1,120 matches
-
drăguță, nu poate să nu-și amintească de cea lângă care a trăit cele mai frumoase clipe din viață și pe care a pierdut-o pentru totdeauna. Născut în burg, crescut sub felinar și cu trotuar în fața casei, cu pantofii lustruiți și pantalonii călcați la dungă, cu tradiții și obiceiuri specifice vieții de oraș moștenite de la înaintași, a căror origine citadină mai lungă de cel puțin două veacuri nu putea fi contestată, a fost catapultat pe nepusă masă undeva în inima
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și limpede, brusc apăru drept în fața lui o pălărie deja cunoscută, suspendată ca la circ, apoi sub pălărie un cap de bărbat proaspăt ras, două brațe care pluteau în vid sfidând legile gravitației, două picioare încălțate cu pantofi negri proaspăt lustruiți și la sfârșit trupul, care a unit aceste componente într-un tot unitar. Întreg fenomenul acesta, de materializare a unei ființe vii, s-a produs în maximum trei secunde. În fața lui se înfățișă în toată splendoarea un bărbat în vârstă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a mustății! Numai dacă respecți condiția, vin la întâlnire! Este ultimul meu cuvânt. De acord, mâine la ora șaptesprezece în față la Ceas! După cum a promis, a doua zi, în fața Ceasului de la Universitate, cu mult înainte de ora fixată; cu pantofii lustruiți, cămașă albă și cravată aproape roșie; într-un costum cărămiziu cu careuri asemănătoare cu cele de pe mesele de șah; cu pantalonii la dungă și un buchet uriaș de flori de mai multe culori pe care-l ținea când în mâna
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
săi mari unși cu grăsime de pasăre. Aștepta așa în singurătatea în care păru că se retrase fără a mai vorbi cu nimeni, doar cu ochii sfredelea cu voluptate atmosfera încărcată a încăperii. Se lipi ușor de perete lângă ciomagul lustruit cu care venise și rămase așa străin de sine și de tot ceea ce era în jur. Cu bărbia în piept începu să răsufle ritmic și atunci întreaga trăire lăuntrică răbufnea uneori mișcându-l ca o cutremurare. Spre el se îndreptară
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
ideea în sine de piață liberă. Dogma ecranează adevărul, ca și interesul și în alte formule, asupra cărora ne vom opri cu altă ocazie. Toate, chiar fără excepție, arată un lucru: piața funcționează corect pentru economiile cu logistică de învingător lustruită de sute de ani și care au ocupat arealul de raționalitate decantat de piață. În fond, piața raționalizează în centrul mereu concentrat prin centrifugarea șanselor periferiei în zona ceteris paribus. Pentru toate aceste situații, analiza economică manifestă o rezervă absolută
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
că nu contează în materie de îndreptățiri: Economia nu are simț etic. Dar, din păcate, tocmai acest handicap tulbură pretenția de limpezime a cogniției raționalizate ce stă la baza Economiei. Mai totdeauna Economia se transformă în Politică dintr-o vocație lustruită luciferic pentru că i se refuză accesul la calea regală a fizicii. Pentru asta își pervertește nu doar mijloacele, dar și scopul, nemaifiind al ei când își pierde autonomia cognitivă. Consecința cea mai perversă se întâmplă, ciudat, în fiecare dintre stările
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Ea 2: Mă bucur. Am gătit pentru mai multe zile. Mîine curge apă caldă și vreau să spăl. S-au adunat un vagon de rufe. Dar mai ai cămăși curate. (accentuînd) Și maieuri, și chiloți, și ciorapi, pantaloni călcați, pantofi lustruiți... El 1: (parcă dîndu-se la o parte) Și? Ea 2: Și mai ce? El 1:... Ce mai e pe teren? Ea 2: Toate bune și frumoase. Dacă plouă, depășim planul. El 1: Și dacă nu plouă? Ea 2: Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
chem pe Ovidiu... Costache: Ce să-ți facă Ovidiu... Mai mult te tulbură... te dezechilibrează... Octav: Păi ăsta e și rostul lui Ovidiu... Să mă dezechilibreze... Mona: Deci ai trecut la rubrica paradoxuri... Octav: Nu, iubito, sîntem la rubrica "banalități lustruite". Oare e așa de greu de înțeles că numai șocul, numai o zgîlțîire, cît de mică, ne poate salva de un echilibru care ne încremenește! Păi ce altceva e o revoluție dacă nu stricarea unui echilibru care devine toxic, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe cap un melon, așezat rigid ca un semicilindru, pe trup un pardesiu, sau un semi-palton ușor. Ghete subțiri, corecte, încheiate anacronic cu nasturi, călcau de-a dreptul pe zăpadă. Melonul și semi-paltonul băteau în verdele lucrurilor prea vechi, prea lustruite, deși ținuta omului era de o corectitudine înțepată de mare gală. Contrastul între acest om și restul trecătorilor era așa de izbitor, încât te gândeai pe dată la un boier scăpătat, inadaptabil, la unul din acei aristocrați arheologici și plini
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
păreri despre fapte, lucruri și oameni.>> Pînă să o întrebe pe doctorița Lina <<Ce se petrece? >>, cînd capătă un răspuns "idiot", Mini este, metonimic, "privirea descriptivă", avansînd, prin deducție, concluzii parțiale: decorul semnifică, definește în stilul realismului. <<Dacă nu erau lustruite se gîndea Mini ce frumoase ar fi fost. Dar n-ar mai fi corespuns cu casa și locuitorii ei... Pe cînd așa, totul era în armonie: Lenora și Hallipa, slugile, casa, moșia, pianul cu coadă (...). Bufetul Hallipa era un parvenit
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
peste o mie de oameni. biniș = haină lungă și luxoasă de ceremonie și paradă, din postav, fărămâneci sau cu mânecile despicate și îmblănite pe margini. bohcealâc = legătură în care erau strânse darurile oferite mirelui sau nașilor. bogasiu= materie colorată și lustruită. bu luc ba șă = co man dan tul unei unități militare cu efectiv de 50-70 de oameni. butcă = ca re tă, tră su ră cu 4 sau 6 cai. cacom = hermină. canavăț = pânză rară de mătase din care se făceau
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
îm blănită cu cacom sau vulpe. călțuni = cizme scurte din postav, pâslă sau fetru. ceapraz = ciucure de mătase, bumbac sau lână. cintieni = șalvari purtați de jupânese, lucrați din gher me șut sau alte materiale. ciohodar = slujitor al curții. cit = stambă lustruită și înflorată. clironom = moștenitor. condoragiu = pan to far. conteș (con toș) = haină boierească de ce re mo nie foarte elegantă și scum pă. diată = testament. dulamă = haină lungă boierească de ce re mo nie încheiată în față cu cea pra zuri și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
aș avea absurd credință a dacilor/ Cei înșelați atât de mult după moarte". (Amân mereu) Asemenea congenerului său, Nichita Stănescu, Ana Blandiana deplânge imperfecțiunea pe care chiar și cuvintele o dețin: "Se iau cuvintele proaspete și se vorbesc,/ Până când rămân lustruite, egale,/ Și nimeni nu-și mai amintește/ Ce formă aveau și ce sens". (A treia taină) Cuvintele Anei Blandiana sunt, însă, extrem de complexe, ele conținând atât metaforele blagiene, cât și necuvintele stănesciene. Dacă la început, cuvintele creează imagini și metafore
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fier mi-i număr Și-o toropeală rece, Lucidă m-a cuprins Mlădița mi se trece Și-mi cade de sub umăr Să fie somnul, oare De piatra-nsingurare Sau numai moartea... Bună, atotcuprinzătoare. L'Eternel Retour Sunt pietre încheiate Atât de lustruite și finite Că numai împietririi sunt menite Sunt ființe care-n șapte vieți trăite Nu le-au trăit decât întrezărite Și dacă azi chemarea nu mă-nșeală Trăgându-mă spre starea minerală Ca forma perfectibilă s-o capăt M-aș
Poezie by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/8698_a_10023]
-
românești. Pe pereți, lucrări de Verona, de Ștefan Popescu, de Simonidi, de frate-meu"580. Sunt situații unde importul estetic este menit să evoce, dimpotrivă, înrădăcinarea în tradiția românească de sugestie liturgică. "Candelabrele peste tot în stil danez, de alamă lustruită, imitație perfectă a policandrelor noastre bisericești"581. Scara are în drum o loggia, unde se află un bust în marmoră realizat de Paciurea, bust care consacră amintirea mamei. Nota intimistă se inserează prin acest reflex spectral la genul feminin, geniul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Hainele trebuie să fie curate și bine călcate. Nu te îmbrăca cu haine descusute, rupte sau cu nasturi lipsă! Îmbracă-te adecvat fiecărui anotimp, cu haine nici prea largi, dar nici prea strâmte! Încălțămintea să nu fie prăfuită, ci curată, lustruită și potrivită cu locul în care te afli. Parfumul trebuie să lase un miros discret. c) Gesturile Tușitul nu este jenant atâta timp cât folosești o batistă sau un șervețel pentru a nu împrăștia microbii către ceilalți. Strănutul poate fi mai puțin
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
pe cap un melon, așezat rigid ca un semi-țilindru, pe trup un pardesiu sau un demipalton ușor. Ghetele subțiri, corecte, încheiate anacronic cu nasturi, călcau de-a dreptul pe zăpadă. Melonul și demipaltonul băteau în verdele lucrurilor prea vechi, prea lustruite, deși ținuta omului era de o corectitudine înțepată, de mare gală. Contrastul între acest om ciudat și restul trecătorilor era așa de izbitor, încît te gîndeai pe dată la un boier scăpătat, inadaptabil, la unul din acei aristocrați arheologi și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în așa fel încât această energie nervoasă să lucreze în contul nostru. Ținuta îngrijită Un alt punct în a deveni stăpân pe sine este modul apariției în public. E nevoie să ne tundem sau să ne coafăm? Ne sunt pantofii lustruiți? Ne-am călcat de curând pantalonii sau fusta? Dacă nu avem toate aceste lucruri puse la punct putem crea impresii negative înainte de a începe să vorbim. Să fim vioi și activi, dar nu artificiali. Nu ne aplecăm asupra pupitrului, nu
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
soluțiile. De îndată ce încep să fie produse soluțiile, putem să le comentăm, putem să le conectăm cu altele și putem încuraja generalizarea lor. Cel mai mare rău pe care l-am putea face ar fi să le dăm niște cursuri bine lustruite, ticsite cu cele mai recente noutăți din reviste scolastice groase și costisitoare și cărți ceea ce ar fi, sunt convins de asta, o pierdere de timp. Desigur, recunoașteți că par a cauționa ceea ce, uneori, s-a numit metoda socratică a lui
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
balamuc tot felul de hîrburi ale civilizației. Poți vedea de pildă un barometru, cu un călugăr capucin care cînd plouă iese din chilia lui; gravuri de o sluțenie care-ți taie pofta de mîncare, toate în ramă de lemn negru lustruit și cu dungi aurite; o pendulă încadrată în solzi de aramă; o sobă verde, lămpi de Argand pline de colb și îmbîcsite de ulei, o masă lungă, acoperită cu o mușama atît de soioasă, încît un client poznaș dinafară s-
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
dunga de la pantaloni și obrazul veșnic proaspăt ras. Mi-ai părut tipul cel mai popular, care știa să vorbească și cu portarul, dar și cu o somitate în știință sau artă, un ins care nu avea ce căuta printre “cenușii” lustruiți, veșnic pus pe glume sau morocănos, uneori obosit sau de o veselie excesivă, ca o emanație a străbunilor tăi, mai mult ca “hâtri buni de glume”. Mai înalt decât noi toți ceilalți frați, aceștia pe care i-ai iubit cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a te îndepărta de spectrele textelor sale. Este nevoie, cum preciza Fernando Savater, de „exerciții de defascinație”, de o lectură dehagiografică pentru o astfel de întreprindere. Ego-scrierea cioraniană este seducătoare, contaminant de persuasivă, o disanghelie inclasabilă, un labirint de oglinzi lustruite. Sunt binecunoscute etichetele atașate găndirii și textului cioranian, atitudinile pro sau contra, trecutul politic deocheat sau circul mediatic legat de moștenirea culturală etc... cu toate acestea amplitudinea evenimentului - Cioran este dificil de interpelat. Există lecturi singularizatoare, comparații „metodice”, intervenții tematice
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
sută, din toate minaretele se ridica îndemnul spre contemplație ca și cum liniștea dinainte s-ar fi spart în mod necesar în afirmarea unei nevoi tot de liniște. Urcară două trepte, deschiseră o ușă grea de stejar înnegrit la flacără și apoi lustruit. Intrară într-un vestibul lung, alb, în care lumina pătrundea printr-o mulțime de ferestre lungi și atât de înguste încât un om n-ar fi putut intra prin ele. Argatul care-i însoțea mai deschise o ușă și-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
făcuseră înaintașii ei. Spătarului i se părea că într-un fel are în față întruchiparea odăii în care pășise. Tavanul din grinzi de stejar, înnegrite de fum, cioplite aspru cu securea, pereții văruiți alb curat, cele două laițe din lemn lustruit acoperite cu macaturi macedonene țesute cu modele geometrice în diferitele nuanțe de lână seină, jilțurile turcești din lemn de stejar cu încrustații de sidef și de fildeș, paravanul ornat la fel, ascunzând un colț al odăii, cu un șal de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Prânzim în iatacul doamnei, hotărî vodă și se retrase cu cei doi fii ai săi în spătăria cea mică. Știa că aceasta este încăperea preferată a lui Ștefan; frumoasă și intimă, lambrisată cu panouri din lemn de cireș abia, abia lustruit, tavanul albastru cu stele argintii de diferite mărimi desenate cu meșteșug era cel care-i dăduse numele, căci atât grămăticii cât și marii dregători îi spuneau toți într-un singur fel, spătăria cu stele. Duminică la ora aceea nu era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]