clepsidră nefinită,dintr-un nisip feeric Cenușă din văpaia spontană de sublim Așază timpi pe timpul inseminat fantastic Din mângâieri de astre născute omonim Turist indubitabil pe-acest tărâm oniric Imponderabil lunec prin spațiu,interzis... Îmi rup zâmbind biletul de-ntoarcere acasă: Acesta este locul etern ce mi-am promis! Dan Mitrache Referință Bibliografică: ALTĂ DIMENSIUNE(Omagiu de Ziua Pământului) / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1208, Anul IV, 22
ALTĂ DIMENSIUNE(OMAGIU DE ZIUA PĂMÂNTULUI) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341850_a_343179]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > TIMPUL Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 748 din 17 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului TIMPUL Strop cu strop lunecând onctuos în clepsidră picăturile de melasă sufocă în gustul fericirii perfecte zborul efemeridei. PE TREI SURCELE Răsunet ascuțit de pinioane ruginite zgâriindu-mi timpanul zodia cancerului iar urcă pe cer înnălbind orizontul și-obrajii pântec ai celui pe trei surcele
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
gust. Privi spre aragazul de pe care nu lipsea niciodată la ora prânzului crăticioara cu mâncare încălzită, căutând din ochi un ceainic. Prin fereastra dinspre balcon, cu geamul cam prăfuit, așa cum altădată nu se întâmpla, lumina se cernea în mica bucătărie lunecând peste mobila învechită, încremenită într-un timp demult trecut. Să fi avut dulapul de bucătărie făcut din lemn masiv, o jumătate de secol? Dealtfel și mama știa să își păstreze cu grijă lucrurile. - Mi-e sete - spuse Eliza, cuprinsă de
CEASCA DE CEAI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342403_a_343732]
-
Cele ale Elizei, cu același model, demult se spărseseră toate, dar ale mamei uite că rezistaseră. Își aruncă privirea pe ceas. Nu trebuia să întârzie. Totuși, parcă îi venea greu să se ridice și să plece. Și în timp ce privirea îi luneca peste dulapul de bucătărie, se gândi cât de diferit trece timpul peste oameni și peste lucruri... - Știi că a murit și Catife? Parcă nici nu-mi vine să cred; avea doar vreo șaptezeci și șase de ani - tocmai spunea mama
CEASCA DE CEAI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342403_a_343732]
-
argint a început să cânte. Îl știa. Și cântecul ei a umplut văzduhul și eram convinsă că tu l-ai auzit. Am fugit într-o altă țară sperând că vei fi acolo. Am intrebat în drumul meu nisipul fierbinte care luneca sub mersul meu și el a spus simplu, “niciodată”. El nu a venit aici. Am fugit atunci peste nămeții de zăpadă și am cerut ajutor palidului soare care făcea să strălucească imaculata albeața a străzii. “Nu-l caută aici” am
TE CAUT de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342672_a_344001]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > APUS Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului apus noiembrie -n gravuri de catifea, încă mai sunt țipete prin grădină și frunzișul care lunecă galben încă mai sună a ocarină spartă, prin ziua scurtă se revarsă ușor picuri de amintiri, fluvii moarte, turme de dealuri din copilărie, podgorii și pescăruși desenați pe cer, chipuri și voci care-au murit în sufletul meu, și mereu
APUS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341119_a_342448]
-
nu fie oropsită... Merele sunt parfumate, acrișoare, mari și roșii - că se văd de la distanță și îmbie pofticioșii. Adam o vede pe Eva - jos în vale, la izvoare, și-l cuprinde marea sete văzându-i merele-n zare. De sub tufe lunecând, într-un Măr-Domnesc se suie șarpele chitit să-i facă - fructul oprit să-l începă. Se preface că nu știe și să-ncerce îi îmbie cu un mare Măr-Domnesc pe cei doi ce nu-ndrăznesc. Pentru mărul roșu, mare, calcă
POEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344336_a_345665]
-
visul se-aruncă, Prin versuri, pentru-a nu știu câta oară, Tresare într-o deplină poruncă... Nerăbdătoare, toamna în mersul ei Cât o bătaie lungă de aripă, Îmi prinde rima în cod știut de zei Lăsând vecie-n fiecare clipă... Lunec prin visul cu aripi suave, O,..ce dor mi se facuse de tine! Te pierdeam....și clipele erau grave... Tu?... cum, când ai apărut lângă mine?! Referință Bibliografică: PĂMÂNTUL S-A TREZIT DESCULȚ / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PĂMÂNTUL S-A TREZIT DESCULŢ de LIA RUSE în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344401_a_345730]
-
inima. las palma pe podea. oricum mi-aș așterne trupul te simt răsucind cuțitul adevărului în geometria aerului pe care-l respir, care mă inspiră și aspiră. îndoi două degete și bat tactul așteptării. mă văd multiplicată pe pânza apei. lunecă liniștită la picioarele mele. nu mă mai udă, nu mă mai atrage aruncarea în centrul inelelor din ce în ce mai mici. chipul tău lasă urme adânci pe fiecare circumferință. aleg conul cu vârful înfipt în adâncul apei. îl privesc răsturnat. îmi las pleoapele
ALTE LITERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343852_a_345181]
-
se scurgeau, Toamnă, iarnă, primăvară... Așteptam cu dor în suflet, Prima zi, caldă, de vară. Cosița blondă mi-o-ndreptam, De la apus, la răsărit... Așteptând să se-mplinească Visul, în taină împletit. Soarele, cu a lui vrajă, În inimă a lunecat... Și o rază aurie, Trupul mi l-a-mbrățișat. La el în brațe îmi este cuibul, Și îi apartzin doar lui... Nu mai sunt "floare de câmp"... Sunt...."Floarea Soarelui"! NOAPTE Noaptea cerne din văzduhuri, Praf de stele, stropi de vise... Luna
METAMORFOZE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343941_a_345270]
-
ne ține de mână sub felinarul aprins, șoptind vorbe de neînțeles, Îngerul ce ne apropie de vis și de aura Lunii, fără să știm gândul lui, pentru că El este cel ce veghează, să nu cazi, iar de se-ntâmplă să luneci pe frunzele reci, lăcrimând uneori, El întinde o aripă și te înalță încet, lângă inimă, pentru că știe cum treci, ca un cântec pe ape sau pe țărmul de aur, unde El, numai El te cuprinde într-o privire albastră și
POEME SFERICE de IULIANA PALODA POPESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344004_a_345333]
-
brațele întinse vrem să cuprindem marea, în care amintirile noastre se leagănă și se înalță în vântul de seară, cum numai trandafirii știu, înfiorați de un sărut! SEMNUL ÎNGERULUI Când va fi, nu vreau să știu dinainte, ci doar să lunec precum frunza de aur, pe apele râului străjuit de arini - spune bărbatul îngândurat, în timp ce privește Cerul înalt!... Când va fi, vreau să mă înfășați în vălul de fum al câmpiei, dar să nu îmi acoperiți mâinile, pentru că va veni vremea
POEME SFERICE de IULIANA PALODA POPESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344004_a_345333]
-
când încă putea alege să călătorească fie cu acceleratul, fie cu personalul ori trenul de noapte, dotat cu vagoane de dormit. Cu anii, linia de cale ferată se șubrezise tot mai mult și trenurile își încetineau mersul în multe locuri, lunecând pe șine cu precauția unui acrobat pe sârmă. Și firește, ajungeau din ce în ce mai târziu la destinație, cu toate că prețurile biletelor urcau într-un veritabil zbor. „Dacă o ținem tot așa, vom ajunge să călătorim cu diligență” - își spuse Platon privind în jur
CEAȚA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342751_a_344080]