1,406 matches
-
cereascăVa curma prohodul Florilor ce-n tainăPleacă nenuntiteși corole-n doliuMor nedespletite.Slobozește cerulFă-l să strângă-n brațeTot ce încă esteCu miros de viață,Iartă-mi stăruințaDe-a cerși-ndurare, Dar sfârșim de sete-nDrumul din hotare.... XXVII. SÂNZIENE-N MÂNDRE II, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015. Fată dragă, pune-ți ie, Și cinstește-o prin purtare, Nu-i un moft, e-o datorie Și o clipă de-nchinare. Au purtat-o și străbunii Când
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
care avem a le combate în fiecare zi și aș putea adăuga, pentru că discut cu tine, martiriul pe care îl îndurăm". Tonul nu este, totuși, la fel de negativ întotdeauna: Kogălniceanu, făcînd bilanțul muncii generației sale de la 1848 la 1866, se arată mîndra pentru că -spune el renașterea României este o realitate și o operă împlinită, monumentală. Esențialul pentru acest om de stat constă în garanția suveranității și în accesul țăranilor la proprietate. Or, după el, aceste reforme au fost îndeplinite fără să se
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mândrim am uita omul care a întemeiat-o, dacă privind o mare operă am uita pe creatorul ei. E pentru noi o datorie îndoit de plăcută de-a reaminti toate acestea cititorilor în ziua când trupele taberei intră în capitală, mândre de munca lor, și inspirând tuturor o bărbătească încredere în viitorul țării. [ 12 octombrie 1880] {EminescuOpXI 368} OBSERVAȚII POLEMICE Între multele neplăceri ale ziaristicei e și aceea de-a polemiza cu organe a căror voință e dictată de mai nainte
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
jos statuia ocupantului și pe locul ei să ridicăm statuia ostașului român (care? aliatul Germaniei? aliatul Rusiei?) Soclul din Copou, pe care a tronat eliberatorul cu ciubote și pistol automat, să rămînă așa, pustiu, memento al năpăstuirii noastre. Umilele (dar mîndrele) statui ale primului război mondial. Proliferînd, atunci, în mai toate tîrgurile care-au dat tribut de jertfă. Semănînd una cu alta, fără pretenții stilistice. Într-un gest, înainte de orice, de un umanism duios, cald, naiv. Contrastînd cu acela, statuile faraonice
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că dacă le-ar fi...) Le trece roșeața și apelează mîrîit la sloganul la îndemînă: dacă ne e foame... dacă nu ne dau de mîncare... Și-și urmează ținta cu burțile la gură, mîndre ca niște căluți de Anul Nou. Mîndre și, mde, revendicative ca soțiorii lor, sindicaliștii, gata în orice moment să iasă în stradă și să-și clameze foamea (nu și puturoșenia). Am mai scris despre fenomen imediat după '89. Ieșiți de sub generalizată supraveghere milițienească și simțindu-se liberi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
continua perfecționare a activității lor, pentru intensificarea eforturilor în vederea îndeplinirii la un nivel calitativ superior a misiunilor și sarcinilor încredințate de partid și guvern, de tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, comandant suprem al forțelor noastre armate. Mândre de succesele remarcabile dobândite de harnicul și talentatul nostru popor în opera de edificare a societății socialiste multilateral dezvoltate, de glorioasele tradiții revoluționare ale clasei muncitoare, cadrele Securității, profund devotate patriei și partidului, nu cunosc altă îndatorire mai înaltă decât
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Studii, 291-320; G. C. Nicolescu, Viața lui Vasile Alecsandri, București, 1962; G. Călinescu, Vasile Alecsandri, București, 1965; Brădățeanu, Istoria, I, 137-147, 229-274; Ist. lit., II, 451-488; Vrabie, Folcloristica, 63-104; Ivașcu, Ist. lit., I, 471-482; Manolescu, Teme, I, 84-86, V, 163-167; Mîndra, Incursiuni, 34-54, 235-251; Piru, Analize, 38-80; Ion Roman, Vasile Alecsandri. Orizonturi și repere, București, 1973; Alexandru Ciorănescu, Vasile Alecsandri, tr. Maria Golescu, New York, 1973; Doina Curticăpeanu, Vasile Alecsandri - prozator (Profilul memorialistului), București, 1977; Al. Piru, Introducere în opera lui Vasile
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
vorbește, mănâncă, doarme, tușește, se Îmbracă, se distrează În alt fel decât cei stropiți, ocrotiți și cârmuiți”. Și VIAȚA ELEGANTĂ a izbucnit!... Și s-a avântat, nespus de strălucitoare, nespus de nouă, nespus de veche, nespus de tânără, nespus de mândră, nespus de spilcuită, nespus de Încuviințată, Îndreptată, sporită și reînsuflețită de acest monolog uimitor de moral, religios, monarhic, literar, constituțional, egoist: „Stropesc cu noroi, ocrotesc...” etc. Căci principiile după care se conduc și trăiesc cei care au talent, putere sau
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fără el, fie blestemând moartea că a făcut o asemenea nedreptate luându-l dintre cei dragi. Un bocet aparte este „Zorile”, care se cântă, În unele părți ale țării, la răsăritul soarelui, În cele patru colțuri ale casei: Zorilor, surorilor,/ Mândrelor, voi zânelor!/ Ian grăbiți voi de ziliți,/ Și pe Ion Îl Întâlniți/ Și-l Întoarceți Înapoi,/ Să vină el iar cu voi,/ L-astă lume luminată/ De Dumnezeu bun lăsată./ La vânt, ploaie și la soare/ Și la apă curgătoare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acum vezi că grăbim,/ Iaca deloc că zilim,/ Dar nu-ntoarcem Înapoi,/ Pe Ion a veni cu noi,/ Ci că vremea ne-a venit,/ De pornit la răsărit,/ Unde-un măr mândr-nflorit/ De tot că s-a vestejit./ - Zorilor, surorilor,/ Mândrelor, voi, zânelor!/ Ce grăbiți voi de ziliți/ Și pe Ion Îl despărțiți/ De jocuri nejucate,/ De lucruri nelucrate,/ De flori mirositoare,/ D-albe și rumenioare./ - Noi grăbim, vezi, de zilim,/ Nu pe Ion să-l despărțim/ De jocuri nejucate,/ De
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
iei/ Că sunt flori din rai (S.F. Marian, 1995, pp. 279-288). Traseul continuă pe la mărul lui Sân Pătru, unde se află Sânta Marie. Aceasta adapă sufletul, care uită de lume și Îi arată drumul mai departe. El ajunge la o mândra răchită, unde tot Sânta Marie șade la o masă și scrie soarta celor vii și morți; de acolo, sufletul ajunge la poarta Raiului: Și tu vei ajunge/ Tocma-n poarta raiului/ Unde-i floarea-soarelui./ Acolo să te oprești/ Acolo s-
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ion Roman, Caragiale, București, 1964; Ș. Sadovnik, Ion Luca Caragiale, Leningrad-Moscova, 1964; Brădățeanu, Istoria, I, 338-396; Șerban Cioculescu, I.L. Caragiale, București, 1967; Ștefan Cazimir, Caragiale. Universul comic, București, 1967; B. Elvin, Modernitatea clasicului I. L. Caragiale, București, 1967; Călinescu, Principii, 244-291; Mîndra, Incursiuni, 90-129, 264-283; Silvian Iosifescu, Dimensiuni caragialiene, București, 1972; Amintiri despre Caragiale, îngr. și pref. Șt. Cazimir, București, 1972; Ioan Constantinescu, Caragiale și începuturile teatrului european modern, București, 1974; I.L. Caragiale interpretat de..., îngr. și introd. Liviu Călin, București, 1974
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
1913. Traduceri: Ch. Nuitter și E. Tréfeu, Princesa de Trebizund, Iași, 1875; Clairville, P. Siraudin și Koening, [Versuri din „Fata mamei Angot”], Iași, 1875. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 15-17; Ciorănescu, Teatr. rom., 88-89, 122-126, 155-156; Mănucă, Scriit. jun., 18-33; Mîndra, Clasicism, 132-153; Dicț. lit. 1900, 98-99; Brădățeanu, Istoria, II, 24-26; Dicț. scriit. rom., I, 262-264. D.M.
BENGESCU-DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
în Italia, Brașov, 1907; Societatea pentru fond de teatru român și domnul Zaharia Bârsan, Brașov, 1907; Directorul Virgil Onițiu. Sufletul și activitatea lui, Brașov, 1916. Repere bibliografice: Ghiță Pop, „Teoria dramei” de Iosif Blaga, CL, 1899, 10-11; Cărturari brașoveni, 41-42; Mîndra, Clasicism, 98-99; Dicț. lit. 1900, 104-105; Dicț. scriit. rom., I, 285-287; Păcurariu, Dicț teolog., 49-50. F.F.
BLAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285755_a_287084]
-
platoșă uriașă: nu mai sunt oameni, e un zid de fier care Înaintează. Pe Timiș În sus, În meterezele lor de la Tapae, dacii stau la pândă cu arcurile Întinse. Pe aici e drumul cel mai scurt spre inima țării, spre mândra Sarmisegetuza, cuibul lui Decebal. Aici valea se lărgește puțin; În dreapta Timișului, sub strașina unui munte, se-nalță, ca o prispă, minunata așezare pe care și-au ales-o dacii pentru Întăriturile lor. Din jos, În marginea pădurii, Încep deodată crengile
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
cingătoare peste mijloc. Purtau ițari largi, legați la glezne cu sfoară sau vârâți În opinci, iar pe deasupra o manta lungă, fără mâneci, prinsă pe umăr. Conducătorii purtau o căciulă țuguiată, cei de jos umblau cu capul descoperit. Femeile erau Înalte, mândre la port, cu multă blândețe și duioșie În chipul lor frumos, În ochii lor mari, galeși, umbriți de gene lungi. Purtau o rochie ușoară până-n călcâie, pe deasupra o haină până la genunchi, strânsă la brâu, pe cap o broboadă de in
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
E ca noaptea cea cu ceață, Care, tristă, lungă, rece, Nesimțită fuge, trece, Pasul ei - vremei robit Și văzduhul ei - cernit, Pîn' se stinge-n drumul său, Vis al lumei umed, rău. Cupa-n spume mă-nsenină Cum revarsă luna plină Mândră mare de lumină Peste lume, peste șoapte, Peste stânci pierdute-n noapte. Astfel cupa ce-arde-n spume Mi-nsenină trista lume Ce domnește-n sânul meu Ca o mare într-un hău Cu de gânduri unde reci {EminescuOpVIII 185} D-ale grijei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
strigă și cheamă voios, C[înd] se pierde departe răsunetul lor Aduce-oi florile, doine. COR Purtând nori la pălărie Va cânta cu bucurie. Las' să se suie, Purtând flori frumoase Cînta-va cu suflet voios. {EminescuOpVIII 395} Purta-va flori mândre, voios, Cînta-va cu sufletul plin. Lasă-l s-arate Ce inimă-i bate. MARIA Rămâi, gândește cum să cânți Unde se șterge semnul urmei, Neauzind talanca turmei Ș-al cânilor voios latrat. Cum vei cânta [tu] îndrumat * Unde se șterge
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
A inimei tale sterpe și lipsite de amor. Aste pănuri purpurie, aste marmuri, ăst covor, Toate gajuri ale gloriei tale-atîta de deșerte, Nu sunt oare tot atâtea mărturii desigur certe Și dovezi umilitoare că ai fost desprețuită? Au brățara asta mândră cine-o dete ca ispită? Un arhont? Un preot poate? (LAIS scoate brățara) Cine salba de la gît? Cine mândra diademă? Dac-ar fi numaidecât Să mă-nduplec a ta jertfă în sfârșit să o primesc Mântuirea mea atuncea aș avea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu știe când și de cine a fost descoperită America, pe acela-l numim om necult. Când Borne începe scrierea sa Dioptrica prin aceea "că află o răutăcioasă bucurie în împrejurarea ca până și lectrițele cele mai frumoase și mai mândre nu știu ce va să zică dioptrică ș-or trebui să onore-n secret știința bărbătească" - atuncea el totuși presupune că bărbații sau tații acestor cetitoare or fi știind-o fără ca să fi studiat cu toții optica. De aceea presupunem în genere la orce om cult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pământului, bradul și paltinul sunt primii afectați de manifestarea stihiei haotice. Fie că stihia ia forma furtunii, ca în balada Meșterul Manole : Suflă, Doamne, un vânt Suflă-l pe pământ, Brazii să-i despoaie, Paltini să îndoaie, Munții să răstoarne, Mândra să-mi întoarne (93, p. 199). Fie că stihia meteorologică este un potop declanșat de „bourul negru”, ca în colinde : Munții înalți se clătinară, Văi adânci se tulburară, Și devale c-apucară, Rupse maluri, rupse dealuri Rupse brazi și păltinași
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
într-un voiaj ce l-a făcut anume la Londra și la Paris, de a-i reprezenta ca inamici incarnați ai naționalității grecești. Cei din Macedonia nu se vor purta altfel în ziua în care vor vedea desfășurîndu-se în mijlocul lor mândrele noastre colori naționale. 165 {EminescuOpXIII 166} Nu vom insista asupra opiniilor politice din articolul de mai sus, ci vom releva numai erorile istorice și filologice. Deja Theophylact, sub anul 579, și Theophan sub același an pomenesc de români în oastea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de codrul verde? - Nu mi-i foame, nu mi-i sete, Nici mi-i dor de codrul verde, Dar mi-i dor de satul meu Că am trei mândruțe-n el.” (Colecția Jarnik BÎrseanu) * „Pe drumul de la Săcele, Vine dorul mândrei mele; ș-așa vine de fierbinte, D-aș sta-n drumu-i, m-aș aprinde.” * „Cine n-are dor pe vale Nu ști luna când răsare... Cine n-are dor pe luncă, Nu ști luna când se culcă!” (Colecția Jarnik BÎrseanu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
oferă un nou Înțeles. Constantin Noica esențializează acest lucru prin minunata expresie: „Creația sporește lumea limitând-o”. Μ Nu este iubire adevărată care să poată evita acel foc interior, generator de Încântare, dar și de păcat: „Număr pietre peste care mândra trece vadul și păcate pentru care mă va arde iadul” (Lucian Blaga) Μ Când iubita din creația noastră folclorică spune: „Bădișor depărtișor,/ Nu-mi trimite-atâta dor”, vrea să exprime, de fapt, acest lucru imposibil pentru ea: dragul ei Îi
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lit. (1941), 320-332, Ist. lit. (1982), 370-381; Haneș, Scriitorii, 123-241; Cioculescu-Vianu-Streinu, Ist. lit., 124-132; Chițimia, Folcloriști, 37-42; Macrea, Lingviști, 81-104; Perpessicius, Mențiuni ist., 525-553; N. Romanenko, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Chișinău, 1957; Dima, Studii, 31-60; George Munteanu, B.P. Hasdeu, București, 1963; Mîndra, Incursiuni, 55-62; Brădățeanu, Drama, 77-112; Studii și materiale despre B.P. Hasdeu, Chișinău, 1966; E.M. Dvoicenko-Markova, Russko-rumânskie literaturnâe sviazi v pervoi polovine XIX veka, Moscova, 1966, 134-156; Brădățeanu, Istoria, I, 275-297; Cornea, Oamenii, 202-248; Vrabie, Folcloristica, 183-199; Cicerone Poghirc, B.P. Hasdeu
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]