766 matches
-
destinului, sună ciudat, și câtă importanță are... Pentru mulți, viața e un cumul de erori. Erori neștiute, abateri imperceptibile de la legea naturală sau legea relevată, contrarieri ale dreptei naturi. Erori în aparență banale, cum ar fi eroarea de a fi mâhnit, care este o agresiune împotriva ta însuți și care îți înjumătățește puterile. Sau conflictele cu sine, cu semenul, cu spațiul, cu sacrul - și toate ne strică viața. Prin cumul, erorile fac o cifră mare și omul moare înainte de vreme sau
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
tatăl Crăiței și al Mădălinei. Avea să înțeleagă Bart astfel de raționamente sau nu? Avea să accepte el că rațiunea trebuia să treacă, în mod fatal, înaintea iubirii? Cum să-i explice, fără să-l supere și fără să-l mâhnească adânc, că ea, de fapt, nu voia să se despartă de Liviu, cu toate greșelile lui?... Ce-avea el să spună, cum avea să reacționeze?... Și cum putea, mai ales, ea să-l ferească de suferința ce avea să vină
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
toate acestea, două luni mai târziu, când s-a dat jos din tren la Grand Trunk, bărbatul scund care o Întâmpinase era perfect bărbierit, cu o mutră acră și cu un ten Întunecat, de muncitor. Așa o discrepanță ar fi mâhnit o mireasă obișnuită, dar pentru Sourmelina era totuna. Sourmelina scrisese des, descriindu-și noua viață din America, dar se limita la tendințele noi În modă și la radioul ei Aeriola Jr., pe care-l asculta ore În șir În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Lancaster), îi admira, deopotrivă, pe Scipio Africanul și pe Seneca (prețuind bravura și stoicismul), vedea în invazia sovietică din Afganistan doar un pas înspre Golful Persic (în tentativa Kremlinului de-a controla piața petrolului), nu suporta fotbalul (și, pentru că-l mâhnea nebunia mea dinamovistă, îi lăuda pe Jesse Owens și pe Emil Zátopek), punea cozile din magazine pe seama unei idei perverse a comuniștilor (de-a da oamenilor o ocupație și un scop în viață, ca să nu se gândească la libertate, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ești bun, toate se vor îndrepta. Dacă nu... dacă ești slab și chiar dacă nu reușești, tot fericit trebuie să fii și așa. înseamnă că mai mult nu e cu putință... și, atunci de ce să vrei mai mult!... De ce să te mâhnești pentru ceea ce nu poți face!... Fă ceea ce poți!” i-a șoptit rar vocea. Prin minte îi trecu,... de câte ori, până atunci, viața îl izbise cu fața la pământ storcându-i sânge și lacrimi. Șiroaie de lacrimi zile în șir au curs... frământările se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de patimă, îl duru mai cumplit decât orice pedeapsă. De atunci, simte o cumplită suferință lăuntrică, care îl roade, îl roade neîndurător și astăzi. - Iartă-mă, Fata!... Iartă-mă, că n-am vrut!... gemu el atât de îndurerat, atât de mâhnit, încât îl duru carnea de pe el. Iartă-mă, Fata... Te rog, iartă-mă! Strigă în el durerea mistuit de gânduri rele. Singura lui speranță era iertarea, și, numai Vasilica i-o putea da. În urechi îi reveneau și acum după
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Fii răbdător!... Așteaptă... dacă ești bun toate se vor îndrepta... Dacă nu, chiar dacă nu reușești tot fericit trebuie să fii și așa!... Însemnează că mai mult nu e cu putință, Și, atunci, de ce să vrei mai mult!... de ce să te mâhnești pentru ceea ce nu poți face!... Fă ce poți!” îi șopti gândul. Ar fi vrut să scape de acea discuție cu sine însuși, care îl măcina ore în șir. Sufletul și-l simțea secătuit de suferință și singurătate. Nu mai găsea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Fii răbdător... Așteaptă! Dacă ești bun, toate se vor îndrepta. Dacă nu... chiar dacă nu reușești, tot fericit trebuie să fii și așa. însemnează că mai mult nu e cu putință... Si atunci de ce să vrei mai mult. De ce să te mâhnești pentru ce nu poți face!.. Fă ce poți... Roagă-te!”, îi șopti gândul. Prin minte îi trecu o cugetare din Sanscrita indiană... ”Soarele răsare roșu si tot roșu el apune, Omul bun, în zilele rele, e tot bun ca’n
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de regulă, li se întâmplau altora. Cu un deceniu în urmă, dacă l-am fi văzut organizat la Praga ori la Budapesta, am fi vituperat împotriva Occidentului care ne-a abandonat în sfera de influență rusească. Și ne-ar fi mâhnit atitudinea americanilor, pentru care mereu am avut o slăbiciune, fără să ne bucurăm însă de reciprocitate. Acum, când George W. Bush și Traian Băsescu s-au întâlnit și au discutat tête à tête, când Condoleezza Rice, Angela Merkel, Gordon Brown
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
bani, care te-ar împiedeca să vii, te rog scrie-mi și poate să-ți pot trimite eu. Câteva zile am avut mai mult de lucru și de-aceea de alaltaieri nu ți-am scris. Și acum sunt atât de mâhnit că nu ești aici și am atâtea gânduri încît nu-ți pot scrie pe plac și în toată liniștea. Nicuța mea, dulcea mea Nicuță! [... ].. foarte, foarte, nesfârșit de mult. Când gândesc la neagra mea ingratitudine, la mizeria sufletească de care
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
văd eu ce fac cu ăsta. Olimpia ieși suspinând, iar Stănică o urmă țanțoș, după ce dăduse ceremonios bună seara. Simion, calmat cu aceeași repeziciune cu care se înfuriase, cu aerul chiar de a nu ști ce s-a întîmplat, privea mâhnit la ghergheful lui și la ghemele de lână risipite pe jos și se aplecă să și le culeagă. Otilia se repezi și-i adună toate lucrurile, punîndu-i-le pe măsuță. - Ghergheful e rupt, zise ea, nu mai faci nimic cu el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spună de-a dreptul, discret. Chinul lui Felix crescu cu trecerea zilelor, fiindcă răceala Otiliei, dacă ea era pricina, era definitivă, iar circulația scrisorii nu mai putea fi urmărită. În ziua când orice speranță păru pierdută, Felix fu atât de mâhnit, încît uită să se mai întoarcă acasă la prânz. Îl cuprinse o frenezie nebună de a umbla singur și merse pe jos, în frig, până la Băneasa. Vibra de amărăciunea de a fi înțeles și căuta înverșunat în minte o hotărâre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de detectiv. Se culcă târziu după miezul nopții, răpus de emoțiile zilei, și se deșteptă abia la prânz, când soarele era sus pe cer. Peste noapte visase că făcuse cu Otilia ceea ce i se întîmplase cu Georgeta și fu profund mâhnit. I se părea că profanase o imagine sfântă. Se spălă ostentativ cu apă rece, încercă să înăbușe toate emanațiile răutăcioase ale visului. Să meargă în oraș, nu mai era vreme. Se dădu jos în curte, să se plimbe. Abia atunci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Moșierul bătu darabana cu degetele, oftă, întoarse capul spre Otilia și zise, în sfârșit, în chip de închiere: - Domnișoara Otilia e singură în măsură să judece înaceastă materie. Suntem toți nimic altceva decât niște bieți oameni. Felix fu așa de mâhnit de ieșirea lui inconștientă, încît, profitând de un moment de neatenție din partea celorlalți, se sculă de la masă și se pierdu prin curte. La un moment dat, ieși din ogradă cu mâinile în buzunar și capul gol, și se plimbă pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aduci aminte când te-am vârât în cristelniță? Phii! era și atunci un ger al dracului. A fiert țuica aia? Că tare mă dor încheieturile! "Precum oțetul la rană și fumul la ochi nu folosește, așa boala, căzând în trup, mâhnește inima." - Da' dumneata, fiule, nu mănînci? întrebă părintele pemoș Costache. Bea colea din vinul ăsta. Are porc de câinele cela de Cristache un vin dumnezeiesc, de pus în grijanie. - Tata a fost cam bolnav, explică Otilia, nu are voie sa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
închinîndu-se larg. Popa Țuică, dăruit de Otilia cu o altă ceașcă de țuică, întrebă pe fată dacă mai are "Țambalul" cu care o auzise cântând o dată. "Țambalul" era, după el, pianul. Moș Costache, care altă dată ar fi fost foarte mâhnit de consumația prea mare de vin și de alimente, în casa lui, acum părea preocupat de alte gânduri. În cele din urmă izbuti să întrebe, în șoaptă aproape, pe părinte: - O-o-oare crezi că este lumea cealaltă? - Nici vorbă, cuvintele Mântuitorului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Eloi, Dumnezeu cel atotputernic; ieși și te depărtează de la robul lui Dumnezeu, carele prin cuvânt toate le-a zidit". Văzând că bătrânul e cam amețit, părintele se ridică de pe scaun: - Hai să mergem, cuvioase, că e târziu și lumea e mîhnită,ca după întîmplări de acestea. Popa Țuică bău restul de vin din pahar și se porni cu regret spre ușă. Acolo se opri și spuse din nou Aurichii: - Când vei aduce la dreapta cale a credinței pe ovrei,vino, fiică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai multe mâini, eu ! eu ! eu !, și ea, intimidată de cererile tot mai imperioase, a dat-o la întâmplare celei mai grăbite. Comentariile triviale ale celor dezamăgiți, care mi-au ajuns la ureche, eu venind chiar în urma doamnei, m-au mâhnit. Chiar m-au revoltat, în acel mod în care de obicei mă revoltă viața, de câte ori, coborând brusc din nori, mă izbesc de ea. Și tocmai atunci Margot a mai provocat și ea un mic incident regretabil : părându-i-se, cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dea de bănuit cîtuși de puțin femeii de lîngă el. Trăiește un moment asemeni acelora din timpul lecturii unei cărți de cîteva sute de pagini, cînd parcurge capitol după capitol, urmărește destinele personajelor, descoperă cu plăcere evoluții surprinzătoare, sau se mîhnește pentru timpul irosit, căci are senzația cînd cartea e indigestă că mestecă la nesfîrșit un zgîrci și, dintr-o dată, se oprește: în curgerea frazelor întîlnește o idee ori o afirmație demnă de reținut. Scoate creionul, o subliniază, apoi o copie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
puterile îi crescu și îndrăzneala și acel soi de cruzime sălbateca pe care aproape toate popoarele barbar o consideră ca vitejie personală; deci se-ntîmplă aievea ca la ospețe Ivanco tăia în bucăți romei prinși. Împăratul Alexie, departe de a se mâhni tocmai mult pentru neizbutirea campaniei, arăta din contra prin faptele sale că el privea prinsoarea protostratorului său, Manoil Kamytzes, ca un caz de noroc pentru dânsul și ca o răsplătire ce i-o hărăzise soarta. El puse mîna-ndată pe averea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și luă în primire fata, trimise îndărăt suita ei întreagă, se puse pe cale spre casă, ocolind Balcanii, luă direcțiunea spre Tîrnova, iar pe drum nu putu să nu reprime cu mustrări simțitoare și cu redresări pe prințesa Elena, care se mâhnea și se căina pentru despărțirea de bărbat și soacră, 113 {EminescuOpXIV 114} poruncindu-i să se liniștească și să aibă răbdare. Astfel rupse de atunci încoace scurt și coprinzător toate relațiile de politică și familie cu curtea grecească din Niceea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-i umilească așa încît să se deie învinsă mândria lor întemeiată pe număr și avere. Îngrămădiți de amândouă relele, de strămutarea cu de-a sila și de maltratarea financiară, românii oftau într-o stare {EminescuOpXIV 143} de plâns și se mâhneau mult mai mult de răul întîi decât de al doilea. Numai neajunsurile strămutării, neputința de-a lua cu sine toate averile mișcătoare, nevoind de-a lăsa în urmă-le sau de-a desface pe prețuri de nimic obiecte de valoare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
gărzi de corp cu firele lor răsucite care le ies din urechi și le intră sub haină. Schițez, fără nici un succes, un zâmbet de recunoaștere către unul dintre tinerii robuști. Mă ignoră cu desăvârșire, fapt care, pentru o clipă, mă mâhnește nespus de tare, întrucît mă legănam în iluzia că se lămuriseră în privința mea și că mă acceptaseră ca pe un tip OK. Ei bine, nici vorbă, sânt hieratici la culme, nici un mușchi nu li se mișcă pe față și au
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care l-ar socoti atrăgător (Și ea, și ea in mine numai poetul vede). Chiar dacă, așa cum spune Neera, un geniu vârstă n-are, muritorilor le e dat să parcurgă un curs firesc al vieții, cu etape de neconfundat : omul e mâhnit/ Când în amurgul vieții pășește neoprit.../ În tainele naturei e lege ca să zboare/ Amurgul către noapte, aurora către soare (I 6). În fața pretorului Postum, mereu înflăcărat de focul nebunei tinereți, Horațiu susține, evitând să-și deconspire noua pasiune, că nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
foarte mult, chiar dacă ar fi nevoie, pentru asta, să facă de petrecanie la opt persoane. Însă, prințe, nu v-aș sfătui, totuși... Dar prințul se ducea de-acum să le deschidă musafirilor. Îi calomniezi, Lebedev, zise el zâmbind, te-a mâhnit foarte mult nepotul. Nu-l credeți, Lizaveta Prokofievna. Vă încredințez că alde Gorski și Danilov 45 nu sunt decât cazuri deosebite, pe când aceștia doar... se înșală... Numai că n-aș fi vrut aici, de față cu toată lumea. Scuzați-mă, Lizaveta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]