1,582 matches
-
39-42). Tăcerea mesagerilor divini retranspune în inima ermetismului muțenia lunii din aceeași poezie leopardiană, acea liniștea oferită drept răspuns la întrebările păstorului rătăcitor: Ce faci tu, luna, în cer? Ce faci, o, spune-mi? Tăcută luna / Ieși în amurg și luneci / deșertul contemplând; apoi te-ntuneci. / Cărările eterne / Să le străbați nu ești sătula încă? (idem, vv. 1-6).290 Întrebările adresate lunii rămân fără răspuns așa cum în versurile ermeticului nu se îndeplinește dorința poetului de a auzi glasul mesagerilor. Deși comun
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
puteam ține de ei. Pantofii soră-mei de la carei împrumutasem îmi îngreunau mersul pentru că-mi erau largi, iar cele două sacoșe pe care le aveam mi se părea că au tone... După ce am traversat șesul aveam de urcat un deal. Obosisem, lunecam mereu pe clisa înghețată de sub zăpadă și pantofii mereu îi pierdeam rămânând în urma cârdului. Un timp l-am mai văzut pe ultimul din grup, Costache Luță din Dănești, apoi a dispărut și el în întuneric. în surdină le mai auzeam
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
noi, astăzi, cu greu încropim înțeles.” ,,Și ce încîntare pe înfriguratele degete cînd, prefirînd răveneala călduță a brazdelor mari, nimereau pe cei trei minunați ochișori învăscuiți pe o mică mărgică de sticlă, abia cît e bobul de nohot; sau, cînd, lunecînd în ispită, pe rînd, cîte unul, cercau inelușuș de fildeș țîșnit rostogol spre lumină prin vreo crăpătură de bulgăre care, fusese și el zdruncinat cu puternicul vărf al brăzdarului. Cine mai știe de cîte ori, veseli, ne-am tot aplecat
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
al lui Vasile Voiculescu care are doar o activitate de referent literar. Ion Minulescu va mai publica, între 1941 și 1943, un singur ciclu nou, Patrusprezece inedite. Tonul și tematica nu diferențiază poeziile acestea de cele publicate în interbelic. Poezia lunecă în continuare între ironie, autoironie și ușoară melancolie. E o poezie discursivă și, poate, din acest punct de vedere, apropiată de cea a generației războiului. Se distinge poate doar prin seninătatea tonului, prin lipsa de înverșunare chiar și atunci când intenția
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
îmbrățișare de iederă brună". De aici totul se pierde în același senzorial, ciudat, în care sugestia sexuală și grotescul se prelungesc una-n altul, "Sărutul meu de departe, de foarte departe/ pe sânii ei țuguiați fantomatic va trece;/ spre pulpe lunecând ca un melc,/ pe coapse își va lăsa visul umed și rece". Sunt poate aici reminiscențe din universul barbian al sexualității exacerbate din lumea gasteropodelor, totul însă se datorează "curei de hașiș", care stă și la baza scrierilor, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Acești străini, barbari de la miazănoapte și miazăzi, urmează năluciri și patimi ale clipei; în sufletul lor nu trăiește un Bizanț al tuturor veacurilor, ci un Bizanț de o zi, când pot să câștige sigle și să bea vin, după ce vor luneca prin sânge" (p. 50) - textem diatropic, provenit din hibridizarea expresiei "Dumnezeul tuturor veacurilor" cu motivul "Ierusalimului ceresc"; "[12] este o corabie care se chiamă pământ și plutește spre veșnicie" (p. 53) - textem bazat pe un îndemn al Sfântului Nicodim Aghioritul
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cu lanțuri la picioare, legați câte doi, într-un convoi de vreo patruzeci de deținuți de drept comun, escortați de gardieni și soldați, am ajuns în Gara de Sud. Era un ger groaznic. Ziua fusese călduț iar zăpada era sticloasă. Lunecam în dreapta și în stânga și brățara ruginită a lanțului ne provoca răni și dureri acute. Gara forfotea de lume: soldați care mergeau pe front, patrule românești și nemțești, tot felul de oameni, cu și fără căpătâi, atmosfera stării de nesiguranță și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Pe peretele parapet al luminatorului Icoana Împărătească a Mântuitorului pictată de Costin Petrescu lumina atmosfera de tăcere și suferință; în capătul celor două brațe ale T-ului, Icoana Maicii Domnului cu Pruncul în brațe, de același autor. Starea mea, care luneca spre blazare și depresiune, s-a schimbat brusc. Fără să vreau mi-am împărtășit cugetul: Fraților, nu suntem singuri în această suferință. Mântuitorul e cu noi. A venit aici înaintea noastră. Să ne întâmpine, să ne primească, să ne mângâie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
s-a ridicat din pat și probabil a vrut să-l cheme, dar a căzut lângă ușă. Tata a auzit bușitura și s-a întors vrând să intre în cameră. Am căzut, a răspuns mama. Împinge ușa mai tare, să lunece preșul cu mine că nu mă pot ridica. Tata a împins; cu destulă greutate a reușit să se strecoare în cameră. Aprinde lumânarea (care era totdeauna la îndemână), i-a zis mama, și du-te la vecina Vetuța să-ți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de noapte și mă ține fără somn! banchete și spătare în odihna celor care se așează și să le scoți caracterul virtual, Scînteia ceferistul cu ochelari și roțile de cabluri mai înalte ca un stat de om, dăm peste omul-melc, lunecînd pe balele lui tehnologice, închipuire albă clădirea gării Rebricea, el mînca semințe, lanterna prezența lui în mînă, stația pe stînga haltă în somn, înaintea Romanului dacă mergi între două femei scapi? depinde de kilometri! banchetele nu mai sînt virtualități cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la peron, suprimă afacerile pe picior ale țigănimii, fără pungi de semințe de spart în dinți la călători, geam identic cu osul frunții, noaptea dincolo confirmă luna, îndemnurile ei la "Feroviara", spectacolul reluat, cît aplomb pe actori! decorul revoluționar, tabloul lunecă uns, strălucirea unui iaz, lacurile stațiunii piscicole, hieroglifa becuri tremurătoare, cartoanele nopții fug la stînga, luna și părerile rămîn, ai răspuns după ele într-o mie de feluri, să se dezvelească cortul mărturiei voinței să nu se răspundă! dixit ex
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
genetic pe circuite, dar pentru ce, pentru ce? poartă-ți, nepoate, uniforma de călătorie, e o trecere, iei contact cu noi! apropierea Bucureștiului tot tacîmul ordinăriilor antropice, îndeosebi dilatarea componentei feroviare, garnituri în triaje, grilaje, denivelări pe lîngă liniile care lunecă, podul Grant arhetipal, România capitala ei, cele de dincoace de Pod. Ora 8,35, translație pînă la Gara Basarab, în personalul București Deva, guri de aer de București, Gara de Nord, Gara Basarab, circulația cea mică a fost parcursă, hrană, pe marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
intertitlu D.R. Popescu, de Re Popescu, o luăm ca pe o excepție, dar e regula halului în care le stricăm pe toate: unul din trei bărbați bucureșteni e impotent ori infertil, titrează "Libertatea" de București, cu supratitlul că din cauza poluării, lunecînd pe linie luciul ploii, viteza mică prinde în joc cercurile de cădere de picături, am dublat o garnitură, să fi fost cea de Tîrgu-Neamț, sosită mai înainte, tracțiunea diesel marca "Faur" București pe linie electrificată, oraș peste deal și sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
nenăscuți, ajung la destinație! ciudățenia nopții, prea sînt smolite ferestrele, Hălăucești clipirile neliniștesc mai rău, ne soarbe pacea, exagerăm electric luminătorii, pacea în neliniște, Mircești, apoi legea vitezei, că nimic nu este mai rapid ca moartea! Săbăoani umbra de bicicletă lunecă pe alături, stăpînul a ținut-o de coarne, simbioză, clădiri lamelare la uzina de țevi Roman, agresiune în întuneric, gramatica narativă neschimbată, Roman cu țestosul cel mai apropiat sărind din somn, Bacăul? zîmbește-i, m-am ridicat, mă cumpănesc între banchete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
clădiri membra disjuncta, gara gălbuie virează cu Podu Iloaiei numele ei, chenare albe, ferestre boltite și chenăruite, în altă ordine de idei eticheta de pe zid, la bază poveștile de tineri în lungimea peronului, rîs de prezentare fetișcana de una singură, lunecă vagoanele, întinde gîtul, pași secvențiali din viteză, zăcem, trenul aduce în plus iluzia mișcării, haltă, posibil Budăi, golul cîmpului, și din pietrele acestea pot ridica fii lui Izrail! mașina Salvării în tangenta arcului de elipsă, albastrul din girofar îi șterge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pronunță cum se scrie, fond indigo, legătură de sfoară cu fundă, de la antici moda la scuturi mai elocventă ca moda la femei, ultimul apărător al ei curelele de piele răsucite valuri la rucsacul kaki, umflă în spațiu Möbius, Pașcani Triaj lunecă în nașterea lui, liniile luminate, clădirile aferente, rampe, depozite, pereți de căi ferate pe stoc, cu rîndurile de șine montate în beton funcționalitate virtuală, de aici momentul inefabil: în feroviar trecerea trenului, în literar literatura, Muncel instalații, echipa tehnică pustiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
brazi, pale de pădure, tunel, cetina dincolo de brad, în paleografia reprezentării incerte, trei tunele, umbra albă zăpada, al patrulea tunel cetină, conuri deslușite mii, mii, să cîștige trunchiuri cetina! tunel-despicare de masă lemnoasă în croaziera marină, în vreme ce farmecul este altul, lunecat pe arheologia feroviară, cum s-a fixat traseul căii cîndva, tunel cele curente, întîlnirile alb-verde, de moliciunea primăverii peste tot estemele se întremau unde fără curgeri, traiectorie în final, gestul ancestral al aterizării, șoim mișcat în vînt s-a prins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ca vremea de apoi, limita județului Satu Mare "Sîmbra oilor" popas turistic pe apele de pămînt în asfințit, peste Țara Oașului, clipa de cădere la șesuri, coborîrea pe serpentine, biserică de schit nouă, galben țipător trupul de lemn, strălucirea turlelor, dubița lunecă în aceeași viteză și direcție, urmează curba de nivel pe prăpastie, paralelism iluzoriu, se apropie, observația de logică este cu putință în erori și face diferența în real, încrucișare pe cotul din obîrșia văii, Huta Certeze hută cu sens de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și, mai rău decît ele, pentru vorbe, așa are trupul suflet, nașă, hai că tre' să coborîm! ăi, nașă! iese femeia dintre banchete, ia gențile, zîmbește, Ruginoasa șosea cu pantă, castelul după lanțuri de becuri colorate, trei perechi de tineri lunecă, la fiecare fata cu țigara între degete, îți dau scînteile pe geaca roz! nașă, noi te-am lăsat singură ca să bem și am urlat la ieșire, ne-ai auzit! luna unica existență, și prezervativul "Cosmopolitan" a început să dea sfaturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Muzeul etnografic Tîrgu Mureș etnografica, ca gen alternativ constituirea ei, mioriticele cuvinte de răboj, cîinii de vatră, cupa, cujbele țin de obiecte nu mai mult decît îndemînarea lor de duh, Strabon geto-dac, alături de bou oaia, turmele sînt marea lor bogăție, lunecă în uitare, ignoranța asigură prezentul, actualizat deplin în țest la muzeu, erau și din piatră și din lut, rîșnița cu bălătruc din neolitic, îmblăciu nu îmblăci, forma trecut a prezentului înnoiește arhaismul, receptare și rațiune prin sentiment fiarele de plug
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
avem cu ce bate, damă, valete, ce ai acolo? slab! ce-ai luat, un șăpti? piper negru, boabe sau măcinate! băsmăluțe parfumate! "Doina" s-o scumpit, doi lei! doar nu le fac eu! vanică curată, este și vanică murdară? concentrată! lunec cu pungile să pornească trenul, zîmbetul nemișcat flotor la bătrînețe, mă duc pînă la Petrești, la Petrești și-napoi, mîine mă duc la Strășeni, căldura asta, pîn' la Ilie Pălie ne face săraci complet, ș-așa sîntem săraci! rouă ieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
întâmpinat greutăți ridicole când am încercat să mă cațăr înapoi pe piatră. „Muntele“ e puțin prea abrupt, scobiturile prea strâmte. Valurile molcome mă tachinau, ba înălțându-mă spre suprafața falezei, ba trăgându-mă îndărăt. Degetele mele, bâjbâind după o falie, lunecau întruna. Simțindu-mă obosit, am înotat în jur, căutând alte locuri unde marea se zvârlea neastâmpărată înainte și înapoi, dar încercarea de a mă cățăra s-a dovedit și mai anevoioasă pentru că apa era foarte adâncă și chiar dacă stâncile de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de seriozitate scoțiană pe care te puteai bizui și care i-a fost de ajutor. Nu-i ușor să-i descrii înfățișarea. Are o frunte înaltă și un profil foarte atrăgător. (Uneori te poți îndrăgosti de un profil.) Linia frunții lunecă printr-o curbă fină către un nas mic și drăguț, care se năpustește spre tine, deși nu are vârful în vânt. După aceea urmează o linie dreaptă ce sfârșește într-o bărbie hotărâtă, în care se cuibărește cea mai vagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bătrână, oricum mai bătrână decât fetișcana băiețoasă, radioasă și năstrușnică de care-mi aduceam aminte. Dar fața ei avea o viclenie prudentă, reținută, care-i dădea formă și o făcea încă frumoasă, cu fruntea-i înaltă și linia impetuoasă ce luneca spre nasul delicat, aproape răsfrânt. Ochii căprui, luminoși, erau încercuiți de roșeața unor lacrimi de curând vărsate. În timp ce o priveam mă simțeam triumfător și încântat; dar arboram o mină încruntată. Lizzie își coborî privirile, se sprijini cu o mână de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
n-am privit-o niciodată ca pe un loc de adăpost. Ea penetrase în sfera eului meu și se afla în mine, o substanță pură a propriei mele alcătuiri, așa ca nervii, ca sângele. Dar celelalte, în timp ce rătăceam de colo-colo, lunecând, și clipind din ochi, și instabil atașat de pământ, celelate se aflau acolo: Lizzie pictată de Terboch, Jeanne de Nicolaes Maes, Rita de Domenichino, Rosina de Rubens, [i iată un încântător studiu semnat de Greuze, reprezentând-o pe Clement așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]