754 matches
-
urma în zborul său curagios în sferele fantaziei. Pinguinii adevărului fără aripi și lipiți de pământ nu pot să urmeze pe vulturul geniului, care zboară cătră soare, ei par chiar a nu vrea să-i urmeze; ei sunt mulțămiți și mândri dacă au găsit în mlaștină un grăunte și neci nu visează că esistă o sferă mai frumoasă decât mlaștina lor și o pradă mai nobilă decât râme și culbeci. Cu un cuvânt, adause contele la elogiul ce-i făcuse lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
le trezea cunoscuților invidie, dar și admirație și ducea iarăși la alte cuvinte, ceea ce mă speria: — Care dintre voi doi o să fie cândva, mai târziu, cel mai cunoscut? Și toate aceste cuvinte din ziare, de care Armin era atât de mândru, îmi răpeau ceva, la fel cum făcea și vorbirea rudelor și a prietenilor, ceva ce iubeam, ceva care mă făcea să călătoresc cu bicicleta prin împrejurimi, să caut coline și țărmuri, chiar dacă ceea ce îmi fusese luat prin rapoarte și vorbărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și dramatic la față de scenă; îmi plăcea, aveam un costum negru de stofă, cizme lungi de piele, arătam și eu a om și spuneam vorbele cu patos, cred că cineva a și scris câteva cuvinte despre asta - vă imaginați ce mândru am fost. Curios, nu-mi amintesc cum a murit spectacolul. De fapt lucrurile astea nici nu vrei să ți le amintești, spectacolele mor singure, ca elefanții, nu le jelește nimeni, te pomenești că s-au dus și gata, altele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mea, după care ieșea, zâmbind pe furiș. Eu așteptam câteva minute, după care stingeam aparatul. Jocul începea iar, de la capăt. Apoi, mai era și fotbalul. Două luni mai devreme, în iunie, Paolo Rossi marcase golurile pentru Italia, iar eu eram mândru că el băgase golurile în televizorul nostru, marca Grundig. Aparatul venea din Germania și-ți arăta grâul de pe câmp galben și roșiile roșii. Îl cumpărase mama, în timpul unui turneu cu orchestra. La vamă au vrut să i-l ia, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
clipă am vorbit cu ei în italiană. Am urcat repede în mașină și am pornit, tata fiind de părere că n-avea rost să ne facem neapărat remarcați. Pe drum, oamenii de pe stradă ne urmăreau cu privirea și eu eram mândru că mă aflu într-un automobil așa de mare, venit din Italia. Era ca și cum, întorcând după primul colț, am fi dat de Piazza Venezia și de Colosseum. Acasă, mama s-a și grăbit să aștearnă masa și a pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nevoia unei noi traduceri, Înseamnă că urmărea altceva decît s-a urmărit pînă la el. A juxtapune fragmente din patru traduceri diferite, Înseamnă (teoretic, măcar!) a lipsi traducerea finală de unitate stilistică. Am cunoscut la Ploiești, un actor care spunea, mîndru : „Eu iau aplauze și cu sala goală!”. Tragic e cazul celor care iau aplauze numai cu sala goală... Într-o revistă din Moldova, citesc un titlu de articol, cumplit :” Nichita - o lacrimă care plînge cu ochi”. Dacă autoarea ar fi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
caiete, tăblița pentru scris și creioane cu mină neagră și colorate. Era o ordine în această librărie ca în farmacie. Librarul, tot un sas, mă servea cu o politețe ieșită din comun, mă considera un cumpărător adult și eu eram mândru că eram luat în seamă. Într-o noapte, s-au auzit bubuituri și alarma. Dar nu în satul nostru, ci la Timișoara. Tata i-a zis mamei: - Pune paltoanele pe copii, ia cutia cu acte și hai să fugim în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mine, cu o cămășuță peticită, pantaloni scurți, rupți în fund de se vedea o parte dintr-o bucă și mă întrebă: - Ce faci?Citesc. Tu ai cuțit? l-am întrebat. - N-am. - Dar de ăsta ce spui? îi arăt eu mândru un briceag cu plăsele de os și cu rac de scos dopuri. Era cuțitul lui tata, pe care eu îl luasem pe furiș din casă. Virgil, am aflat apoi că așa îl chema, mă întrebă: - Mi-l dai să-l
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Chiar și Jerome mă penetrase fără ca eu să văd ce se petrece. Un lucru care-mi fusese ascuns atâta vreme n-avea cum să nu-mi ațâțe curiozitatea. Dar În general ceea ce zărisem În acele toalete ale bărbaților mă dezamăgise. Mândrul falus nu se zărea pe nicăieri, doar săculețul scofâlcit, tuberculul uscat, melcul fără cochilie. Și mi-era o frică teribilă să nu mă prindă careva că mă uit. Cu tot costumul meu, tunsoarea și Înălțimea, de fiecare dată când intram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
enigmă, fără suflet. Arhitectura lu 'pește, din care n-o să scap niciodată. 29 Și ultimii 17 ani, altă viață de om, i-am trăit tot la bloc, încă într-un bloc mult mai prost decât al părinților mei. Și ce mândru eram când mi-am cumpărat, din propriii mei bani, munciți de mine, apartamentul din Nada Florilor. Abia apoi am văzut că nu exista, în toată casa, nici un unghi drept. Că, dacă-ntindeam mâna, îl băteam pe umăr pe vecinul din
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să deschidă. Tot Iuda este dus în robie; da, în întregime este dus în robie. 20. "Ridică-ți ochii și privește pe cei ce vin de la miază-noapte. Unde este turma care-ți fusese dată, turma de care erai așa de mîndru? 21. Ce vei zice cînd va pune mai mari peste tine pe străinii aceia pe care i-ai obișnuit să-ți fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile, cum apucă pe o femeie la naștere? 22. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
fost prins el oare printre hoți, de dai din cap, oridecîteori vorbești de el? 28. Părăsiți cetățile și locuiți în stînci, locuitori ai Moabului! Și fiți ca porumbeii, care își fac cuibul pe marginea peșterilor! 29. Am auzit de fudulia mîndrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui, și de inima lui îngîmfată." 30. "Cunosc, zice Domnul, înfumurarea lui, lăudăroșiile lui deșarte, și faptele lui de nimic." 31. De aceea gem pentru Moab, și mă jelesc pentru tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
mari pentru mine. Numele Lui este sfînt, 50. și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. 51. El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gîndurile, pe care le aveau cei mîndri în inima lor. 52. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, și a înălțat pe cei smeriți. 53. Pe cei flămînzi i-a săturat de bunătăți, și pe cei bogați i-a scos afară cu mîinile goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
sau 1974, când laureații erau Aurelian Octavian Popa, respectiv Radu Chișu. Pentru comparație, Cehia are în concurs 21 de clarinetiști, iar Franța 15 oboiști! Duse sunt și timpurile la care la Festival apăreau un Constantin Silvestri, un Sergiu Celibidache, un Mândru Katz... De câțiva ani buni, școala muzicală românească nu mai este reprezentată la acest festival, etalon pentru muzica clasică, al Europei centrale și răsăritene. Și totuși, există o excepție despre care țin să vă scriu, soprana Anda-Luise Bogza, solistă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
nenumăratele familii de armeni din Turcia, într-o vreme pe care turcii înșiși nu mai vor să și-o amintească, pentru că se petrecea înainte de 1923, adică de nașterea statului modern și laic, de care sunt, pe bună dreptate, atât de mândri. Această dublă reacție este, trebuie să recunoaștem, o reușită importantă. Partea pitorească este tributară, într-o măsură care te face să te gândești câte alte generații de scriitori se vor mai nutri din aceeași sursă, modelului Marquez. Familia turcă este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
scurt, trama. Mai important e că bătrânul Tolstoi reușește să creeze, fără mari dificultăți Ăaparent), o atmosferă sumbră, încă de la prima pagină. Întreg romanul e un marș funebru, fără ca nici o aluzie de tip prolepsă să ne prevină în mod direct. Mândrul Hagi-Murad e un erou reținut, plin de eleganță, un luptător experimentat care a ieșit mai întotdeauna din capcanele cele mai dibace puse în cale-i de dușmani. Pare să nu aibă defecte... De data aceasta însă soarta lui stă sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
mai bine în cele spuse de Alexandru Iliaș voievod la 26 iunie 1621 (7129): „Am dat și am miluit ruga noastră, sfânta mănăstire a Sfântului Sava, ce este în târgul Iași,... cu patru fălci de vie, ce sânt în Dealul Mândrul și la Laslău, la Cotnari, care acele vii au fost ale lui Coste Băcioc vornic și el le-au pierdut... pentru hiclenie, pentru că el cu Gașpar (Grațiani) voievod s-au ridicat împotriva turcilor și au tăiat mulți turci în Iași
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
intelectuală, pentru orice înflăcărare ce n-avea un scop imediat, terestru. La Iași, în internat, discuta cu aprindere cu colegii, chiar în pat, după stingerea luminii, probleme pe care câteodată nu le înțelegea nimeni bine, dar care îi îmbătau, dîndu-le mândrii de filozofi. Problemele erau formulate îndeosebi în chipul întrebărilor (ce e viața? ce e moartea?), așa cum le întîlneau prin broșuri. Unul pusese o dată problema: "ce e femeia?" și toți se străduiră să dea soluțiile cele mai extravagante, nimeni nu făcu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă conformasem. Așa că știau deja care era opinia mea; acum eu eram cel care vroia să o audă pe a lor. Am privit în jur și am revăzut sigiliul albastru cu auriu al biroului președintelui, cu vulturul pleșuv odihnindu-se mândru pe podium. Scena era pregătită. Pe măsură ce fiecare membru de cabinet avansa cu descrierea provocărilor-cheie cu care se confrunta în domenii cum ar fi educația, energia, securitatea și sănătatea, natura propriilor comentarii făcea să transpară ideea că o anume transformare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
să-i oprească o sută cincizeci de exemplare, să aibă ce da cunoscuților apropiați. Înainte, mai trimitea pe la reviste, pe numele unor critici literari. Acum, nu-i mai dă mîna. De altfel, cu cartea asta nici nu se prea poate mîndri, știe că nu-l reprezintă; de-aceea nici nu o oferă celor de specialitate. O va trimite doar prietenilor. Și, bineînțeles, conferențiarei de la Universitate. Primele două exemplare, puse chiar azi la poștă, au fost pentru Doris și Liuță. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
frumoasă“, spunea Într-una premierul, Înaintînd cu sucul de grepfrut și invitații se obișnuiau Încet-Încet cu prezența lui și ultima lege În realitate nu le aducea nici un prejudiciu; invitații Îl vedeau cum străbate curtea, Lastarria se umfla În pene de mîndru ce era și arhitectul la modă ar fi vrut să-i facă o casă gratis prim-ministrului. „Ți-l aduc pe domnul ministru, spuse Ernesto Pedro de Altamira, adăugînd foarte Încordat: nu știam că e un mare admirator al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bunele maniere. Bosumflat, adolescentul privește ostentativ în altă parte. Mama îl învăluie cu o privire critică. Nu e nici pe departe atât de chipeș ca Drusus, primul ei născut, fiul lui Tiberius. Inima i se înmoaie. Dar e și el mândru și bine legat la trup. Puțin cam prea impetuos însă. Va trebui în viață să aleagă cu multă grijă sămânța bună de cea rea din ființa lui. Se apropie de el și, în ciuda protestelor, îi scoate de sub tunică medalionul rotund
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
serviciul în slujba statului o nobilă servitute. Dar amândoi conștienți de monstrul pe care îl reprezintă imperiul. Răzbunarea provinciilor asupra Romei! Se revede brusc călărind alături de feciorul său Drusus și de nepot. Asta s-a întâmplat ieri! Zâmbește mulțumit. Ce mândru a fost de Drusus! Și de Germanicus, desigur, proaspăt reîntors din Dalmația. Suspină, ostenit. Se străduiește din răsputeri să-l trateze ca pe propriul său fiu, nu doar pentru că Augustus l-a silit să-l adopte, ci pentru că seamănă atât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
glorie eternă. Bazându-se numai pe câțiva centurioni răniți, a restabilit disciplina și tenacitatea soldatului roman și a smuls victoria unei înfrângeri aproape sigure. Lipsa de entuziasm a interlocutorului său nu-l demobilizează pe senator. Exclamă cu patos: — Suntem cu toții mândri de tine! Tiberius Nero se forțează să adopte o mină binevoitoare. Cu siguranță, fiul Urgallaniei nu s-a deranjat să vină până aici nici ca să-l laude, nici pentru coșul cu merinde al celor săraci, nici pentru cei șase sesterți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca el Îi supseseră copertele pentru a le folosi drept ruj. Duncan n-o suporta. Își luă mîncarea fără să spună nimic, și peste o clipă, ea o luă din loc, murmurînd din mers: — Ei, dar ce mai facem pe mîndrul azi! Și cînd el Îi evită din nou privirea, o văzu cum Își pune prînzul pe masă și-și atinge pieptul cu mîna; apoi Îl auzi cum se plînge prietenelor: Iubițelelor! Am fost rănită! PÎnă-n prăsele! De cine? Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]