1,217 matches
-
ca în Contribuțiune la munca pentru ridicarea poporului (1904; Premiul „Adamachi” al Academiei Române), unde configurează, în paletă poporanistă, portretul unui „apostol” dăruit menirii lui în - utopie de început de secol - „satul ideal”. Cumnat cu Constantin Stere, P. cată însă cu mâhnire la „satul real”, cu sumbra lui mizerie. Și suferă pentru că satul e vatra de românism curat, primejduit de relele ce se abat dinspre oraș, „iadul gol” - contaminație sămănătoristă -, unde valorile autentice se alterează, se părăduiesc. Articolele, mizând pe stratagemele persuasiunii
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
arta militară de la întemeierea principatului Valahiei până acum și Comentarii asupra bătăliei de la Câmpii Rigăi sau Cosova, lui D. Bolintineanu îi apar cinci poezii (dintre care Barcarola și O noapte la morminte), Grigore Alexandrescu trimite două poezii (În ceasuri de mâhnire și Umbra lui Mircea sau O seară la Cozia) și fragmente dintr-un memorial de călătorie. Au mai publicat versuri Iancu Văcărescu, Cezar Bolliac (Muncitorul), Andrei Mureșanu, Mihail Cuciuran. Dar prezența literară cea mai importantă este a lui Vasile Alecsandri
PROPASIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289041_a_290370]
-
mocnit într-o vatră ancestrală neîntreținută azi cu credință, este Satul care moare. Lamentoul atinge coardele grave ale resemnării, când însuși sensul dumnezeiesc dătător de viață pare să fi dispărut. Un sentiment al zădărniciei învăluie suflul existențial al ființării. Aceleași mâhniri ale unei însingurări voite se degajă și din ciclul de catrene Efulgurații, în care poetul, retras dintr-o lume ce-i este străină, sentimentalizează romanțios pe pragul unor iubiri pierdute. De o limpezime cristalină, lirica lui R. aduce miresmele pure
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
lumii, I-III, pref. trad., București, 1983-1984; Adalbert Stifter, Toamna, pref. trad., București, 1984; Jorge Isaacs, Maria, București, 1985; Jos Vandeloo, Casa cu străini, postfața trad., București, 1986; Karl Vossler, Din lumea romanică, pref. Mihai Pop, București, 1986; Hugo Claus, Mâhnirea Belgiei, București, 1989; Heinrich von Kleist, Logodna din Santo Domingo, pref. Thomas Kleininger, București, 1989 (în colaborare cu Alice Voinescu); Oek De Jong, Un cerc în iarbă, București, 1991; Hanny Alders, Amurgul templierilor, București, 1993. Repere bibliografice: Marin Tarangul, Johan
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
personaj, cuvânt înainte Irineu Slătineanu, București, 1997; „Rugul aprins” de la mănăstirea Antim la Aiud, pref. Vasile Andru, București, 1998; Patru eseuri despre Mircea Eliade, București, 1998; Istoria literaturii române de detenție, I-II, pref. Nicolae Balotă, București, 1998; Bucuriile și mâhnirile părintelui Sisoe din Boteni, București, 1999; Iubirea ca pasărea cerului și alte povestiri, București, 1999; Hrandt, pref. Bedros Horasangian, postfață Barbu Cioculescu, București, 2002. Traduceri: Oaspetele nepoftit. Povești armenești, București, 1968 (în colaborare cu Dirayr Mardichian); George Eliot, Silas Marner
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
blestemata Campagna romană, nici întinsa Sahară, nici nesfîrșitele deșerturi și necazuri de sub lună. Soarele nu ascunde oceanul, care e partea întunecată a acestui pămînt și care ocupă două treimi din el. De aceea, muritorul care are mai multă bucurie decît mîhnire într-însul, nu poate fi un om adevărat - e fie neautentic, fie nedezvoltat. Același lucru și în ce privește cărțile. Cel mai original dintre toți oamenii a fost Omul care a pătimit pentru ceilalți, iar cea mai adevărată dintre cărți este cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
strălucitoare ale soarelui, care ne umple de bucurie. Totuși, astrul zilei nu stă pe loc, în zadar am aștepta să căpătăm de la el mîngîiere la miezul nopții! Moneda asta îmi vorbește cu înțelepciune și cu bunătate, dar mă umple de mîhnire totuși. O să plec de lîngă ea, căci mă tem să nu mă tulbure prea tare cu adevărul ei.“ „Iacătă-l pe Marele Mogul, își spunea Stubb, stînd lîngă cazane. Iar a cercetat banul! Acum se depărtează Starbuck de ban. Amîndoi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de fîn și în ciuda lunilor rotunde ca niște cîmbale, care îndulcesc nopțile secerișului, sîntem nevoiți să recunoaștem că nici zeii nu-s veșnic plini de voie bună. Tristul și indelebilul semn din născare de pe fruntea omului, nu e decît pecetea mîhnirii părinților săi. Fără voia noastră am dezvăluit aici o taină, despre care s-ar fi cuvenit, poate, să vorbim, pe îndelete, ceva mai înainte. Ca multe alte amănunte legate de Ahab, a rămas pentru unii un mister faptul că, atît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
serioase stricăciuni. În urma acestui cutremur, “cel mai mare după cel din 1802”, autoritățile au dat dispoziție ca timp de o săptămână toate petrecerile să fie interzise, spunând că “nimeni nu poate să se împărtășească de altă simțire decât de a mîhnirii de obște”. La 14 martie 1844, “la 12 ceasuri și 28 de minute s-au simțit o zgâlțâitură de cutremur de pământ. Și îndată după aceea s-a schimbat atmosfera mai răcoroasă.” Cutremurul a fost însoțit de un zgomot care
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
artistic” sau, în Ardeal, „Societatea de mâine”, „Patria”, „Utopia”, „Darul vremii”, „Hyperion”, „Gazeta Transilvaniei”, „România tânără” (pe care o va redacta alături de I. Hașeganu la Brașov, în 1942-1943) ș.a. Primele versuri ale poetesei corespund claustrării într-un univers fragil, al mâhnirii solitare, rostirii muzicale, suferinde, în „poze” adolescentine, puse sub semnul grației imitative. Cu urme simboliste, poemele de mai târziu cultivă dispoziția meditativă (Ghețarul, Izvorul, Termitele), gustul himericului, al vetustului medieval, discreta cochetare cu exoticul, în timbru minulescian. Curgerea vremii însăși
BUZDUGAN-HASEGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
unuia din dvs. Simpatia aceasta era ceva firesc. Era la noi, la cenaclu, o tânără începătoare în ale scrisului - poate vă mai amintiți de ea. V-a îndrăgit mai mult și ați vorbit lung împreună (...). Dar noi am urmărit cu mâhnire, cum nădejdea s-a stins, fiindcă după ce i-ați trimis (abia la vreo lună) o scrisoare convențională și rece, din cauza unei politeți cam jignitoare, tânăra membră a cenaclului nostru n-a mai primit nici un cuvânt. Ea a dispărut din rândurile
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
severi procurori ai culturii și literaturii noastre între 1944-1949, sub a cărui proaspătă președenție la Societatea Scriitorilor a fost judecat T. Arghezi, au fost epurați apoi o serie de scriitori, așadar, după nouă ani Zaharia Stancu își amintește cu «mohorâtă mâhnire» de o mulțime de comori ale literaturii noastre, publicate cu «nechibzuită zgârcenie» în ultimii ani, aceste comori trebuie scoase «din adâncurile în care le-a îngropat burghezia»; așadar burghezia a creat, burghezia și-a îngropat «în adâncuri» propriile creații! Adevărații
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
acasă, noaptea târziu, m-am uitat prin rafturile mele cu cărți, mi-am aruncat ochii pe niște cataloage, am deschis două plicuri și-am cercetat și alte planuri de perspectivă ale aceleiași edituri. Și mărturisesc, m-a cuprins o mohorâtă mâhnire. Au trecut nouă ani de la eliberarea patriei noastre. Nouă ani... Dar de ce în tot acest timp ne-am ocupat atât de puțin de bogata moștenire literară?! De ce am tipărit cu nechibzuită zgârcenie numai câțiva clasici români, pe nici unul în ediții
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dar asta era cam tot. Cu toate acestea, Desdemona Stephanides, chibițând de departe, privea În jos spre jocul de table și vedea ceea ce le scăpase jucătorilor. Să psihanalizăm palpitațiile pe care bunica mea le avea la inimă: erau manifestări de mâhnire. Părinții ei muriseră uciși În recentul război cu turcii. Armata greacă, Încurajată de Aliați, invadase vestul Turciei În 1919, revendicând vechiul teritoriu grecesc al Asiei Mici. După ani de viețuire izolată sus pe munte, locuitorii din Bithynios, satul bunicii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
părinților așa cum se pricepea, dispărând Într-un nor de fum de hașiș În timp ce asculta muzica cea mai tristă de pe lume. Desdemona Înțelegea toate acestea, așa că nu spusese nimic. Dar acum Își dădea seama că fratele ei Încerca să-și alunge mâhnirea Într-un fel la care ea nu se așteptase și nu mai putea să tacă resemnată. Vrei o femeie? Întrebă Desdemona pe un ton neîncrezător. Ce fel de femeie? O turcoaică? Lefty nu răspunse. După ce izbucnise, Începuse din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de familie. N-ai ce-mi reproșa! Mi-am onorat obligația și chiar mai mult. Rămân. Acești pereți îmi vor fi coșciug. Să ai grijă de ai mei, unchiule! Să ai grijă de ei! O senzație de resemnare și de mâhnire mă umplu atunci. Aproape îmi venea să plâng... Gândurile mi s-au îndreptat apoi spre Vladimir. Încercam să-l văd, să-l aud, să știu unde e, ce face... Doar tăcere și o vagă senzație de izolare. Mă simțeam undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la 1 ia nuarie... Clipește vesel din ochi: — O s-o facă un pic mai devreme! Ianuarius aprobă respectuos din cap. Așa e. Sufecții scapă mai ușor. Pe când consulii ordinari sunt ținuți să organizeze spectacole speciale cu gladiatori și alte minunății. Mâhnirea îi dă în continuare târcoale. Oare de ce un principe atât de clarvăzător ca Augustus nu vede că ar fi cazul să mai restrângă asemenea cheltuieli inutile? Luxul de la banchete și înmormântări l-a redus cât de cât. Pe acesta însă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și propriile lui interese. Bine a mai brodit-o Livia! Își ațintește din nou ochii asupra lui Trio Fulcinius. — Trădare, zici? ridică tonul cu asprime. Se oprește pentru că nu mai poate continua. Mânia prefăcută se topește de la sine. Îl copleșește mâhnirea. O jurisdicție monstruoasă crescută din simulacrele de procese și execuții arbitrare de pe vremea războaielor civile. Suspină. Nici măcar el nu are puterea să o stârpească, deși acum, în timp de pace, este cu totul dăunătoare. Invidia și minciuna pe care se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ei. S-a mai statornicit tot de către rege că vei rămâne fecioară sfântă și neprihănită timp de 30 de ani. Regele Sacrificiilor întărește: — Primii zece vei învăța, în casa în care locuim împreună, ce trebuie să faci. Mda..., mustăcește cu mâhnire Occia. Bine măcar că împăratul și-a pus coada pe spinare. Altminteri am fi fost cu adevărat prea înghesuiți. — Următorii zece vei face ceea ce ai învățat, iar în ultimii zece le vei învăța la rândul tău pe altele. — Abia după aceea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la gladiatori. Băieții lui. Suspină înăbu șit. Mai bine i-ar fi destins înainte de lupte cu câteva glume sau istorisiri deocheate, cum le place, decât să tensioneze și mai mult atmosfera. Un demon l-a împins de la spate... Clatină cu mâhnire din cap. Iar a reușit să atragă atenția asupra deosebirilor dintre ei și el. Strânge un centiron, îndreaptă un balteus. Discu ția de adineaori îl hârâie însă în continuare. Își morfolește cuvintele în barbă. Acum e la modă ca fiecare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îndrăzneală, arată tot ce poate. Germanicus îl ascultă cu atenție. Vorbește îngrijit, scandează corect, alege judicios termenii, are ceva cunoștințe de mitologie, pare familiarizat cu legile și variațiile versurilor. Cu toate acestea, o nemulțumire surdă mocnește în el. Constată cu mâhnire că băiatul mai degrabă expune ce-i vine la îndemână, turuie întruna, debitând cu un aer cutezător și vorbind fără nici o sfială. Nu spune mult, ci repede. Este fără dar și poate un copil inteligent, își zice, chiar precoce. Cunoștințele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
născut mă-sa cu stea în frunte! Își mârâie durerea printre fălcile încleștate: — Au ajuns copiii să se considere mai înțelepți decât părinții și pretind că știu totul! Nu mai respectă și nu mai ascultă pe nimeni... Ca să-și alunge mâhnirea, începe să urmărească din priviri reverberația multicoloră a bucățelelor de sticlă opacizată din mo za icul piscinei. Pereții curbi concentrează lumina, ale cărei raze se revarsă în exterior ca dintr-o cascadă. Doi sclavi încep să manevreze discret corzile atașate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dintr-un gymnasium și așezată taman în fața sinagogii unde se duce și el nu a fost nici astăzi spălată, deși mama lui s-a dus să se plângă chiar Liviei. Germanicus îi cercetează pe furiș chipul neliniștit. Un nor de mâhnire coboară și peste el. Ciudată mai este capacitatea acestui popor de a trăi în izolare, gândește. Evreii refuză din încăpățânare orice asimilare cu restul populației în mijlocul căreia trăiesc, une ori de generații întregi. Pe cât dau dovadă de o bună credință
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vag conștientă că Brad și Jenny au părăsit camera. Brad și Jenny. Până și cuvintele cu numele lor mă fac să mă simt rău. Dar în afară de senzația de rău, nu mai am nici un alt sentiment. Nu simt nici furie, nici mâhnire, nici măcar prea multă durere. Amorțeală. Mă simt doar amorțită. Îmi scot valiza și încep să-mi strâng hainele, aruncând lucrurile la grămadă, fără să mă mai deranjez să le chitesc sau să le netezesc sau să le îndes. Deodată, simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
retragerii din Dobrogea soldații turci și cerchezii s-au dedat la distrugeri și jafuri. Acest fapt este menționat, în momentul revenirii la Tulcea, de A. Stoianovici. La 3 iulie 1877 acesta raporta la București că a găsit orașul "într-o mâhnire adâncă din cauza jafurilor ce au lăsat turcii în urma lor"221. În același raport se consemna faptul că "sunt mai multe sate care au rămas cu o pereche de boi și trei cai, altele rămânând și fără îmbrăcăminte. Văzând (...) că nu
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]